1ra-970/2017 — art. 362 alin. 1 CP

1ra-970/2017 — art. 362 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-970/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

20 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 23 februarie 2017, în cauza

penală privindu-l pe

Gaidarji Gheorghii Xxxx, născut la xxxxxxxxxxxx, originar

și domiciliat r-l Xxxxxx s. Xxxxxxx, str. Xxxxxxxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

procesul penal în privința lui Gaidarji Gheorghii Xxxx, de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 362 alin. (1) Cod penal, în temeiul art. 2 al Legii privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova

nr. 210 din 29.07.2016.

septembrie 2015, în jurul orei 09.30, urmărind scopul trecerii ilegale a frontierei

Republicii Moldova, pentru a pleca în Ucraina, în s. Podgornoe, r-nul Tarutin la

rudele sale, a traversat ilegal frontiera Republicii Moldova în aproprierea punctului

de trecere 0730/11 prin eludarea de la controlul efectuat la trecerea acesteia, după ce

pe teritoriul Ucrainei a fost reținut de colaboratorul Serviciului grăniceri Ucraina.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

lui Gaidarji Gh. a fost calificată de drept în baza art. 362 alin. (1) Cod penal și anume –

trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova prin eludarea sau sustragerea de la controlul

efectuat la trecerea acesteia.

solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Gaidarji Gh. să

1

fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 362 alin. (1) Cod penal, la 6 luni

închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat, că instanța de fond la încetarea procesului

penal în legătură cu aplicarea Legii privind amnistia, nu a ținut cont de faptul că

cercetarea judecătorească pe cauza penală s-a efectuat în lipsa inculpatului, pe motiv

că el nu se prezenta în instanța de judecată și la momentul examinării cauzei se afla

în căutare în baza încheierii Judecătoriei Taraclia în scopul executării sentinței

Judecătoriei Taraclia din 10.08.2016, conform cărei acesta a fost recunoscut vinovat

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 362 alin. (1) Cod penal, care a avut loc la

16.01.2016 și i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3

luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de asemenea în privința lui a fost

aplicată măsura preventivă sub formă de arestare preventivă. Astfel, inculpatul la

examinarea cauzei penale nu s-a prezentat în ședința de judecată, respectiv nu și-a

exprimat acordul sau dezacordul privind încetarea procesului penal în legătură cu

amnistia.

apelul declarat a fost respins ca nefondat și menținută sentința.

întemeiat a ajuns la concluzia, că în cauza dată sunt incidente prevederile Legii

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova nr. 210 din 29.07.2016, deoarece infracțiunea de care este

învinuit inculpatul a fost săvârșită până la adoptarea acesteia, iar în calitate de

pedeapsă conform sancțiunii normei imputate este prevăzută închisoare de până la 2

ani.

Motivele invocate de procuror, precum că instanța nu a ținut cont de

prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 210 din 29.07.2016, nu a fost luat în

considerație faptul că inculpatul nu s-a prezentat în ședința de judecată și nu a avut

posibilitatea să-și exprime acordul sau dezacordul privind încetarea procesului

penal în legătură cu amnistia, instanța de apel le-a respins, întrucât judecarea cauzei

a avut loc în lipsa inculpatului, unde au fost date citire declarațiile ultimului de la

urmărirea penală, în cadrul căreia fiind audiat în calitate de bănuit și învinuit, se

desprinde faptul că Gaidarji Gh. a recunoscut integral vina în comiterea faptei

incriminate și s-a căit de cele comise.

În opinia instanței de apel, ținând cont de norma art. 2 alin. (3) din Legea nr. 210

din 29.07.2016, inculpatul Gaidarji Gh., fiind vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 362 alin. (1) Cod penal, în lipsa acordului scris al acestuia privind

încetarea procesului penal, întrunește criteriile stabilite la art. 1 și nu cade sub

incidența art. 10 din Legea nr. 210 din 29.07.2016, astfel fiind aplicată corect în

privința lui actul amnistiei și pronunțată legal sentința de încetare a procesului

penal.

care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel,

deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În motivarea poziției sale recurentul invocă:

2

- cercetarea judecătorească în cauza deferită judecării s-a efectuat în

conformitate cu pct. 1) alin. (2) art. 321 Cod de procedură penală, în lipsa

inculpatului, din motiv că acesta nu se prezenta în instanța de judecată și la

momentul examinării cauzei se afla în căutare, în baza încheierii Judecătoriei

Taraclia, în scopul executării sentinței Judecătoriei Taraclia din 10.08.2016, conform

cărei Gaidarji Gh. a fost recunoscut vinovat de comiterea trecerii ilegale a frontierei

de stat, ce a avut loc la data de 16.01.2016 și i-a fost stabilită pedeapsa sub forma de 3

luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, fiind aplicată și măsura

preventivă sub forma de arestare preventivă;

- inculpatul, Gaidarji Gh., s-a eschivat de la examinarea cauzei în instanțele de

fond și nu a exprimat acordul scris sau dezacordul său privind încetarea procesului

penal în legătura cu amnistia, iar declarațiile ultimului de la urmărirea penală, unde

a fost audiat în calitate de bănuit și învinuit, și unde a recunoscut integral vinovăția

în comiterea faptei incriminate, căindu-se de cele comise, nu înseamnă că el este de

acord cu aplicarea amnistiei în privința sa;

- hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

fapt incident temeiului pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a hotărârii

instanței de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, ce au dus la

adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În cauza dată, procurorul invocă ca temei de drept pentru declararea recursului

ordinar prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume -

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Din textul recursului

declarat se reține, că autorul critică soluția adoptată de către instanța de apel, pe

motiv că la judecarea cauzei în ordine de apel nu s-a ținut cont de prevederile Legii

nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia, fiind neîntemeiat încetat procesul penal în

baza acestei legi, în privința inculpatului, fără acordul scris al acestuia sau

dezacordului exprimat în cadrul ședinței de judecată.

Așadar, potrivit art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de apel

3

poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Având în vedere norma enunțată mai sus, Colegiul penal relevă, că apelul este

o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat, produce un

efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control atât în fapt, cât și în drept

numai la persoana care l-a declarat, la calitatea acesteia în proces și la persoana

împotriva căreia este îndreptat de către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărârii

primei instanțe.

Respectiv, la chestiunile de drept ce urmează a fi verificate de către instanța de

apel, se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal,

contravențional ori civil, sau alte prevederi legale au fost corect aplicate, iar

hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Reieșind din dispoziția art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Verificând criticile expuse în recursul declarat, în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal lărgit constată, că acestea sânt întemeiate, deoarece instanța de apel la

judecarea cauzei nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile Legii nr. 210 din

29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

Precum se atestă din lucrările dosarului, prima instanță a dispus prin încheiere

protocolară de a judeca prezenta cauză penală în lipsa inculpatului, deoarece acesta

nu locuiește la adresa indicată (f.d. 100). În cele din urmă, a fost pronunțată soluția

de încetare a procesului penal, în temeiul art. 2 al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind

amnistia. Procurorul nu a fost de acord cu hotărârea adoptată de către prima

instanță și a contestat-o cu apel. Instanța de apel judecând cauza în ordine de apel, la

fel a dispus judecarea cauzei în lipsa inculpatului, dat fiind faptul că ultimul nu

locuiește la adresa indicată organului de urmărire penală (f.d. 33). În cele din urmă,

instanța de apel prin hotărârea adoptată a respins apelul declarat de către procuror,

menținând soluția pronunțată de prima instanță.

În continuare, Colegiul penal lărgit verificând la rândul său, în prezenta speță,

corectitudinea încetării procesului penal în privința inculpatului, în legătură cu

aplicarea prevederilor Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia, reține

următoarele, că rezultând din stipulările alin. (1) art. 2 al legii menționate, instanțele

de judecată sunt în drept de a adopta hotărâri de încetarea a procesului penal

referitor la infracțiunea săvârșită până la adoptarea prezentei legi pentru care Codul

penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal aprobat prin Legea R.S.S.

Moldovenești din 24 martie 1961 prevede în calitate de pedeapsă principală maximă

o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani. Însă,

legiuitorul prevede în alin. (2) art. 2 din legea enunțată supra, că încetarea procesului

penal conform alin. (1) are loc cu acordul scris al persoanei învinuite sau inculpate.

Totodată alin. (3) al art. 2 al Legii nr. 210 privind amnistia, prevede că în privința

4

persoanei care refuză încetarea procesului penal conform alin. (1) și (2) din prezentul articol,

instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî aplicarea prezentului articol dacă,

în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată și inculpatul întrunește criteriile stabilite la art. 1 și nu cade sub incidența art.

10.

Revenind la prezenta speță, Colegiul penal constată, că la caz lipsește acordul

scris al inculpatului de a înceta procesul penal, în legătură cu aplicarea actului

amnistiei, precum nu se atestă la materialele dosarului vre-un careva refuz din

partea ultimului de a înceta procesul penal conform prevederilor Legii nr. 210

privind amnistia, condiții care sunt necesare la aplicarea legii nominalizate mai sus.

În contextul în care judecarea cauzei a fost dispusă în lipsa inculpatului, pe motiv că

nu locuiește la adresa indicată organului de urmărire penală, Colegiul remarcă, că

condițiile specificate la aplicarea art. 2 al legii menționate și anume acordul scris al

inculpatului sau refuzul acestuia la încetarea procesului penal nici nu aveau cum să

fie întrunite.

Statuările menționate în hotărârile instanțelor de fond, inclusiv în decizia

instanței de apel, referitor la faptul că inculpatul în cadrul urmăririi penale a

recunoscut vina și s-a căit de cele comise, reprezintă circumstanțe ce fac posibilă

aplicarea art. 2 al Legii nr. 210 privind amnistia în lipsa acestuia, în opinia Colegiului

lărgit nu pot fi echivalate cu un acord scris al inculpatului sau refuz de a aplica actul

amnistiei.

Deci, în cauza supusă judecării, Colegiul penal consideră pripite concluziile

instanței de apel în ce privește menținerea hotărârii primei instanțe de încetare a

procesului penal în temeiul art. 2 al Legii nr. 210 privind amnistia, în lipsa unui

acord scris sau refuz al inculpatului în acest sens, urmând să se acorde o atenție

sporită asupra prevederilor legii menționate, în coraport cu circumstanțele prezentei

cauze penale.

Un alt aspect nu mai puțin important la caz este acel fapt, că în apelul declarat

de către procuror, a fost invocat că inculpatul este condamnat și prin sentința

Judecătoriei Taraclia din 10.08.2016, pentru trecerea ilegală a frontierei de stat,

fiindu-i stabilită pedeapsă cu închisoare pe un termen de 3 luni cu executare, în

penitenciar de tip semiînchis, fiind anunțat în căutare. Însă, rezultând din actele

dosarului, o astfel de sentință nu este anexată, iar instanța de apel nu a verificat acest

fapt și nu s-a expus asupra argumentului dat în hotărârea adoptată, care în opinia

părții acuzării are importanță la judecarea cauzei date. În consecință, instanța de

recurs consideră că în prezenta cauză a fost admisă eroarea de drept, incidentă

temeiului pentru casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

precum a fost invocat de către autorul recursului.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit statuează, că decizia instanței

de apel în prezenta speță urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece eroarea comisă

de către această instanță, nu poate fi reparată de către instanța de recurs în prezenta

procedură, neavând atribuții de a judeca cauza pe fond și substitui instanța ce a

judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale.

5

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, ce reglementează procedura de rejudecare și

limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererea de

apel și recurs, nominalizate și în prezenta decizie; să elucideze faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să țină cont în deplină măsură de

prevederile Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia, în caz că va ajunge la

concluzia de aplicare a acesteia; să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia

adoptată, inclusiv în partea individualizării și stabilirii pedepsei, în caz de adoptare

a unei soluției de condamnare, cu verificarea faptului dacă inculpatul a mai fost

condamnat anterior pentru săvârșirea faptelor similare, iar în caz de necesitate să

aplice corespunzător prevederile art. 84 sau 85 Cod penal, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica

relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, se casează total decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 23 februarie 2017, în cauza penală privindu-l pe Gaidarji

Gheorghii Xxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 11 iulie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

6