1ra-299/2017 — art.186 alin.5 CP

1ra-299/2017 — art.186 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-299 /2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

14 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte: Petru Ursache,

judecători: Nadejda Toma, Vladimir Timofti, Constantin Alerguș și Petru

Moraru

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

inculpat, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Dubăsari din 29

iunie 2016 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12

octombrie 2016, în cauza penală în privința lui

Bejenari Veaceslav xxx, născut la

xx.xx.xxxx, originar din s. xxx, r-

nul xxx, domiciliat în s. xxx, r-nul

xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.05.2016 - 29.06.2016;

Instanța de apel: 26.08.2016 - 12.10.2016;

Instanța de recurs: 23.12.2016 – 14.03.2017.

A CONSTATAT:

Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (5)

Cod penal la 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Verlan A. s-a admis parțial și

s-a dispus încasarea de la Bejenari V. în beneficiul Aureliei Verlan suma de

141045,70 lei, cu titlu de prejudiciu material.

Bejenari V., la data de 05.03.2016, aproximativ la orele 16:40, aflându-se în

domiciliul concubinei Verlan A., amplasat în s. xxx, r-nul xxx, prin acces liber a

sustras pe ascuns mijloace bănești, în sumă de 7000 dolari SUA, care conform

1

cursului oficial al BNM la data indicată constituia suma de 139629,70 lei,

inclusiv 3100 lei și un telefon mobil de model „Nokia 305” cu costul de 2800

lei. Astfel, în urma acțiunilor infracționale ale cet. Bejenari V., părții vătămate

Verlan A. i-a fost cauzată o daună materială în proporții deosebit de mari în

sumă de 145529, 70 lei.

în numele inculpatului.

3.1. Inculpatul, a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care inculpatul Bejenari V. să fie achitat, din motiv

că fapta nu întrunește elementele componenței de infracțiune.

În motivarea cerințelor inculpatul a invocat următoarele argumente:

- instanța de fond nu a ținut cont că urmărirea penală chiar în faza inițială

a avut loc cu grave încălcări de procedură penală, ce atestă caracterul ilegal al

acesteia, fiind obiectate de partea apărării, dar care nu au fost reflectate în

motivarea sentinței de condamnare;

- la materialele cauzei penale nu sunt anexate probe care ar confirma

faptul că Verlan A. a deținut mijloacele financiare care pretinde că i-au fost

sustrase;

- instanța de fond a stabilit vinovăția sa în fapta incriminată reieșind doar

din declarațiile părții vătămate și inserarea mecanică din rechizitoriu a

probelor administrate de procuror;

- instanța de fond nu a dat apreciere probelor apărării ce au fost

examinate în cadrul cercetării judecătorești, care incontestabil confirmă

declarațiile depuse de către inculpat;

- martorii audiați în cadrul cercetării judecătorești nu au furnizat

instanței de judecată suficientă informație pentru a se considera că

declarațiile acestora pot fi apreciate drept probe pertinente, concludente și

utile, care ar confirma vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate;

- declarațiile martorilor Creț V. și Cazac N. nu pot fi admise ca probe în

baza art. 94 alin. (1), pct. 2) Cod procedură penală, deoarece a fost încălcat

dreptul la apărare al inculpatului;

- instanța de fond nu a argumentat prezența obiectului material al

infracțiunii imputate, deoarece infracțiunea imputată inculpatului este contra

patrimoniului și calificarea în acest caz se face în exclusivitate în dependență

de proporția prejudiciului cauzat;

- instanța de fond nu se referă la probe care confirmă că inculpatul a

sustras suma de 3100 lei și telefonul mobil de model „Nokia 305”;

- inculpatul a intrat în posesia legală a bunurilor ce-i aparțin, deoarece

era în concubinaj cu Verlan A., ceea ce înseamnă că proprietatea dobândită în

2

comun cade sub incidența relațiilor civile și urma a fi împărțită pe cote - părți.

3.2. Avocatul Tripac V., prin apelul declarat în numele inculpatului a

solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi sentințe prin care Bejenari V., învinuit în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal să fie achitat.

În motivarea apelului, avocatul a invocat următoarele argumente:

- condamnarea inculpatului Bejenari V. se bazează numai pe declarațiile

părții vătămate, care în scop de răzbunare, aflându-se în relații ostile cu

concubinul său îl învinuiește pe Bejenari V. de comiterea acestei infracțiuni;

- acuzarea nu a prezentat, iar instanța de judecată nu a dispus de probe

suficiente, directe, care ar dovedi vinovăția inculpatului, iar faptul că Bejenari

V., anterior a fost judecat și are antecedente penale nu poate fi pus ca temei că

el a comis această infracțiune;

- instanța de judecată a făcut trimitere la mijloacele materiale de probă,

care se regăsesc în rechizitoriu, însă acestea nu confirmă cu certitudine

vinovăția inculpatului și prin urmare sentința de condamnare a inculpatului

se bazează pe unele presupuneri.

octombrie 2016, apelurile declarate de către inculpat și avocatul acestuia au

fost respinse ca fiind nefondate, cu menținerea hotărârii atacate fără

modificări.

deși inculpatul Bejenari V., vina nu a recunoscut-o, faptul comiterii acțiunilor

infracționale imputate acestuia este dovedită prin următoarele mijloace de

probă: declarațiile părții vătămate Verlan A., depuse în ședința de judecată în

instanța de fond (f.d.160-165, vol. I) și în cadrul ședinței de judecată în

instanța de apel; declarațiile martorului Moiseev Z., depuse în cadrul ședinței

de judecată în instanța de fond (f.d.179, vol. I); declarațiile martorului Creț V.,

depuse în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond (f.d.206-207, vol. I);

declarațiile martorului Cazac N., depuse în cadrul ședinței de judecată în

instanța de fond (f.d.197-199, vol. I); declarațiile martorului Șumcov V.,

depuse în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond (f.d.214-215, vol. I);

plângerea cet. Verlan A., prin care confirmă că, Bejenari V., aflându-se în

domiciliul ce-i aparține, prin acces liber a sustras pe ascuns bani în sumă de

7000 dolari SUA, 3100 lei și telefon mobil în sumă de 2800 lei, prin ce victimei

i-a fost cauzată o daună materială în proporții deosebit de mari în sumă de

145900 lei (f.d.4, vol. I); procesul-verbal de confruntare între Verlan A. și

Bejenari V., prin care s-a constatat că Bejenari V. fura și anterior bani din casă

pe ascuns după care pleca de acasă nemotivat (f.d.51-52, vol. I); procesul-

verbal de recunoaștere a obiectului din 09.03.2016 prin care Verlan A. și-a

recunoscut telefonul mobil (f.d.53-54, vol. I); procesul-verbal de reținere din

3

06.03.2016 prin care s-a ridicat de la Bejenari V., bani în sumă de 1684 lei,

dintre care 8 bancnote de 200 lei, o bancnotă de 50 lei, o bancnotă de 20 lei,

două bancnote de 5 lei și patru bancnote de 1 leu, ce au fost puse într-un plic

sigilat, un telefon mobil de model „Nokia”, senzor cu husă din piele de culoare

neagră, ce a fost pus într-un plic sigilat (f.d.29, vol. I); procesul-verbal de

examinare a obiectelor din 06 martie 2016 prin care a fost examinat telefonul

mobil ridicat de la Bejenari V. și banii (f.d.22-24, vol. I), ordonanța de

recunoaștere ca corp delict din 06.03.2016 prin care au fost recunoscute

bunurile ridicate de la Bejenari V. ca corpuri delicte (f.d.25, vol. I); raportul de

expertiză nr. 34/12/1-R-1238 din 18.03.2016 prin care s-a constatat că

urmele ridicate din gospodăria cet. Verlan A., sunt valabile, dintre care două

urme digitale au fost create de degetul mijlociu și inelar al mâinii drepte a cet.

Verlan A. o urmă papilară a fost creată de degetul mare al mâinii drepte a cet.

Bejenari V., (fd.58-67, vol. I); procesul-verbal de examinare a documentelor

prin care au fost examinate descifrările telefonice ridicate de la nr. de telefon

068714909 de care s-a folosit Bejenari V. în perioada 01.03.2016-08.03.2016

și prin care s-a determinat că imediat după comiterea infracțiunii la

05.03.2016 inculpatul nu s-a aflat în s. Morozeni, r-nul. Orhei, dar în s. Trifești,

r-nul Rezina care se află la o distanță de circa 60 km (f.d.121-122, vol. I);

procesul-verbal de examinare a documentelor prin care a fost examinat

extrasul de pe rețeaua Internet prin care s-a determinat amplasarea s.

Morozeni, r-nul Orhei față de s. Trifești, r-nul Rezina (f.d.114, vol. I);

informația prezentată de către patronatul agențiilor de plasare în câmpul

muncii prin care s-a stabilit că pentru perfectarea și organizarea deplasării

unui angajat în Republica Israel cheltuielile totale variază între 6800 - 7200

dolari SUA (f.d.212, vol. I); informația prezentată de serviciul sanitar veterinar

prin care se confirmă că în perioada anilor 2007- 2010 Verlan A. a avut la

întreținere mai multe bovine și cabaline (f.d.190-194, vol. I); informația

privind absolvirea de către Verlan A. a cursurilor de îngrijitor pentru

persoane în etate în confirmarea faptului că numita se pregătea pentru

plecarea la muncă în Republica Israel (f.d.203, vol. l).

Instanța de apel a constatat că, prima instanță, cercetând în cumul

probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile

date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit corect situația de

fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Bejenari V., încadrarea

juridică corespunzătoare, și anume în baza art. 186 alin. (5) Cod penal - furtul,

adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune

în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a menționat, că declarațiile părții vătămate Verlan A.,

coroborează pe deplin cu ansamblul probelor administrate de acuzatorul de

4

stat, și anume cu declarațiile martorilor Moiseev Z., Creț V., Cazac N., totodată,

instanța de apel a stabilit, că declarațiile părții vătămate Verlan A. au fost

consecvente pe durata desfășurării procesului penal în ceea ce privește

bunurile care au fost sustrase, respectiv, prin plângerea inițială a părții

vătămate Verlan A. se atestă că, dânsa a indicat că, Bejenari V., aflându-se în

domiciliul ce-i aparține, prin acces liber a sustras pe ascuns bani, în sumă de

7000 dolari SUA, 3100 lei și un telefon mobil în sumă de 2800 lei, prin ce i-a

fost cauzată o daună materială deosebit de mare.

Argumentele inculpatului Bejenari V., precum că urmărirea penală în faza

inițială a avut loc cu grave încălcări de procedură penală, indicând în acest

sens că, urmărirea penală a fost pornită în baza plângerii cet. Verlan A., care

trebuie să cuprindă numele, prenumele, calitatea și domiciliul petiționarului,

descrierea faptului care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului,

dacă acesta este cunoscut și a mijloacelor de probă, instanța de apel le-a

apreciat ca fiind nefondate, deoarece plângerea cet. Verlan A. din 06.03.2016

de la faza urmăririi penale corespunde prevederilor art. 263 Cod procedură

penală.

Aprecierea inculpatului Bejenari V., precum că, la materialele cauzei

penale nu se regăsesc mijloace de probă care ar confirma faptul că cet. Verlan

A. a deținut mijloacele financiare care pretinde că i-au fost sustrase instanța

de apel nu a reținut-o, deoarece acuzatorul de stat a administrat suficiente

probe pertinente și concludente prin care se constată că, partea vătămată a

deținut mijloacele financiare care au fost sustrase de către inculpat. În acest

context instanța de apel a reținut că, partea vătămată Verlan A. a indicat cu

exactitate locurile în care se aflau mijloace bănești, și anume sub pernă se afla

suma de 1700 lei, pe televizor era suma de 1500 lei, iar în tumbă se afla suma

de 7000 dolari SUA, totodată, partea vătămată a indicat că, suma de 7000

dolari o avea deoarece trebuia să-i achite pentru a pleca la lucru în Israel,

acești bani au fost strânși într-o perioadă îndelungată de timp, ea avea foarte

multe animale pe care le vindea, avea sere și vindea legume. Martorii Creț V. și

Cazac N. au indicat că, Verlan A., avea multe animale pe care le vindea, cu

scopul de a strânge banii și a pleca în Israel la muncă. Totodată, instanța de

apel a constatat că, părții vătămate Verlan A. i-a fost sustras și telefonul mobil

de model „Nokia 305", cu costul de 2800 lei.

Instanța de apel a reținut că, din procesul-verbal de reținere din

06.03.2016 se atestă că, de la Bejenari V. s-au ridicat bani în sumă de 1684 lei,

dintre care 8 bancnote de 200 lei, o bancnotă de 50 lei, o bancnotă de 20 lei, 2

bancnote de 5 lei și 4 bancnote de 1 leu și un telefon mobil de model „Nokia”.

Potrivit procesului-verbal de recunoaștere a obiectului din 09.03.2016 se

atestă că, Verlan A. și-a recunoscut telefonul mobil de model „Nokia”.

În opinia instanței de apel, prima instanță corect a stabilit faptul că

5

Verlan A., deținea la domiciliul ei suma de 7000 dolari SUA fapt confirmat prin

multitudinea probelor indirecte și anume, prin declarațiile părții vătămate

Verlan A., care a indicat că a acumulat această sumă de bani o perioadă

îndelungată de timp din vânzarea legumelor pe care le creștea în seră, din

vânzarea animalelor, deoarece avea scopul de a pleca la muncă în Israel.

Totodată, prin informația prezentată de serviciul sanitar veterinar se

confirmă că în perioada anilor 2007-2010, Verlan A. s-a adresat cu cereri

pentru identificarea animalelor. Prin certificatul din 09.04.2016 eliberat de

SRL „Fontis Prim'' se confirmă că Verlan A. a absolvit cursurile de calificare de

îngrijire a persoanelor în vârstă, iar prin răspunsul din 20.06.2016 oferit de

AP „Patronatul Agențiilor de plasare în câmpul muncii” se confirmă că, pentru

plecarea în Republica Israel, cetățenii Republicii Moldova urmează să suporte

cheltuieli în mărime de aproximativ 6800-7000 dolari SUA.

La fel, instanța de apel a menționat că, inculpatul Bejenari V. a cunoscut

cu certitudine faptul că, A. Verlan are intenția de a pleca la muncă în Israel și

că dânsa are deja suma necesară. Acest fapt i-a fost comunicat de însăși partea

vătămată și, respectiv, Bejenari V. o ruga pe Verlan A. să-l ia și pe el la muncă

în Israel, însă ultima i-a declarat că nu are bani și pentru el.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia de a respinge afirmațiile

inculpatului Bejenari V., precum că, instanța de judecată a stabilit vinovăția sa

reieșind doar din declarațiile părții vătămate Verlan A., deoarece declarațiile

părții vătămate Verlan A., coroborează pe deplin cu întreg ansamblu de probe

administrate de acuzatorul de stat și anume, declarațiile martorilor Moiseev

Z., Creț V., Cazac N., precum și cu materialele acumulate la faza urmăririi

penale dintre care plângerea cet. Verlan A., procesul-verbal de confruntare

dintre Aurelia V. și Bejenari V., procesul-verbal de recunoaștere a obiectului

din 09.03.2016 procesul-verbal de reținere din 06.03.2016, raportul de

expertiză nr. 34/12/1 -R-1238 din 18.03.2016, procesul-verbal de examinare

a documentelor din 04 aprilie 2016, procesul-verbal de examinare a

documentelor din 31 martie 2016.

Instanța de apel a conchis, că instanța de fond corect a apreciat critic

declarațiile inculpatului Bejenari V., deoarece versiunea inculpatului de

nerecunoaștere a vinovăției nu are acoperire probatorie, fiind combătută prin

împrejurările stabilite și probele administrate în cauză, fapt care se apreciază

ca o tentativă de a evita răspunderea penală pentru faptele săvârșite.

Prin declarațiile martorului Sumcov V. în opinia instanței de apel nu se

demonstrează faptul că, inculpatul Bejenari V. nu a săvârșit fapta infracțională

care i-a fost incriminată, deoarece martorul a declarat că, Bejenari V., locuia

împreună cu Verlan A. de aproximativ un an, la domiciliul ultimei din s. Pîrîta,

r-nul Dubăsari, iar cu o zi înainte ca Bejenari V. să fie arestat, ultimul a venit la

el în ospeție și au stat la masă și atunci Bejenari V. i-a spus că nu mai poate să

6

locuiască cu Verlan A., însă din care motive nu i-a comunicat.

Cu referire la argumentele inculpatului Bejenari V., precum că, în

rechizitoriu, în lista probelor au fost incluse doar declarațiile martorului

Moiseev Z., pe când în cadrul cercetării judecătorești au fost admiși și audiați

în calitate de martori și alte persoane, instanța de apel a notat că, acest fapt nu

a lezat dreptul la un proces echitabil al inculpatului, deoarece acuzatorul de

stat este în drept să solicite în instanța de judecată admiterea în calitate de

martori și alte persoane decât cele invocate în rechizitoriu.

Instanța de apel a respins argumentele inculpatului Bejenari V., precum

că, declarațiile martorilor Creț V. și Cazac N. nu pot fi admise ca probe,

deoarece inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece martorii

menționați au fost audiați în cadrul ședinței de judecată cu participarea

inculpatului și a apărătorului lui care au fost în drept să adreseze întrebări

martorilor pentru a elucida circumstanțele cauzei.

Argumentul inculpatului precum că, dânsul a intrat în posesia legală a

bunurilor ce-i aparțineau, deoarece era în concubinaj cu Verlan A., ceea ce

înseamnă că proprietatea este dobândită în comun, instanța de apel l-a

apreciat ca fiind neîntemeiat, deoarece partea apărării nu a prezentat careva

probe pertinente și concludente care să ateste că banii sustrași aparțin

inculpatului, or, faptul că dânsul s-a aflat în relație de concubinaj cu partea

vătămată Verlan A. nu îi oferă dreptul legal de a lua mijloacele bănești și

bunul părții vătămate, mai mult ca atât, instanța de apel a constatat că,

inculpatul a sustras pe ascuns mijloacele bănești și telefonul mobil, fără a

avea consimțământul părții vătămate.

Instanța de apel a respins și argumentele inculpatului, care a invocat că

instanța de fond neîntemeiat a pus la baza sentinței de condamnare procesul -

verbal de examinare a documentelor prin care au fost examinate descifrările

telefonice ridicate de la numărul de telefon 068714909 de care s-a folosit

Bejenari V. și procesul-verbal de examinare a documentelor prin care a fost

examinat extrasul de pe rețeaua Internet prin care s-a determinat amplasarea

s. Morozeni, r-nul Orhei față de s. Trifești, r-nul Rezina, deoarece prin aceste

probe se combate versiunea inculpatului care a indicat cu referire la data

comiterii infracțiunii că, s-a aflat la domiciliul său din s. Morozeni, r-nul Orhei,

or, probele administrate de acuzatorul de stat au confirmat faptul că,

inculpatul Bejenari V., după comiterea infracțiunii nu s-a aflat în s. Morozeni,

r-nul Orhei, ci în s. Trifești, r-nul Rezina, care se află la o distanță de circa 60

km.

Argumentele inculpatului Bejenari V., precum că, prin procesul - verbal

de percheziție de la domiciliul său din s. Morozeni, r-nul Orhei prin care s-a

constatat că la domiciliul său careva mijloace bănești în dolari nu au fost

depistați, respectiv, aceasta este o dovadă că nu a sustras suma de 7000

7

dolari SUA, instanța de apel le-a considerat irelevante la stabilirea

nevinovăției inculpatului, deoarece această probă nu poate confirma faptul că,

inculpatul nu a săvârșit cele incriminate, dat fiind faptul, că acuzatorul de stat

a administrat probe pertinente și concludente care dovedesc că, inculpatul a

săvârșit acțiunea de sustragere pe ascuns a bunurilor părții vătămate,

cauzându-i ultimei o daună în proporții deosebit de mari.

02.12.2016 prin intermediul oficiului poștal, în termen, având în vedere

faptul că decizia instanței de apel a fost pronunțată integral la 09.11.2016.

Inculpatul solicită, casarea hotărârilor adoptate cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care să fie recalificate acțiunile sale din art.186 alin.(5) Cod

penal în baza art.186 alin.(2) Cod penal.

în motivarea recursului, inculpatul fără a invoca expres temei de drept

prevăzut de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele

argumente:

- învinuirea înaintată inculpatului este nefondată, deoarece probele care

au stat la baza acesteia, pe care instanțele ierarhic inferioare le-au pus la baza

hotărârilor de condamnare a sa, sunt indirecte și bazate pe declarațiile părții

vătămate, din conținutul cărora, în opinia recurentului, nu poate fi dedus

faptul că inculpatul a sustras pe ascuns suma incriminată.

Menționează că, de fapt, a recunoscut sustragerea pe ascuns doar a sumei

de 1800 lei, considerente din care solicită ca acțiunile sale să fie recalificate

din art. 186 alin.(5) Cod penal în baza art. 186 alin.(2) Cod penal.

partea vătămată, prin care pledează:

Procurorul: inculpatul beneficiază de efectul retroactiv al legii penale

prevăzut de art. 10 Cod penal, ținând cont de modificările operate la art. 126

Cod penal.

Partea vătămată: menținerea soluțiilor adoptate de către instanțele

ierarhic inferioare ca fiind legale și întemeiate.

în raport cu circumstanțele cauzei Colegiul lărgit consideră că acesta urmează

a fi admis, însă din alte motive decât cele invocate de recurent.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau

parțială a hotărârii atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, dacă nu se agravează situația condamnatului.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limita

temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală și formulate în

8

cererea de recurs.

Analizând argumentele invocate de către recurent în recursul ordinar

declarat, potrivit cărora, probele prezentate de acuzare, examinate de către

prima instanță și verificate de către instanța de apel nu confirmă vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, Colegiul lărgit reține că, de

fapt, recurentul critică modalitatea de apreciere a probelor înfăptuită de către

instanțele ierarhic inferioare, însă un astfel de temei nu se regăsește în cele

prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Colegiul lărgit reiterează, că potrivit prevederilor art. 414 alin. (1), (5)

Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz,

la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Astfel, instanța de apel a respectat dispozițiile art. 414, 417 Cod de

procedură penală, pronunțându-se motivat asupra argumentelor relevante

ale apelului, iar vinovăția inculpatului a fost dovedită în cadrul examinării

cauzei de către instanțele de judecată.

Ținând cont de prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

care stipulează că instanța de recurs este în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără, însă, a agrava situația condamnatului, Colegiul

lărgit atestă, că din conținutul hotărârii contestate rezultă, că Bejenari V. a

fost condamnat în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, adică a fost recunoscut

vinovat de săvârșirea sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, în

proporții deosebit de mari.

Potrivit legislației penale în vigoare la momentul săvârșiri infracțiunii,

valoarea bunurilor sustrase ca semn calificativ al componenței de infracțiune,

care prevede răspunderea pentru sustragere, se determină ținându-se cont de

mărimea unității convenționale de amendă stabilită de legislație la momentul

săvârșirii infracțiunii.

Conform art. 64 alin. (2) Cod penal (red. 2009) valoarea unității

convenționale de amendă la momentul comiterii furtului (05.03.2016) de

către Bejenari V. de la partea vătămată Verlan A., constituia 20 lei.

Potrivit art. 126 Cod penal (red. 2009) proporții deosebit de mari se

considera valoarea bunurilor materiale sustrase, care la momentul săvârșirii

infracțiunii depășea 5000 unități convenționale.

Potrivit deciziei instanței de apel valoarea prejudiciului cauzat părții

9

vătămate Verlan A., constituie suma de 141045,70 lei, adică 7052,285 unități

convenționale.

Astfel, la data pronunțării deciziei de către instanța de apel privind

menținerea sentinței prime instanțe (12.10.2016), încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului Bejenari V. pentru fapta comisă la 05.03.2016, era

corectă, deoarece valoarea bunurilor sustrase depășea 5000 unități

convenționale.

Totodată Colegiul lărgit statuează, că potrivit Legii nr. 207 privind

modificarea și completarea unor acte legislative din 29.07.2016, în vigoare

din 07.11.2016, proporții deosebit de mari, în conformitate cu modificările

operate la art. 126 alin. (1) Cod penal, se consideră valoarea bunurilor

sustrase care depășește 40 salarii medii lunare pe economie prognozate,

stabilite de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei, iar proporții mari

– 20 de salarii.

Colegiul penal atestă, că potrivit Hotărârii Guvernului nr. 879 din

23.12.2015 la momentul săvârșirii de către inculpat a sustragerii bunurilor de

la Verlan A. (05.03.2016) salariul mediu lunar pe economie prognozat pentru

anul 2016 a fost stabilit în mărime 5050 lei.

Prin urmare, prejudiciul cauzat părții vătămate Verlan A. în sumă de

141045,70 lei, potrivit modificărilor operate la art. 126 alin. (1) Cod penal,

constituie 27,929 salarii medii lunare pe economie, prognozate de Guvern

pentru anul 2016, prejudiciu care la moment nu constituie proporții deosebit

de mari, dar proporții mari.

Prin urmare, a intervenit o lege penală mai favorabilă inculpatului, care,

potrivit art. 10 Cod penal, are efect retroactiv și se răsfrânge asupra

persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a

acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa.

Astfel, se impune soluția de reîncadrare a acțiunilor lui Bejenari V. din

prevederile art. 186 alin. (5) Cod penal în cele ale art. 186 alin. (4) Cod penal,

ca sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în

proporții mari.

Generalizând cele menționate supra Colegiul lărgit conchide, că deoarece

în speță sunt aplicabile prevederile art. 10 Cod penal, care sunt favorabile

situației inculpatului și, din acest motiv, instanța de recurs consideră necesar

de a casa parțial hotărârea contestată, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri cu recalificarea faptei săvârșită de către Bejenari V. la

05.03.2016, cu stabilirea pedepsei în limita prevăzută de sancțiunea normei

respective.

2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție

10

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Bejenari

Veaceslav, se casează parțial sentința Judecătoriei Dubăsari din 29 iunie 2016

și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016, în

latura penală, în cauza penală în privința lui Bejenari Veaceslav xxx, se

rejudecă cauza și se pronunță o nouă hotărâre în această parte, după cum

urmează:

Bejenari Veaceslav xxx se recunoaște vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 186 alin. (4) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă

de închisoare pe un termen de 8 (opt) ani și 6 (șase) luni, cu executare

pedepsei în penitenciar de tip închis.

Termenul executării pedepsei aplicată inculpatului Bejenari Veaceslav

xxx, se calculează de la data de 14 martie 2017 cu includerea în acest termen a

perioadei aflării acestuia sub strajă de la 06 martie 2016 până la 14 martie

2017.

În rest, celelalte dispoziții ale hotărârilor se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 aprilie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nadejda Toma

Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

Petru Moraru

11