1re-60/2017 — art. 241 alin. 2 lit. f CP

1re-60/2017 — art. 241 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1re-60/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

31 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului în anulare împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 21 martie 2017, declarat de directorul general al SC ,,Continent-

Service” SA Vladimir Borovic și de avocatul Alexandru Bot, în numele

SC „Continent-Service” SA,

înregistrată în Registrul de stat al întreprinderilor și

organizațiilor la 17 decembrie 1993 sub nr.

xxxxxxxxxxxxx, cu sediul în mun. xxxxxxxx, str. xxxxx

xxxxxxxxxxxx.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 29.08.2013 – 20.11.2014,

instanța de apel: 23.03.2015 – 24.06.2016,

instanța de recurs: 04.08.2016 – 21.01.2016,

instanța de recurs: 22.02.2017 – 21.03.2017,

instanța de recurs

în anulare: 23.05.2017 – 31.05.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

SA ,,Continent-Service” SC a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 241 alin. (2) lit. f) Cod penal, fiind liberată de pedeapsa penală

conform art. 60 Cod penal, din motivul intervenirii termenului de prescripție de

tragere la răspundere penală.

1

cu sediul în mun. xxxxxxxx, str. xxxxxxxxxxxxxxx, înregistrată la 17 decembrie

1993, având ca genuri de activitate - întreținerea și repararea autovehiculelor,

comerțul cu piese și accesorii pentru autovehicule, închirierea bunurilor imobiliare

proprii, contrar prevederilor pct. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 672 din 19 iunie

1998 cu privire la parcările auto cu plată pe teritoriul Republicii Moldova,

nedispunând de autorizația de funcționare a parcării auto cu plată eliberată de către

Direcția Generală Transport și Căi de Comunicații a Primăriei mun. Chișinău,

pentru prestarea unui astfel gen de activitate, în perioada anilor 2007 – 2012 a

oferit locuri de parcare, cu capacitatea de a circa 50 locuri, fiind achitate lunar

pentru parcare 300 lei, respectiv pentru fiecare 24 ore câte 10 lei, obținând astfel

un venit ilicit în proporții deosebit de mari, în sumă totală de 137.450 lei.

Instanța a reținut că vinovăția SC „Continent-Service” SA este dovedită prin

probele administrate și i-a încadrat acțiunile în baza art. 241 alin. (2) lit. f) Cod

penal, ca practicarea ilegală a activității de întreprinzător, soldată cu obținerea unui

profit în proporții deosebit de mari.

Totodată, a statuat că SC ,,Continent-Service” SA a comis infracțiunea

incriminată în perioada anilor 2007 - 01 octombrie 2012, aceasta făcând parte din

categoria celor ușoare.

În conformitate cu art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de

răspundere penală dacă din ziua săvârșirii unei infracțiuni ușoare au expirat 2 ani.

Astfel, procesul penal în privința SC ,,Continent-Service” SA urmează a fi

încetat, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală.

apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultima

să fie achitată.

Apelantul a invocat că vinovăția SC ,,Continent-Service” SA în comiterea

infracțiunii imputate nu a fost probată. Faptul prestării serviciilor de pază non-stop

a automobilelor nu s-a confirmat.

La 04.03.2011, procurorul a emis o ordonanță de clasare a urmăririi penale,

iar la 12.04.2011 a dispus anularea acesteia.

Hotărârea de condamnare este bazată pe declarațiile martorilor date în anii

2009-2012, deci nu pot fi reținute ca fapte noi descoperite.

3.1. Avocatul Alexandru Bot a declarat recurs ordinar, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care SC ,,Continent-Service” SA să

fie achitată.

Recurentul a indicat că vinovăția SA ,,Continent-Service” nu a fost probată.

Nu s-a confirmat faptul prestării serviciilor de pază non-stop a

automobilelor.

La 04.03.2011 procurorul a emis o ordonanță de clasare a urmăririi penale,

iar la 12.04.2011 a dispus anularea acesteia.

Soluția de condamnare este bazată pe declarațiile martorilor date în anii

2009-2012, care nu pot fi reținute ca fapte noi descoperite.

2

2016, apelul S.C. ,,Continent-Service” S.A. a fost admis, casată total sentința și

pronunțată o nouă hotărâre.

S.C. ,,Continent-Service” S.A. a fost achitată de sub învinuirea comiterii

infracțiunii prevăzute de art. 241 alin. (2) lit. f) Cod penal, din motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

Instanța de a reținut că nu există vreun act care ar confirma că pe contul

inculpatului au fost virate careva sume bănești pentru acordarea serviciilor de

parcare, ultimul fiind condamnat pe bază de presupuneri.

Scutelnic, a declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu a ținut cont de probele care

dovedesc vinovăția inculpatului, apreciindu-le în mod superficial.

La caz, activitatea SA ,,Continent-Service” reprezintă o metodă ilegală de

acumularea a veniturilor, în sensul art. 241 alin. (2) Cod penal.

24 ianuarie 2017, recursul a fost admis, casată total decizia contestată și dispusă

rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a indicat că organul de urmărire penală și instanțele

ierarhic inferioare nu au ținut cont de faptul că desfășurarea unei activități de

întreprinzător fără autorizație (ce constituie o activitate permisă, dar care se

desfășoară în condițiile legii), nu cade sub incidența prevederilor art. 125 Cod

penal, ce enumeră exhaustiv și descrie modalitățile infracțiunii de desfășurare

ilegală a activității de întreprinzător, incriminată în art. 241 Cod penal, dar în

esență constituie componența contravenției prevăzute de art. 263 alin. (4) Cod

contravențional, în care este sancționată contravențional fapta de desfășurare a unei

activități de întreprinzător fără autorizație, licență sau certificat, eliberate de

autoritatea competentă în temeiul legii.

Din conținutul procesului-verbal al ședinței de judecată din instanța de apel,

se atestă că lipsesc careva consemnări care ar confirma că probele ar fi fost

verificate de către această instanță.

Instanța de apel a adoptat o decizie de achitare, printr-o motivare

superficială, fără a lua în considerare în ansamblu cumulul de probe administrat la

cauza penală, fără a ține cont în deplină măsură la încadrarea juridică a faptei de

prevederile legii penale și contravenționale, prin ce a fost afectată soluția adoptată.

Totodată, instanța de apel nu a motivat încheierea protocolară de admitere a

demersului procurorului, de a examina prezenta cauză în ordine de apel și nu de

recurs, ce la fel urmează a fi motivat la rejudecarea cauzei.

2017, recursurile declarate de reprezentantul SC ,,Continent-Service” SA, Vladimir

Borovic, și de avocatul Alexandru Bot au fost a fost admise, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărâre.

3

Procesul penal în privința SC ,,Continent-Service” SA pe art. 241 alin. (2)

lit. f) Cod penal, a fost încetat din motiv că fapta comisă constituie o contravenție.

SC ,,Continent-Service” SA a fost recunoscută vinovată în comiterea

contravenției prevăzute de art. 263 alin. (4) Cod contravențional.

În baza art. 30 Cod contravențional, procesul contravențional a fost încetat, în

legătură cu prescripția tragerii la răspundere contravențională.

Instanța de recurs a reținut că având în vedere că sancțiunea prevăzută la art.

241 alin. (2) Cod penal prevede o pedeapsă nonprivativă de libertate, prin prisma

art. 16 Cod penal, infracțiunea dată face parte din categoria celor ușoare și, din

atare considerente, sentința primei instanțe nu este pasibilă de a fi atacată în

ordinea art. 400 Cod de procedură penală, ci urmează a fi atacată cu recurs, precum

este stipulat în art. 437 Cod de procedură penală.

Instanța de fond în mod eronat a stabilit situația de fapt și de drept, dând

faptei săvârșite o încadrarea juridică necorespunzătoare probelor administrate.

Instanța de recurs a constatat că Societatea pe acțiuni „Continent-Service”, cu

sediul în mun. xxxxxxxx, str. xxxxxxxxxxxxxxx, înregistrată la 17 decembrie

1993, având ca genuri de activitate - întreținerea și repararea autovehiculelor,

comerțul cu piese și accesorii pentru autovehicule, închirierea bunurilor imobiliare

proprii, contrar prevederilor pct. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 672 din 19 iunie

1998 cu privire la parcările auto cu plată pe teritoriul Republicii Moldova,

nedispunând de autorizația de funcționare a parcării auto cu plată eliberată de către

Direcția Generală Transport și Căi de Comunicații a Primăriei mun. Chișinău,

pentru prestarea unui astfel gen de activitate, în perioada anilor 2007 - 2012 a oferit

locuri de parcare, cu capacitatea de a circa 50 locuri, fiind achitate lunar pentru

parcare 300 lei, respectiv pentru fiecare 24 ore câte 10 lei, obținând astfel un venit

ilicit, în proporții deosebit de mari, în sumă totală de 137450 lei.

În urma cercetării probelor în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării

lor și ținând cont de recomandările din decizia Curții Supreme de Justiție, se reține

că instanța de fond eronat a adoptat o sentință de condamnare a SC „Continent-

Service” SA pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 241 alin. (2) lit. f)

Codul penal, după semnele calificative: practicarea ilegală a activității de

întreprinzător, soldată cu obținerea unui profit în proporții deosebit de mari.

Or, fapta incriminată persoanei juridice prin rechizitoriu nu constituie

infracțiunea de practicare ilegală a activității de întreprinzător cu obținerea unui

profit în proporții deosebit de mari, ci desfășurarea unei activități de întreprinzător

fără autorizație (ce constituie o activitate permisă, dar care se desfășoară în

condițiile legii), iar aceasta nu cade sub incidența prevederilor art. 125 Cod penal,

ce enumera exhaustiv și descrie modalitățile infracțiunii de desfășurare ilegală a

activității de întreprinzător, incriminată în art. 241 Cod penal, dar în esență

constituie componența contravenției prevăzute de art. 263 alin. (4) Cod

contravențional, în care este sancționată contravențional fapta de desfășurare a unei

activități de întreprinzător fără autorizație, licență sau certificat, eliberate de

4

autoritatea competentă în temeiul legii, ținând cont că, în acțiunile SA „Continent-

Service” se regăsesc pe deplin elementele acestei contravenții.

SC „Continent-Service” SA cu sediul în mun. Chișinău, str. Calea Orheiului

125, nedispunând de autorizația de funcționare a parcărilor auto cu plată eliberată

de către Direcția Generală Transport și Căi de Comunicații a Primăriei mun.

Chișinău, oferea locuri de parcare, cu capacitatea de circa 50 locuri contra unei

plăți lunare sau per 24 ore.

Prin urmare, SC „Continent-Service” SA a comis contravenția prevăzută de

art. 263 alin. (4) Cod contravențional.

menționată a devenit irevocabilă.

Vladimir Borovic au declarat recurs în anulare prealabil, în care solicită casarea

deciziei adoptate, și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de recurs, în

alt complet de judecată.

Recurenții au invocat că instanța de recurs prin încheiere protocolară, emisă

la 21.03.2017, a decis examinarea cauzei în ordine de apel. Însă, la pronunțarea

dispozitivului deciziei din 21.03.2017 a decis că pricina a fost examinată în ordine

recurs, decizia fiind cu formulă irevocabilă.

Or, în temeiul art. 30, 427 alin. (1) pct. 3) CPP, la judecarea cauzei a fost

admisă încălcarea prevederilor referitoare al compunerea completului de recurs, în

particular completul a fost compus pentru judecarea pricinii în apel, iar însăși

pricina a judecată în ordine recurs.

În acest sens, prin confuzia Curții de Apel Chișinău de a decide procedura

examinării apelului contra sentinței, au fost viciate garanțiile la un recurs efectiv,

precum și la un proces echitabil, asigurate prin prevederile art. 6 par. 1 și 13

CEDO.

Respectiv, în condițiile în care însăși Curtea de Apel Chișinău a decis

judecarea cauzei în ordine de apel, este inadmisibil ca pronunțarea deciziei să aibă

loc în procedura de recurs.

Omisiunea dată îngrădește exercitarea căii de atac în ordine recurs ordinar la

Curtea Supremă de Justiție.

Până în prezent nu a fost furnizat textul redactat al deciziei Curții de Apel

Chișinău din 21.03.2017. Astfel, odată cu recepționarea acesteia vor fi aduse

argumente suplimentare.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 432 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală.

nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate,

Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din

următoarele considerente.

Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot

fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

5

precedente a afectat hotărârea atacată. Conform art. 6 pct. 44), 22 alin. (3) Cod de

procedură penală, art. 4 din protocolul nr. 7 CEDO, viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcare

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenita pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Hotărârea judecătorească

definitivă, împiedică redeschiderea, reluarea examinării procesului penal în

privința aceleiași persoane pentru aceeași faptă, cu exceptai cazului în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea pronunțată.

Însă, conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare

este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod

de procedură penală. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală,

cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului în

anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea

ilegalității hotărârii atacate.

Totodată, în pofida acestor prevederi legale, cu toate că recurenții fac

referire la art. 6 par. 1 și 13 CEDO, în recursul vizat nu sunt invocate circumstanțe

concrete, considerate a fi un viciu fundamental, raportate la circumstanțele de fapt

și de drept conținute în hotărârile contestate, cu indicarea normelor legale care

prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor

drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual

penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura

în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârile atacate, astfel încât acestea să

obțină natura unui viciu fundamental capabil să genereze temeiul desființării

hotărârii irevocabile atacate, omițându-se completamente argumentarea ilegalității

hotărârilor contestate în acest sens și indicarea unor concrete erori de drept la

capitolul dat (pct. 8. din decizie).

Rezultă, că recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute

în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursul în anulare al condamnatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care

l-ar justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de

recurent.

Or, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Este de remarcat și faptul că recursul nominalizat nu are nici-un suport legal,

deoarece Codul de procedură penală nu prevede posibilitatea de a declara un recurs

în anulare prealabil.

Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta nu

îndeplinește cerințele legale de conținut.

Prin urmare, dat fiind că recursul în anulare de pe rol nu îndeplinește

cerințele legale de conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil.

6

(3) Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de directorul general al SC

,,Continent-Service” SA Vladimir Borovic și de avocatul Alexandru Bot împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2017, în privința

SC ,,Continent-Service” SA, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 iunie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7