1re-33/2018 — Art. 42, 244 alin. 2 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 06 septembrie 2017, în procedura acordului de recunoașterea vinovăției, persoana juridică SA „Servis”, a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 42, 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 80 Cod penal, la amendă în mărime de 4.000 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 80.000 lei, cu privarea de dreptul de exercitare a activității de întreprinzător pe o perioadă de 3 ani, în domeniul dării în arendă a spațiilor comerciale. Acțiunea civilă a fost admisă în principiu fiind încasat în beneficiul statului în mod solidar de la SA „Servis” și Jantovan V. suma de 1.726.702 lei și a fost respinsă cererea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor suportate pentru instrumentarea cauzei penale. Totodată, prin aceeași sentință a fost recunoscut vinovat și condamnat Jantovan V., totodată a fost încetat procesul penal în privința Elenei Jantovan, în privința cărora hotărârile judecătorești nu se contestă în ordine de recurs în anulare.

Potrivit sentinței menționate, persoana juridică Societatea pe acțiuni „Servis” este învinuită de organul de urmărire penală în aceea, că agentul economic „Servis” SA, fiind persoană juridică, înregistrată la data de 14.01.1995 în Camera 1 înregistrării de Stat cu nr. xxxxx și înregistrată ca subiect al impunerii cu taxa pe valoare adăugată (în continuare TVA) la data de 01.08.2004, în baza certificatului cu nr. 7400602, aflându-se în or. Xxxxx, în perioada anilor 2012 - 2015, având obligația conform art. 8 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, aprobat prin Legea RM nr. 1163-XIII din 24.04.1997, care prevede că „contribuabilul este obligat să țină contabilitatea conform formelor și modului stabilit de legislație, să întocmească și să prezinte Serviciului Fiscal de Stat și Serviciului de colectare a impozitelor și taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislație, să asigure integritatea documentelor de evidență în conformitate cu cerințele legislației... " și ale art. 2 din Legea Contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007, care stipulează că „prevederile prezentei legi se aplică tuturor persoanelor juridice și fizice care desfășoară activitate de întreprinzător...", art. 7 din Legea menționată, care prevede că "entitatea este obligată să țină contabilitatea și să întocmească situațiile financiare în modul prevăzut de prezenta lege, de standardele de contabilitate, de planul de conturi contabile și de alte acte normative aprobate în conformitate cu art. 11 alin. (2) lit. a) din lege", contrar normelor indicate și în încălcarea art. 18 din Codul fiscal, care prevede „sursele de venit impozabile”, art. 95 alin. (1) din Codul fiscal care prevede că „obiectul impozabil constituie livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecții impozabili, reprezentând rezultatul activității lor de întreprinzător în Republica Moldova”, art. 24 alin. (1) din Cod fiscal, care prevede, că „se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător”, art. 26 alin. (2) din Codul fiscal, care prevede, că „proprietatea pe care se calculează uzura este proprietatea materială reflectată în bilanțul contabil al contribuabilului în conformitate cu legislația și folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice și morale și a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depășește suma de 6.000 lei, art. 26 alin. (10) Codul fiscal care prevede, că „evidența și calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu regulamentul aprobat de Guvern", art. 27 pct. 8 din Codul Fiscal, care prevede „modalitatea deducerii cheltuielilor pentru reparația proprietății", Regulamentului privind evidența și calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 289 din 14.03.2007, pct. 7 din Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 955 din 21 august 2004, despre aprobarea Regulamentului-tip de funcționare a piețelor, administrația piețelor care prevede „Sarcina principală a administrației (proprietarului) pieței este organizarea locurilor de desfacere (comerț), prestarea serviciilor necesare persoanelor fizice și agenților economici care practică comerțul în piață, precum și crearea condițiilor adecvate pentru cumpărători. În acest scop se amenajează zone speciale ce oferă locuri de desfacere”, în scopul tăinuirii obiectului impozabil, a inclus date denaturate cu privire la venituri, în declarațiile cu privire la impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător pentru perioada anilor 2012 - 2015, care sunt documente fiscale, prestarea serviciilor în baza contractelor de arendă funciară, întocmite cu persoanele fizice și juridice, pentru arenda spațiilor comerciale în piața situată în or. Xxxxx, str. Xxxxx și date denaturate cu privire la cheltuieli în declarațiile cu privire la impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător pentru perioada anilor 2012 - 2015 și anexa 2D, care sunt documente 2 fiscale, privind achitarea dobânzii și diferenței de curs negative pentru creditul acordat conform contractului nr. 14006542/14004404 din 18.05.2012, de către BC „ProCreditBank” SA, privind cheltuielile ce țin de uzura mijloacelor fixe în scopuri fiscale și reparația proprietății în scopuri fiscale, fapt ce a dus la necalcularea și achitarea impozitul pe venitul din activitatea de întreprinzător pentru perioada A/2012 - A/2015, în sumă de 106.577 MDL, ce constituie proporții mari. Tot, persoana juridică SA „Servis”, aflându-se în or. Xxxxx, în perioada anilor 2012 - 2016, având obligația conform art. 8 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, aprobat prin Legea RM nr. 1163-XHI din 24.04.1997, care prevede că „contribuabilul este obligat să țină contabilitatea conform formelor și modului stabilit de legislație, să întocmească și să prezinte Serviciul Fiscal de Stat și serviciului de colectare a impozitelor și taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislație, să asigure integritatea documentelor de evidență în conformitate cu cerințele legislației... " și ale art. 2 din Legea Contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007, care stipulează că prevederile prezentei legi se aplică tuturor persoanelor juridice și fizice care desfășoară activitate de întreprinzător...”, art. 7 din lege, care prevede că „entitatea este obligată să țină contabilitatea și să întocmească situațiile financiare în modul prevăzut de prezenta lege, de standardele de contabilitate, de planul de conturi contabile și de alte acte normative aprobate în conformitate cu art. 11 alin. (2) lit. a) din lege”, contrar normelor indicate și în încălcarea art. 101 alin. (1) din Cod fiscal, care prevede că „Subiecții impozabili stipulați la art. 94 lit. a) sunt obligați să declare, conform art. 115, și să achite la buget pentru fiecare perioadă fiscală, stabilită conform art. 114, suma T.V.A., care se determină ca diferență dintre sumele T.V.A. achitate sau ce urmează a fi achitate de către cumpărători (beneficiari) pentru mărfurile, serviciile livrate lor și sumele T.V.A. achitate sau ce urmează a fi achitate furnizorilor procurării valorilor materiale, serviciilor (inclusiv T.V.A. la valorile importate) folosite pentru desfășurarea activității de întreprinzător în perioada fiscală respectivă, ținându-se cont de dreptul de trecere în cont conform art. 102”, pct. 7 din Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 955 din 21 august 2004, despre aprobarea Regulamentului- tip de funcționare a piețelor, administrația piețelor care prevede „Sarcina principală a administrației (proprietarului) pieței este organizarea locurilor de desfacere (comerț), prestarea serviciilor necesare persoanelor fizice și agenților economici care practică comerțul în piață, precum și crearea condițiilor adecvate pentru cumpărători. În acest scop se amenajează zone speciale ce oferă locuri de desfacere”, art. 19 al Legii contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007 și anexa nr. 1 din Nomenclatorul formularelor tipizate de documente primare cu regim special aprobat prin HG nr. 294 din 17.03.1998, în scopul tăinuirii obiectului impozabil, a inclus date denaturate cu privire la venituri și cheltuieli, în declarațiile privind taxa pe valoare adăugată pentru perioada L/11/2012 - L/10/2016, care sunt documente fiscale, prestarea serviciilor în baza contractelor de arendă funciară, întocmite cu persoanele fizice și juridice, pentru arenda spațiilor comerciale în piața situată în or. Xxxxx, str. Xxxxx, la rubrica livrări scutite din declarația privind TVA și procurările de combustibil, în lipsa foilor de parcurs unde este reflectat combustibilul utilizat, adică erau introduse date denaturate cu privire la cheltuieli, deoarece nu aveau 3 documente confirmative, la rubrica procurări de mărfuri, servicii în declarația privind TVA pentru perioada menționată, fapt ce a dus la necalculare și achitarea taxei pe valoare adăugată în sumă de 286.882 MDL, ce constituie proporții deosebit de mari. Tot, persoana juridică SA „Servis”, aflându-se în or. Xxxxx, având obligația conform art. 8 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, aprobat prin Legea RM nr. 1163-XIII din 24.04.1997, care prevede că „contribuabilul este obligat să țină contabilitatea conform formelor și modului stabilit de legislație, să întocmească și să prezinte Serviciul Fiscal de Stat și serviciului de colectare a impozitelor și taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislație, să asigure integritatea documentelor de evidență în conformitate cu cerințele legislației..." și ale art. 2 din Legea Contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007, care stipulează că "prevederile prezentei legi se aplică tuturor persoanelor juridice și fizice care desfășoară activitate de întreprinzător...", art. 7 din lege, care prevede că "entitatea este obligată să țină contabilitatea și să întocmească situațiile financiare în modul prevăzut de prezenta lege, de standardele de contabilitate, de planul de conturi contabile și de alte acte normative aprobate în conformitate cu art. 11 alin. (2) lit. a) din lege", contrar normelor indicate și în încălcarea art. 18 din Codul fiscal, care prevede „sursele de venit impozabile”, în scopul tăinuirii obiectului impozabil, a reflectat livrările către persoanele fizice și juridice a serviciilor de dare în arendă a terenurilor situate în piața de pe adresa din or. Xxxxx, str. Xxxxx, la „rubrica 0101 Suma totală a veniturilor constatate conform datelor contabilității financiare” în declarațiile cu privire la impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător pentru perioada anilor 2012 – 2015, reieșind din sumele indicate în contract și nu din sumele primite de facto de la arendași, adică a inclus date denaturate cu privire la venituri, în declarațiile cu privire impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător pentru perioada anilor 2012 -2015, care sunt documente fiscale, fapt ce a dus la necalcularea și achitarea impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător pentru perioada A/2012 - A/2015, în sumă de 111.073 MDL, ce constituie proporții mari. Tot persoana juridică SA „Servis”, aflându-se în or. Xxxxx, având obligația conform art. 8 alin. (2) lit. c) din Cod fiscal, aprobat prin Legea RM nr. 1163-XIII din 24.04.1997, care prevede că „contribuabilul este obligat să țină contabilitatea conform formelor și modului stabilit de legislație, să întocmească și să prezinte Serviciului Fiscal de Stat și serviciului de colectare a impozitelor și taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislație, să asigure integritatea documentelor de evidență în conformitate cu cerințele legislației..." și ale art. 2 din Legea Contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007, care stipulează că "prevederile prezentei legi se aplică tuturor persoanelor juridice și fizice care desfășoară activitate de întreprinzător..", art. 7 din lege, care prevede că "entitatea este obligată să țină contabilitatea și să întocmească situațiile financiare în modul prevăzut de prezenta lege, de standardele de contabilitate, de planul de conturi contabile și de alte acte, normative aprobate în conformitate cu art. 11 alin. (2) lit. a) din lege", contrar normelor indicate și în încălcarea art. 95 alin. (1) din Cod Fiscal care prevede că „obiectul impozabil constituie livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecții impozabili, reprezentând rezultatul activității lor de întreprinzător în Republica 4 Moldova” și prevederilor art. 101 alin. (1) din Cod Fiscal care prevede, că „subiecții impozabili stipulați la art. 94 lit. a) sunt obligați să declare, conform art. 115, și să achite la buget pentru fiecare perioadă fiscală, stabilită conform art. 114, suma T.V.A., care se determină ca diferență dintre sumele T.V.A. achitate sau ce urmează a fi achitate de către cumpărători (beneficiari) pentru mărfurile, serviciile livrate lor și sumele T.V.A. achitate sau ce urmează a fi achitate furnizorilor la momentul procurării valorilor materiale, serviciilor (inclusiv T.V.A. la valorile materiale importate) folosite pentru desfășurarea activității de întreprinzător în perioada fiscală respectivă, ținându-se cont de dreptul de trecere în cont conform art. 102”, în scopul tăinuirii obiectului impozabil, a reflectat livrările către persoanele fizice și juridice a serviciilor de dare în arendă a terenurilor situate în piața pe adresa în or. Xxxxx, str. Xxxxx, reieșind din sumele indicate în contract și nu din sumele primite de facto de la arendași, adică a inclus date denaturate cu privire la venituri, în declarațiile privind taxa pe valoare adăugată pentru perioada L/01/2013 - L/10/2016, care sunt documente fiscale, fapt ce a dus la necalcularea și achitarea taxei pe valoare adăugată în sumă de 332.094 MDL, ce constituie proporții deosebit de mari. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta persoanei juridice SA „Servis”a fost calificată de drept de către instanța de judecată în baza art. 42, 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor, prin includerea în documentele contabile, fiscale și financiare a unor date denaturate privind veniturile și cheltuielile, prin tăinuirea unor obiecte impozabile, care a condus la neachitarea impozitului în proporții deosebit de mari.

Sentința a fost atacată cu recurs de către procuror, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Jantovan V. să fie recunoscut vinovat și condamnat: în baza art. 42, 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de exercitare a activității de întreprinzător pe o perioadă de 3 ani, în baza art. 335 alin. (11) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de exercitare a activității de întreprinzător, pe o perioadă de 3 ani. Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total, să-i fie stabilită pedeapsă definitivă 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de exercitare a activității de întreprinzător pe o perioadă de 5 ani și a încasa din contul inculpaților cheltuielile de judecată în sumă de 15.646,42 lei. În motivarea recursului a invocat, că pedeapsa stabilită lui Jantovan V. este una prea blândă și nu-și va atinge scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017, a fost admis recursul declarat, fiind casată parțial, inclusiv din oficiu, în temeiul art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, sentința, în partea condamnării lui Jantovan V. în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 42, 244 alin. (2) lit. b), 335 alin. (11) Cod penal, cu dispunerea rejudecării cauzei, în această parte, în aceeași instanță, în alt complet de judecată. 5

În partea descriptivă a deciziei, instanța de recurs a menționat, că la acceptarea acordului de recunoaștere a vinovăției în privința inculpatului Jantovan V., la adoptarea sentinței, instanța de fond n-a dat apreciere circumstanțelor cauzei, faptelor inculpatului în raport cu învinuirea adusă în baza art. 335 alin. (11) Cod penal, existența sau nu a unor circumstanțe ce exclud pornirea urmăririi penale, sau tragerea la răspundere penală, n-a ținut cont de prevederile Hotărârii Curții Constituționale din 27 iunie 2017 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi ale art. 328 alin. (1) Cod penal, prin care a fost declarat neconstituțional textul „intereselor publice sau”, și a admis erori procesuale care condiționează casarea sentinței contestate, inclusiv din oficiu, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță în alt complet de judecată, doar în privința inculpatului Jantovan V. Instanța de recurs a mai reținut, că la caz urmează a fi cercetate probe suplimentare, de verificat posibilitatea acceptării acordului de recunoaștere a vinovăției în circumstanțele date și de adoptat o hotărâre legală și întemeiată.

Decizia instanței de recurs și sentința sunt atacate cu recurs în anulare de către: 6.1 Reprezentantul persoanei juridice SA „Servis”, Duca Valeriu, prin care solicită anularea deciziei instanței de recurs privind constatarea legalității sentinței, în privința SA „Servis”, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care persoana juridică să fie recunoscută nevinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42, 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motivul lipsei în acțiunile acesteia a elementelor infracțiunii, cererea de chemare în judecată a Inspectoratului Fiscal să fie scoasă de pe rol și a restitui proprietarului toate mijloacele bănești ridicate și indicate în procesul-verbal de percheziție din 09.02.2017, întocmit în oficiul SA „Servis”. În motivarea recursului, invocă: - în materialele cauzei toate învinuirile în legătură cu SA „Servis” sunt întemeiate pe declarațiile martorilor, însă toți au indicat că între ei și SA „Servis” au fost semnate contracte de arendă a loturilor de pământ, în baza cărora lunar se eliberau facturi pentru sume indicate în contracte. Toți martorii indică, că lunar transmiteau în oficiile lor, persoanelor care veneau din numele SA „Servis”, mijloace bănești ce depășesc mărimea plății pentru chirie, indicată în contract; - la materialele cauzei nu a fost confirmat că banii care depășesc suma contractului într-adevăr au ajuns în casa SA „Servis”; - la ordinul organului de urmărire penală, colaboratorii Inspectoratului Fiscal, în baza procesului-verbal de audiere a martorilor, au adoptat decizia nr. 104 din 05.07.2017, prin care au calculat ca plată la buget suma de 423.464 lei, în calitate de eschivare de la plata impozitului pentru SA „Servis”; - colaboratorii Inspectoratului Fiscal nu au examinat documentele contabile ale întreprinderii, nu au executat obiectiv controlul și nu au confirmat că SA „Servis” într-adevăr a primit în posesie, folosință și dispoziție acele mijloace bănești în scop de a se eschiva de la plata impozitului, de care a fost învinuit; 6 - instanța de judecată a încălcat normele procesual penale la examinarea cererii de chemare în judecată, astfel suma de 1.726.702 lei nu are careva legătură cu infracțiunea în cauză; - instanța a încălcat normele legale și dreptul de proprietate SA „Servis”, la emiterea hotărârii de încasare în contul statului a mijloacelor bănești în sumă de 121.896 lei, 5.870 euro, 100 dolari, 100 hrivne, ridicate și indicate în procesul-verbal de percheziție din 09.02.2017, întocmit în oficiul SA „Servis”. 6.2 La data de 12.03.2018, reprezentanții persoanei juridice SA „Servis”, Duca V. și Avdeev V., au depus recurs în anulare suplimentar, prin care solicită, casarea acestora, anularea deciziei instanței de recurs privind constatarea legalității sentinței în privința SA „Servis”, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie anulată sentința și trimisă cauza la rejudecare în prima instanță, pentru examinare în procedură generală. În motivarea recursului, invocă: - reprezentant SA „Servis” a fost recunoscut Avdeev V., în baza procurii, semnată de Jantovan V., coparticipant în cauza dată și care la momentul întocmirii procurii se afla în arest preventiv, iar în calitate de apărător al SA „Servis” a fost avocatul Harunjen A., care în același timp este apărătorul lui Jantovan V. și Jantovan E., interesele cărora în această cauză, sunt contradictorii intereselor SA „Servis”; - la prima interogare Avdeev V., ca reprezentant al SA „Servis”, a comunicat că referitor la cele incriminate persoanei juridice SA „Servis”, nu poate comunica nimic, deoarece lucrează la SA „Servis” din noiembrie 2016, astfel avocatul Harunjen A., acționând contrar prevederilor art. 67 alin. (5) pct. 3) Cod de procedură penală, împreună cu procurorul au prezentat lui Avdeev V. reprezentantul SA „Servis”, la semnare acordul de recunoaștere a vinovăției, însă procurorul nu a luat în considerație că SA „Servis” a contestat legalitatea deciziei Inspectoratului Fiscal din 17.03.2017, în ordinea contenciosului administrativ; - decizia Judecătoriei Orhei, sediul Telenești privind ilegalitatea deciziei Inspectoratului Fiscal influențează rezultatul în cauza dată, astfel nefiind posibil întocmirea acordului de recunoaștere a vinei; - procurorul nu a avut dreptul să primească acordul de recunoaștere a vinei, fără respectarea prevederilor art. 505 alin. (1) pct. 1), 4), alin. (2), (3) Cod de procedură penală, întrucât administratorul Inspectoratului Fiscal, a comunicat că SA „Servis” a inițiat procedură administrativă, contestând decizia organelor fiscale, astfel SA „Servis”, a indicat concret că nu recunoaște acțiunile sale ilegale; - în cazul dat procurorul era obligat în conformitate cu prevederile art. 504 alin. (7) Cod de procedură penală, de a disjunge cauza penală în privința lui Jantovan V. și Jantovan E. în procedură separată, întru-cât au recunoscut vina, iar cauza în privința SA „Servis” să fie continuată în procedură generală; - prima instanță nu a luat în considerație toate circumstanțele cauzei, fiind omise serioase încălcări, care au dus la o hotărâre greșită în privința SA „Servis”.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului în anulare 7 declarat, solicitând dispunerea inadmisibilității acestuia, deoarece recurentul a invocat drept temei pentru depunerea recursului în anulare argumente ce țin de posibilitatea unei reaprecieri a stării de fapt, a circumstanțelor și probelor administrate pe caz, ceea ce nu constituie un viciu fundamental, care a afectat hotărârile instanțelor ierarhic inferioare. Din textul recursului rezultă că autorul contestației, în loc să se refere și să motiveze pretinsele încălcări esențiale, care în viziunea lui au fost omise de către instanțele judecătorești și care în mod obligatoriu urmau să se regăsească în recurs, s-au limitat doar la dezacordul cu modul în care acestea au apreciat materialul probator.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor în anulare declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora, din următoarele considerente. Analizând materialele cauzei, Colegiul constată, că cauza supusă examinării a fost judecată în conformitate cu art. art. 504 - 509 Cod de procedură penală și anume procedura privind acordul de recunoaștere a vinovăției. În conformitate cu art. 509 alin. (6) și (7) Cod de procedură penală, sentința adoptată în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției poate fi atacată cu recurs, invocându-se doar erorile procesuale și măsura de pedeapsă stabilită. Recursul se judecă de către instanța ierarhic superioară în conformitate cu prevederile art. 447 și 448 Cod de procedură penală. În recursurile în anulare declarate de către reprezentanții persoanei juridice SA „Servis”, Duca Valeriu și Avdeev Vladimir, se solicită casare hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare, în partea recunoașterii vinovăției și condamnării persoanei juridice SA „Servis”, în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42, 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, admiterii acțiunii civile și trecerii corpurilor delicte - mijloacele bănești în folosul statului, fiind aduse argumente în acest sens. În conformitate cu art. 438 Cod de procedură penală, recursul împotriva hotărârilor pentru care legea nu prevede calea de atac apelul poate fi declarat de persoanele menționate în art. 401. Iar, conform prevederilor art. 401 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, inculpatul este în drept să declare apel, atât în latura penală, cât și în cea civilă. (2) Apelul poate fi declarat în numele persoanelor menționate în alin. (1) pct. 2) - 4) și de către apărător sau reprezentantul lor legal. Revenind la cauza penală ce face obiectul recursului în anulare, Colegiul constată, că sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 06 septembrie 2017, a fost contestată cu recurs de către procuror, nefiind contestată de către reprezentanții persoanei juridice SA „Servis”, Duca V. și Avdeev V. sau de către avocatul acestora, iar prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017, a fost admis recursul declarat, fiind casată parțial, inclusiv din oficiu, în temeiul art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, sentința, în partea condamnării lui Jantovan V. în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 42, 244 alin. (2) lit. b), 335 alin. (11) Cod penal, cu dispunerea rejudecării cauzei, în această parte, în aceeași instanță, în alt complet de judecată. 8 Conform prevederilor art. 466 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, hotărârea primei instanțe rămâne definitivă la data pronunțării, când hotărârea nu este supusă apelului și nici recursului. (5) Hotărârile judecătorești menționate la alin. (2) și (4) devin irevocabile la data când au devenit definitive. Reieșind din cele expuse, Colegiul penal reține, că sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 06 septembrie 2017, în partea recunoașterii vinovăției și condamnării persoanei juridice SA „Servis” în baza art. 42, 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, a devenit definitivă și irevocabilă, prin neutilizarea căii de atac. Totodată, în conformitate cu art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate la art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac. Așadar, din conținutul normei susmenționate reiese expres faptul, că în cazul supus judecării nu au fost epuizate toate căile ordinare de atac, și anume recursul ordinar. În temeiul celor expuse, Colegiul penal reține că recursurile în anulare declarate de reprezentanții persoanei juridice SA „Servis”, Duca V. și Avdeev V., sunt inadmisibile ca vădit neîntemeiate, deoarece aceștia nu au contestat sentința cu recurs ordinar, astfel nu au utilizat calea ordinară de atac.

În conformitate cu art. 456 alin. (1) și (3), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE: Inadmisibilitatea recursurilor în anulare declarate de către reprezentanții persoanei juridice SA „Servis”, Duca Valeriu și Avdeev Vladimir, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017 și a sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Central din 06 septembrie 2017, în cauza penală în privința SA „Servis”, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Decizia pronunțată integral la data de 12 aprilie 2018. Președinte Gordilă Nicolae Judecător Covalenco Elena Judecător Diaconu Iurie 9