1re-69/2017 — art. 313 CPP

La 04.10.2016 în adresa Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău a parvenit spre examinare cererea deținutului Mițcul Alexandru, deținut în penitenciarul nr. 13 - Chișinău, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a 2 colaboratori din cadrul IP - Rîșcani, care au comis acțiuni de tortură în privința sa și obligarea procurorului de examina plângerile depuse.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 09 noiembrie 2016 a fost restituită plângerea depusă de Mițcul Alexandru împotriva acțiunilor/inacțiunilor Procuraturii sect. Râșcani, mun. Chișinău, fiindu-i explicat petiționarului dreptul de a depune repetat plângerea cu anexarea copiilor actelor procedurale contestate și concretizarea cerințelor în raport cu prevederile art. 313 alin. (2) Cod de procedură penală. În motivarea soluției adoptate, instanța de judecată a menționat că, conform prevederilor art. 313 alin. (1) Cod de procedură penală, plângerile împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală și ale organelor care exercită activitate specială de investigații pot fi înaintate judecătorului de instrucție de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de alți participanți la proces sau de către alte persoane drepturile și interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plângerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege. La fel, prevederile pct. 5.6) ale Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a RM nr. 7 din 04.07.2005, „Cu privire la practica asigurării controlului judecătoresc de către judecătorii de instrucție în procesul urmăririi penale”, stipulează că judecătorul trebuie să verifice dacă la plângere au fost anexate copiile actelor de procedură potrivit cărora persoana consideră că i s-a încălcat un drept. După caz, va solicita persoanei prezentarea actului respectiv, oferindu-i un termen rezonabil. Urmare a celor relatate, instanța a găsit necesar de a restitui plângerea petiționarului, explicându-i obligația de a concretiza acțiunile sau inacțiunile contestate, precum și 1 de a anexa la materialele plângerii copiile actelor procedurale contestate și care ar confirma lezarea drepturilor și intereselor invocate.

Încheierea menționată, a fost atacată cu recurs de către Mițcul Alexandru, prin care a solicitat casarea încheierii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 09 noiembrie 2016 și pronunțarea unei noi decizii.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2017, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de către petiționarul Mițcul Alexandru, fiindu-i explicat petiționarului dreptul de a depune repetat plângerea cu anexarea copiilor actelor procedurale contestate și concretizarea cerințelor în raport cu prevederile art. 313 alin. (2) Cod de procedură penală. 4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța a menționat că, potrivit materialelor cauzei, prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 09 noiembrie 2016 a fost restituită plângerea depusă de Mițcul Alexandru împotriva acțiunilor/inacțiunilor Procuraturii sect. Rîșcani, mun. Chișinău, fiindu-i explicat petiționarului dreptul de a depune repetat plângerea cu anexarea copiilor actelor procedurale contestate și concretizarea cerințelor în raport cu prevederile art. 313 alin. (2) Cod de procedură penală. Încheierea în cauză este irevocabilă, fapt indicat în dispozitivul acesteia. Raportând situația de fapt reținută la normele de drept enunțate, instanța de recurs a conchis că, Mițcul Alexandru, nu este în drept să conteste încheierea nominalizată, dat fiind faptul că alin. (6) din art. 313 Cod de procedură penală stipulează expres că, încheierea menționată a devenit irevocabilă la data pronunțării, nefiind susceptibilă căilor de atac. În contextul normelor citate instanța de recurs a constatat că, încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 09 noiembrie 2016 este irevocabilă și nu se supune căii de atac în ordine de recurs, or ea nu se referă la cazurile expres indicate în art. 437 alin. (1) pct. 31) Cod de procedură penală. În aceste circumstanțe, instanța de recurs nu s-a expune asupra motivelor invocate în recurs, din motiv că nici nu a purces la examinarea fondului recursului, deoarece potrivit prevederilor pct. 16 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Soluția de respingere a apelului (respectiv recursului) ca depus peste termen sau inadmisibil nu implică o verificare a hotărârii atacate, întrucât instanța de apel (recurs) nu poate proceda la o verificare de fapt și de drept a acesteia decât în cadrul unui recurs exercitat în mod legal”.

Nefiind de acord cu decizia instanței de recurs adoptată, petiționarul Mițcul Al. o contestă cu recurs în anulare, prin care solicită casarea acesteia, pe motiv că instanța de recurs eronat a conchis că, plângerea sa urmează să o depună repetat în raport cu prevederile art. 313 alin. (2) Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. 2 În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2017, adoptată în ordinea reglementată de art. 313 alin. (6) Cod de procedură penală, este irevocabilă și nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul în anulare declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2017, este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în anulare. În consecință, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1), art. 456 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către petiționarul Mițcul Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2017, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la data de 05 iulie 2017. Președinte: Gordilă Nicolae Judecători: Guzun Ion Catan Liliana 3