1ra-476/2017 — art. 201-1 alin.2 lit. b Cod penal

1ra-476/2017 — art. 201-1 alin.2 lit. b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-476/2017

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

29 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

judecători - Timofti Vladimir și Toma Nadejda,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

partea vătămată Breahnă Maria și de către inculpatul Breahnă Andrei cu avocatul

acestuia Bogos Alexandru, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Ialoveni

din 28 iulie 2016 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02

decembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Breahnă Andrei Xxxx, născut la xxxx, originar și

domiciliat în s. Xxxx r. Xxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

condamnat în baza art. 2011 alin.(2) lit. b) Cod penal la închisoare pe termen de 3

(trei) ani.

În baza art.90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei

aplicate inculpatului pe un termen de probă de 3 (trei) ani.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Breahnă Maria privind

repararea prejudiciului material, s-a admis în principiu, însă cuantumul lăsînd a fi

soluționat de către instanță în ordinea procedurii civile.

S-a încasat de la Breahnă Andrei în beneficiul părții vătămate Breahnă Maria

prejudiciul moral în sumă de 4000 lei.

data 14 februarie 2013, aproximativ la ora 17.00, avînd scopul comiterii violenței în

1

familie, manifestată fizic și verbal, aflîndu-se în stare de ebrietate alcoolică la

domiciliul său situat în or. Ialoveni, str. Codru 28, fără motiv întemeiat, a numit-o cu

cuvinte necenzurate pe soția sa, Breahnă Maria, după care i-a aplicat acesteia mai

multe lovituri cu pumnii în regiunea feții, căuzîndu-i astfel conform raportului de

expertiză medico-legală nr.451/D din 26 februarie 2013: traumă cranio-cerebrală

închisă manifestată prin comoție cerebrală, plagă contuză laterală la nivelul feței din

dreapta, echimoză pe față, edem al țesuturilor moi degetului IV mîna stîngă, care

condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se

califică ca vătămare corporală ușoară.

Conform ordonanței din 04.11.2014 procurorul în procuratura Ialoveni, Vasile

Danu a modificat învinuirea inculpatului Breahnă Andrei, în sensul agravării,

încriminîndu-i săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Astfel, Breahnă Andrei, la data de 14 februarie 2013, aproximativ la ora 17:00,

avînd scopul comiterii violenței în familie, manifestată fizic și verbal, aflîndu-se în

stare de ebrietate alcoolică la domiciliul său situat în or. Ialoveni, str. Codru 28, fără

motiv întemeiat, a numit-o cu cuvinte necenzurate pe soția sa, Breahnă Maria, după

care i-a aplicat acesteia mai multe lovituri peste diferite regiuni ale corpului,

căuzîndu-i astfel conform raportului de expertiză medico-legală nr.373 din 21

noiembrie 2013: plagă contuză, lacerată în regiunea infraorbitală din dreapta,

eschimoză în regiunea infraorbitală dreapta, traumă cranio-cerebrală închisă

manifestată prin comoție cerebrală, edem posttraumatic al țesuturilor moi degetului

IV mîina stingă, ruptura tendonului flexor profund a degetului IV mîina stîngă, care

condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se

califică ca vătămare corporală medie.

Aceste acțiuni ale inculpatului Breahnă Andrei instanța de fond le-a încadrat în

baza art. 2011 alin.(2) lit. b) Cod penal ca violența în familie, acțiune manifestată fizic

și verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru de familie care a

provocat vătămarea medie a integrității corporale și a sănătății.

3.1. - avocatul Bogos Alexandru în numele inculpatului Breahnă Andrei, prin

care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță și recalificarea acțiunilor lui Breahnă Andrei conform

art. 157 Cod penal cu stabilirea pedepsei de 200 ore de muncă neremunerată în

folosul comunității, iar acțiunea civilă a părții vătămate urmînd a fi respinsă.

Apelantul în cererea sa a criticat sentința sub aspectul legalității acesteia,

menționând faptul că, acțiunile lui Breahnă Andrei nu întrunesc elementul principal

al laturii obiective al acțiunii de violență în familie și anume violența în familie,

acțiune intenționată manifestată fizic și verbal comisă de un membru al familiei

asupra unui alt membru al familiei;

3.2. - avocatul Potereanu Dina în numele părții vătămate Breahnă Maria, prin

care a solicitat stabilirea unei pedepse de trei ani privațiune de libertate, fără aplicarea

2

art.90 al. 1 Cod penal, încasarea din contul inculpatului Breahnă Andrei în beneficiul

cet. Breahnă Maria a prejudiciului material, în mărime de 10 000 lei, prejudiciul

moral în mărime de 20 000 lei, și asistența juridică în mărime de 4000 lei; în total

suma 34 000 lei.

În cererea depusă apelantul critică sentința în partea stabilirii pedepsei și

soluționării acțiunii civile.

În motivarea apelului se mai invocă că, instanța de judecată trebuie să se

conducă de limitele de pedepse stabilite de sistemul dreptului penal, care sunt relativ

determinate.

2016, au fost respinse ca nefondate apelurile avocatului Bogos Alexandru în numele

inculpatului Breahnă Andrei și avocatului Potereanu Dina în numele părții vătămate

Breahnă Maria și menținută sentința primei instanțe.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, referitor la

motivele invocate de avocatul Bogos Alexandru ce vizează temeinicia și legalitatea

sentinței sub aspectul nevinovăției inculpatului Breahnă Andrei s-a apreciat că

criticile cu privire la aprecierea probelor invocate de apelant nu sînt argumentate.

Avocatul Alexandru Bogos și-a întemeiat cerințele cu privire la aprecierea

probelor administrate în cauză, dar, după cum rezultă din conținutul sentinței, prima

instanță s-a ocupat în mod judicios cu această activitate, acordînd deplină eficiență

prevederilor articolului 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a menționat că motivele invocate în apelul avocatului Alexandru

Bogos au fost obiect de studiu în instanța de fond, găsindu-și reflectare în sentința

pronunțată, care corespunde exigențelor art. 6 CEDO, instanța de apel preluând

motivele jurisdicției de primă instanță cu referire la vinovăția inculpatului Breahnă

Andrei.

Este adevărat că inculpatul Breahnă Andrei pe întreg procesul penal a pledat

nevinovat, însă această susținere nu este confirmată prin nici o probă administrată în

cauză.

Astfel, sânt pertinente, concludente, utile și veridice probele puse la baza

condamnării inculpatului Breahnă Andrei, și anume : declarațiile părții vătămate

Breahnă Maria, declarațiile martorului Breahnă Stela, declarațiile martorului Nicuriuc

Nicolae, declarațiile martorului Schimbător Valerii, declarațiile martorului Gîndea

Nina, declarațiile martorului Meșina Valentina, declarațiile medicului legist Capcelea

Victor, informația telefonică parvenită la secția de gardă a IP Ialoveni din

14.02.2013, orele 18:00 de la Urgența Ialoveni, precum că la data de 14.02.2013 cet.

Breahnă Maria, născută în 1965 în or. Ialoveni str. Codrului 28 a fost bătută de soțul

Breahnă Andrei, a.n. 1962 la domiciliu (f.d.5), plîngerea cet. Breahnă Maria din

15.02.2013, care a solicitat organele de poliție să ia măsuri cu soțul ei Breahnă

Andrei, care la data de 14.02.2013 a bătut-o fără careva motive și a numit-o cu

cuvinte necenzurate (f. d. 6), raport de expertiză medico-legală nr.373 din

3

21.11.2013, conform căruia cet. Breahnă Maria i-au fost cauzate: plagă contuză,

lacerată în regiunea infraorbitală din dreapta, eschimoză în regiunea infraorbitală

dreapta, traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, edem

posttraumatic al țesuturilor moi degetului IV mîina stîngă, ruptura tendonului fîexor

profund a degetului IV mîna stîngă, care condiționează dereglarea sănătății de lungă

durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie (f.d.78-83).

În viziunea instanței de apel aceste probe sânt pertinente, concludente și veridice,

iar în ansamblu coroborează între ele, se completează unele pe altele, nu trezesc nici

o îndoială și dovedesc cert că Breahnă Andrei a comis violență în familie asupra

soției, Breahnă Maria manifestată prin insultare și aplicarea intenționată a multiple

lovituri peste diferite regiuni ale corpului care au provocat vătămare corporală medie.

Avocatul își întemeiază cerințele cu privire la aprecierea probelor administrate în

cauză, dar, după cum rezultă din conținutul sentinței, prima instanță s-a ocupat în

mod judicios cu această activitate, acordând deplină eficiență prevederilor articolului

101 CPP.

Instanța de apel, uzînd de dreptul de a verifica legalitatea și temeinicia sentinței

atacate, prin efectuarea atît a unei aprecieri proprii asupra veracității fiecărui mijloc

de probă în parte, cît și a unei aprecieri de ansamblu a concluziei finale dedusă din

totalitatea probelor administrate, își formează o convingere intimă, proprie cu privire

la starea de fapt și de drept, similară cu cea constatată de prima instanță cu privire la

existența infracțiunii, la vinovăția inculpatului, la calificarea faptei reținute în sarcina

inculpatului.

Instanța de apel a considerat că pedeapsa principală, executarea căreia a fost

suspendată pe un termen de probațiune, reprezintă o pedeapsă proporțională atît cu

gravitatea efectivă a faptelor comise de inculpat, circumstanțelor cauzei, cît și cu

personalitatea inculpatului, acordându-i-se în limitele Legii șansă de a se reabilita față

de societate pentru fapta comisă și de a demonstra abilitățile de personalitate cu șanse

de reabilitare pe viitor.

Contrar susținerii avocatului, instanța de apel a considerat că, aplicarea unei

pedepse cu închisoarea a cărei executare va fi suspendată pe un termen de probă, nu

este disproporționată în raport de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor și de

scopul urmărit.

Cu referire la soluționarea acțiunii civile, instanța de apel, în baza propriei analize

față de solicitarea avocatului Potereanu Dina privind admiterea integrală a acțiunii

civile, a considerat că nu se impune de a se da curs or, instanța de fond a dat o justă

soluționare a acțiunii civile.

S-a reținut că în rezultatul aplicării violenței, părții vătămate Breahnă Maria i-au

fost aduse atingeri onoarei și demnității, cît și i-au fost cauzate suferințe psihice și

fizice în rezultatul aplicării loviturilor de către inculpat.

Astfel, potrivit prevederilor articolelor 219-221 și 225 Cod de procedură penală,

au fost îndeplinite condițiile legale privind încasarea de la inculpatul Breahnă Andrei

4

Arhip în folosul părții vătămate, Breahnă Maria a prejudiciului moral cauzat prin

infracțiune.

Totodată, instanța de apel a considerat că cuantumul prejudiciului moral în

mărime de 20 000 lei, solicitat de către partea vătămată este unul exagerat, or,

pornind de la art. 41 CEDO cererea cu privire la încasarea prejudiciului moral nu

trebuie să fie exorbitantă și să nu tindă la o îmbogățire fără temei, cerința privind

încasarea sumei de 20 000 lei nu poate fi admisă, cu atât mai mult, că condamnarea

inculpatului Breahnă A. în sine este o satisfacție pentru partea vătămată.

În viziunea instanței de apel, repararea prejudiciului moral prin încasarea de la

inculpat în beneficiul părții vătămate a sumei de 4000 lei, s-a apreciat ca deplină

concordanță cu principiul răspunderii civile delictuale care impune reparația

integrală, reală și efectivă a daunelor morale cu luarea în considerare a urmărilor

asupra integrității corporale și sănătății părții vătămate, a naturii și duratei acestora,

având în vedere și exigentele art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și Libertarilor Fundamentale.

Instanța de apel a menționat că este fondată soluția primei instanțe cu referire la

prejudiciul material.

S-a stabilit că inculpatul Breahnă Andrei în urma acțiunilor infracționale i-a

cauzat victimei leziuni corporale, ultima fiind nevoită să suporte cheltuieli ce țin de

tratamentul, investigații medicale, procurarea medicamentelor precum și pentru

achitarea serviciilor medicale, însă atît în instanța de fond cît și de apel nu au fost

prezentate probe ce ar confirma suma de 10000 lei cu titlu de cheltuieli pentru

tratament.

Astfel, instanța de judecată întemeiat a admis în principiu pretențiile părții

vătămate privind încasarea prejudiciului material, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirii să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

5.1. - inculpatul Breahnă Andrei cu avocatul acestuia Bogos Alexandru, prin care

indicînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) și 12) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță și recalificarea acțiunilor

lui Breahnă Andrei conform articolul 157 Cod penal, adică vătămarea medie a

integrității corporale sau a sănătății cauzată din imprudență și să-i fie stabilită o

pedeapsă de 200 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, iar acțiunea civilă

a părții vătămate urmînd a fi respinsă.

În motivarea cererii de recurs recurenții au indicat următoarele motive :

- 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

5

- 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

- 12) faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- este foarte greu de apreciat obiectiv care este situația reală și atmosfera într-o

familie, care este motivul real al certurilor și cine este inițiatorul, apărarea a solicitat

să fie efectuată o anchetă socială pentru a se determina relațile sociale, originea și

motivul certurilor care ar fi ajutat instanța la emiterea unei sentințe mai corecte, dar

din păcate instanța a respins această cerere, fapt care a privat apărarea de acces pentru

a prezenta probe în susținerea nevinovăției inculpatului, fapt care a dus la o

inegalitate în a colecta probele invocate;

- recurenții consideră că învinuirea adusă este nemotivată, neîntemeiată bazată

doar pe presupuneri, și declarații vădit subiective, iar o sentință nu poate să fie

adoptată pe astfel de probe;

- recurenții consideră că acțiunile lui Breahnă Andrei nu întrunesc elementul

principal al laturii obiective al acțiunii de violență în familie și anume violența în

familie, acțiune intenționată manifestată fizic și verbal comisă de un membru al

familiei asupra unui alt membru al familiei;

- acuzarea prin rechizitoriul înaintat nu a adus nici o probă în susținerea

învinuirilor aduse lui Breahnă Andrei, iar singura presupusă probă este declarația

părții vătămate;

- recurenții menționează că cele relatate de Breahnă Andrei reprezintă relatarea

adevărului ori în cadrul dosarului au fost demonstrate cu certitudine afirmațiile sale,

fapt confirmat prin probe;

- la cearta din 14.02.2013 au fost prezenți doar partea vătămată Breahnă Maria și

inculpatul Breahnă Andrei, ori fiica Stela și vecinul Nicuriuc Nicolae a venit deja

cînd cearta era pe sfîrșite și nu au fost martori oculari la cele întîmplate;

- martorul Schimbător Valeriu, f. d.- 192 - care s-a recomandat ca vecin cu

familia Breahnă - care de fapt a declarat că fiind la 14.02.2013 în ograda sa a văzut

cum ambii soți Breahnă se băteau între ei, iar fiica încerca să-i despartă. Apărarea

consideră depozițiile acestui martor ca fiind influențate de către partea vătămată

Breahnă Maria, ori ultima a solicitat audierea acestui martor abia peste doi ani de la

data de 14.02.2013, cînd a avut loc conflictul între soții Breahnă, deci martorul a fost

audiat la data de 01.07.2015 în cadrul ședinței de judecată, deși a putut să solicite

acest lucru, cu mult mai înainte;

- la fel, în hotărîrile judecătorești instanța de judecată se limitează doar să

enumere și pe scurt să relateze declarațiile martorilor Gîndea Nina care a fost nașa de

cununie a soților Breahnă, și martorul Meșina Valentina cumnată cu Breahnă Maria,

care cunosc bine familia Breahnă, au relatat și au confirmat faptul că partea vătămată

Breahnă Maria este o persoană care provoacă certuri, este rea intenționată cu Breahnă

Andrei, acest comportament existînd de mai mulți ani, la fel martorii au relatat că

consideră că anume Maria a fost cea care a provocat cearta din data de 14.02.2013,

deși instanța are obligația fermă de a analiza toate probele dosarului, ori în acest caz

6

recurenții constată că nu s-a respectat această prevedere;

- declarațiile lui Breahnă Andrei se confirmă și prin raportul de expertiză

medico-legală nr.373 din 21.11.2013;

- prin urmare concluziile instanței descrise în sentință cu privire la faptul că

versiunea apărării este una greșită și cu scop de apărare este una deplasată și pripită,

ori instanța nu a examinat minuțios toate probele, mai ales declarațiile expertului

prezent în ședință, care a comunicat de fapt contrariul celor concluzionate de instanță;

- urmează de apreciat că Breahnă Andrei a fost pus sub învinuire conform

art.2011, adică violența în familie, deci în învinuirea înaintată la data de 04.11.2014

de către acuzatorul de stat avem niște neconcordanțe clare care ne demonstrează

nevinovăția lui Breahnă Andrei, ori acuzarea indică în învinuire că inculpatul a comis

o infracțiune din intenție și tot în învinuire se specifică că conflictul s-a iscat spontan,

fără motive întemeiate, deci în acțiunile lui Breahnă Andrei nu se confirmă nici un fel

de intenție spre comiterea infracțiunii;

- Breahnă Maria a declarat că a suferit careva suferințe psihice, dar nu a solicitat

efectuarea unei expertize psihologice sau psihiatrice, sau nu a prezentat careva probe

în sensul probării unor suferințe psihice. Prin urmare acuzarea prin învinuire cît și

instanța nu au stabilit corect faptul existenței cărorva suferințe psihice, ori acestea nu

au fost probate în nici un fel;

- partea vătămată a înaintat acțiune civilă în cadrul examinării cauzei în prima

instanță și a indicat că solicită daune materiale în sumă de 10 mii lei și daune morale

în sumă de 20 mii lei, dar urmează de punctat că această solicitare este una fără

probe, nu este motivată, ori în cazul daunelor materiale nu este clară din ce se

compun ele și care este caracterul și necesitatea lor, iar daunele materiale nu sunt

probate în nici un fel;

- Breahnă Maria a declarat apel și a solicitat încasarea acțiunii civile și aplicarea

unei pedepse lui Breahnă Andrei cu închisoare - fără suspendare condiționată. În

această parte decizia instanței de apel este una corectă de a respinge pretențiile

invocate de către Breahnă Maria;

- concluziile instanței cu privire la faptul că Breahnă Andrei urmează să achite

suma de 4000 lei cu titlu de prejudiciu moral sunt greșite, ori în acest caz urmează ca

această acțiune să fie respinsă în partea ce ține de prejudiciul material, iar pretențiile

morale urmează a fi probate, fapt ce nu s-a întîmplat.

5.2. - partea vătămată Breahnă Maria, prin care indicînd temeiurile prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora, cu

emiterea unei noi decizii prin care inculpatul Breahnă Andrei să fie recunoscut

vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute art.2011 alin. (2) CP și ai stabili o

pedeapsă de trei ani privațiune de libertate, fără aplicarea art.90 alin. (l) CP, cu

încasarea din contul inculpatului Breahnă Andrei în beneficiul cet Breahnă Maria, a

prejudiciului material în mărime de 10 000 lei, prejudiciul moral în mărime de 20000

lei, și asistența juridică în mărime de 4000 lei, în total suma 34 000 lei.

7

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- pedeapsa aplicata persoanei recunoscute vinovate trebuie sa fie echitabilă,

legala și corect individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să

realizeze scopurile legii și pedepsei penale, în stricta conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea

specială;

- instanța de judecată trebuie să se conducă de limitele de pedepse stabilite de

sistemul dreptului penal, care sunt relativ determinate;

- aceste pedepse au minimum si maximum prevăzut de fiecare infracțiune în

textul incriminator. Categoriile pedepselor sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blîndă - amenda, pînă la cea mai aspră - detențiune pe

viață;

- în Judecătoria Ialoveni s-a examinat cauza penală intentată în privința lui

Breahnă Andrei pe semnele infracțiunii prevăzute la art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod

penal RM, care în continuare a fost condamnat, confirmindu-se fapta vinovăției sale;

- astfel, cet. Breahnă Andrei, prin acțiunile sale intenționate, a savîrșit o faptă

prejudiciabilă prevăzută de legea penală, a comis infracțiunea prevăzută de 2011

alin.2 lit. b Cod penal și i-a cauzat cet. Breahnă Maria, un prejudiciu material si moral

care urmează a fi compensat din contul persoanei vinovate;

- recurentul consideră că condamnatul Breahnă Andrei conștient și intenționat a

aplicat și aplica în continuare violența fizică și psihică asupra părții vătămate Breahnă

Maria și asupra copilului minor Xxx, acest fapt nu a fost luat în vedere de către

Judecătoria Ialoveni precum și de CA Chișinău, în continuare condamnatul continua

acțiunele sale violente asupra victimei;

- de asemenea recurentul nu este de acord cu aplicarea instanței de judecată, a

prevederilor art.7,61,75 Cod penal, deoarece instanța de fond precum și instanța de

apel în corespundere cu criteriile generale de individualizare a pedepsei nu a stabilit o

pedeapsa echitabilă în limitele fixate în articolul corespunzător din Partea specială a

Codului penal, care prevede răspunderea pentru infracțiunea savîrșită și în

conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal.

declarate, pledând pentru inadmisibilitatea acestora, din următoarele motive.

6.1. Procurorul a menționat că instanțele de fond și de apel, în strictă conformitate

cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, au verificat, s-au pronunțat și au

apreciat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Respectiv, în baza materialului probatoriu, instanța de fond corect a încadrat

acțiunile făptuitorului, soluție menținută și de instanța de apel.

La fel, procurorul a indicat că judecând cauza și condamnându-1 pe A. Breahnă la

privațiune de libertate, cu aplicarea art.90 Cod penal și suspendarea condiționată a

executării pedepsei, instanțele inferioare, și-au axat soluțiile pe prevederile

8

art.6,7,61,75,76,77 Cod penal, conform cărora, persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unor infracțiuni, i se aplică o pedeapsă echitabilă, în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii.

6.2. Partea vătămată a menționat că instanța de apel s-a pronunțat integral asupra

tuturor motivelor invocate în apelul declarat de avocatul Bogos Alexandru în numele

inculpatului Breahnă Andrei, iar hotărîrea atacată de către recurentul Breahnă Andrei

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Referitor la calificarea faptei comise

de către inculpat atît instanța de fond, cît și instanța de apel nu au admis erori de fapt,

care ar afecta soluția instanței. Solicită să fie declarat ca inadmisibil recursul ordinar

al părții apărării și să fie admis recursul declarat de partea vătămată Breahnă Maria.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opiniile procurorului

și a părții vătămate expuse în referințe, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestora, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Autorii recursurilor invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) și 12)

Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, sau nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, sau s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale, sau faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de recurenți nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocînd în acest context următoarele.

7.1. Cu privire la recursul declarat de către inculpatul Breahnă Andrei cu

avocatul acestuia Bogos Alexandru.

Referitor la temeiurile de recurs invocate de recurenți prin prisma pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

9

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul penal

constată că temeiurile menționate nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, hotărîrea

cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelurile avocatului Bogos

Alexandru în numele inculpatului Breahnă Andrei și avocatului Potereanu Dina în

numele părții vătămate Breahnă Maria, motivarea soluției corespunde dispozitivului

hotărîrii atacate, dispozitivul fiind expus clar și instanța de apel nu a admis nici o

eroare gravă de fapt.

În această ordine de idei, Colegiul penal remarcă faptul, că potrivit art. 414

alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea

și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că, instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.

101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la

dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în

procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării atât și

ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția inculpatului Breahnă Andrei

privind săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, să fie

întemeiată și legală.

Conținutul probelor și admisibilitatea lor, este analizată în textul hotărîrii

judecătorești atacate, reflectate în decizia instanței de apel (f.d.250-252, vol. I),

instanța de apel expunîndu-se în mod argumentat și asupra motivelor relevante

invocate în apel, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și le însușește.

Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe și argumente

nu s-au stabilit în instanța de recurs.

Astfel, Colegiul penal conchide, că instanța de apel n-a comis eroarea de drept

invocată de către recurenți, deoarece eroarea gravă de fapt constă în stabilirea eronată

a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerație a probelor,

care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu

reprezintă o apreciere greșită a probelor și ea trebuie să rezulte din situația dosarului,

privită ca o stare de fapt, ceea ce contravine argumentului adus de recurenți precum

că „învinuirea adusă este nemotivată, neîntemeiată bazată doar pe presupuneri, și

10

declarații vădit subiective, iar o sentință nu poate să fie adoptată pe astfel de probe

și că cele relatate de Breahnă Andrei reprezintă relatarea adevărului ori în cadrul

dosarului au fost demonstrate cu certitudine afirmațiile sale, fapt confirmat prin

probe”.

Referitor la argumentele aduse de recurenți, precum că „acuzarea prin

rechizitoriul înaintat nu a adus nici o probă în susținerea învinuirilor aduse lui

Breahnă Andrei, iar singura presupusă probă este declarația părții vătămate și la

cearta din 14.02.2013 au fost prezenți doar partea vătămată Breahnă Maria și

inculpatul Breahnă Andrei, ori fiica Stela și vecinul Nicuriuc Nicolae a venit deja

cînd cearta era pe sfîrșite și nu au fost martori oculari la cele întîmplate”, Colegiul

penal le consideră neîntemeiate și menționează în acest sens că în afară de declarațiile

părții vătămate în confirmarea învinuirii adusă inculpatului Breahnă Andrei sunt și

declarațiile martorului Breahnă Stela, care a declarat atît organului de urmărire penală

cît și în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe că „Breahnă Andrei a lovit-o pe

Breahnă Maria cu pumnul în regiunea feței. De la lovitura primită mama sa a început

să sîngereze și necătînd la acest fapt tata a mai lovit-o de două-trei ori pe mama sa cu

pumnul în față. Mama a început a striga, iar ea, văzînd acestea, speriindu-se a

intervenit spunîndu-i lui tata să se liniștească și să n-o mai lovească pe mama,

ținîndu-i pumnul, însă fără nici un rezultat.” (f. d. 19, 181 verso, vol. I).

La fel, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate o confirmă și

declarațiile martorului Nicuriuc Nicolae, care a declarat că „este vecin cu familia

Breahnă și că la data de 14.02.2013, seara pe la ora 17 a auzit strigăte la vecini. Cînd

s-a apropiat în ogradă, pe scările casei, Breahnă Andrei o ținea pe soția sa, iar pe el îl

ținea fiica lui să nu o lovească pe mama ei. El i-a despărțit, Maria și fiica sa au ieșit în

drum. Apoi, el a luat-o pe Maria și a dus-o la salvarea din or. Ialoveni, deoarece avea

o plagă pe față” (f. d. 12, vol. I), cît și prin raportul de expertiză medico-legală nr.

373 din 09.10.2013, efectuat în comisie (f. d. 78-83, vol. I).

Colegiul penal menționează, că argumentele invocate de recurenți în acest sens,

nu constituie o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția, deoarece instanța de apel

și-a întemeiat concluzia privind condamnarea inculpatului pe cumulul de probe ce se

conțin în dosar și care au fost apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal atestă că erorile de drept invocate de recurenți prin

prisma prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-au găsit

confirmare în cadrul examinării cauzei în ordine de recurs.

Cu referire la temeiul de recurs prevăzut de art. 427 al. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, și anume că în acțiunile inculpaților nu sunt întrunite elementele

infracțiunii, Colegiul penal reiterează că, potrivit art.113 alin.(1) Cod penal, se

consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii

exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței

infracțiunii, prevăzute de norma penală.

11

Instanța de recurs atestă că, criticile formulate de recurenți sub aspectul art. 427

alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, au format obiect de examinare la judecarea

cauzei în instanța de apel și asupra lor aceasta s-a pronunțat, dîndu-le o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg, concluzii pe care instanța de recurs le

însușește și nu consideră necesar repetarea acestora.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci, când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori

când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii, însă, în opinia Colegiului penal, instanța de apel a apreciat probele din

dosar potrivit prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă privind

condamnarea inculpatului Breahnă Andrei, deoarece în acțiunile lui sunt întrunite

elementele infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, concluzie a

cărei motivare a fost pe larg expusă în decizia instanței de apel (f. d. 246-258, vol. I),

motivare pe care instanța de recurs o însușește și nu o consideră necesar de a o

reitera.

Este de menționat că potrivit prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar.

Astfel, că aprecierea sau reaprecierea probelor este o competență și prerogativă

legală a instanțelor de fond și nu constituie un temei de drept separat de casare din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, astfel că invocarea acestei

chestiuni în recursul ordinar drept temei de casare este lipsită de suport legal.

Reieșind din cele menționate supra, Colegiul penal conchide, că în speța dată nu

se constată eroare de drept prevăzută de art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură

penală, și anume că nu au fost întrunite elementele infracțiunii incriminate

inculpatului Breahnă Andrei.

Referitor la eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, invocată în recursul declarat de inculpatul Breahnă Andrei cu

avocatul acestuia Bogos Alexandru, potrivit căreia hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel dacă s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul

penal în raport cu motivele invocate în recurs, care sunt declarative, constată că o

astfel de eroare nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat în acest

sens, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrii

12

contestate.

Colegiul penal reține că, potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cît și

a altor persoane.

Potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în

care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului, Colegiul

penal atestă, că potrivit sentinței primei instanțe, inculpatul Breahnă Andrei a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 ani

închisoare. Conform prevederilor art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat

executarea pedepsei închisorii, în privința inculpatului Breahnă Andrei pe un termen

de 3 ani, cu obligarea acestuia să nu-și schimbe domiciliul fără consimțămîntul

organului competent.

Colegiul penal subliniază că sancțiunea art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal (red.

09.07.2010), prevede pedeapsă cu închisoare de pînă la 5 ani.

În acest context, Colegiul penal reține, că la stabilirea pedepsei inculpatului

Breahnă Andrei, pentru infracțiunea comisă, și anume acțiune manifestată fizic și

verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru de familie care a

provocat vătămarea medie a integrității corporale și a sănătății, instanța de apel nu a

comis erori de drept, deoarece a aplicat inculpatului pedeapsa în limitele legii,

reieșind din prevederile art. 61, 75 Cod penal, ținînd cont de gravitatea infracțiunii în

baza căreia inculpatul a fost recunoscut vinovat.

La fel, în recursul declarat, se mai invocă pur declarativ ca temei de casare a

hotărîrilor judecătorești și art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală - faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal conchide că temeiul dat nu s-a confirmat în cauza dată, deoarece

instanțele judecătorești corect au încadrat juridic acțiunile comise de către Breahnă

Andrei, în baza învinuirii înaintate de procuror.

13

Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la confirmarea

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii ce i se impută, expusă clar în

rechizitoriu.

Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de drept

relevante și și-a motivat concluziile în baza cumulului de probe administrate în cauză,

cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ceea

ce contrazic argumentele aduse de recurenți precum că „Breahnă Andrei a fost pus

sub învinuire conform art.2011, adică violența în familie, deci în învinuirea înaintată

la data de 04.11.2014 de către acuzatorul de stat avem niște neconcordanțe clare

care ne demonstrează nevinovăția lui Breahnă Andrei, acțiunile urmînd a fi

recalificate în baza art. 157 Cod penal”. Prin urmare, se constată că au fost

respectate prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Referitor la argumentul invocat de recurenți, potrivit căruia „concluziile

instanței cu privire la faptul că Breahnă Andrei urmează să achite suma de 4000 lei cu

titlu de prejudiciu moral sunt greșite, ori în acest caz urmează ca această acțiune să

fie respinsă în partea ce ține de prejudiciul material, iar pretențiile morale urmează a

fi probate, fapt ce nu s-a întîmplat”, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat și

menționează că decizia instanței de apel este corect motivată în acest sens și anume

că „Se reține că în rezultatul aplicării violenței, părții vătămate Breahnă Maria i-au

fost aduse atingeri onoarei și demnității, cît și i-au fost cauzate suferințe psihice și

fizice în rezultatul aplicării loviturilor de către inculpat. Astfel, potrivit prevederilor

articolelor 219-221 și 225 Cod de procedură penală, sânt îndeplinite condițiile legale

privind încasarea de la inculpatul Breahnă Andrei în folosul părții vătămate, Breahnă

Maria a prejudiciului moral cauzat prin infracțiune. Totodată, Colegiul penal

consideră că cuantumul prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei, solicitat de către

partea vătămată este unul exagerat, or, pornind de la art. 41 CEDO că cererea cu

privire la încasarea prejudiciului moral nu trebuie să fie exorbitantă și să nu tindă la o

îmbogățire fără temei, cerința privind încasarea sumei de 20 000 lei nu poate fi

admisă, cu atât mai mult, că condamnarea inculpatului Breahnă Andrei este în sine o

satisfacție pentru partea vătămată. În viziunea Colegiului penal, repararea

prejudiciului moral prin încasarea de la inculpat în beneficiul părții vătămate a sumei

de 4000 lei, se apreciază ca deplină concordanță cu principiul răspunderii civile

delictuale care impune reparația integrală, reală și efectivă a daunelor morale cu

luarea în considerare a urmărilor faptei asupra integrității corporale și sănătății părții

vătămate, a naturii și duratei acestora, având în vedere și exigentele art. 3 din

Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale.”

Cu privire la argumentul invocat de recurenți, precum că „partea vătămată a

înaintat acțiune civilă în cadrul examinării cauzei în prima instanță și a indicat că

14

solicită daune materiale în sumă de 10 mii lei și daune morale în sumă de 20 mii lei,

dar urmează de punctat că această solicitare este una fără probe, nu este motivată,

ori în cazul daunelor materiale nu este clară din ce se compun ele și care este

caracterul și necesitatea lor, iar daunele materiale nu sunt probate în nici un fel”,

Colegiul penal consideră că este neîntemeiat și că este opinia subiectivă a recurenților

și menționează că s-a stabilit că inculpatul Breahnă Andrei în urma acțiunilor

infracționale i-a cauzat victimei leziuni corporale medii, ultima fiind nevoită să

suporte cheltuieli ce țin de tratamentul, investigații medicale, procurarea

medicamentelor precum și pentru achitarea serviciilor medicale, însă în instanța de

fond nu au fost prezentate probe ce ar confirma suma de 10000 lei cu titlu de

cheltuieli pentru tratament. Astfel, instanța de apel corect a menținut sentința în

partea laturii civile, iar probele prezentate de către avocatul Potereanu Dina în numele

părții vătămate Breahnă Maria (f. d. 230-237, vol. I) în instanța de apel, nu pot fi puse

la baza hotărîrii, fiindcă urmau a fi aduse în prima instanță și prima instanță să se

expună în privința lor.

7.2. Cu privire la recursul declarat de către partea vătămată Breahnă Maria.

Partea vătămată în recursul ordinar declarat, indică temeiuri de casare a hotărîrii

instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală.

Însă Colegiul penal constată, că lecturînd textul deciziei instanței de apel, se

observă că decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată

prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Se

mai invocă că nu există o motivare în recurs privitor la acest temei.

Nici temeiul pentru recurs prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, nu s-a confirmat în cauză, întrucît instanța de fond și de apel i-a aplicat

inculpatului Breahnă Andrei în baza art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal o pedeapsă

echitabilă, în limitele Legii penale.

Totodată, pentru a evita repetări inutile, Colegiul penal face referire la

argumentele relatate în pct. 7.1. din prezenta decizie cu privire la pedeapsa aplicată

inculpatului și consideră că la aplicarea pedepsei inculpatului Breahnă Andrei pentru

infracțiunea comisă, instanța de apel și prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ținînd cont de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, că infracțiunea imputată inculpatului este una mai puțin gravă, comisă cu

intenție, circumstanțele atenuante ca anterior nejudecat, un copil minor la întreținere,

precum și circumstanțele agravante ca săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate

alcoolică, astfel, corect au ajuns la concluzia, ca inculpatul Breahnă Andrei să fie

condamnat la 3 ani închisoare, iar conform prevederilor art. 90 Cod penal, să fie

suspendată condiționat executarea pedepsei închisorii, pe un termen de 3 ani.

7.3. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile pentru

recurs invocate de recurenți, prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) și 12) Cod

15

de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor depuse de

către partea vătămată Breahnă Maria și de către inculpatul Breahnă Andrei cu

avocatul acestuia Bogos Alexandru. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-

au comis, prin urmare, decizia atacată este legală și întemeiată, iar recursurile

urmează a fi declarate inadmisibile ca fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către partea vătămată

Breahnă Maria și de către inculpatul Breahnă Andrei cu avocatul acestuia Bogos

Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02

decembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Breahnă Andrei Xxxx, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 mai 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Toma Nadejda

16