1re-82/17 — art. 313 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 313 CPP
- Temei legal
- art.453 CPP
1re-82/17 — art. 313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr.1re-82/17
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
05 iulie 2017 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco,
Iurie Diaconu,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, prin care se solicită
casarea încheierii Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 08 iulie 2016 și deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2017, declarat de către petiționarul Dogotari
Alexandru
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 08.12.2015 – 22.01.2016;
28.06.2016 – 08.07.2016;
Instanța de recurs: 04.05.2016 – 14.06.2016;
06.02.2017 – 27.03.2017;
C O N S T A T Ă :
Petiționarul A.Dogotari, la 08 decembrie 2015 s-a adresat judecătorului de instrucție
cu plângere în baza art.313 Cod de procedură penală, prin care a siolicitat constatarea
ilegalității acțiunilor reprezentanților Procuraturii anticorupție, în cadrul examinării procesului
penal nr.120pr/14 din 07 mai 2014, pe motiv că nu a primit de la procurorul N.Busuioc și
A.Popenco ordonanța de refuz în pornirea urmăririi penale din 07 august 2015, astfel fiind în
imposibilitate de a o contesta procurorului ierarhic superior, totodată solicitând ca în baza
deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2015 să se constate ilegalitatea acțiunilor
procurorului N.Busuioc, care timp de 6 luni nu execută indicațiile instanței.
Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 08 iulie 2016, a fost
respinsă, ca neîntemeiată, plângerea petiționarului A.Dogotari împotriva acțiunilor/inacțiunilor
și actelor procurorului.
Instanță a constatat că, la 07 mai 2014, în Registrul de evidență al sesizărilor cu privire
la infracțiuni al Procuraturii anticorupție, au fost înregistrate materialele privind examinarea
plângerii deținutului Penitenciarului nr.11 - Bălți, A.Dogotari ce viza pretinsele acțiuni ilegale
ale procurorului în Procuratura mun.Bălți, S.Marcauțan.
Prin ordonanța procurorului în Procuratura anticorupție, R.Botnaru din 06 iunie 2014, s-
a dispus refuzul în pornirea urmăririi penale și clasarea procesului penal, pe motiv că nu există
faptul infracțiunii.
Nefiind de acord cu ordonanța dată, la 25 iunie 2014, A.Dogotari a contestat-o în
ordinea art299-2991 Cod de procedură penală, iar prin ordonanța procurorului adjunct al
procurorului anticorupție, A.Popenco din 02 iulie 2014, cererea înaintată de către A.Dogotari a
fost respinsă ca neîntemeiată.
Atât ordonanța procurorului în Procuratura anticorupție, R.Botnaru din 06 iunie 2014,
cât și ordonanța procurorului adjunct al procurorului anticorupție, A.Popenco din 02 iulie
2014, au fost contestate de către A.Dogotari în instanța de judecată care, prin încheierea
Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 23 decembrie 2014, a respins solicitarea
petiționarului, ca neîntemeiată.
1
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2015, a fost admis
recursul declarat de către A.Dogotari, casată încheierea instanței de judecată din 23 decembrie
2014, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a fost dispusă declararea nulității ordonanțelor
menționate supra din 06 iunie și 02 iulie 2014, cauza fiind remisă Procuraturii anticorupție
pentru înlăturarea încălcărilor depistate.
Prin ordonanța procurorului în Procuratura anticorupție, R.Botnaru din 07 august 2015,
s-a dispus refuzul în pornirea urmăririi penale și clasarea procesului penal, pe motiv că nu
există faptul infracțiunii, care, la 18 martie 2016, a fost contestată de către A.Dogotari
procurorului ierarhic superior, iar prin ordonanța procurorului adjunct al procurorului
anticorupție, A.Popenco din 18 aprilie 2016, cererea înaintată de către A.Dogotari a fost
respinsă ca neîntemeiată și tardivă.
Ordonanțele procurorului în Procuratura anticorupție, R.Botnaru din 07 august 2015 și a
procurorului adjunct al procurorului anticorupție, A.Popenco din 18 aprilie 2016, au fost
contestate de către A.Dogotari în instanța de judecată, care a solicitat anularea acestora,
invocând investigația insuficientă și superficială, lipsa de motivare și argumentare a
circumstanțelor invocate, precum și faptul că nu au fost audiate persoanele asupra cărora a fost
înaintată învinuirea.
Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 30 iunie 2016, cererea lui
A.Dogotari privind anularea ordonanțelor din 07 august 2015 și 18 aprilie 2016, a fost
respinsă, ca neîntemeiată.
La fel, prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 22 ianuarie 2016, a fost
declarată inadmisibilă plângerea petiționarului A.Dogotari, care a fost contestată cu recurs, iar
prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2016, recursul a fost
admis, casată încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 22 ianuarie 2016 și dispusă
rejudecarea cauzei în aceiași instanță, în alt complet de judecată.
Instanța de recurs a indicat că prima instanță a examinat cauza în absența părților
procesului penal, precum și nu le-a audiat în cadrul unui proces judiciar echidistant, corect si
echitabil.
Astfel, reexaminând plângerea lui A.Dogotari, prin prisma materialelor cauzei, prima
instanță a constatat că asupra pretinselor inacțiuni ale procurorului N.Busuioc există deja o
încheiere judecătorească, conform căreia s-a constatat că temeiuri și circumstanțe pentru
reluarea urmăririi penale nu au fost identificate, iar legalitatea și corectitudinea ordonanței din
07 mai 2015 nu poate fi pusă la îndoială doar din simpla afirmație a petiționarului, totodată,
nefiind stabilite încălcări ale drepturilor și intereselor legitime ale acestuia.
A mai indicat instanța că, o dată cu soluționarea în fond a cauzei privind declararea
nulității ordonanțelor procurorului în Procuratura anticorupție, R.Botnaru din 07 august 2015,
și procurorului adjunct al procurorului anticorupție, A.Popenco din 18 aprilie 2016, temeiurile
invocate de către petiționar și-au pierdut actualitatea.
Totodată, cu referire la pretențiile petentului față de acțiunile procurorului N.Busuioc,
instanța a precizat că, în virtutea prevederilor art.41 și 313 Cod de procedură penală, nu este
competență să se expună asupra lor.
Complementar, instanța a precizat că pretențiile înaintate de către petiționar sunt
declarative, iar acțiunile și actele procurorului legale în fond, nu pot fi anulate pe motive
formale.
Încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 08 iulie 2016, în temeiul art.466
Cod de procedură penală, a devenit irevocabilă la data pronunțării.
3.1. Încheierea dată a fost contestată cu recurs de către A.Dogotari, care a solicitat
casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, invocând că la emiterea încheierii contestate
au fost admise erori de procedură.
2
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2017, recursul
declarat de către A.Dogotari a fost respins ca inadmisibil.
Instanța de recurs a indicat că, reieșind din prevederile art.313 alin.(6) Cod de procedură
penală, încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 08 iulie 2016, este irevocabilă de
la data pronunțării și nesusceptibilă căilor de atac, astfel că aceasta nu poate fi contestată în
ordine de recurs, deoarece nu se referă la cazurile stipulate în și 437 alin.(1) pct.31) Cod de
procedură penală.
Împotriva hotărârilor judecătorești a declarat recurs în anulare petentul A.Dogotari,
care a solicitat casarea acestora, cu dispunerea rejudecării cauzei, invocând că instanțele
ierarhic inferioare au camuflat actele infracționale ale persoanelor cu funcții de răspundere, și
anume a procurorilor; - procurorii R.Botnaru și N.Busuioc nu au efectuat vreo investigație și
au refuzat transmiterea sumei de 4000 de euro procurorului S.Marcauțan și N.Bobu; - procesul
penal a fost tergiversat timp de trei ani.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în raport cu materialele
cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele
considerente.
Potrivit art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la art.401
alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul său reprezentantul lor
legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii
judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Însă, reieșind din prevederile art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile
irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar
la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a
afectat hotărîrea atacată.
Din materialele dosarului se constată că, chestiunea care a fost examinată de către
judecătorul de instrucție și ulterior de către instanța de recurs, se referă la cele reglementate de
art.313 Cod de procedură penală, ce țin de soluționarea plîngerilor împotriva actelor sau
acțiunilor ilegale ale organului de urmărire penală sau alte organe care exercită activitatea
specială de investigații.
Conform prevederilor art.313 alin.(6) Cod de procedură penală, încheierea judecătorului
de instrucție este irevocabilă, cu excepția încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi
penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei
penale și reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs la Curtea de apel în termen de
15 zile de la data pronunțării și care se judecă conform prevederilor Titlului II Capitolul IV
Secțiunea a 2-a § 2 din Partea specială a Codului de procedură penală.
Încheierea primei instanțe, care a fost contestată de către A.Dogotari cu recurs în Curtea
de Apel Chișinău de fapt este irevocabilă și nu se supune căilor de atac.
Colegiul atestă că, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi
atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești, prin care a fost judecată cauza
penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a
procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.
În cazul în care, potrivit legii, o hotărâre judecătorească nu parcurge căile ordinare de
atac, aceasta deși a devenit irevocabilă, nu dispune de calea extraordinară de atac, adică nu
poate fi contestată cu recurs în anulare.
Prin urmare, reieșind din normele sus menționate, hotărârea atacată de recurent nu este
pasibilă de drept de a fi contestată prin intermediul recursului în anulare.
Cele menționate denotă faptul că, în speță, încheierea judecătorului de instrucție al
Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău și decizia Curții de Apel Chișinău, adoptată în ordinea
prevăzută de art.313 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri
3
irevocabile prevăzute de alin.(1) art.452 Cod de procedură penală, care pot fi contestate cu
recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție.
Conform art.456 alin.(1), 432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, instanța decide
inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește
cerințele de conținut, situație ce persistă în cauza dată.
În aceste împrejurări, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului în
anulare declarat de A.Dogotari, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.1), 452-453, 456 Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție.
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Dogotari Alexandru,
împotriva încheierii Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 08 iulie 2016 și deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2017, pe motiv că nu îndeplinește
cerințele de conținut.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 iulie 2017.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
Copia corespunde originalului,
Judecător Elena Covalenco
4