1ra-750/17 — art.152 alin.2 lit.e CP

1ra-750/17 — art.152 alin.2 lit.e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-750/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu, Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Slobozia din 27 aprilie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 08 decembrie 2016, declarate de către avocatul Bîrcă Ludmila în

numele inculpatului Cristea Ion și inculpații

Cristea Ion XXX, născut la XXX, originar și

domiciliat în XXX

și

Juravschii Dmitrii XXX, născut la XXX,

originar și domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

vinovați și condamnați:

- Cristea Ion în baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal la 5 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis;

- Juravschii Dmitrii în baza art.151 alin.(4) Cod penal la 13 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa aplicată lui Juravschii Dmitrii i-a

fost adăugată parțial pedeapsa neexecutată fixată prin sentința Judecătoriei Ștefan Vodă

din 26 noiembrie 2014, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 13 ani și 2 luni închisoare,

cu executarea ei în penitenciar de tip închis.

Au fost încasate de la Cristea Ion și Juravschii Dmitrii, în beneficiul IMSP Spitalul

Clinic de Psihiatrie, cheltuielile de judecată pentru efectuarea expertizei psihiatrico-legală

ambulatorie, câte 994 lei, fiecare.

Au fost încasate de la Cristea Ion și Juravschii Dmitrii, în mod solidar, în beneficiul

Centrului de medicină legală, cheltuielile de judecată pentru efectuarea expertizelor

medico-legale a corpurilor delicte, în mărime de 6086 lei.

16.10.2015 spre 17.10.2015, ora exactă nefiind stabilită, au pătruns în locuința din XXX,

de care avea grijă Pronoza Anatolie unde, în cadrul unui conflict, i-au aplicat ultimului

multiple lovituri cu pumnii și picioarele, în diferite regiuni ale corpului, cauzându-i,

conform raportului de expertiză medico-legală nr.152 din 16.11.2015, leziuni corporale:

traumă craneo-cerebrală închisă, echimoze și excoriații a feței, plăgi contuze ale

1

pavilionului urechii pe stânga, revărsate sanguine în țesuturile moi pericraniene, revărsate

sanguine în mușchii temporali stânga; hemoragii subarahnoidiene a regiunii occipitale a

emisferelor creierului bilateral; revărsări sangvine în ventriculii cerebrali; traumă toracică

închisă, fractura sternului la nivelul de intersecție a coastelor 3-4, revărsări sangvine în

mediastin, fracturi costale bilaterale cu revărsate sanguine în țesuturile moi adiacent

fracturilor; echimoze și excoriații la nivelul trunchiului, membrelor superioare și

inferioare; produse intravital, care au legătură cauzală directă cu survenirea decesului și în

comun, după criteriul pericolului pentru viață, se califică drept vătămare corporală gravă.

Instanța, audiind inculpații I.Cristea și D.Juravschii, succesorul părții vătămate

L.Catanoi, martorii V.Godiac, G.Roșca, expertul medicul-legist S.Ciocoi, cercetând

probele administrate în cauză, inclusiv ropoartele de expertiză medico-legală, a constatat

că în speță, a avut loc un exces de autor, deoarece din totalitatea probelor sus indicate s-a

stabilit că I.Cristea a acționat în comun cu D.Juravschii cu scopul de a cauza vătămări

corporale, însă intensitatea acțiunilor acestuia, regiunea în care dînsul a aplicat trei lovituri

victimei (spate), demonstrează faptul că I.Cristea nu a acționat cu scopul de a cauza

victimei vătămări corporale grave. Totodată, acțiunile inculpatului D.Juravschii, care i-a

aplicat victimei multiple lovituri în cap și diferite părți ale corpului, acționând cu o

agresivitate deosebită, dovedește faptul că acesta a acționat cu scopul cauzării victimei

vătămării corporale grave, care au dus la decesul acestuia din urmă.

Prin urmare, instanța a conchis de a delimita acțiunile inculpaților, care au început

acțiunile în comun, însă ulterior s-au separat, inculpatul D.Juravschii acționând de sine

stătător, astfel, reținând prevederile art.48 Cod penal, care stipulează că, se consideră exces

de autor săvârșirea de către autor a unor acțiuni infracționale care nu au fost cuprinse de

intenția celorlalți participanți, a încadrat acțiunile lui I.Cristea în baza art.152 alin.(2) lit.e)

Cod penal, ca vătămare a intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu

este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a fost

urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății, săvârșită de două persoane, iar acțiunile

lui D.Juravschii - în baza art.151 alin.(4) Cod penal, ca vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale, care este periculoasă pentru viață, care a provocat decesul persoanei.

- avocatul A.Negurița în numele inculpatului I.Cristea și inculpatul, care au solicitat

casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, cu suspendarea

executării ei în temeiul art.90 Cod penal, invocând că instanța nu a ținut cont de faptul că

acesta și-a recunoscut vina, s-a căit sincer pentru fapta comisă, și-a cerut scuze de la

succesorii victimei și a restituit integral prejudiciul material cauzat prin infracțiune, care nu

au pretenții față de el, la locul de trai se caracterizează pozitiv, are un copil minor la

întreținere, este încadrat în câmpul muncii permanent, fiindu-i aplicată o pedeapsă prea

aspră în coraport cu fapta comisă de acesta, care a aplicat victimei doar două lovituri, care

nu erau periculoase pentru sănătatea acestuia; - instanța neîntemeiat a reținut starea de

recidivă, pe când inculpatul anterior a fost condamnat la muncă neremunerată în folosul

comunității și a executat pedeapsa, iar conform art.111 lit.e) Cod penal, antecedentul penal

este stins;

- inculpatul D.Juravschii, care a solicitat casarea acesteia și rejudecarea cauzei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat, invocând că în acțiunile sale lipsesc

elementele infracțiunii; instanța a apreciat arbitrar și eronat probele și circumstanțele

cauzei, vinovăția lui nefiind probată; - în data menționată, precum că a săvârșit

infracțiunea, nu a fost la partea vătămată și nu a comis fapta imputată; - instanța, contrar

legii, a admis drept probă declarațiile martorului V.Godiac, acesta anterior având calitate

2

de bănuit în același dosar; - potrivit raportului de expertiză medico-legală, pe hainele

ridicate de la el și în conținutul subunghiunal al mâinilor, nu au fost depistate urme de

sânge, precum nu au fost depistate nici urme ale încălțămintei sale în ograda lui

A.Pronoza; - organul de urmărire penală nu a verificat veridicitatea declarațiilor date în

respectiva cauză penală.

au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către avocatul A.Negurița în numele

inculpatului I.Cristea și inculpat și de către inculpatul D.Juravschii.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat apreciere corectă probelor

administrate și circumstanțelor cauzei, examinîndu-le conform art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia

privind vinovăția inculpatului I.Cristea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.152

alin.(2) lit.e) Cod penal, iar a inculpalui D.Juravschii în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.151 alin.(4) Cod penal, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc.

Consecvent, instanța de apel a indicat că, vinovăția inculpaților I.Cristea și

D.Juravschii se confirmă prin însăși declarațiile acestora, a succesorilor părții vătămate

I.Pronoza și L.Catanoi, a martorului ocular V.Godiac și a martorului G.Roșca, a expertului

S.Ciocoi și materialele cauzei - rapoartele de expertiză medico-legală nr.152 din

16.11.2015, nr.790 și 792 din 18.11.2015; rapoartele de expertiză psihiatrico-legală

nr.1001a și 1002a din 01.12.2015; raportul de expertiză trasologică nr.34/12/4-RE-3 din

28.01.2016.

Astfel, instanța de apel analizând ansamblul de probe administrate în cauză indicate

supra, a constatat cu certitudine și în afara oricăror dubii că D.Juravschii, în noaptea de 16

spre 17 octombrie 2015, a pătruns în locuința situată în XXX, de care avea grijă

A.Pronoza și, în cadrul unui conflict, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnii și

picioarele în diferite regiuni ale corpului, care se califică ca vătămări grave, în rezultatul

cărora partea vătămată a decedat.

Instanța a respins temeiurile invocate de inculpat, precum că în acțiunile lui lipsesc

elementele infracțiunii incriminate și că dânsul nu s-a aflat la domiciliul victimei, deoarece

vinovăția acestuia este confirmată prin declarațiile martorului V.Godiac, a inculpatului

I.Cristea, care au indicat că anume D.Juravschii l-a bătut pe A.Pronoza, aplicîndu-i

multiple lovituri în cap, I.Cristea aplicîndu-i doar două lovituri cu piciorul și una cu

pumnul, iar cînd D.Juravschii l-a trimis pe V.Godiac să aducă apă, după el a ieșit afară și

I.Cristea, în casă a rămas cu victima doar D.Juravschii. La fel, reieșind din declarațiile

succesorului părții vătămate, Iu.Pronoza, anume D.Juravschii a cerut cheile de la casa unde

a locuit anterior, și anume el cunoștea victima. Faptul că D.Juravschii s-a aflat în ziua de

16.10.2015 împreună cu V.Godiac și I.Cristea a fost confirmat și prin declarațiile

martorului G.Roșca.

Astfel, instanța de apel a conchis că argumentele inculpatului D.Juravschii privind

nevinovăția sa în săvîrșirea infracțiunii imputate sunt combătute de probele administrate în

prezenta cauză penală și enumerate supra, apreciind declarațiile lui, precum că nu a comis

infracțiunea, drept o poziție de autoapărare și eschivare de la răspunderea penală.

Într-o altă ordine de idei, cu referire la solicitarea inculpatului I.Cristea și avocatul

acestuia, instanța de apel a considerat că prevederile Legii cu privire la amnistie nu sunt

aplicabile față de inculpat, or, acesta nu a achitat succesorilor părții vătămate prejudiciul

cauzat prin infracțiune.

Consecvent, cu referire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a reținut că, prima

instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75-77 Cod penal, ținînd cont de

3

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de gravitatea acesteia, care se

califică drept gravă, de persoana inculpatului, care anterior a fost condamnat și că la data

comiterii infracțiunii se afla în stare de recidivă, de comportamentul acestuia în viața

socială, la locul de trai se caracterizează pozitiv, că nu este angajat în câmpul muncii, de

comportamentul de până și după săvârșirea infracțiunii, pe care a comis-o în stare de

ebrietate, precum și de circumstanțele atenuante - recunoașterea vinovăției, căința sinceră

și restituirea parțială a prejudiciului, aplicându-i astfel o pedeapsă echitabilă și oportună

pentru realizarea scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum

și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Subsecvent, corijarea inculpatului fiind imposibilă prin aplicarea suspendării condiționate

a executării pedepsei.

Mai mult, instanța de apel a precizat că aplicarea instituției suspendării executării

pedepsei nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este

liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde în cazurile prevăzute de legea penală.

- avocatul L.Bîrcă în numele inculpatului I.Cristea și inculpatul care, invocând

temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.1), 6) și 11) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care față de

inculpat să fie aplicate prevederile Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a

de la proclamarea independenței R.Moldova nr.210 din 29.08.2016 și să fie încetat

procesul penal în privința lui I.Cristea, pe motiv că instanțele au apreciat arbitrar

circumstanțele cauzei; - instanța de apel nu a dat deplină eficiență prevederilor art.75 Cod

penal, nu a ținut cont de faptul că inculpatul și-a recunoscut vina și s-a căit sincer pentru

fapta comisă, succesorii părții vătămate au declarat că nu au pretenții materiale și morale

față de inculpat, iar cheltuielile de judecată dispuse spre încasare au fost achitate de astfel

că în privința acestuia urmau a fi aplicate prevederile Legii cu privire la amnistie;

- inculpatul D.Juravschii care, fără indicarea vreunui temei prevăzut de art.427

alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, pe motiv că instanțele au

apreciat arbitrar și eronat probele și circumstanțele cauzei, au admis în calitate de probe

declarațiille lui V.Godeac și I.Cristea cu încălcarea legislației; - vinovăția sa în comiterea

infracțiunii imputate nu a fost probată; - la urmărirea penală a fost influiențat să

recunoască vina; - dînsul i-a aplicat lovituri victimei, dar nu a avut intenția de a-l omorî,

acesta a rămas acasă viu; - instanțele au încălcat principiul prezumției nevinovăției.

ținând cont de opinia procurorului expus în referință, care a solicitat respingerea

recursurilor ca fiind inadmisibile, Colegiul penal concluzionează că recursul ordinar

declarat de către inculpatul D.Juravschii urmează a fi respins ca inadmisibil, iar recursul

ordinar declarat de către avocatul L.Bîrcă în numele inculpatului I.Cristea și inculpat -

admise din următoarele considerente.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpatul D.Juravschii.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.

Recurentul nu a invocat vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală,

dar din conținutul acestuia reiese că dânsul consideră că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, temei prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală.

Analizînd acest temei în raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul

penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului.

4

Colegiul penal constată că prima instanță, conform prevederilor art.314 Cod de

procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele, probele

prezentate de părți, a audiat inculpații I.Cristea și D.Juravschii, succesorii părții vătămate

I.Pronoza și L.Catanoi, martorii V.Godiac, G.Roșca, expertul S.Ciocoi și materialele

cauzei – rapoartele de expertiză medico-legală nr.152 din 16.11.2015, nr.790 și 792 din

18.11.2015; rapoartele de expertiză psihiatrico-legală nr.1001a și 1002a din 01.12.2015;

raportul de expertiză trasologică nr.34/12/4-RE-3 din 28.01.2016, pe care le-a apreciat în

mod obiectiv, ce au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) Cod penal este integral dovedită.

Instanța de apel, reținând prevederile art.414 alin.(2), (6) Cod de procedură penală,

a audiat suplimentar inculpații I.Cristea și D.Juravschii, reprezentantul legal al

succesorului părții vătămate, F.Pronoza, a cercetat și verificat declarațiile succesorilor

părții vătămate Iu.Pronoza și L.Catanoi, a martorilor V.Godiac, G.Roșca, a expertului

S.Ciocoi, cît și probele administrate în cauză, pe care le-a apreciat, conform art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității,

iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și a conchis asupra

temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, expusă mai sus.

Astfel, instanțele de fond au făcut o analiză completă a tuturor probelor administrate

în toate fazele procesului penal, stabilind corect vinovăția inculpatului de comiterea

infracțiunii imputate.

Argumentele recurentului, precum că instanța de apel a apreciat arbitrar și eronat

probele și circumstanțele cauzei, într-un final, vinovăția lui nefiind dovedită, contravin

materialelor cauzei, or, Colegiul penal reiterează că, instanța de apel corect și în deplină

măsură a dat apreciere probelor și circumstanțelor cauzei și a constatat dovedită fără

echivoc vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Afirmația inculpatului, precum că infracțiunea nu a fost comisă de către el se

combate prin probele cauzei, și anume prin declarațiile inculpatului I.Cristea și a

martorului V.Godiac, care au declarat că dînșii, la 16.10.2015, au fost împreună cu

D.Juravschii și au servit băuturi alcoolice, inclusiv la G.Roșca, fapt confirmat și prin

declarațiile acestui martor, după care, ajungând în dreptul casei părții vătămate au intrat în

curte, unde D.Juravschii i-a aplicat mai multe lovituri acestuia în cap, apoi au intrat în

casă, unde acesta a continuat maltratarea părții vătămate, iar conform raportului de

expertiză medico-legală nr.152 din 16.11.2015, decesul lui A.Pronoza a survenit în

rezultatul șocului traumatic, ca rezultat al traumei cranio-cerebrale închise și traumei

toraco-abdominale închise (f.d.1-6 v.2). Mai mult, reieșind din declarațiile succesorului

părții vătămate, Iu.Pronoza, anume inculpatul D.Juravschii a avut motiv de a maltrata

victima, deoarece acesta din urmă a refuzat solicitarea inculpatului de a-i da cheile de la

casă.

Totodată, afirmația recurentului, precum că instanțele au pus la baza sentinței

declarațiile martorului minor, Colegiul penal o respinge drept nefondată, or, audierea

acestuia a avut loc cu respectarea normelor de procedură penală, acesta fiind asistat de

reprezentantul legal O.Godiac și pedagogul M.Melnicenco (f.d.193, 194 v.2)

Nu poate fi reținută nici afirmația recurentului, precum că a fost influențat la

urmărirea penală să recunoască că a comis infracțiunea imputată, deoarece, în primul rând

dânsul nu a invocat acest temei nici în prima instanță, nici în apel și nici în ședința

instanței de apel, în al doilea rând, în cadrul urmăririi penale acesta nu a dat declarații

autoicriminatorii, dimpotrivă a indicat că vina nu o recunoaște și refuză de a da careva

declarații atât în calitate de bănuit, cât și în calitate de învinuit (f.d.164, 168 v.1).

5

Colegiul menționează că, potrivit art.27 și art.414 alin.(2) Cod de procedură penală,

aprecierea probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de competența instanțelor de

fond și de apel. Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, însă, va ține

seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă.

Prin urmare, argumentul recurentului, precum că instanța de apel a apreciat eronat și

arbitrar probele și circumstanțele cauzei, instanța de recurs precizează că acesta nu poate fi

reținut, or, aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de

fond și nu pot constitui temei pentru recurs.

Astfel, Colegiul conchide că concluzia instanței de apel corespunde circumstanțelor

cauzei și probelor administrate și nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta

legalitatea hotărîrii judecătorești contestate.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea acestuia, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Pedeapsa este stabilită inculpatului în limita sancțiunii normei penale în baza căreia

a fost declarat vinovat, ținându-se seama de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunii comise, de persoana inculpatului și de

toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către inculpat

nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii judecătorești și, potrivit legii, se

dispune respingerea recursului ca inadmisibil.

Cu referire la recursurile ordinare declarate de către avocatul L.Bîrcă în numele

inculpatului I.Cristea și inculpat.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.1), 6), 11) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie.

În recurs recurenții au invocat, precum că instanțele de fond au apreciat arbitrar

circumstanțele cauzei, nu au ținut cont de faptul că inculpatul și-a recunoscut vina și s-a

căit sincer pentru fapta comisă, succesorii părții vătămate au declarat că nu au pretenții

materiale și morale față de inculpat, cheltuielile de judecată dispuse spre încasare în

beneficiul IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie și Centrului de medicină legală au fost

achitate și eronat au considerat că prevederile Legii privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.Moldova nu sunt aplicabile față de

I.Cristea, deoarece, acesta a achitat prejudiciul cauzat prin infracțiune și sucesorul părții

vătămate nu are față de acesta pretenții materiale și morale.

Astfel, instanța de recurs reține că, la 09 septembrie 2016 au intrat în vigoare

prevederile Legii nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-

a de la proclamarea independenței R.Moldova.

Potrivit art.1 alin.(1) și (2) și art.2 alin.(1) din Legea privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.Moldova, actul se aplică condiționat

și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care manifestă căință activă în cadrul

procesului penal și celor condamnate care sînt caracterizate pozitiv pe parcursul executării

pedepsei, perioadei de probațiune sau termenului de probă și sînt evaluate psihologic ca

6

prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub incidența

prevederilor art.2-9, 11 și 12.

Căința activă a persoanei se determină în conformitate cu criteriile stabilite la art.57

Cod penal, fără a ține cont de criteriul gravității faptei comise. Procesul penal încetează la

faza de urmărire penală sau la cea de judecare referitor la infracțiunea săvîrșită pînă la

adoptarea prezentei legi pentru care prevede în calitate de pedeapsă principală maximă o

pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani.

Potrivit art.57 alin.(1) Cod penal, persoana care pentru prima oară a săvârșit o

infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de răspundere penală dacă ea, după

săvîrșirea infracțiunii, s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit activ la descoperirea

acesteia, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau, în alt mod, a reparat

prejudiciul pricinuit de infracțiune.

Conform prevederilor art.107 alin.(1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect

înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea

ei.

Din materialele cauzei rezultă că, la judecarea cauzei în ordine de apel, la 26

septembrie 2016, inculpatul I.Cristea a înaintat cerere, prin care a solicitat încetarea

procesului penal pe motivul intervenirii amnistiei (f.d.53, 79 v.3), care a fost respinsă de

către instanța de apel, pe motiv că inculpatul nu întrunește condițiile necesare pentru

aplicarea actului de amnistie, nefiind recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune.

La acest capitol Colegiul penal constată că, potrivit materialelor cauzei, succesorii

părții vătămate Iu.Pronoza și L.Catanoi, la 01.04.2016, au înaintat în instanța de judecată o

cerere, prin care au declarat că față de I.Cristea nu au pretenții de ordin material sau moral,

deoarece prejudiciul cauzat le-a fost reparat (f.d.192 v.2).

Complementar, Iu.Pronoza, la 15.02.2017, a formulat o cerere, autentificată

notarial, prin care a solicitat aplicarea față de I.Cristea a unei pedepse neprivative de

libertate și a prevederilor legii privind amnistia, pentru că l-a iertat și nu are pretenții de

ordin material sau moral față de acesta, deoarece, dânsul a recuperat integral prejudiciul

material și moral cauzat prin infracțiune. La fel, Colegiul penal reține că ultimul a

recuperat inclusiv, cheltuielile de judecată încasate de către instanța de judecată în

beneficiul IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie și Centrului de medicină legală (f.d.142-146

v.3).

Având în vedere cele expuse și prevederile normelor citate supra, ținând cont de

faptul că inculpatul I.Cristea și-a recunoscut vina și se căiește sincer pentru fapta comisă,

că se caracterizează pozitiv la locul de trai, circumstanțe stabilite și reținute de către

instanțele de fond, că infracțiunea a fost comisă pînă la adoptarea Legii privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.Moldova nr.210 din

29.07.2016, precum și că inculpatul a recuperat succesorilor părții vătămate prejudiciul

cauzat prin infracțiune, Colegiul penal consideră că inculpatul I.Cristea întrunește

condițiile prevăzute de Legea nominalizată.

Astfel, Colegiul penal apreciază că, în speță, se constată existența circumstanțelor,

prevăzute de art.391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care exclud tragerea la

răspundere penală, deoarece a intervenit Legea R.Moldova nr.210 din 29 iulie 2016

privind amnistia, motiv pentru care procesul penal în privința lui I.Cristea în baza art.152

alin.(2) lit.e) Cod penal, urmează a fi încetat conform prevederilor Legii susmenționate, or,

inculpatul a recunoscut vina integral, a manifestat căința activă și a reparat prejudiciul

cauzat prin infracțiune.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

7

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpatul Juravschii Dmitrii,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2016, în

propria lui cauză penală.

Admite recursurile ordinare declarate de avocatul Bîrcă Ludmila în numele

inculpatului Cristea Ion și inculpat, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 08 decembrie 2016 și sentința Judecătoriei Slobozia din 27 aprilie 2016

în privința lui Cristea Ion. Se aplică prevederile art.2 al Legii Republicii Moldova nr.210

din 29 iulie 2016 privind amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova și se încetează procesul penal în privința lui Cristea Ion,

în baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal.

Se dispune eliberarea imediată a lui Cristea Ion din instituția penitenciară în care își

execută pedeapsa, dacă nu execută o altă pedeapsă a închisorii în baza altor hotărâri

judecătorești.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 23 mai 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

Ion Guzun

8