1ra-1043/2017 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-1043/2017 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1043/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Vîrlan Ion în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2017, în cauza penală

privindu-l pe

Pîntea Andrei Xxxxxxxxx, născut la xxxxxxxxxxxxxxx,

originar din r-nul Xxxxxxxxxx s. Xxxxxxxxxx, domiciliat r-nul

Xxxxxx s. Xxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Pîntea Andrei Xxxxxxxxx a

fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal și în temeiul art. 2 alin. (3) al Legii privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, nr. 210 din

29 iulie 2016, absolvit de pedeapsa principală, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

de 20 aprilie 2016, în jurul orei 11.30, conducând automobilul de model „Nissan

Almera”, cu n/î XXXXXXXX, pe traseul central din s. Boșcana, r-nul Criuleni, cu o

viteză de aproximativ 50-55 km/h, încălcând prevederile pct. 45 alin. (1), lit. a), b), c),

d) și alin. (2), pct. 46 lit. c), pct. 47 alin. (1) lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere,

aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13 mai 2009, unde

este stipulat, că conducătorul de vehicul trebuie să conducă vehiculul în conformitate

cu limita de viteză stabilită, să țină permanent seama de starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția, de dexteritatea în conducere ce i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase, de situația rutieră care s-a exprimat prin aceea, că se deplasa pe

un traseu central și carosabilul era umed și lunecos, iar spațiul de vizibilitate era

1

redus, deoarece era după ploaie și în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole

care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească,

pentru a nu pune în pericol siguranța la trafic, la fel conducătorul de vehicul trebuie

să manifeste prudență sporită și, în caz ce necesitate, să reducă viteza până la limita ce

i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează

pe lângă vehiculele de rută oprite în stații, conducătorul automobilului nu a redus

viteza sau chiar să oprească, reieșind din starea carosabilului și din faptul, că se

deplasa la o distanță apropiată de trecerea de pietoni și stația de autobuse, acesta nu a

stopat, dar a continuat deplasarea mai departe, în rezultatul cărui fapt cu partea din

față stânga a automobilului a tamponat pietonul, Robul Ana Xxxxxxx, născută la

xxxxxxxxx, care traversa traseul în apropierea trecerii de pietoni, cauzându-i astfel

vătămări corporale grave, după ce în scurt timp aceasta a decedat.

Acțiunile lui Pîntea A., au fost calificate în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, încălcarea regulilor de securitate a circulației mijloacelor de transport, de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență

decesul unei persoane.

3.1 Procuror, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Pîntea A. să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, cu încasarea de

la inculpat a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei în sumă de 68,77 lei.

În motivarea apelului declarat a invocat, că fapta comisă de către Pîntea A. s-a

soldat cu decesul victimei, fapt care contravine prevederilor art. 9 a Legii privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republici

Moldova, nr. 210 din 29 iulie 2016.

3.2 Avocatul Gratila L. în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Pîntea A. să fie absolvit și de

pedeapsa complementară, în baza actului de amnistie.

În motivarea apelului declarat a invocat:

- inculpatul a recunoscut integral învinuirea și recuperând prejudiciului material

și moral cauzat prin infracțiune, a înaintat instanței de judecată cerere de examinare a

cauzei în procedură simplificată, care a fost admisă. Inculpatul a săvârșit infracțiunea

pentru prima dată, a contribuit activ la descoperirea acesteia, a recuperat prejudiciul

succesorului părții vătămate, se caracterizează pozitiv la locul de trai și se căiește

sincer de cele comise;

- prima instanță corect a ajuns la concluzia că infracțiunea de care este învinuit

inculpatul cade sub incidența art. 2 a Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea

a 25-a de la proclamarea independenței Republici Moldova, nr. 210 din 29 iulie 2016,

însă eronat a aplicat pedeapsa complementară sub formă de privare de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, pe când norma art. 14 din legea

menționată indică, că se absolvă de pedeapsa complementară, cu excepția pedepsei cu

2

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita anumită activitate,

persoana în privința căreia se aplică prevederile art. 2-9 și 11.

fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Gratila L. în numele inculpatului

și admis apelul procurorului, fiind casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Pîntea A. a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare cu

executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 3 ani, fiind încasat din contul lui Pîntea A. în beneficiul

succesorului părții vătămate Costin O., prejudiciul moral în sumă de 80.000 lei. A fost

admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Costin O.,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța de judecată în

ordinea procedurii civile.

data de 20 aprilie 2016, în jurul orei 11.30, conducând automobilul de model „Nissan

Almera”, cu n/î XXXXXXXX, deplasându-se pe traseul central din s. Boșcana, r-nul

Criuleni, cu o viteză de aproximativ 50-55 km/h, încălcând prevederile pct. 45 alin. (1),

lit. lit. a), b), c), d) și alin. (2), pct. 46 lit. c), pct. 47 alin. (1) lit. a) al Regulamentului

Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357

din 13 mai 2009, unde este stipulat, că conducătorul de vehicul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, să țină permanent seama de

starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, de dexteritatea în conducere

ce i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, de situația rutieră care s-a exprimat

prin aceea, că se deplasa pe un traseu central și carosabilul era umed și lunecos, iar

spațiul de vizibilitate era redus, deoarece era după ploaie și în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța la trafic, la fel

conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz ce necesitate,

să reducă viteza până la limita ce i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să

oprească, în cazurile în care se deplasează pe lângă vehiculele de rută oprite în stații,

conducătorul automobilului nu a redus viteza sau chiar să oprească, reieșind din

starea carosabilului și din faptul, că se deplasa la o distanță apropiată de trecerea de

pietoni și stația de autobuse, acesta nu a stopat, dar a continuat deplasarea mai

departe, în rezultatul cărui fapt cu partea din față stânga a automobilului a tamponat

pietonul Robul Ana Xxxxxxx, născută la xxxxxxxxx, care traversa traseul în apropierea

trecerii de pietoni, cauzându-i astfel vătămări corporale grave, după ce în scurt timp a

aceasta a decedat. Prin aceste acțiuni Pîntea A. a comis infracțiunea prevăzută de art.

264 alin. (3) lit. b) Cod penal, încălcarea regulilor de securitate a circulației mijloacelor

de transport, de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență decesul unei persoane.

Referitor la soluția primei instanțe cu referire la vinovăția inculpatului, instanța

de apel, a notat că lipsesc careva dubii ce ar putea pune la îndoială învinuirea

formulată, iar pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

3

instanță este datorată faptului, că prima instanță a constatat fapta infracțională contrar

unei sentințe de condamnare.

În continuare, instanța de apel a constatat ca fiind neîntemeiată soluția primei

instanțe cu privire la aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 2 alin. (3) a Legii

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republici Moldova, nr. 210 din 29 iulie 2016, în acest sens, absolvindu-l de pedeapsa

principală.

În acest sens, instanța de apel a menționat că art. 9 a aceleași legi, stipulează că

„se absolvă de executarea pedepsei stabilite persoana condamnată, până la data

intrării în vigoare a prezentei legi, la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii din imprudență, indiferent de termenul de pedeapsă stabilit sau executat,

dacă fapta nu a cauzat decesul victimei”. Astfel, instanța de apel a constatat

inaplicabilitatea Legii nr. 210, din 29 iulie 2016, privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței RM în privința inculpatului,

deoarece acesta este învinuit de comiterea infracțiunii art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, individualizată prin „încălcarea regulilor de securitate a circulației mijloacelor

de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcarea ce a

cauzat din imprudență decesul unei persoane”, adică soldată cu decesul lui Robul A.

La capitolul aplicării pedepsei, instanța de apel, analizând lipsa de împrejurări

atenuante și agravante și conducându-se de alte împrejurări cum sunt recunoașterea

de către inculpat a vinovăției, faptul că nu a fost anterior judecat, este căsătorit și are

la întreținere doi copii minori, totodată având în vedere, că fapta de care se face

vinovat inculpatul s-a soldat cu decesul unui copil minor, instanța de apel a conchis

asupra necesității de a aplica față de inculpat pedeapsa în formă de închisoare pe un

termen de 3 ani, care urmează a fi dispusă spre executare în penitenciar de tip deschis.

Totodată, instanța de apel a considerat necesar a aplica față de inculpat pedeapsa

complementară, privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, reieșind din

necesitatea corectării și reeducării inculpatului, cât și întru conștientizarea de către

acesta a conducerii unui mijloc de pericol social sporit.

În viziunea instanței de apel, cuantumul prejudiciului material solicitat de către

succesorul părții vătămate Costin O., este unul neclar și urmează a fi concretizat, fapt

care necesită amânarea procesului judiciar în continuare, pe o perioadă

nedeterminată, astfel instanța de apel a admis în principiu acțiunea civilă în partea

recuperării prejudiciului material, urmând ca succesorul părții vătămate, să se

adreseze în instanța de judecată în ordinea acțiunii civile.

La fel, ce ține de pretențiile de ordin moral, instanța de apel a considerat echitabil

și corect încasarea din contul inculpatului în beneficiul succesorului părții vătămate

Costin O., prejudiciul moral în sumă de 80.000 lei, sumă ce va fi una compensatorie

suferințelor cauzate, drept urmare a pierderii unui membru al familiei.

Instanța de apel a mai reținut și faptul, că nu are suport faptic și juridic

solicitarea procurorului privind compensarea cheltuielilor judiciare, pentru efectuarea

expertizei, deoarece procurorul nu a înaintat o acțiune civilă în cadrul procesului

penal, formulând cerințele corespunzătoare, limitându-se la invocarea

circumstanțelor privind cheltuielile pentru efectuarea expertizei medico-legale nr. 84

4

din 20 aprilie 2016, privind constatarea motivelor decesului victimei Robul A.

Totodată, cheltuielile pentru efectuarea expertizelor medico-legale privind

constatarea motivelor decesului victimei Robul A., nu pot fi dispuse spre încasare din

contul inculpatului, deoarece norma de drept prevede clar și explicit, că acestea se

compensează din contul mijloacelor bugetului de stat, astfel fiind inadmisibilă

încasarea cheltuielilor vizate din contul inculpatului.

I. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie aplicate în privința inculpatului,

prevederile art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului invocă:

- instanța de apel nu a regăsit în speța dată careva circumstanțe atenuante, însă în

cazul dat există circumstanțe atenuante și anume: săvârșirea pentru prima dată a unei

infracțiuni mai puțin grave, prezența copiilor minori, preîntâmpinarea de către

vinovat a urmărilor prejudiciabile ale infracțiunii săvârșite și repararea benevolă a

pagubei, căința sinceră, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, starea gravă a

sănătății inculpatului;

- cauza penală a fost examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală, inculpatul în cadrul cercetării cauzei a declarat prin cerere scrisă că recunoaște

vina integral, conform învinuirii formulate în rechizitoriu, ordonanței de punere sub

învinuire și recunoaște probele administrate în faza de urmărire penală;

- este invalid de gr. I și are la întreținere 2 copii minori, iar din documentele

medicale se confirmă starea sănătății inculpatului, care este grav bolnav;

- din sursele economice inexistente a încercat să repare benevol paguba

pricinuită familiei victimei, prin înmânarea sumei de 13.000 lei;

- motivarea deciziei instanței de apel contrazice dispozitivului acesteia, dat fiind

faptul, că în partea descriptivă este expusă necesitatea aplicării față de inculpatul

„Cazacov Dmitri Xxxx”, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu

executare în penitenciar de tip deschis, pe când în dispozitivul deciziei pedeapsa dată

a fost stabilită lui Pîntea A.;

- instanța de apel a aplicat o pedeapsă aspră și nu a examinat pe deplin

circumstanțele cauzei.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând de a respinge prezentul recurs ca inadmisibil, deoarece instanța de apel la

stabilirea mărimii pedepsei a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de

gravitatea infracțiunii comise, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării lui, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani,

pedeapsă ce corespunde sancțiunii art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal. La fel, instanța de

apel corect a admis acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții vătămate,

încasând prejudiciul moral în sumă de 80.000 lei.

5

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Reieșind din conținutul recursului, avocatul invocă ca temei de casare a hotărârii

instanței de apel, prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

menționând anume, că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, indicând

la argumentarea acestui temei, că în partea descriptivă a deciziei este expusă

necesitatea aplicării față de inculpatul „Cazacov Dmitri Xxxx”, pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip deschis, pe

când în dispozitiv, pedeapsa dată a fost stabilită lui Pîntea Andrei.

La acest capitol, instanța de recurs reține, că prin faptul indicării în partea

descriptivă a deciziei, într-un singur loc, un alt nume, prenume și patronimic (f.d. 194)

este admisă o eroare materială, care urmează a fi corectată printr-o încheiere a

instanței de apel, conform prevederilor art. 249 Cod de procedură penală, din care

considerent instanța de recurs reține, că nu este incident temeiului de casare invocat

de recurent, „motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii”.

Tot din textul recursului se atestă, că autorul critică hotărârea instanței de apel,

nefiind de acord cu individualizarea pedepsei stabilite și anume consideră că prezența

unui șir de circumstanțe atenuante, permite aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Astfel, ținând cont de argumentele invocate, Colegiul penal consideră, că recurentul,

de fapt, semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală și anume s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Din textul recursului, Colegiul atestă, că autorul nu contestă starea de fapt

stabilită de către instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte, însă recurentul

critică hotărârea adoptată numai referitor la neaplicarea suspendării condiționate a

executării pedepsei cu închisoare în privința inculpatului, pe o perioadă de

probațiune, conform art. 90 Cod penal.

Colegiul, consideră că temeiul pentru recurs semnalat de recurent nu este

incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată,

acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform

sancțiunii articolului imputat acestuia.

Prin urmare, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură

în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea

realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul

operațiunii de individualizare a acesteia.

6

Conform principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, în

coraport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 alin.

(1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana

celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce

atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate

asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, cauza fiind examinată în

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, în acest caz, trebuie

luate în vedere, în egală măsură persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și

reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional, și așteptările

societății față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală

între aceste aspecte.

De menționat este acel fapt, că infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal, se clasifică conform art. 16 Cod penal, ca infracțiune gravă.

Sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, prevede pedeapsa închisorii de la 3

la 7 ani. În conformitate cu alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, prin reducerea

limitelor minime și maxime de pedeapsă cu o treime, se stabilește noua limită minimă

și maximă de pedeapsă sub formă de închisoare, care este de la 2 ani la 4 ani și 8 luni.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului de 3 ani închisoare, se încadrează în limitele

sancțiunii normelor penale date, conform noilor limite stabilite.

Totodată, Colegiul notează că, instanțele de judecată trebuie să asigure aplicarea

măsurilor aspre de pedeapsă față de persoanele adulte care au săvârșit infracțiuni

grave, deosebit de grave și excepțional de grave.

La fel, Colegiul penal specifică că potrivit alin. (1) art. 90 Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de

probațiune. Așadar, din conținutul normei enunțate, rezultă că instanța de judecată

poate dispune suspendare condiționată a executării pedepsei, în caz că va considera

necesar, adică din sensul acestei norme această prevedere poartă un caracter facultativ

și nu unul imperativ.

În opinia Colegiului penal, la stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

faptul că infracțiunea comisă de inculpat este una gravă comisă din imprudență,

inculpatul anterior nu a fost judecat, este căsătorit și are la întreținere 2 copii minori.

Prin urmare, această instanță, ținând cont și de prevederile art. 78 alin. (1) lit. a) Cod

penal, în coraport cu dispozițiile art. 3641 Cod de procedură penală a stabilit

inculpatului pedeapsa cu închisoare prevăzută la articolul corespunzător din Partea

specială a prezentului cod, aproape de limita minimă, reducând o treime din

7

pedeapsă. De asemenea, instanța de recurs remarcă, că circumstanțele atenuante -

căința sinceră și recunoașterea vinei au atras incidența procedurii simplificate în baza

art. 3641 Cod de procedură penală, la cererea inculpatului, iar circumstanțele precum:

săvârșirea pentru prima dată a infracțiunii și prezența a 2 copii minori la întreținere

au avut ca efect aplicarea prevederilor art. 78 Cod penal, în cumul cu alte

circumstanțe reținute de către instanța de apel. În consecință, circumstanțele

atenuante sus menționate nu pot fi valorificate și ca circumstanțe atenuante pentru

aplicarea art. 90 Cod penal, deoarece ar însemna că aceleași situații de drept să i se

acorde o dublă valență juridică.

Așadar, Colegiul consideră, că instanța de apel just a conchis că nu sânt

suficiente împrejurări pentru a aplica o pedeapsă condiționată cu suspendare conform

art. 90 alin. (1) Cod penal, mai mult ca atât că fapta de care se face vinovat inculpatul

s-a soldat cu decesul unui copil minor, la fel, Pîntea A. nu a recuperat integral

prejudiciul material și moral cauzat prin infracțiune, din care considerent instanța de

recurs respinge și argumentele apărătorului Vîrlan I. în numele inculpatului, precum

că inculpatul a preîntâmpinat urmările prejudiciabile ale infracțiunii săvârșite și că a

reparat benevol paguba.

Referitor la argumentul recurentului, precum că instanța de apel nu a ținut cont

de starea gravă a sănătății inculpatului, Colegiul penal îl consideră insuficient în

prezenta speță de a răsturna soluția instanței de apel, luând în considerație

circumstanțele sus menționate.

Din atare considerente, instanța de recurs găsește neîntemeiate alegațiile

titularului dreptului de recurs în partea solicitării aplicării prevederilor art. 90 Cod

penal în privința inculpatului și constată, că concluzia instanței de apel, privitor la

faptul că corijarea inculpatului este posibilă doar prin aplicarea față de Pîntea A. a

pedepsei sub formă de închisoarea, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3

ani, este una corectă, motivată și întemeiată.

Respectiv, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în cererea de recurs

nu sunt incidente cauzei deferite judecății, iar instanța ierarhic inferioară și-a motivat

just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor din art. 61 și 75 Cod

penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilindu-i o pedeapsă proporțională faptelor săvârșite.

În consecință, Colegiul penal consideră, că la caz, nu se constată vreun temei

pentru aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia în privința lui

Pîntea A., iar pedeapsa, astfel cum a fost stabilită de către instanța de apel, răspunde

atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod

penal de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Totodată, instanța de recurs reține, că instanța de apel just a constatat

neîntemeiată soluția primei instanțe cu privire la aplicarea față de inculpat a

prevederilor art. 2 Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republici Moldova, nr. 210 din 29 iulie 2016.

8

Colegiul penal notează, că prevederile art. 10 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 210,

stipulează că amnistierea nu se aplică persoanei inculpate ce nu a reparat integral

prejudiciul cauzat, prin infracțiunea pentru care este acuzată. Adică, căința activă

trebuie manifestată în așa mod încât inculpatul să nu cadă sub incidența restricțiilor

formulate de legislator în art. 10 lit. k) din Legea nr. 210. Față de cele ce preced, se

impune concluzia că instanța urmează să verifice, dacă inculpatul a recuperat

prejudiciul cauzat prin infracțiunea comisă, care include atât repararea prejudiciului

material, cât și a celui moral, precum și cheltuielile de judecată, suportate de partea

vătămată.

Astfel, Colegiul penal reține, că deși inculpatul Pîntea A., a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii incriminate, cauza fiind judecată în procedură simplificată pe

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, conform art. 3641 Cod de

procedură penală, ultimul nu a recuperat prejudiciul material și moral cauzat prin

infracțiunea comisă.

Din considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu și-

au găsit confirmarea temeiurile de recurs la care face referire recurentul și nu sânt

motive de a interveni în soluția adoptată, fiindcă hotărârea instanței de apel cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost

individualizată potrivit legii.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Vîrlan Ion în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 29 martie 2017, în cauza penală privindu-l pe Pîntea Andrei Xxxxxxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 13 iulie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

9