1ra-864/2017 — art. 217 al. 2 CP

1ra-864/2017 — art. 217 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-864/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocatul Buimistru Cristina în numele inculpatului Maceret Alexei și ultimul, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19

septembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Maceret Alexei XXXXX, născut la XX XXXX XXXX,

domiciliat în XXXXX XXX XXX XX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 27.01.2015 - 26.02.2016;

instanța de apel: 20.04.2016 - 19.09.2016;

instanța de recurs: 13.04.2017 -17.05.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor în cauză în baza

actelor din dosar,

c o n s t a t ă :

inculpatul Maceret Alexei a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, și în baza acestei legi i-a fost aplicată pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 8 luni în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită inculpatului Maceret

Alexei a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 1 an.

inculpatul Maceret Alexei la 24 octombrie 2014, în jurul orelor 00:40, deplasându-se pe

str. Tudor Vladimirescu, 10, mun. Chișinău, având un comportament neadecvat, fiind

suspectat de consum de substanțe narcotice, a fost stopat de către colaboratorii INP

implicați în serviciul de menținere a ordinii publice, Cojocari Dorin și Ghilețchi Sergiu

și condus în incinta Inspectoratului de Poliție Râșcani al DP mun. Chișinău de pe str.

M. Costin 5/1, unde de la cet. Maceret Alexei a fost ridicat un tub de sticlă cu o

1

substanță solidă de culoare brună în interior, care a fost sigilat într-un plic din hârtie

și remis pentru efectuarea expertizei chimice. Conform raportului de expertiză nr.

9746, din 25 noiembrie 2014 substanța cu care este îmbibat fragmentul de tifon,

depistată și ridicată la 24 octombrie 2014, de la cet. Maceret Alexei, conține

metamfetaină în cantitate de 0,055 g (preparată artizanal din efedrină), care se atribuie la

substanțe psihotrope (f. d. 186).

parțială a sentinței din motivele invocate în partea descriptivă a apelului, pronunțarea

unei noi hotărâri prin care Maceret Alexei să fie declarat vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, numindu-i pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 1 an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis

(f. d. 191).

În susținerea apelului, procurorul a indicat că, instanța de judecată constatând

prin sentință că condamnatul într-adevăr a săvârșit infracțiunea menționată, n-a luat

în considerație faptul că infracțiunea, a fost comisă în stare de recidivă. Astfel, prin

sentința Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 09.02.2011, Maceret Alexei fost

condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare, executând pedeapsa în penitenciar de tip

semiînchis, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 217 alin. (2), 2172 Cod

penal, fiind eliberat din detenție în luna iunie 2013, iar în aceste circumstanțe conform

art. 111 Cod penal, se consideră stins antecedentul penal dacă au expirat 2 ani după

executarea pedepsei pentru săvârșirea unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, în

cazul respectiv antecedentul penal nu a fost stins.

Mai mult procurorul a menționat art. 34 Cod penal, care stipulează că se consideră

recidivă comiterea cu intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu

antecedente penale. Totodată, dispoziția art. 82 Cod penal, stabilește că, la aplicarea

pedepsei pentru recidivă de infracțiuni se ține cont de numărul, caracterul, gravitatea

și urmările infracțiunilor săvârșite anterior, de circumstanțele în virtutea cărora

pedeapsa anterioară a fost insuficientă pentru corectarea vinovatului, precum și de

caracterul, gravitatea și urmările infracțiunii noi, iar conform art. 82 alin. (2) Cod penal,

mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate fi mai mică de jumătate prevăzute la

articolul corespunzător din Partea special a Codului penal, deci, în cazul dat, instanța

de judecată urma să îi stabilească inculpatului o pedeapsă de cel puțin 6 luni

închisoare.

Procurorul a susținut în cererea de apel că, instanța de judecată la stabilirea

pedepsei nu a ținut cont de toate circumstanțele cauzei, ignorând prevederile art. 75

Cod penal și anume: de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite de

inculpatul Maceret Alexei, de faptul că el vina nu a recunoscut-o, careva date concrete nu a

2

comunicat indicând că nu ține minte cele întâmplate, de comportarea lui în timpul și după

consumarea infracțiunii, precum și de personalitatea inculpatului, și anume de faptul că acesta

anterior a săvârșit 3 infracțiuni intenționate(f. d. 190-191).

3.1. Împotriva deciziei a declarat apel inculpatul Maceret Alexei prin care a

solicitat casarea parțială a sentinței în partea pedepsei, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin care să-i fie stabilită

inculpatului o pedeapsă mai blândă cu aplicarea prevederilor art. 231 sau art. 95 Cod

penal.

În argumentarea apelului, inculpatul a invocat că este bolnav de epilepsie, fiind

invalid de gradul - II, în acest sens, prezentând documente, anexate la cerere. La fel, se

mai invocă că procurorul în temeiul art. 31, 33 și 51, nu avea dreptul de a reprezenta

învinuirea în instanța de fond.

a fost respins apelul declarat de către inculpatul Maceret Alexei ca fiind depus peste

termen, admis apelul procurorului casată sentința parțial în partea stabilirii pedepsei

cu pronunțarea unei hotărâri prin care:

Maceret Alexei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217

alin. (2) Cod penal, aplicându-i pedeapsa cu închisoare la 8 luni în penitenciar de tip semiînchis.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a menționat că, la aplicarea pedepsei,

prima instanță n-a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 și 90 Cod penal,

astfel este neîntemeiată și nefondată condamnarea cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate inculpatului.

Instanța de apel a indicat că, interpretarea rațională a prevederilor art. 90 Cod

penal, care constituie sediul instituției suspendarea condiționată a executării pedepsei,

determină concluzia că pentru aplicarea acestora trebuie să existe anumite condiții,

indicând în sentință motivele condamnării cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate inculpatului.

În speță, cu certitudine s-a constatat că nu există temei legal pentru ca inculpatul

să beneficieze de posibilitatea corectării și reeducării în condiții non-privative de

libertate, deoarece nu s-au constatat circumstanțe ce justifică suspendarea condiționată

a executării pedepsei cu închisoare, aplicate inculpatului.

Așadar, instanța de apel a conchis că, instanța de fond n-a motivat soluția privind

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, astfel încât

partea descriptivă a sentinței nu cuprinde considerente temeinice și legale privind

aplicarea art. 90 Cod penal.

Inculpatul anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare, a săvârșit

infracțiuni având antecedente penale nestinse, la locul de trai se caracterizează negativ.

3

Mai mult, instanța a evidențiat că, în speță există pluralitatea de infracțiuni,

recidivă, adică înainte de stingerea antecedentelor penale în baza sentinței Judecătoriei

Râșcani, mun. Chișinău din 09 februarie 2011, inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune,

stabilită prin prezenta sentință.

Conform art. 34 Cod penal, recidiva are loc în cazul săvârșirii cu intenție a unei

infracțiuni, pentru care persoana este condamnată prin sentință definitivă, indiferent

de etapa activității infracționale (pregătire, tentativă ori infracțiune consumată) și

indiferent de faptul dacă vinovatul a avut rolul juridic de autor, organizator, instigator

sau complice, la una din aceste infracțiuni.

La aplicarea pedepsei în cazul recidivei, se iau în considerare: a) numărul de

infracțiuni săvârșite anterior; b) caracterul, gravitatea și urmările comiterii lor; c)

circumstanțele în virtutea cărora pedeapsa pentru infracțiunea anterioară nu și-a atins scopul;

d) caracterul, gravitatea și urmările infracțiunii noi.

Totodată, instanța de apel a indicat că conform legii, instanțele de judecată nu

sunt în drept să aplice condamnarea cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei față de persoanele care au săvârșit infracțiuni în stare de recidivă (art. 90 alin.

(4) Cod penal).

Astfel, instanța de apel a concluzionat că, soluția primei instanțe privind aplicarea

art. 90 Cod penal este neîntemeiată, fiind necesară înlăturarea dispozițiilor sentinței

privind suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.

În acest context, ținând seama de personalitatea inculpatului și circumstanțele

cauzei enunțate, instanța de apel a susținut că scopul pedepsei poate fi obținut prin

aplicarea pedepsei cu închisoare, prevăzute de sancțiunea art. 217 alin. (2) Cod penal.

Cât privește apelul declarat de către inculpatul Maceret Alexei, instanța de apel a

declarat că, acesta a fost depus peste termenul prevăzut de lege.

Așadar, din conținutul art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că în

cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen. Această prevedere legală are caracter de garanție egală pentru

părțile din proces, fiind impusă obligația îndeplinirii în termen a actelor procedurale,

sub sancțiunea decăderii din acest drept procesual.

Importanta soluționării chestiunii cu privire la termenul procedural în procesul

de judecată derivă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în

hotărârile Popov vs Moldova din 06.02.2005 § 53; Melnic vs Moldova din 14.11.2006 §

40,41; Ciachir vs Moldova din 15.01.2008 § 45, în care, fiind constată o violare a art.6 §1

din Convenție, Înalta Curte de la Strasbourg conchide „...că prin neaducerea vreo unui

4

motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către părți a unui act procedural,

instanțele judecătorești au încălcat drepturile reclamanților la un proces echitabil”.

Mai mult, instanța de apel a indicat că, conform art. 402 Cod de procedură penală,

termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea

nu dispune altfel.

Sub aspectul naturii juridice, termenul de apel este un termen procedural, legal,

și imperativ, astfel încât nerespectarea sa atrage decăderea din exercițiul dreptului

procesual de a ataca sentința.

Dat fiind că termenul legal de declarare a apelului este prevăzut prin normă

imperativă, rezultă că, sub aspectul exercitării dreptului de atac a sentinței, este

pretoriu, adică titularul poate să promoveze această cale ordinară de atac numai în

interiorul intervalului de timp stabilit de lege. Altfel spus, neexercitarea apelului în

acest interval de timp din motive neîntemeiate duce la respingerea lui ca tardiv.

Din materialul cauzei, rezultă că avocatul inculpatului Voevuțkaia-Pîslariuc

Svetlana a primit copia sentinței pronunțată la 26 februarie 2016 (f.d. 188), iar

inculpatul a primit copia sentinței tradusă în limba rusă la 25 martie 2016 ( f.d. 192),

astfel termenul limită de apel declarat împotriva sentinței din 26 februarie 2015 este

ziua de 10 aprilie 2016, apelul este declarat la 20 iunie 2016 (f.d. 214), adică după 2 luni

și 10 zile de la data expirării termenului de atac a sentinței, prevăzut de lege.

În conținutul apelului, precum și în ședința instanței de apel n-au fost oferite

instanței explicații convingătoare și n-au fost prezentate probe, din care ar rezulta că

întârzierea declarării apelului este motivată și, în așa mod, nu a fost demonstrată

imposibilitatea de a declara apelul în termenul prevăzut la art. 402 alin. (1) Cod de

procedură penală.

Totodată, instanța de apel a menționat că, în afară de temeiurile invocate și

cererile formulate de apelanți, examinând aspectele de fapt și de drept ale cauzei,

conform cerințelor din art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța a conchis că

nu există alte temeiuri de a interveni în sentința atacată.

Astfel, instanța de apel a indicat că, concluzia primei instanțe este corectă privind

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune prevăzute

de art. 217 alin. (2) Cod penal: circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope

sau a analoagelor lor fără scop de înstrăinare, adică păstrarea substanțelor psihotrope,

săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare.

Mai mult, instanța de apel a menționat că inculpatul nu cade sub incidența Legii

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

5

Republicii Moldova, existând restricția prevăzută la articolul (1) - nu este manifestată

căința activă în cadrul procesului penal.

Buimistru Cristina în numele inculpatului Maceret Alexei și ultimul, în temeiurile art.

427 alin. (1) pct. 4), 6) și 15) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea

hotărârilor anterioare, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărâri prin care

inculpatul să fie eliberat de la executarea pedepsei aplicate în temeiul art. 95 Cod penal.

Recurenții indică că, instanța de fond i-a încălcat dreptul la un proces echitabil

inculpatului prin faptul că nu a pus în discuție posibilitatea examinării cauzei penale

în lipsa inculpatului.

Mai mult, aceștia menționează că Maceret Alexei fiind vorbitor de limba rusă nu

a beneficiat de serviciile unui interpret și anume, nu i s-a tradus ordonanța de

recunoaștere în calitate de bănuit din 25 noiembrie 2014.

Totodată, indică că procurorul nu a asigurat dreptul învinuitului de a refuza să

depună declarații.

Recurenții susțin că, instanța de apel incorect a luat în calcul la baza hotărârii de

condamnare raportul de expertiză din 25 octombrie 2014, or acesta este întocmit cu

încălcarea drepturilor recurentului și anume că inculpatului în aceiași zi i s-a adus la

cunoștință despre dispunerea expertizei și rezultatele acesteia, fără a avea posibilitatea

de a pune întrebări expertului.

Mai mult, recurenții solicită aplicarea prevederilor art. 95 Cod penal, deoarece

inculpatul Maceret Alexei conform ordinului Ministerului Justiției Nr. 331 din

06.09.2006 despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prezentare a

condamnaților grav bolnavi pentru liberarea de la executarea pedepsei, anexa nr. 2

pct. 13.1.7 suferă de toxoplasmoză cerebrală.

5.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor ordinare

declarate de către avocatul Buimistru Cristina în numele inculpatului Maceret Alexei

și ultimul, solicitând respingerea acestora, cu menținerea hotărârii contestate,

menționând netemeinicia cerințelor solicitate de către recurenți, deoarece potrivit art.

430 Cod de procedură penală, recurenții sunt obligați să își motiveze cerințele

înaintate, însă din textul recursurilor declarate se denotă faptul că acestea nu cuprinde

o astfel de motivare.

raport cu materialele cauzei, ținând seama de opinia participanților la proces, expusă

în referințe, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, din următoarele

considerente.

6

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or,

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot

fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz se reține, că potrivit recursurilor declarate de recurenți, aceștia indică

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 4), 6) și 15) Cod de procedură penală, și

anume judecata a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului, precum și a

apărătorului, interpretului și traducătorului, când participarea lor era obligatorie

potrivit legii, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

instanța de apel a admis o eroare gravă care a afectat soluția instanței, instanța de

judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel

național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză.

Colegiul penal ține să remarce că din textele recursurilor declarate se identifică și

temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10 Cod de procedură penală, și anume s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, menționând că instanțele

de fond incorect nu au aplicat inculpatului prevederile art. 95 Cod penal.

Astfel, Colegiul penal constată că temeiurile invocate de recurenți nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare

a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, fiind legală și întemeiată.

Cât privește argumentul recurenților precum că, instanța de fond i-a încălcat

dreptul la un proces echitabil inculpatului, deoarece nu a pus în discuție posibilitatea

examinării cauzei penale în lipsa acestuia, Colegiul penal îl respinge ca fiind

inadmisibil, or recurenții aduc acest argument pentru prima dată în instanța de recurs,

iar conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate la alin.

(1) al aceluiași articol, pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în

apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Totodată, Colegiul penal va respinge argumentul recurenților cu privire la faptul

că inculpatului nu i-a fost tradusă ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit din

7

25 noiembrie 2014, ultimul fiind vorbitor de limba rusă, or, din materialele cauzei

reiese că această ordonanță este semnată de către inculpat în prezența avocatului

acestuia, fără a solicita traducerea sau să indice că nu înțelege ce este scris în acest act

(f.d. 35, vol. I).

Cât privește argumentul recurenților precum că, procurorul nu i-a asigurat

inculpatului la etapa învinuirii dreptul de a refuza să depună declarații, instanța de

recurs îl respinge ca fiind nefondat, deoarece procesul-verbal de audierea a

învinuitului din 15 ianuarie 2015, la compartimentul ,,dreptul de a da sau a refuza să dea

declarații”, inculpatul semnează, mai jos indicând că vrea să facă declarații în limba pe

care o posedă bine și anume rusa (f.d. 49-verso, vol. I).

Mai mult, Colegiul penal remarcă că este neclară poziția apărării care indică că

instanța de apel incorect a luat în calcul la baza hotărârii de condamnare a inculpatului

raportul de expertiză din 25 octombrie 2014, deoarece inculpatul nu a avut

posibilitatea de a pune întrebări expertului, fiindcă i s-a adus la cunoștință despre

dispunerea efectuării expertizei în aceiași zi când aceasta a fost efectuată.

Din materialele cauzei rezultă că, inculpatul la 25 noiembrie 2014, semnează

procesul-verbal de notificare a părților privind dispunerea expertizei, acesta fiind

întocmit atât în limba de stat cât și rusă (f.d. 15, vol. I), iar prin procesul-verbal de

comunicare a raportului de expertiză, inculpatul Maceret Alexei luând cunoștință cu

acest raport semnează și indică că nu are obiecții (f.d. 21, vol. I).

La fel, instanța de recurs respinge solicitarea apărării privind liberarea de la

executarea pedepsei penale aplicate inculpatului, conform art. 95 Cod penal, deoarece

lipsește avizul Comisiei medicale specializate în conformitate cu prevederile secțiunii

a 2-a a Ordinului nr. 331 al Ministerului Justiției despre aprobarea Regulamentului cu

privire la modul de prezentare a condamnaților grav bolnavi pentru liberarea de la

executarea pedepsei.

Astfel, în conformitate cu norma nominalizată mai sus, punctul 11 indică

depistarea condamnaților grav bolnavi se efectuează de către medicii din penitenciare

cu spitalizarea lor ulterioară în spitalele penitenciare.

Mai mult, punctul 23 al ordinului menționat prevede că, Comisia Medicală

Specială este formată din cel puțin 5 medici cu asigurarea reprezentării următoarelor

specialități medicale: medicină internă, ftiziopneumologie, chirurgie și psihiatrie.

Componența nominală a Comisiei Medicale Speciale se aprobă prin ordinul

ministrului justiției.

La caz, inculpatul Maceret Alexei cât și apărătorul acestuia Buimistru Cristina,

prezintă un raport de expertiză extrajudiciară din 06 februarie 2017, efectuat de către

centrul de medicină legală pe lângă Ministerul Sănătăți al Republicii Moldova, care nu

8

este în conformitate cu prevederile menționate mai sus, astfel, Colegiul penal nu reține

acest raport drept temei de liberare de la executarea pedepsei penale a inculpatului, or

liberarea se efectuează de către instanța de judecată în baza documentelor medicale

respective -concluzia comisiei medicale competente.

În urma circumstanțelor elucidate, instanța de recurs conchide că, de fapt în cauză

nu s-au comis erorile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 4), 6) și 15) Cod de

procedură penală, la care fac referință recurenții, deci, nu persistă temeiurile de casare

a soluției adoptate, pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de apel a fost

aplicată în limitele legii, din care considerente se impune inadmisibilitatea

recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Buimistru

Cristina în numele inculpatului Maceret Alexei și ultimul, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2016, în cauza penală în

privința lui Maceret Alexei XXXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 19 iunie 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

9