1ra-1209/16 — art.151 alin.4 și 188 alin.3 lit.c CP

1ra-1209/16 — art.151 alin.4 și 188 alin.3 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-1209/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu,

Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Edineț din 24 mai 2013 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 16 martie 2016, declarat de avocatul Barbaroș Mihail în numele inculpatului

Casianovici Victor Boris, născut la 10

martie 1987, originar și domiciliat în

or.Edineț, str.N.Moroșanu 35.

Termenul examinării cauzei:

28.11.2014 - 16.03.2016,

17.05.2016 - 15.06.2016.

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.151 alin.(4) la 15 ani închisoare și în baza art.188

alin.(3) lit.c) Cod penal la 12 ani închisoare.

Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial

al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa de 23 de ani închisoare.

În temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată în întregime

pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Edineț din 23.12.2011, fiindu-i stabilită pedeapsa

definitivă de 25 de ani închisoare.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea de la Casianovici Victor

în beneficiul succesorului părții vătămate Demcenco Olga, a prejudiciului material în sumă

de 19130,88 lei.

ora 19.30, urmărind scopul de a se îmbogăți, a pătruns în casa cet.Curtiș Nadejda, a.n.1935,

din or.Edineț, str.O.Cirimpei 81, unde, în scopul sustragerii bunurilor materiale, a atacat-o pe

aceasta, aplicînd violență periculoasă pentru viața și sănătatea ei exprimată prin multiple

lovituri cu pumnii în cap și diferite părți ale corpului, aplicîndu-i lovituri în regiunea

abdomentului și labei piciorului drept, cu un cuțit de bucătărie, găsit în casă, după care,

continuîndu-și acțiunile criminale, a sustras din casa părții vătămate mijloace bănești în sumă

de 700 lei.

Tot el, la 16 iunie 2012, ora 19.30, în aceleași circumstanțe, dîndu-și seama de

caracterul acțiunilor sale, prevăzînd urmările și dorind în mod conștient survenirea lor,

acționînd cu intenție directă îndreptată spre atingerea scopului stabilit, cu un cuțit de

bucătărie, găsit în casa cet.Curtiș Nadejda, a.n.1935, din or.Edineț, str.O.Cirimpei 81, i-a

aplicat acesteia lovituri în regiunea abdomenului și labei piciorului drept, precum și a lovit-o

1

de mai multe ori cu pumnii în cap și diferite părți ale corpului, în rezultatul cărora victima a

decedat în scurt timp, în spitalul raional Edineț.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.107 din 17.06.2012, moartea

cet.Curtiș Nadejda a survenit în rezultatul traumatismului cranio-cerebral închis exprimat prin

hemoragie subarahnoidiană și în ventricolii cerebrali ce se confirmă cu datele expertizei

medico-legale a cadavrului și documentelor medicale. De asemenea, la expertiza cadavrului

au fost depistate hemoragii în țesuturile moi ale capului, edem și echimoze multiple la față,

urechi, gît, umărul și antebrațul stîng, mîini, care se califică drept vătămări corporale grave,

periculoase pentru viață. Plăgile regiunii epigastrice pe dreapta, penetrantă în cavitatea

peritoneală și a plantei piciorului drept au fost produse prin acțiunea unui obiect tăietor-

înțepător, se califică drept vătămări corporale grave, periculoase pentru viață.

numele inculpatului și inculpatul V.Casianovici, care au solicitat casarea integrală a sentinței,

cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să se dispună achitarea lui V.Casianovici, pe toate

capetele de învinuire din motiv că fapta nu a fost comisă de către acesta; - instanța nu a

motivat suficient condamnarea lui V.Casianovici; - la baza sentinței au fost puse doar probele

acumulate la faza urmăririi penale, care nu dovedesc cert vinovăția inculpatului; - instanța a

reținut declarațiile martorilor A.Celac și D.Rusu de la faza urmăririi penale, care nu au fost

prezenți în ședințele de judecată; - instanța a examinat cauza unilateral, încălcînd dreptul

inculpatului la un proces echitabil; - instanța eronat a apreciat declarațiile inculpatului date la

faza urmăririi penale drept veridice, iar pe cele date în cadrul cercetării judecătorești drept

metodă de eschivare de la răspundere penală; - instanța nu a verificat motivul

autoincriminării inculpatului și comportamentul acestuia, care pune la îndoilă

responsabilitatea lui; - probele acumulate pe cauză nu sînt suficiente și pun la dubiu

circumstanțele cauzei.

declarate de avocații Gh.Rădeanu și M.Barbaroș în numele inculpatului și inculpatul

V.Casianovici, au fost respinse ca nefondate.

numele inculpatului care, invocînd temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea acesteia și remiterea cauzei la rejudecare în instanța de

apel, invocînd aceleași temeiuri ca și în apelurile declarate, inclusiv și faptul că instanțele și-

au bazat concluziile de vinovăție a inculpatului pe declarațiile martorului D.Rusu, care nu a

fost audiat în ședințele de judecată, neîntemeiat fiind reținute declarațiile acestuia date în faza

urmăririi penale.

fost admis recursul ordinar declarat de avocatul M.Barbaroș în numele inculpatului, casată

total decizia instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

În motivarea soluției date, instanța de recurs a indicat că instanța de apel nu s-a expus

asupra tuturor argumentelor invocate în apeluri, inclusiv asupra faptului că instanța a pus la

baza sentinței de condamnare a inculpatului V.Casianovici declarațiile martorului D.Rusu

date de către acesta în cadrul urmăririi penale, dar care nu a fost audiat de către instanțele

judecătorești și declarațiile căruia nu au fost cercetate în ședințele de judecată.

declarate de avocații Gh.Rădeanu și M.Barbaroș în numele inculpatului și inculpatul

V.Casianovici, au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță, în conformitate cu prevederile art.101 Cod

de procedură penală, a respectat normele procesuale, a verificat complet și sub toate

aspectele, și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere

legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor,

2

corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art.151 alin.(4) și 188 alin.(3) lit.c) Cod penal.

Consecvent, a indicat instanța de apel că, vinovăția inculpatului se confirmă prin

declarațiile date de V.Casianovici în calitate de bănuit, învinuit, prin care acesta și-a

recunoscut vina în săvîrșirea infracțiunilor imputate; de succesorul părții vătămate

O.Demcenco, martorii A.Celac, V.Ursati, N.Frecăuțan, D.Rusu, specialistul-expert judiciar

medico-legist S.Vremea, date în cadrul cercetării judecătorești și acetele - procesele-verbale

de cercetare la fața locului din 16.06.2012 și 17.06.2012; de examinare a cadavrului; de

reproducere a faptei la fața locului de către V.Casianovici din 05.09.2012; de recunoaștere a

persoanei din 15.09.2012; rapoartele de expertiză medico-1egală a cadavrului nr.107 din

17.06.2012; de expertiză psihiatrico-psihologică legală de staționar nr.27s-2013 din

10.04.2013; de expertiză psihiatrico-legală nr.98s-2013; actul de expertiză psihiatrico-legală

nr.378a-2012 din 20.09.2012.

La fel, instanța de apel a luat în considerație încheierea Judecătoriei Edineț din

18.02.2013, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plîngerea avocatului V.Martin împotriva

ordonanței procurorului C.Gheras din 23.11.2013 privind refuzul în pornirea urmăririi penale

în baza plîngerii formulate de avocat, prin care au fost contestate acțiunile inspectorului

poliției criminale a CPR Edineț N.Frecăuțan.

Într-o altă ordine de idei, reieșind din argumentele apelurilor, instanța de apel a

constatat că, avînd în vedere procesele-verbale de informare despre terminarea urmăririi

penale și de prezentare a materialelor de urmărire penală, încălcări de procedură la faza

urmăririi penale nu au fost comise.

Cu referire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a indicat că prima instanță a ținut cont

de prevederile art.61, 75 și 77 Cod penal, aceasta fiind stabilită corespunzător gravității

faptelor și persoanei inculpatului, în raport cu pericolul social concret al faptelor comise și

atitudinea procesuală pe care a avut-o pe parcursul judecării cauzei, de circumstanțele

agravante, și anume săvîrșirea infracțiunii de o persoană care anterior a mai fost condamnat;

precum și de faptul că, în ședința de judecată, vina nu și-a recunoscut-o.

numele inculpatului care, invocînd prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură

penală, solicită casarea deciziei și sentinței, cu dispunerea rejudecării cauzei și pronunțării

unei noi hotărîri, prin care V.Casianovici să fie achitat, pe motiv că faptele imputate nu au

fost comise de către acesta, or, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel; - instanța a admis încălcarea normelor de procedură statuate la art.413

alin.(1), (3), (4) și 414 alin.(3) Cod de procedură penală; - nu a dat o nouă apreciere obiectivă

probelor administrate; - nu a ținut cont de faptul că inculpatul nu și-a recunoscut vina și că

într-o astfel de situație urma să aplice prevederile art.3 Cod penal; - instanțele de fond eronat

și-au întemeiat concluziile pe recunoașterea vinei inculpatului, reconstituirea faptei,

experimentul efectuat de către organele de urmărire penală, cu acceptul învinuitului la data

respectivă și pe declarațiile martorilor A.Celac, D.Rusu și N.Frecăuțan, care au fost arbitrar

apreciate; - instanțele eronat au stabilit concursul ideal de infracțiune și eronat au

individualizat pedeapsa penală.

dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opiniile succesorului părții vătămate și a

procurorului expuse în referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității recursului

ordinar, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.

Recurentul în recurs a invocat ca temeiuri de casare a hotărîrilor judecătorești pct.6) și

8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

3

cazul cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau cînd nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul

penal constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord cu

condamnarea lui V.Casianovici în baza art.151 alin.(4) și 188 alin.(3) lit.c) Cod penal, pe

motiv că faptele imputate nu au fost săvîrșite de către acesta și că lipsesc probe certe ce ar

confirma vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunilor incriminate.

La acest capitol, Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art.314 Cod

de procedură penală, judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, a audiat inculpatul V.Casianovici, succesorul părții vătămate

O.Demcenco, martorii V.Ursati, N.Frecăuțan, A.Celac, specialistul S.Vremea, a cercetat

declarațiile inculpatului date la urmărirea penală, actele cauzei, inclusiv, procesele-verbale de

cercetare la fața locului și planșa fotografică din, prin care s-a stabilit locul comiterii

infracțiunii de către inculpat, de verificare a declarațiilor inculpatului la locul infracțiunii din

05.09.2012, de recunoaștere a persoanei din 15.09.2012, potrivit căruia A.Celac l-a

recunoscut pe V.Casianovici ca persoana care a ieșit din casa părții vătămate; rapoartele de

expertiză medico-1egală a cadavrului nr.107 din 17.06.2012, de expertiză psihiatrico-

psihologică legală de staționar nr.27s-2013 din 10.04.2013, de expertiză psihiatrico-legală

nr.98s-2013, actul de expertiză psihiatrico-legală nr.378a-2012 din 20.09.2012, pe care le-a

apreciat în mod obiectiv, ce au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art.151 alin.(4) și 188 alin.(3) lit.c) Cod penal integral a

fost dovedită.

Instanța de apel, respectînd prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus unei

verificări minuțioase toate probele administrate în cauză, suplimentar cercetîndu-le în ședința

instanței de apel, inclusiv audiind suplimentar și martorul D.Rusu și a conchis asupra

temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, expusă mai sus, deoarece argumentele

apărării nu și-au găsit confirmare în ședința de judecată.

Colegiul penal constată că, instanțele de fond, au dat probelor administrate legal de

către organul de urmărire penală, verificate și cercetate în ședințele de judecată, precum și a

celor administrate în cadrul cercetării judecătorești, cu respectarea prevederilor art.100

alin.(4) Cod de procedură penală, o apreciere justă, potrivit art.101, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția lui V.Casianovici

în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.151 alin.(4) și 188 alin.(3) lit.c) Cod penal,

încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind justă.

Instanța de recurs consideră corecte concluziile instanțelor de fond privind vinovăția

inculpatului V.Casianovici, deoarece acestea rezultă din cumulul de probe administrate,

inclusiv din declarațiile date de către acesta în calitate de bănuit și învinuit, prin care și-a

recunoscut vina și a arătat cu lux de amănunte circumstanțele în care a comis infracțiunile,

circumstanțe care puteau fi cunoscute numai de către el. La fel, vinovăția inculpatului se

confirmă și prin declarațiile martorilor V.Ursati, A.Celac, care cert a indicat că anume pe

inculpat l-a văzut ieșind din casa părții vătămate, N.Frecăuțan, care a relatat că inculpatul a

recunoscut că a comis faptele imputate nefiind impus de nimeni, D.Rusu, care a confirmat că

l-a văzut anume pe V.Casianovici ieșind din casa părții vătămate, care avea îmbrăcate pe mîni

mănuși albe, procesele-verbale de verificare a declarațiilor inculpatului la locul infracțiunii

din 05.09.2012, potrivit căruia V.Casianovici a indicat împrejurările în care a comis

infracțiunile, de recunoaștere a persoanei din 15.09.2012, potrivit căruia A.Celac l-a

recunoscut pe V.Casianovici ca persoana care a ieșit din casa părții vătămate.

4

Conținutul probelor menționate, analizate și obiectiv apreciate de instanțele de fond,

confirmă cu certitudine săvîrșirea de către inculpatul V.Casianovici a faptelor imputate.

Colegiul penal atestă că, potrivit art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, în cazul în

care declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima instanță se contestă de către părți, la

solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanța de apel conform

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță.

În acest sens, Colegiul consideră neîntemeiate argumentele recurentului, precum că

instanța de apel a respins demersul apărării referitor la audierea martorului A.Celac, deoarece

înaintînd demersul dat, apărarea nu a indicat că contestă declarațiile acestuia, dar a menționat,

precum că în decizia anterioară a instanței de recurs este indicat că martorul urmează a fi

audiat nemijlocit în instanța de apel. Verificînd aceste argumente, se constată că acestea nu se

adeveresc, martorul A.Celac a fost audiat în ședința primei instanțe în prezența inculpatului și

avocatului acestuia, care i-au înaintat întrebări, instanța de apel a cercetat aceste declarații,

inclusiv și cele date la urmărirea penală, consemnîndu-le în procesul-verbal a ședinței de

judecată, iar în decizia anterioară a instanței de recurs s-a indicat doar asupra faptului că

instanța a reținut declarațiile martorului D.Rusu, care nu au fost cercetate de instanța de fond

și nici nu a fost verificată la judecarea cauzei în ordine de apel.

Totodată, contrar celor invocate de recurent, Colegiul penal constată că la ședința

instanței de apel din 16.04.2015, a fost audiat martorul D.Rusu, care a declarat că anume pe

V.Casianovici l-a văzut ieșind din casa părții vătămate, l-a văzut bine pe acesta deoarece a

trecut pe lîngă ea și i-a văzut fața, acesta avea pe mîni mănuși de construcție de culoare albă

și care la întrebarea tatălui său a răspuns în limba rusă că d-na Nadejda este în casă, ulterior l-

a recunoscut pe inculpat în cadrul acțiunilor procesuale de la faza urmăririi penale, indicîd

cifra care îi era atribuită acestuia.

Astfel, reieșind din cele relevate supra, instanța de apel, luînd în considerație cumulul

de probe administrate, examinîndu-le în condițiile prevederilor art.100 și 101 Cod de

procedură penală, corect a pus la baza deciziei probele administrate atît la faza urmăririi

penale, cît și la faza cercetării judecătorești în prima instanță și în cea de apel, inclusiv cele

contestate de recurent - declarațiile inculpatului prin care a recunoscut vina, procesul-verbal

de reconstituire a faptei la fața locului, declarațiile martorilor A.Celac, D.Rusu și

N.Frecăuțan, or, probele administrate coroborează între ele, completîndu-se reciproc,

demonstrînd vinovăția inculpatului, care prin actul de expertiză psihiatrico-legală nr.378a-

2012 din 20.09.2012, rapoartele de expertiză psihiatrico-psihologică legală de staționar

nr.27s-2013 din 10.04.2013 și de expertiză psihiatrico-legală nr.98s-2013, a fost recunoscut

responsabil și că de maladii psihice nu suferă, fiind demonstrată indubitabil.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunilor imputate lui V.Casianovici, inclusiv vinovăția acestuia, după cum rezultă din

sentința primei instanțe și decizia instanței de apel, care s-au pronunțat asupra circumstanțelor

de fapt și și-au motivat concluzia prin cumulul de probe pertinente, concludente și utile,

administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv.

Colegiul penal atestă că, conform art.27 și art.414 alin.(2) Cod de procedură penală,

aprecierea probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de competența instanțelor de

fond și de apel.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv să o

caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, însă, va ține seama de starea de

fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă.

Colegiul sesizează că recursul repetă textul apelului și argumentele expuse de recurent

vis-a-vis de aprecierea probelor au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel pe deplin

le-a examinat și apreciind toate probele din dosar, examinîndu-le în ansamblu, conform

art.414 Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

5

Complementar, cu referire la argumentele recurentului, precum că instanța de apel nu a

ținut cont de faptul că inculpatul nu și-a recunoscut vina și că într-o astfel de situație urma să

fie aplicate prevederile art.3 Cod penal, Colegiul menționează că, în contextul expus, norma

invocată nu este pertinentă.

La fel, instanța de apel a luat în considerație încheierea Judecătoriei Edineț din

18.02.2013, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plîngerea avocatului V.Martin împotriva

ordonanței procurorului C.Gheras din 23.11.2013, privind refuzul în pornirea urmăririi penale

în baza plîngerii formulate de avocat, prin care contestă acțiunile inspectorului poliției

criminale a CPR Edineț N.Frecăuțan și, prin urmare, argumentele recurentului, precum că

inculpatul a fost forțat să-și recunoască vina în săvîrșirea infracțiunilor incriminate, nu sînt

întemeiate.

Astfel, din conținutul hotărîrilor recurate, rezultă că instanțele de judecată corect au

constatat faptele și circumstanțele săvîrșirii infracțiunilor incriminate inculpatului,

descriindu-le în partea descriptivă, ulterior motivînd concluzia de vinovăție prin cumulul de

probe administrate în cauză, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de către

recurent.

Colegiul penal reține că solicitările recurentului privind pronunțarea unei hotărîri de

achitare în privința inculpatului, nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate în

cauză, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta în comiterea infracțiunilor imputate este

apreciată de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului său la

apărare.

Astfel, instanța constată că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelurilor și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea acestora, precum și motivele adoptării

soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Într-o altă ordine de idei, cu referire la argumentul recurentului, precum că instanțele

de judecată eronat au stabilit concursul ideal de infracțiune și eronat au individualizat

pedeapsa penală, Colegiul penal relevă că, inculpatul a fost recunoscut vinovat în săvîrșirea

infracțiunilor prevăzute de art.188 alin.(3) lit.c) și 151 alin.(4) Cod penal, tîlhăria, adică

atacul săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de vătămarea gravă

a integrității corporale sau a sănătății persoanei atacate și, respectiv, vătămarea intenționată

gravă a integrității corporale sau a sănătății, care a provocat decesul victimei.

Colegiul penal precizează că, potrivit legislației în vigoare, în sensul dispozițiilor

art.188 Cod penal, prin „atac” trebuie de înțeles acțiunile agresive ale făptuitorului, care sînt

însoțite de violența periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe. Prin violență periculoasă pentru viața sau

sănătatea persoanei se are în vedere violența care s-a soldat cu vătămare medie sau ușoară a

integrității corporale sau a sănătății ori care, deși nu a cauzat aceste urmări, comportă la

momentul aplicării sale, datorită metodei de operare, un pericol real pentru viață și sănătate.

Dacă atacul de tîlhărie a fost însoțit de vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale sau sănătății victimei, fapta urmează să se califice în baza art.188 alin.(3) lit.c) Cod

penal, iar dacă ulterior a survenit decesul victimei încadrarea se va face și în baza art.151

alin.(4) Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal reiterează că inculpatul, avînd scopul sustragerii bunurilor

materiale ale părții vătămate N.Curtiș, a pătruns în casa acesteia, a atacat-o, aplicîndu-i

multiple lovituri cu pumnii în cap și diferite părți ale corpului, inclusiv i-a aplicat lovituri cu

un cuțit, cauzîndu-i vătămări corporale periculoase pentru viața și sănătatea ei, sustrăgînd din

casă mijloace bănești în sumă de 700 lei, acțiuni în rezultatul cărora, ulterior, a survenit

decesul părții vătămate.

Avînd în vedere că, prin materialul probator administrat la prezenta cauză penală a fost

stabilită cu certitudine vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.188

alin.(3) lit.c) Cod penal, precum și că decesul părții vătămate a survenit în urma vătămărilor

6

periculoase pentru viața și sănătatea ei, aplicate de către acesta, instanțele de judecată corect

au încadrat acțiunile inculpatului, inclusiv, în baza art.151 alin.(4) Cod penal.

Reținînd cele relatate, Colegiul penal constată că, criticile aduse de partea apărării,

precum că în cauză a fost încălcat art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și

a Libertăților Fundamentale, inculpatului fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil,

invocînd că hotărîrea instanței nu a fost motivată din punct de vedere al legalității și

temeinicii acesteia, nu pot fi reținute, deoarece instanța de apel, respectînd prevederile art.414

alin.(21) Cod de procedură penală, a examinat cauza penală fără careva abateri de la normele

materiale și procedurale, corect apreciind circumstanțele de fapt și de drept sub toate

aspectele, argumentîndu-și hotărîrea, care cuprinde motivele ce au stat la baza soluției

adoptate, concluzie ce este susținută și de instanța de recurs.

Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.7, 61, 75, 84-85 Cod

penal, în limita sancțiunii normelor penale în baza cărora acesta a fost declarat vinovat,

ținîndu-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului

social al infracțiunilor comise, de persoana acestuia și de toate circumstanțele atenuante și

agravante prezente în cauză, fiindu-i aplicată o pedeapsă echitabilă, individualizată conform

prevederilor legale.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de avocat în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Barbaroș Mihail în numele

inculpatului Casianovici Victor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 16 martie 2016, în cauză penală în privința lui Casianovici Victor, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 13 iulie 2016.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Ion Guzun

7