1re-78/2017 — art. 145 alin. 2 lit. e, g, j, art. 187 al. 5 CP

Dosarul nr. 1re-78/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Ursache Petru,

judecători – Timofti Vladimir, Toma Nadejda

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către

inculpatul Golovatiuc Denis, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 18 mai 2017,

C O N S T A T Ă :

admis demersul procurorului cu privire la prelungirea măsurii preventive sub

formă de arest preventiv față de inculpatul Golovatiuc Denis pentru 30 de zile.

Tatiana în numele inculpatului Golovatiuc Denis, prin care a solicitat casarea

acesteia și respingerea demersului procurorului de prelungire a măsurii preventive

sub formă de arest, invocând că:

- instanța de judecată a adoptat o hotărâre nemotivată, contrară prevederilor

art.175, art. 185-186 Cod de procedură penală și practicii CtEDO;

- acuzarea a statuat cu aceleași cerințe cu caracter declarativ privind

necesitatea detenției, nefiind aduse probe relevante în acest sens, iar prin încheierea

contestată, instanța doar a parafrazat demersul acuzatorului de stat, fără a raporta

riscurile invocate la cirumstanțele cauzei penale;

- încheierea invocată este contrară și prevederilor Hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție privind aplicarea de către instanțele judecătorești a unor

prevederi ale legislației de procedură penală privind arestarea preventivă și

arestarea la domiciliu nr.01 din 15.04.2013, conform căreia se reiterează că simpla

bănuială rezonabilă fără a fi demonstrate riscurile prelungirii măsurii preventive nu

constituie o măsură necesară și proporțională dintre dreptul la libertate și

necesitatea arestului preventiv;

- la 25.04.2017, conform procesului-verbal al ședinței de judecată, procurorul

nu a înaintat corect demersul privind prelungirea termenului de arestare

pereventivă împotriva inculpatului Golovatiuc Denis, astfel în baza art. 376 alin.

(2) Cod de procedură penală, procurorul este decăzut din dreptul de a înainta un

careva demers;

- nemotivarea hotărârii în raport cu prevederile Hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție despre aplicarea de către instanțele judecătorești a unor

prevederi ale legislației de procedură penală privind arestarea preventivă și

arestarea la domiciliu nr. 01 din 15.04.2013 și practica CtEDO, face ca detenția în

1

continuare a inculpatului Golovatiuc Denis să fie una contradictorie în raport cu

normele invocate supra, argumentele apărării nefiind luate în considerare la

adoptarea acestei încheieri.

respins ca nefondat recursul declarat și menținută încheierea primei instanțe fără

modificări.

dispunând de suficiente temeiuri rezonabile, corect a decis asupra necesității

prelungirii măsurii preventive sub formă de arestare preventivă a inculpatului

Golovatiuc Denis, în privința necesității detenției lui fiind respectate condițiile

prevăzute de legea procesual-penală, și anume existența unei bănuieli rezonabile

privind săvârșirea de către acesta a infracțiunilor incriminate, infracțiuni care se

sancționează cu pedeapsa sub formă de închisoare, precum și existența temeiurilor

că inculpatul ar putea să se ascundă de instanța de judecată și să împiedice la buna

desfășurare a procesului penal, iar motivele care au servit ca temei pentru

prelungirea măsurii preventive sub formă de arestare preventivă în privința lui

Golovatiuc Denis nu și-au pierdut actualitatea și își păstrează puterea la moment.

La fel, instanța de recurs a indicat că sunt respectate și exigențele art. 5 §1 lit.

c) al Convenției Europene a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții,

prelungirea detenției lui Golovatiuc Denis fiind compatibilă cu scopul art. 5 §1 al

Convenției.

Subsidiar, instanța de recurs a notat că circumstanțele care au servit ca temei

pentru arestarea preventivă și prelungirea măsurii preventive sub formă de arestare

preventivă în privința inculpatului Golovatiuc Denis își mențin puterea probantă și

a punctat că există riscul că aflându-se la libertate inculpatul ar putea să se ascundă

de instanța de judecată, astfel a concluzionat că privarea de libertate a acestuia în

continuare este justificată și necesară, fiind respectat principiul proporționalității

între dreptul său la libertatea persoanei garantat de lege și fiind urmărit un scop

legal.

Instanța de recurs nu a reținut afirmațiile avocatului invocate în recurs,

precum că încheierea instanței de fond este nemotivată, iar procurorul nu a

demonstrat necesitatea aflării inculpatului Golovatiuc Denis în stare de arest,

instanța de recurs indicând că aceste afirmații sunt declarative și contravin

materialelor prezentate pentru verificarea legalității încheierii contestate.

La fel, instanța de recurs a atestat că Golovatiuc Denis se învinuiește în

comiterea unei infracțiuni excepțional de grave și respectiv a unei infracțiuni

deosebit de grave, care se pedepsesc exclusiv cu închisoarea și chiar detenție pe

viață, în speță fiind prezentă și condamnarea anterioară a inculpatului cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, împrejurări care determină

temeinicia celor reținute de către instanța de fond.

2

Instanța de recurs a respins și argumentele invocate de avocat cu referire la

faptul că încheierea instanței de fond este contrară și prevederilor Hotărârii

Plenului Curții Supreme de Justiție despre aplicarea de către instanțele

judecătorești a unor prevederi ale legislației de procedură penală privind arestarea

preventivă și arestarea la domiciliu nr.01 din 15.04.2013, precum și practicii

CEDO, constatând că încălcări ale drepturilor inculpatului Golovatiuc Denis în

sensul enunțat nu au fost stabilite.

Instanța de recurs a conchis că este neîntemeiată și afirmația referitor la

faptul, că: „de către acuzare a fost înaintat un demers neîntemeiat cu privire la

prelungirea măsurii preventive, care a fost acceptat de instanță contrar art. 5

CEDO, astfel fiind încălcat dreptul la libertate, iar instanța fără echivoc a

acceptat demersul acuzatorului de stat și nici într-un mod nu a combătut poziția

apărării privind necesitatea respingerii demersului, fără a face referire la probele

anexate de acuzare privind necesitatea detenției și fără a motiva soluția adoptată,

nu a atestat faptul cum aceste riscuri pot fi raportate la prezenta cauză penală în

situația când martorii acuzării au fost audiați, probe din care nu se atestă

bănuiala rezonabilă de comitere a faptei imputate de către Golovatiuc Denis”,

menționând că este declarativă, invocată cu scop de apărare a inculpatului

Golovatiuc Denis și contravine materialelor cauzei prezentate instanței de recurs

pentru verificarea legalității și temeiniciei încheierii contestate.

Cu referire la afirmația invocată de avocat precum că instanța de judecată și-a

întemeiat necesitatea detenției în lipsa unei bănuieli rezonabile și pe temeiuri

neprevăzute de legislația procesual penală, deoarece mențiunea din încheierea

contestată că „...necesitatea detenției se întemeiază pe motivul că lăsarea la

libertate a inculpatului ar putea prezenta pericol pentru ordinea publică și

securitatea altor persoane” nu este stipulată în prevederile art. 175 Cod de

procedură penală, astfel instanța a depășit cadrul legal prelungind măsura

preventivă sub formă de arest încă pe un termen de 30 de zile, instanța de recurs a

reținut că este vădit neîntemeiată, dat fiind faptul că instanța de judecată a admis

demersul înaintat de procuror și a prelungit măsura preventivă sub formă de

arestare preventivă pe un termen de 30 de zile în privința lui Golovatiuc Denis, în

strictă conformitate cu legislația procesual penală aplicabilă la caz, iar careva

derogări în sensul enunțat instanța de recurs nu a stabilit.

Totodată, instanța de recurs a menționat că prin ordonanța procurorului din

02.03.2017 s-a dispus modificarea învinuirii înaintate în cadrul urmăririi penale în

sensul agravării în privința inculpatului Golovatiuc Denis, acesta fiind pus sub

învinuire în baza art. 145 alin.(2) lit.e), g) și j) și art. 187 alin. (5) Cod penal.

În continuare, instanța de recurs a mai relatat că este neîntemeiată și afirmația

invocată de avocat în recursul declarat, referior la faptul că la data de 25.04.2017

procurorul nu a înaintat corect demersul privind prelungirea termenului de arestare

preventivă a inculpatului Golovatiuc Denis, în baza art. 376 alin. (2) Cod de

3

procedură penală, motiv din care procurorul este decăzut din dreptul de a înainta

un careva demers. La care argument, instanța de recurs a specificat că potrivit

prevederilor art. 186 alin. (6) Cod de procedură penală, în caz dacă este necesar de

a prelungi durata arestării preventive a învinuitului, inculpatului, procurorul, nu

mai târziu de 5 zile pînă la expirarea termenului de arestare, înaintează

judecătorului de instrucție sau, după caz, instanței care judecă cauza, un demers

privind prelungirea acestui termen, astfel instanța de recurs a concluzionat că acest

demers a fost înaintat conform cerințelor legale.

La fel, instanța de recurs a respins și solicitarea inculpatului făcută în cadrul

instanței de recurs referitor la aplicarea în privința sa a arestării la domiciliu,

concluzionând că continuarea arestării preventive a inculpatului este justificată,

deoarece temeiuri de înlocuire a măsurii preventive aplicate cu arestare la

domiciliu nu a stabilit.

inculpatul Golovatiuc Denis, care fără a invoca vreun temei prevăzut de art. 453

Cod de procedură penală, solicită admiterea recursului în anulare și casarea

deciziei instanței de recurs, invocând că:

- înaintarea demersului procurorului din 02.05.2017, i-a lezat drepturile și

libertățile prevăzute de legea procesual penală, deoarece acest demers a fost

înaintat după ce s-a terminat judecarea cauzei;

- la aplicarea măsurii arestului preventiv urmau a fi luate în considerare

circumstanțele invocate de partea apărării privind modul de viață al inculpatului,

prezența bunurilor în proprietatea acestuia, componența familiei;

- în demersul procurorului de prelungire a măsurii de arest preventiv nu a fost

prezentată nici o probă ce ar confirma argumentele invocate de partea acuzării,

contrar cerințelor prevăzute în art. 307 Cod de procedură penală și pct. 2, 19 din

Hotărârea Plenului CSJ din 15.04.2013;

- CtEDO în jurisprudența sa a menționat de nenumărate ori că dreptul garantat

de art. 5 din Convenție, este unul din drepturile fundamentale ale omului;

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală,

Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct.

2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la

Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești

după epuizarea căilor ordinare de atac.

În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură

penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în

anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea

ilegalității hotărârii atacate.

4

Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se

menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv

când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii

Moldova despre depunerea cererii.

Prin urmare, Colegiul penal remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în

anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost

judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de

achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac,

reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură

penală – adică calea apelului și recursului ordinar.

Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 mai 2017, adoptată în

ordinea reglementată de art. 312 Cod de procedură penală, prin care nu a fost

judecată cauza în fond, dar s-a examinat recursul declarat împotriva încheierii

primei instanțe prin care a fost admis demersul procurorului de prelungire a

arestului preventiv în privința inculpatului Golovatiuc Denis pentru 30 de zile, nu

cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452

Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea

Supremă de Justiție, iar recursul în anulare declarat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 18 mai 2017, este inadmisibil, deoarece o

asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în anulare.

Cod de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului

înaintat, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

Cod de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul

Golovatiuc Denis, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

18 mai 2017, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 28 iunie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Toma Nadejda

5