1ra-837/2017 — Art. 179 alin. 2 CP

1ra-837/2017 — Art. 179 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-837/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

07 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Ursache Petru,

judecători: Toma Nadejda și Timofti Vladimir,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

către avocatul Cojocar Rodica în numele inculpaților Bejenaru Vasile, Bejenaru

Ion și Bejenaru Constantin și de către părțile vătămate Negru Vasile, Negru

Tamara și Negru Eudochia, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 01 februarie 2017, în cauza penală privindu-i pe

Bejenaru Vasile XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în r-nul

XXXXXXX, s. XXXXXXX;

Bejenaru Ion XXXXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în r-nul

XXXXX, s. XXXXXXX;

Bejenaru Constantin XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în r-nul

XXXXXX, s. XXXXXXXX;

Semeniuc Viorel XXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în r-nul

XXXXXX, s. XXXXXXX;

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.02.2016 – 15.11.2016;

Instanța de apel: 06.12.2016 – 01.02.2017;

Instanța de recurs: 10.04.2017 – 07.06.2017;

A C O N S T A T AT :

art. 3641 Cod de procedură penală, Bejenaru Vasile a fost recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal și în baza acestei

1

legi i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 luni,

iar în temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, la respectiva pedeapsă a fost cumulată

parțial pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Bălți din 28 aprilie 2015,

fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 1

an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, Bejenaru

Ion a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179

alin. (2) Cod penal și în baza acestei legi i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 8 luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, Bejenaru Constantin a fost recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal și în baza acestei

legi i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 luni,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, Semeniuc Viorel a fost

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod

penal și în baza acestei legi i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 1 an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă depusă de părțile vătămate a fost admisă parțial: a fost

încasat de la Bejenaru Vasile cu titlu de prejudiciul moral în beneficiul lui Negru

Vasile suma de 5000 lei, în beneficiul cet. Negru Tamara suma de 2500 lei și în

beneficiul cet. Negru Eudochia suma de 2500 lei; a fost încasat de la Bejenaru

Ion cu titlu de prejudiciul moral în beneficiul lui Negru Vasile suma de 5000 lei,

în beneficiul cet. Negru Tamara suma de 2500 lei și în beneficiul cet. Negru

Eudochia suma de 2500 lei; a fost încasat de la Bejenaru Ion cu titlu de

prejudiciu material în beneficiul lui Negru Vasile suma de 3560,5 lei; a fost

încasat de la Bejenaru Constantin cu titlu de prejudiciul moral în beneficiul lui

Negru Vasile suma de 5000 lei, în beneficiul cet. Negru Tamara suma de 2500 lei

și în beneficiul cet. Negru Eudochia suma de 2500 lei; a fost încasat de la

Semeniuc Viorel cu titlu de prejudiciul moral în beneficiul lui Negru Vasile suma

de 5000 lei, în beneficiul cet. Negru Tamara suma de 2500 lei și în beneficiul cet.

Negru Eudochia suma de 2500 lei, în rest, acțiunea civilă depusă împotriva

inculpaților a fost respinsă ca neîntemeiată.

septembrie 2014, în jurul orei 23.00, Bejenaru Vasile, Bejenaru Ion, Bejenaru

Constantin și Semeniuc Viorel, în comun și prin înțelegere prealabilă, au pătruns

ilegal în domiciliul lui Negru Vasile și anume în casa de locuit a acestuia

amplasată în satul Pruteni, raionul Fălești, neavând consimțământul

proprietarului, unde aflându-se o perioadă de timp, la solicitările verbale ale

proprietarului de a părăsi teritoriul dat aceștia nu au reacționat, aplicând

violența față de victima Negru Vasile și membrii familiei acestuia, Negru Tamara

și Negru Eudochia, ca rezultat cauzându-i lui Negru Vasile, conform raportului

de expertiză medico-legală nr.225 D din 08 octombrie 2014, leziuni corporale

sub formă de traumatism cranio-cerebral cu comoție cerebrală și echimoze care

se califică ca leziuni corporale ușoare, cet. Negru Tamara, conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 356 din 26 septembrie 2014, leziuni corporale sub

formă de echimoze care se califică ca leziuni corporale neînsemnate și Negru

Eudochia, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 355 din

2

26 septembrie 2014, leziuni corporale sub formă de tumefiere care se califică ca

leziuni corporale neînsemnate.

inculpaților Bejenaru Vasile, Bejenaru Ion și Bejenaru Constantin și de către

avocatul Tampei Tatiana în numele părților vătămate Negru Vasile, Negru

Tamara și Negru Eudochia.

3.1. În motivarea apelului avocatul Cojocar Rodica a invocat următoarele

argumente:

- la stabilirea pedepsei, pe lângă circumstanțele atenuante reținute prin

sentință în sarcina inculpaților Bejenaru Vasile, Bejenaru Ion și Bejenaru

Constantin, nu s-a luat în considerație comportamentul acestora în timpul

săvârșirii infracțiunii și după consumarea ei, ce se manifestă prin contribuirea

activă la descoperirea infracțiunii prin recunoașterea vinei pe deplin și

solicitarea examinării cauzei în baza probelor administrate în faza urmăririi

penale, conform art. 3641 Cod de procedură penală, precum și căința sinceră a

inculpaților, circumstanțe, care în opinia apărării, relevă atitudinea

conștiincioasă a inculpaților față de fapta comisă și urmările acesteia;

- instanța nu a luat în considerație prevederile art. 79 Cod penal, care sunt

aplicabile speței, or, nu s-a ținut cont că Bejenaru Ion și Bejenaru Vasile au la

întreținere copii minori;

- suma prejudiciului moral încasat prin sentință în folosul părților

vătămate, este exagerată.

3.2. În motivarea apelului comun al avocatului Tampei Tatiana și a părților

vătămate Negru Vasile, Negru Tamara și Negru Eudochia au fost invocate

următoarele argumente:

- instanța de judecată greșit a examinat cauza penală conform prevederilor

art. 3641 Cod de procedură penală, deoarece inculpații nu sunt de acord cu toate

probele administrate și anume cu declarațiile părților vătămate, care au indicat

că cinci persoane au pătruns la ei în casă, 3 frați Bejenaru, Semeniuc Viorel și

Aramă Constantin, i-au bătut și le-au sustras bunuri: o pușcă de vânătoare și o

geantă de dame în care erau 3000 lei, acte de identitate, cosmetică, încărcător

pentru telefon;

- au fost eronat încadrate juridic acțiunile inculpaților, care nu cuprind

toate faptele prejudiciabile ale inculpaților și anume sustragerea bunurilor,

inculpaților fiindu-le incriminată doar violarea de domiciliu, însoțită de

aplicarea violenței, astfel fiind neglijate prevederile art. 113 și 118 Cod de

procedură penală;

- cel de-al cincilea figurant – Aramă Constantin, nu are nici o calitate în

cauza dată, pe când conform declarațiilor părților vătămate respectivul a fost

prezent la fața locului, a aplicat lovituri, astfel, fiind necesară emiterea încheierii

interlocutorii, conform prevederilor art. 218 Cod de procedură penală, cu

constatarea faptului că nu au fost trași la răspundere penală toți făptuitorii și

anume Aramă Constantin, cu dispunerea de a fi efectuate toate măsurile

necesare pentru înlăturarea acestei încălcări grave.

3

a fost respins ca nefondat apelul avocatului Cojocar Rodica în numele

inculpaților Bejenaru Vasile, Bejenaru Ion și Bejenaru Constantin.

A fost admis în parte apelul comun al avocatului Tampei Tatiana și a

părților vătămate Negru Vasile, Negru Tamara și Negru Eudochia, casată

sentința în latura penale și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, după cum urmează.

Bejenaru Vasile a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal și în baza acestei legi i-a fost aplicată

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) luni.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor, la

pedeapsa aplicată prin respectiva decizie inculpatului Bejenaru Vasile i-a fost

adăugat parțial din pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Bălți din

28 aprilie 2015, stabilindu-i-se pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe

un termen de 3 (trei) ani 2 (două) luni, fără amendă, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În rest, dispozițiile sentinței instanței de fond, cu privire la condamnarea

lui Bejenaru Ion, Bejenaru Constantin și Semeniuc Viorel, cu privire la acțiunea

civilă și corpul delict, au fost menținute.

instanță corect a încadrat juridic acțiunile inculpaților în baza art. 179 alin. (2)

Cod penal, făcând o apreciere obiectivă a aspectelor de fapt și de drept ale

cauzei prin prisma bazei probante administrate de către organul de urmărire

penală.

Instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub

toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor

administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității, veridicității, și din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând

la concluzia privind vinovăția inculpaților în fapta incriminată, fiind făcută

încadrarea juridică justă a acțiunilor acestora în baza art. 179 alin. (2) Cod

penal.

În ce privește critica părților vătămate și a apărătorului acestora, pe

marginea încadrării juridice a acțiunilor inculpaților, care în opinia apelanților

este incorectă și urma a fi efectuată conform art. 187 alin. (2) lit. b), d), e) Cod

penal, instanța de apel a remarcat, că la finisarea urmăririi penale părților

vătămate le-au fost prezentate materialele cauzei penale, printre care și

ordonanțele de punere sub învinuire a inculpaților în baza art. 179 alin. (2) Cod

penal, iar potrivit proceselor-verbale de informare a părților vătămate despre

terminarea urmăririi penale și prezentarea materialelor de urmărire penală, din

22 ianuarie 2016 (f. d. 96, 97, 98, vol. II), acestea nu au înaintat careva obiecții

referitor la calificarea faptei comise de către inculpați.

Cât privește invocarea precum, că materialele cauzei indică direct la

participarea lui Aramă Constantin la comiterea faptei criminale, apelanții

considerând că și ultimul urmează a fi supus răspunderii penale, instanța de

apel a considerat necesar de a menționa în acest sens prevederile art. 325

4

alin. (1) Cod de procedură penală, potrivit cărora, judecarea cauzei în primă

instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai

în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Luând în considerație prevederile

legale citate supra și raportate la circumstanțele stabilite ale cazului, este

evidentă netemeinicia argumentului formulat, or, conform rechizitoriului

persoanele puse sub învinuire sunt Bejenaru Vasile, Bejenaru Ion, Bejenaru

Constantin și Semeniuc Viorel, astfel, instanța de apel a fost în imposibilitate de

a se expune referitor la acțiunile sau inacțiunile lui Aramă Constantin, în

vederea nedepășirii limitelor judecării cauzei.

Instanța de apel a menționat că, cu privire la pretinsele acțiuni ale

inculpaților, de sustragere deschisă a bunurilor părților vătămate, precum și

participarea lui Aramă Constantin la acțiunile incriminate inculpaților, în cadrul

ședinței de judecată în instanța de apel, procurorul s-a obligat de a se autosesiza

în vederea verificării faptelor invocate, fiindu-i expediate copiile actelor

solicitate.

A mai reținut instanța de apel, că ținând cont de prevederile art. 61 și

art. 75 Cod penal, precum și de cele expuse la art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, prima instanță, pentru fapta comisă și încadrată în baza

art. 179 alin. (2) Cod penal, a stabilit inculpaților pedeapsa penală în limitele

sancțiunii legii aplicate, măsura de pedeapsă stabilită de către instanța de

judecată fiind adecvată faptei comise de aceștia.

Totodată, pedeapsa sub formă de închisoare stabilită inculpaților Bejenaru

Vasile, Bejenaru Ion, Bejenaru Constantin și Semeniuc Viorel în baza art. 179

alin. (2) Cod penal, este în coraport cu elementele complementare ce vizează

personalitatea acestora și atitudinea față de procesul penal desfășurat, în acest

sens fiind luat în considerație faptul, că au recunoscut vina în comiterea faptei

infracționale, s-au căit sincer, iar în fața instanței au solicitat examinarea cauzei

în procedura simplificată, conform ordinii stabilite de art. 3641 Cod de

procedură penală.

Instanța de apel a apreciat ca eronată concluzia apărării, precum că în

privința inculpaților poate fi aplicată pedeapsa neprivativă de libertate,

deoarece, aceștia nu sunt la prima abatere, or, în privința lui Bejenaru Vasile, la

14 mai 2015 a fost încetată urmărirea penală în baza art. 187 alin. (1) Cod penal

pe motivul împăcării părților, iar la 28 aprilie 2015 în baza sentinței

Judecătoriei Bălți acesta a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f)

Cod penal la 3 ani închisoare fără amendă, pedeapsa cu închisoarea fiind

suspendată pe o perioadă de probațiune de 2 ani; Bejenaru Constantin, la

04 iunie 2015 a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal la 5

ani închisoare fără aplicarea amenzii, iar în baza art. 90 Cod penal pedeapsa cu

închisoarea a fost suspendată pe perioada de probațiune de 1 an; în privința lui

Bejenaru Ion la 23 iunie 2008 a fost clasată cauza penală pe art. 186 alin. (2)

Cod penal pe motivul împăcării părților; Semeniuc Viorel la 28 noiembrie 2014

a fost condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la 1 an 7 luni închisoare cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, eliberându-se din penitenciar

la 04 iulie 2016.

5

Astfel, instanța de apel a conchis că, inculpații înțelegeau caracterul

infracțional al faptei sale, însă nu au ezitat să pericliteze în mod repetat relațiile

sociale ocrotite de legea penală. În acest sens, instanța de apel a considerat, că

doar prin aplicarea față de inculpați a pedepsei sub formă de închisoare, cu

executarea reală a acesteia, vor fi atinse scopurile pedepsei penale: de corectare

a inculpaților, de restabilire a echității sociale, de prevenire a săvârșirii a altor

infracțiuni, respectiva pedeapsă fiind aptă să conducă la realizarea scopurilor

sancțiunii, contribuind la reeducarea inculpaților, la formarea unei atitudini

pozitive față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile

morale.

A mai menționat instanța de apel că inculpaților pentru fapta comisă,

prevăzută de art. 179 alin. (2) Cod penal, le-a fost stabilită pedeapsa sub formă

de închisoare, iar cuantumul pedepsei răspunde principiului proporționalității

dintre fapta comisă și urmările prejudiciabile, exprimate prin lezarea valorilor

sociale ocrotite de legea penală, cu privire la inviolabilitatea domiciliului,

totodată fiind în coraport cu criteriile complementare ce caracterizează

personalitatea inculpaților și circumstanțele cazului reținute în sarcina

acestora.

Totodată, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiate argumentele apărării

privind aplicarea față de inculpați a pedepsei neprivative de libertate, prin

prisma art. 90 Cod penal, și a constatat că în condițiile speței este imposibilă

aplicarea măsurii suspendării condiționate a pedepsei, avându-se în vedere

datele ce caracterizează inculpații, gravitatea infracțiunii comise și scopul

pedepsei penale de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atât din partea

inculpaților, care nu sunt la prima abatere de la lege, cât și a altor persoane.

La fel, instanța de apel a precizat că pe cazul dat nu au fost stabilite

circumstanțe excepționale care ar servi temei pentru aplicarea pedepsei mai

blânde decât cea prevăzută de lege, iar cele indicate de către apărare:

recunoașterea vinovăției, căința sinceră, caracteristica pozitivă, aflarea copiilor

minori la întreținerea inculpaților Bejenaru Ion și Bejenaru Vasile, au fost luate

în considerație în procesul stabilirii și individualizării pedepsei conform art. 61

și 75 Cod penal, ceea ce relevă netemeinicia argumentului formulat în acest

sens.

Instanța de apel a concluzionat că unele din temeiuri menționate în apelul

declarat de către părțile vătămate și apărătorul acestora, și-au găsit confirmare,

în ce privește erorile admise la adoptarea sentinței pe marginea procesului de

stabilire a pedepsei penale definitive pentru inculpatul Bejenaru Vasile.

Astfel, instanța de apel a intervenit cu modificări în conținutul sentinței

primei instanțe, în latura ce ține de condamnarea inculpatului Bejenaru Vasile,

și anume în partea stabilirii pedepsei definitive, reiterând prevederile art. 84

alin. (4) Cod penal, care stipulează, că conform prevederilor alin. (1)–(3) se

stabilește pedeapsa și în cazul în care, după pronunțarea sentinței, se constată

că persoana condamnată este vinovată și de comiterea unei alte infracțiuni

săvârșite înainte de pronunțarea sentinței în prima cauză. În acest caz, în

6

termenul pedepsei se include durata pedepsei executate, complet sau parțial, în

baza primei sentințe.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată de către părțile vătămate, instanța de

apel a considera că prima instanță întemeiat a admis-o parțial, soluția instanței

în acest sens fiind bazată pe aprecierea corectă a tuturor înscrisurilor

prezentate (bonurile de plată, chitanțe), just statuându-se, că bonurile de casă,

prezentate de părțile vătămate, privind procurarea unui șir de medicamente,

nefiind însoțite de prescripția medicului sau alte înscrisuri ce ar dovedi că

acestea au fost procurate anume pentru tratarea acelor leziuni pricinuite la data

de 20 septembrie 2014, nu au putut fi reținute. De asemenea corect s-a

specificat, că invocările privind deteriorarea îmbrăcămintei, precum și a altor

bunuri casnice n-au suport probatoriu având un caracter declarativ. Just a

concluzionat instanța de fond și privitor la persistența unui prejudiciu moral

cauzat părților vătămate, individualizându-l în coraport cu suferințele psihice și

fizice suportate de fiece parte vătămată. Astfel temeiuri pentru intervenire în

acest sens, instanța de apel nu a constatat.

Totodată, instanța de apel a apreciat inaplicabilă speței Legea privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016. Instanța de apel a menționat, că

deși în instanța de apel a fost prezentată recipisa, potrivit căreia, părților

vătămate le-a fost achitată suma de 33000 lei în calitate de prejudiciu material

și moral, în ședință partea vătămată Negru Vasile și avocatul Tampei Tatiana în

numele părților vătămate Negru Tamara și Negru Eudochia, au invocat, că

pretențiile de ordin moral mai persistă, or, de către inculpați nu a fost integral

acoperită suma solicitată în calitate de prejudiciu material și moral în cuantum

de 75000 lei, nefiind acoperită nici suma încasată prin sentință.

avocatul Cojocar Rodica în numele inculpaților Bejenaru Vasile, Bejenaru Ion și

Bejenaru Constantin și părțile vătămate Negru Vasile, Negru Tamara și Negru

Eudochia.

6.1. Avocatul Cojocar Rodica în numele inculpaților Bejenaru Vasile, Bejenaru

Ion și Bejenaru Constantin, declarând recurs la 21 martie 2017, în termen, a

solicitat admiterea acestuia și casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea

unei noi hotărârii prin care inculpaților Bejenaru Vasile, Bejenaru Ion și

Bejenaru Constantin să le fie aplicată o pedeapsă non-privativă de libertate.

În motivarea recursului, invocând temei de drept pct. 10 alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, a indicat argumente invocate și în cererea de apel.

6.2. Părțile vătămate Negru Vasile, Negru Tamara și Negru Eudochia,

declarând recurs la 29 martie 2017, au solicitat admiterea acestuia și casarea

deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului, invocând temeiul de drept prescris la pct. 12 alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- Instanța de apel nu a motivat suficient decizia și nu s-a expus obiectiv la

toate solicitările indicate în apel, și anume la cerința de a fi modificată

calificarea acțiunilor inculpaților;

7

- Instanța de apel nu a așteptat până ce procurorul se va autosesiza cu

privire la acțiunile încă a unui figurant și să prezinte acte care să confirme

autosesizarea.

recursurilor pe motiv, că recurenții n-au invocat nici-un temei de drept

prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora

din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) și 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este declarat peste

termen sau vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

8.1. Referitor la recursul ordinar declarat de avocatul Cojocar Rodica în

numele inculpaților Bejenaru Vasile, Bejenaru Ion și Bejenaru Constantin.

Colegiul penal constată că potrivit conținutului recursului, recurentul, de

fapt, își exprimă dezacordul cu decizia instanței de apel în latura civilă și în

latura penală ce ține de individualizarea pedepsei, dat fiind faptul examinării

cauzei în baza prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal consideră necesar de a supune verificării

decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de art. 427

alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală.

Astfel, în ce privește argumentele recursului, că instanțele ierarhic

inferioare au încasat în mod exagerat prejudiciul moral, Colegiul penal constată,

că instanța de apel la adoptarea deciziei în latura civilă s-a condus de

prevederile art. 387 alin. (1) Cod de procedură penală care prevede că ,,o dată cu

sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sânt dovedite

temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în

tot sau în parte, ori o respinge”, motivându-și soluția în modul expus la pct. 5 al

prezentei decizii și n-a comis careva erori de drept în această parte.

8

Conform art. 1398 alin.(1) Cod civil, cel care acționează față de altul în mod

ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile

prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Potrivit prevederilor art. 225 alin.(1) Cod de procedură penală, judecarea

acțiunii civile în procesul penal, indiferent de valoarea acțiunii, se efectuează de

către instanța de competența căreia este cauza penală.

Prin acțiunea civilă înaintată de către părțile vătămate Negru Tamara și

Negru Vasile (f. d. 61, vol. II; f. d. 31 – 33, vol. III), în cadrul procesului penal,

ultimii au solicitat încasarea din contul inculpaților, prejudiciul material în sumă

de 14382 lei și moral în sumă de 50000 lei.

Instanța de apel corect a conchis, că soluția primei instanțe privind

încasarea din contul inculpatului Bejenaru Ion în beneficiul părții vătămate

Negru Vasile prejudiciul material în sumă de 3560, 5 lei este întemeiată,

deoarece aceasta este suma prejudiciul material confirmată prin probe de către

partea vătămată.

Colegiul consideră întemeiată și soluția instanței de apel privind încasarea

de la Bejenaru Vasile, Bejenaru Ion și Bejenaru Constantin în beneficiul părții

vătămate Negru Vasile a câte 5000 lei de la fiecare, în beneficiul părții vătămate

Negru Tamara a câte 2500 lei de la fiecare și în beneficiul părții vătămate Negru

Eudochia a câte 2500 lei de la fiecare, deoarece sumele menționate sunt

echitabile pentru recuperarea prejudiciului moral suferit.

Conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate; alin. (2) Caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al

persoanei vătămate.

Instanța de recurs reiterează, că în termenii Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prejudiciul moral,

se exprimă prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție

echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie

stabilit astfel încât acesta să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie

nici sume excesive pentru autorii daunelor, și nici venituri nejustificate pentru

victimele daunelor.

Ținând cont de natura dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor

suportate de părțile vătămate, Colegiul penal consideră, că prin decizia instanței

9

de apel, fiind dispusă încasarea de la Bejenaru Vasile, Bejenaru Ion și Bejenaru

Constantin în beneficiul părții vătămate Negru Vasile a câte 5000 lei de la

fiecare, în beneficiul părții vătămate Negru Tamara a câte 2500 lei de la fiecare și

în beneficiul părții vătămate Negru Eudochia a câte 2500 lei de la fiecare, acestea

reprezentând o satisfacție echitabilă cum indică art. 41 al Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel nu a comis erori de drept,

dispunând încasarea prejudiciului moral, iar mărimea acestuia reprezintă o

compensare suficientă, echitabilă și nicidecum exagerată a prejudiciului moral

cauzat.

Cu referire la motivele recursului prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 61 Cod

penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului

privind individualizarea greșită a pedepsei inculpaților, Colegiul penal conchide,

că este corectă soluția instanței de apel, care, admițând apelul comun al

avocatului Tampei Tatiana și a părților vătămate Negru Vasile, Negru Tamara și

Negru Eudochia, l-a recunoscut vinovat pe Bejenaru Vasile vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 8 luni, iar în baza art. 84 alin. (4) Cod

penal, prin cumul parțial al pedepselor, la pedeapsa aplicată prin respectiva

decizie i s-a adăugat parțial din pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei

Bălți din 28 aprilie 2015, stabilindu-i-se pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani 2 luni, fără amendă, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, iar în rest a fost menținută sentința, prin care

Bejenaru Ion și Bejenaru Constantin au fost recunoscuți vinovați de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal la pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 8 luni în penitenciar de tip semiînchis.

Colegiul penal reține, că sancțiunea art. 179 alin. (2) Cod penal, prevede în

calitate de pedeapsă amendă în mărime de la 200 la 600 unități convenționale

sau muncă neremunerată în folosul comunității de la 140 la 240 de ore, sau

închisoare de până la 3 ani.

Instanța de recurs constată, că instanța de apel corect și motivat a menținut

sentința, prin care Bejenaru Vasile, Bejenaru Ion și Bejenaru Constantin au fost

recunoscuți vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod

penal la pedeapsă sub formă de închisoare, menționând că prevederile art. 90

10

Cod penal nu sunt aplicabile în speța dedusă judecății, reieșind din datele ce

caracterizează personalitatea inculpaților, care nu sunt la prima abatere de la

lege, precum și gravitatea infracțiunii comise în coraport cu scopul pedepsei

penale.

Colegiul penal reiterează, că potrivit prevederilor art. 75 alin. (1) Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Aliniatul (2) al normei vizate stipulează, că o pedeapsă mai aspră, din

numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește

numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu

va asigura atingerea scopului pedepsei.

Totodată, reieșind din prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și

a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în

folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de lege

este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani.

Astfel, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se

declară vinovată. În același rând, după caz, instanța este în drept să aplice și

prevederile Părții generale a Codului penal, în special, a prevederilor art. 90 Cod

penal. În cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singură în

măsură să individualizeze pedeapsa inculpatului care a comis infracțiunea,

având deplina libertate în acest sens.

Potrivit practicii judiciare stabilite instanțele trebuie să asigure aplicarea

unor măsuri aspre de pedeapsă față de persoanele adulte care au săvârșit

infracțiuni grave, deosebit de grave și excepțional de grave, în special în ipoteza

pluralității de făptuitori, precum grupul criminal organizat și organizația

criminală.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată

într-un caz concret se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

11

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: -

împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; -

starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; - natura și gravitatea

rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii; - motivul săvârșirii

infracțiunii și scopul urmărit; - natura și frecvența infracțiunilor care constituie

antecedentele penale ale infractorului; - conduita după săvârșirea faptei și în

cursul procesului penal; - nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația

familială și socială etc.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei pot fi definite ca fiind acele

reguli, principii, prevăzute în Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să

țină cont la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul

individualizării acesteia.

În speță Colegiul constată, că instanța de apel a menținut constatările

instanței de fond în decizia atacată indicând, că în privința inculpaților s-au

stabilit următoarele circumstanțe atenuante și anume: inculpații au recunoscut

vina, se căiesc în cele săvârșite, iar inculpatul Bejenaru Vasile are la întreținere

un copil minor. Circumstanțe agravante în privința inculpaților nu au fost

stabilite.

În contextul celor expuse mai sus Colegiul penal reține, că individualizând

pedeapsa inculpaților pentru infracțiunile comise, instanța de apel nu a comis

erori de drept, pedeapsa aplicată acestora este una corectă, deoarece la

stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar argumentele recursului

în acest sens sunt neîntemeiate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate

de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în

speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și

întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

8.2. Referitor la recursul ordinar declarat de părțile vătămate Negru Vasile,

Negru Tamara și Negru Eudochia.

Din materialele dosarului, rezultă că dispozitivul deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți a fost pronunțat la 01 februarie 2017, în prezența

procurorului Lisnic Elena, avocatului Cojocar Rodica care reprezenta interesele

inculpaților Bejenaru Vasile, Bejenaru Ion și Bejenaru Constantin, avocatului

Tampei Tatiana care reprezenta interesele părților vătămate, partea vătămată

Negru Vasile și a inculpaților (f. d. 137, vol. III), din care rezultă că aceștia au fost

înștiințați despre ziua pronunțării deciziei motivate pentru data de 22 februarie

2017.

12

Din procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel din 22

februarie 2017 rezultă, că la pronunțarea deciziei motivate s-a prezentat doar

procurorul, inculpații Bejenaru Vasile, Bejenaru Ion, Bejenaru Constantin și

Seminiuc Viorel, cât și avocații Cojocar Rodica și Uncu Natalia, însă partea

vătămată Negru Vasile, nu a fost prezent, deși a fost înștiințat despre ziua

pronunțării deciziei motivate.

Potrivit art. 231 alin. (1) Cod de procedură penală, termenele stabilite de

prezentul cod se calculează pe ore, zile, luni și ani. Alin. (2) prevede că la

calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul

indicate în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazurile în care

legea dispune altfel. Alin. (3) prevede că la calcularea termenelor pe ore sau pe

zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora

sau ziua în care acesta se împlinește.

Astfel, în speță, termenul de 30 zile se calculează, începând cu 22 februarie

2017 și se epuizează la 23 martie 2017, iar recursul ordinar a fost declarat de

către partea vătămată Negru Vasile în comun cu părțile vătămate Negru Tamara

și Negru Eudochia la data de 29 martie 2017 prin intermediul oficiului poștal

(f. d. 193, vol. III), înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la data de 31 martie

2017, cu numărul de intrare 01-766 (f. d. 181, vol. III).

Din cele expuse supra, instanța de recurs conchide că recursul ordinar

declarat de partea vătămată Negru Vasile în comun cu părțile vătămate Negru

Tamara și Negru Eudochia este depus peste termenul legal de 30 zile, prevăzut

în art. 422 Cod de procedură penală.

Colegiul penal menționează, că termenul de recurs este absolut și are

caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va

respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura

examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a

recursului.

Potrivit prevederilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în

care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Unul dintre scopurile legii procesual penale este asigurarea egalității pentru

toate părțile interesate în procesul penal, însă acest deziderat impune

disciplinarea activității procesuale, inclusiv și prin stabilirea unor termeni

peremptorii.

Astfel, Colegiul penal statuează, că art. 230 alin. (2) Cod de procedură

penală impune obligația îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub

13

sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului. Neexecutarea în termen a unui

drept procesual, conform sancțiunii menționate, duce la pierderea acestuia.

Prin urmare, Colegiul penal, constatând încălcarea de către recurenți a

prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, a ajuns la concluzia

inadmisibilității recursului declarat de părțile vătămate Negru Vasile, Negru

Tamara și Negru Eudochia, din motiv că este depus peste termen.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cojocar

Rodica în numele inculpaților Bejenaru Vasile, Bejenaru Ion și Bejenaru Constantin,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 februarie 2017, în

cauza penală privindu-i pe Bejenaru Vasile XXXXXX, Bejenaru Ion XXXXXX, Bejenaru

Constantin XXXXXX ca fiind vădit neîntemeiat și inadmisibilitatea recursului ordinar

declarat de către părțile vătămate Negru Vasile, Negru Tamara și Negru Eudochia

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 februarie 2017, în

cauza penală privindu-i pe Bejenaru Vasile XXXXX, Bejenaru Ion XXXXXX, Bejenaru

Constantin XXXXXX și Semeniuc Viorel XXXXXXX ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 iunie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

14