1ra-723/2017 — art. 361 al. 2 lit. b, c, d CP

1ra-723/2017 — art. 361 al. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-723/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de avocatul

Țurcan Vasile în numele inculpatului Zusman Lev, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 mai 2015 și decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 03 februarie 2016, în cauza penală, în privința lui

Zusman Lev XXXX, născut la XXXX, de naționalitate XXX,

cetățean al Republicii Moldova, originar din s. XXX, r-nul

XXX, domiciliat în mun. XXX, str. XXX X, ap.X.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 30.05.2014 pînă la 29.05.2015;

Instanța de apel de la 20.07.2015 pînă la 03.02.2016;

Instanța de recurs de la 01.03.2017 pînă la 12.04.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 361 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal, la 5 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoarea numită lui Zusman Lev, a

fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 4 ani.

Acțiunea civilă înaintată de BC „Mobiasbanca Groupe Societe Generale” SA a fost

admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe

instanța în ordinea procedurii civile.

contractului de credit nr. XXX din XXX, BC „Mobiasbanca Groupe Societe Generale”

SA i-a acordat lui Zusman Lev un credit în mărime de 1 650 000 lei. La fel, în baza

contractului de credit nr. XXX din XXX, BC „Mobiasbanca Groupe Societe Generale”

SA i-a acordat lui Zusman Vella un credit în mărime de 1 650 000 lei. În vederea

asigurării rambursării sumelor conform contractelor de credit susmenționate, SRL

„Maribor” a constituit o ipotecă conform contractului nr. XXX din XXX în favoarea BC

„Mobiasbanca Groupe Societe Generale” SA asupra bunului imobil „încăperi” cu

destinație nelocativă, nr. cadastral XXX, situat pe adresa mun. XX, str. XXX. Ipoteca a

fost înregistrată în Registrul bunurilor imobile la XX. În legătură cu faptul că, debitorii

și debitorul ipotecar nu și-au onorat obligațiunile față de BC „Mobiasbanca Groupe

Societe Generale” SA, ultima a înaintat către Zusman Lev și Zusman Vella notificări și

preavize privind exercitarea drepturilor de gaj, care au fost înregistrate în Registrul

bunurilor imobile la data de XXX. Ulterior, BC „Mobiasbanca Groupe Societe

Generale” SA s-a adresat în instanța de judecată privind exercitarea dreptului de gaj. La

XXX, Judecătoria Economică de Circumscripție a emis o hotărâre prin care a respins

cererea de chemare în judecată depusă de BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale”

SA împotriva SRL „Maribor” privind transmiterea în posesie a bunurilor ipotecate, a

admis parțial cererea reconvențională depusă de SRL „Maribor” și a dispus încasarea de

1

la BC „Mobiasbancă Groupe Societe Generale” SA a sumei de 420 098,64 lei cu titlu de

prejudiciu și dobândă, 46 000 lei cheltuieli pentru asistență juridică și 12 602,95 lei cu

titlu de taxă de stat. Ulterior, BC „Mobiasbanca Groupe Societe Generale” SA a atacat

cu apel hotărârea instanței de fond, însă la 29.02.2012 și 24.05.2012, prin încheierile

Curții de Apel Economice și ale Curții de Apel Chișinău, apelul a fost respins. La data

de 10.10.2012, prin Decizia Curții Supreme de Justiție, a fost casată încheierea Curții de

Apel Chișinău din data de 24.05.2012, cu remiterea cauzei pentru examinarea apelului

în prima instanță. În continuare, în baza hotărârii judecătorești nr. XX din 23.01.2012,

care nu era în vigoare, dar pe care era fixată mențiunea că, a intrat în vigoare și a

devenit irevocabilă, prezentată de reprezentantul SRL „Maribor”, la 27.06.2012, ÎS

„Cadastru” a radiat preavizul și ipotecile (inclusiv acorduri adiționale) instituite în

favoarea BC „Mobiasbanca Groupe Societe Generale” SA asupra bunului imobil sus-

menționat. Urmare a faptului adresării BC „Mobiasbanca Groupe Societe Generale” SA

la 25.01.2013, prin cerere de corectare a greșelilor din Cadastru și îndeplinire a cererii

din data de 01.02.2013, ipotecile și preavizele au fost restabilite în temeiul deciziei

irevocabile a Curții Supreme de Justiție din data de 10.10.2012, în care se indică că,

apelul BC „Mobiasbanca Groupe Societe Generale” SA urmează a fi examinat de

Curtea de Apel Chișinău. La 09.04.2013, BC „Mobiasbanca Groupe Societe Generale”

SA a înregistrat sechestrul asupra bunului imobil sus-menționat, dispus prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 06.11.2012, corectată prin încheierea Curții de Apel

Chișinău din 28.02.2013. La 10.04.2013, Curtea de Apel Chișinău a emis decizia nr. 2a-

3971/12, definitivă de la pronunțare, potrivit căreia, bunul imobil „încăperi” cu

destinație nelocativă, nr. cadastral 0100417.010.01.103, situat pe adresa mun. Chișinău,

str. Petru Rareș 39/1, au fost transmise în posesia BC „MobiasbancaGroupe Societe

Generale” SA și s-a dispus întoarcerea executării Hotărârii Judecătoriei Economice de

Circumscripție nr.2e-710/12 din 23.01.2012. In baza acestei hotărâri, la data de

17.04.2013, executorul judecătoresc Bănărescu Anatolie a înregistrat o interdicție

asupra imobilului menționat. În continuare, pe parcursul lunii aprilie a anului 2013,

persoane nestabilite de organul de urmărire penală, au confecționat prin imitare din

fantezie a semnăturilor autentice ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție - Ion

Vîlcov, Iulia Sîrcu și Valentina Clevadî și a executorului judecătoresc Anatolie

Bănărescu, precum și prin aplicarea imaginilor impresiunilor de ștampile ale Curții

Supreme de Justiție și executorului judecătoresc Anatolie Bănărescu, executate cu

ajutorul mijloacelor tehnice de copiere și multiplicare de tip jet color cerneală, două

documente oficiale false de o importanță deosebită: o decizie a Curții Supreme Justiție

din 17.04.2013 pe cauza nr. 2rc-480/12 și o încheiere a executorului judecătoresc

Bănărescu Anatolie din 18.04.2013, conform cărora, a fost casată încheierea Curții de

Apel Chișinău din 28.02.2013, prin care s-au corectat erorile comise în Decizia Curții de

Apel din 06.11.2012, fiind anulată interdicția pusă asupra bunului imobil

0100417,010,01,103, acte care ulterior au fost transmise către Lev Zusman. Ulterior,

inculpatul Lev Zusman, acționând de comun acord cu alte persoane nestabilite, știind

despre natura neautentică a documentelor menționate și dorind folosirea acestor

documente oficiale false și survenirea consecințelor juridice în rezultatul folosirii

acestor documente, fiind deja în posesia actelor false, a prezentat aceste acte la

19.04.2013 la OCT Chișinău și anume: decizia Curții Supreme Justiție din 17.04.2013

pe cauza nr.2rc-480/12 și o încheiere a executorului judecătoresc Bănărescu Anatolie

din 18.04.2013, conform cărora, a fost casată încheierea Curții de Apel Chișinău din

28.02.2013, prin care s-au corectat erorile comise în decizia Curții de Apel din

2

06.11.2012 și a fost anulată interdicția pusă asupra bunului imobil XXXX, bun evaluat

conform contractului de ipotecă nr.13741 din 25.12.2006 la suma de 3 454 400 lei. Tot

atunci, Zusman Lev a prezentat și contractul de ipotecă din 17.04.2013 încheiat de către

SRL „Maribor” cu BC „Banca Socială” SA, autentificat de notarul Calina Maslova.

Ulterior, a fost constatat că, de fapt, pe rolul Curții Supreme de Justiție nu s-a aflat

un astfel de dosar privind anularea titlului executoriu între BC „Mobiasbanca Groupe

Societe Generale” SA și SRL „Maribor”. La fel, s-a constatat că, executorul

judecătoresc Bănărescu Anatolie nu a emis la 18.04.2013 careva încheieri privind

anularea interdicției din 17.04.2013. Astfel, reprezentanții OCT Chișinău, în baza

actelor prezentate de Zusman Lev, au radiat din Registrul bunurilor imobile sechestrul

aplicat prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06.11.2012 cât și cel aplicat la

17.04.2013 de executorul judecătoresc Bănărescu Anatolie. La fel, după radierea

interdicției și sechestrului indicate mai sus, la 19.04.2013, organul cadastral a înregistrat

ipoteca în beneficiul „Banca Socială” SA. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din

09.10.2013, prin care a fost respins recursul declarat de către SRL „Maribor” împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 10.04.2013, bunul imobil „încăperi” cu destinație

nelocativă, nr. cadastral 0100417.010.01.103, situat pe adresa mun. Chișinău, str. Petru

Rareș 39/1, gajat de către SRL „Maribor” către BC „Mobiasbanca Groupe Societe

Generale” SA, a fost trecut în posesia ultimei, impedimentul realizării gajului de către

bancă fiind înlăturat. Prin acțiunile efectuate în comun acord și în înțelegere prealabilă

de către Lev Zusman și persoane nestabilite, Băncii Comerciale „Mobiasbanca Groupe

Societe Generale” SA i-au fost create impedimente la realizarea dreptului de gaj asupra

bunurilor gajate de SRL „Maribor” situate pe str. Petru Rareș 39/1, mun. Chișinău,

băncii fiindu-i astfel cauzate daune în proporții deosebit de mari.

numele inculpatului Zusman Lev, a declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia,

cu pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpatul Zusman Lev să fie achitat de sub

învinuire de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod

penal, din motiv că, în acțiunile sale lipsesc componențele de infracțiune.

În motivarea cererii declarate, apelantul a invocat că, sentința instanței de fond este

ilegală și pasibilă de a fi casată, deoarece au fost încălcate principiile

contradictorialității și obiectivității procesului penal. Rechizitoriul nu corespunde

prevederilor art. 296 Cod de procedură penală, fiind întocmit neglijent, superficial și

declarativ, fiind invocate în calitate de probe elemente de fapt care nu conțin informații

acuzatoare certe. În opinia apelantului, factorii implicați în comiterea infracțiunii sunt

colaboratorii OCT și persoanele care au reprezentat SRL „Guga-Comlux”. La fel,

apelantul a mai invocat că, urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea prevederilor

art. 96 și art. 254 Cod de procedură penală, deoarece investigațiile penale nu au fost

efectuate obiectiv. Apelantul a mai invocat că, la examinarea probelor, instanța de fond

a încălcat prevederile art. 95, 101 și 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală. În

argumentarea cererii de apel, apelantul a mai invocat că, sentința instanței de fond, ca

parte integrantă a procesului, este una inechitabilă și contrară prevederilor art. 6 CEDO

și că, inculpatului i-au fost afectate dreptul la apărare prin absența unor condiții

inadecvate, ședințele de judecată având loc într-un spațiu restrâns, fără posibilitatea de a

face notițe și de a opera cu anumite acte.

3.1. Împotriva sentinței primei instanțe, a declarat apel și partea civilă BC

„Mobiasbancă Groupe Societe Generale” SA, prin care a solicitat, casarea parțială a

sentinței instanței de fond în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

3

În motivarea apelului declarat, apelantul a invocat că, la aplicarea pedepsei

inculpatului, instanța de fond nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii respectiv, consideră că, pedeapsa aplicată în privința inculpatului nu-și va

atinge scopurile prevăzute de art. 61 Cod penal și anume de corectare și reeducare a

condamnatului, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților cât și a altor persoane.

2016, apelul declarat de către partea civilă BC „Mobiasbancă Groupe Societe Generale”

SA a fost respins ca fiind tardiv, iar apelul declarat de avocatul Țurcan Vasile în numele

inculpatului Zusman Lev a fost respins ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, apelul declarat de partea

civilă BC ,,Mobiasbancă Groupe Societe Generale” SA, a fost depusă peste termenul

prevăzut de art. 402 Cod de procedură penală, or, în acest context, instanța de apel a

constatat cu certitudine că, reprezentantul părții civile BC „Mobiasbancă-Groupe

Societe Generale” SA - Vitalie Ciofu, a fost prezent în ședința de judecată a instanței de

fond din 18.05.2015, în cadrul căreia au fost anexate la materialele cauzei susținerile

verbale, inclusiv ale reprezentantul părții civile și s-a anunțat întreruperea ședinței de

judecată pentru data de 29.05.2015, ora 10:40, pentru audierea replicilor, ultimului

cuvânt și pronunțarea sentinței, fapt care se confirmă prin mențiunile respective din

procesul-verbal anexat la dosar (f.d.114-115,156-157, Vol. III). Mai mult,

reprezentantul părții civile BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA - Vitalie

Ciofu a recepționat la 29.05.2015, copia sentinței integrale a Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 29.05.2015, fapt confirmat prin semnătura sa de pe recipisa anexată la

dosar (f.d. 185, Vol. III) și necătînd la acest fapt, abia la 16.06.2015 a declarat apel

împotriva sentinței, cu omiterea datei - limită de declarare a apelului - 15.06.2015 (f.d.

187, Vol. III).

Astfel, reieșind din materialele dosarului, instanța de apel a constatat că, partea

civilă BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA a omis termenul de 15 zile de

declarare a apelului împotriva sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

29.05.2015. Mai mult, nici în cererea nemotivată de apel din 16.06.2015 și nici în

cererea motivată de apel, reprezentantul părții civile nu a solicitat repunerea în termenul

de declarare a apelului împotriva sentinței instanței de fond (f.d. 187, Vol. III; f.d.14,

Vol. IV).

Cu referire la cererea de apel declarată de către partea apărării, instanța de apel a

conchis că, instanța de fond a constatat corect că, în cazul dat, nu sunt întrunite toate

elementele laturii obiective ale infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b), c) și d)

Cod penal, și anume nu poate fi reținut semnul calificativ „confecționare” în acțiunile

inculpatului, care neîntemeiat a fost indicat în rechizitoriu, context în care, instanța de

apel a reiterat că, prin „confecționare”, în sensul art. 361 Cod penal, se înțelege crearea

sau denaturarea conținutului unor asemenea documente oficiale, care acordă drepturi

sau eliberează de obligații, a imprimatelor, ștampilelor sau a sigiliilor unor întreprinderi,

instituții, organizații, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare. În

speță, nu s-a constatat cu certitudine că, anume inculpatul este cel care a confecționat

documentele false, sau aceasta a avut loc la instigarea acestuia or, după cum rezultă din

raportul de expertiză nr. 480, 481 din 06.12.2013, nu s-a putut identifica dacă

semnăturile din decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție în cauza nr. 2rc-480/12 din 17.04.2013 și din încheierea

executorului judecătoresc Anatolie Bănărescu nr. 020-215r/2013 din 18.04.2013, au fost

4

efectuate de către inculpat, din insuficiența mostrelor ultimului (a se vedea f.d.237-248,

Vol. II).

Totodată, instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect a indicat că, în

speță, sunt întrunite semnele calificative „deținerea” și „folosirea” documentelor oficiale

false care acordă drepturi și eliberează de obligații, acțiuni săvârșite de mai multe

persoane, referitoare la documente de o importanță deosebită, cu cauzarea de daune în

proporții deosebit de mari. În context, instanța de apel a explicat că, prin „deținere”, în

sensul art. 361 Cod penal, se înțelege intrarea în posesie a documentelor oficiale false,

care acordă drepturi sau eliberează de obligații, a imprimatelor, ștampilelor sau a

sigiliilor unor întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de tipul de proprietate și

forma juridică de organizare. În aceeași ordine de idei, instanța de apel a explicat și

faptul că, prin ,,folosire”, în sensul art. 361 Cod penal, se înțelege prezentarea sau

aplicarea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații.

„Documente” sunt acele acte care confirmă anumite fapte sau indică anumite

drepturi, sau eliberează de obligații. „Oficiale” sunt acele documente care au importanță

juridică - în speță, decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție în cauza 2rc-480/12 din 17.04.2013 și încheierea executorului

judecătoresc Anatolie Bănărescu nr. 020-215r/2013 din 18.04.2013.

Cu referire la semnul calificativ „de mai multe persoane”, instanța de apel a

menționat că, instanța de fond corect a reținut că, nu au fost identificate alte persoane

care au contribuit prin înțelegere prealabilă și cu intenție la comiterea infracțiunii,

considerente din care, corect a menționat în sentință că, inculpatul Zusman Lev a

acționat de comun acord cu alte persoane nestabilite.

Cu referire la obiectul juridic al infracțiunii, instanța de apel a reținut că, prin

acțiunile inculpatului, s-au periclitat relațiile sociale ce țin de activitatea normală a

organelor de stat cu privire la asigurarea ordinii stabilite de operare cu documentele

oficiale. Infracțiunea în cauză are și un obiect material: entitatea materială a

documentelor imprimatelor, ștampilelor sau sigiliilor.

Urmările prejudiciabile s-au manifestat prin cauzarea în detrimentul părții civile

BC „Mobiasbanca Groupe Societe Generale” SA, a impedimentelor la realizarea

dreptului de gaj asupra bunurilor gajate de SRL „Maribor” situate pe str. Petru Rareș

39/1, mun. Chișinău, băncii fiindu-i cauzate daune în proporții deosebit de mari.

În continuare, instanța de apel a indicat că, deși inculpatul nu-și recunoaște vina în

comiterea infracțiunii imputate, vinovăția acestuia este dovedită deplin prin probele

acumulate la dosar, apreciate în corespundere cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, cercetate nemijlocit în ședința de

judecată, cu respectarea principiului contradictorialității și egalității armelor, și anume

prin: declarațiile reprezentantului părții civile BC ,,Mobiasbanca Groupe Societe

Generale” SA - Vitalie Ciofu, declarațiile martorilor Bănărescu Anatolie, Danu

Alexandru, Pîrsari Viorel, Ciofu Vaieriu, Munteanu Lilia,precum și:

- sesizarea nr. CI/02-866 din 05.06.2013 depusă de BC ,,Mobiasbanca Groupe

Societe Generale” SA (f.d. 19-20, Vol. I);

- procesul-verbal de consemnare a măsurilor speciale de investigații din

17.07.2013, și anume a urmăririi vizuale (f.d. 177, Vol. I);

- procesul-verbal de consemnare a măsurilor speciale de investigații din

17.07.2013, și anume a urmăririi vizuale (f.d. 180, Vol. I);

5

- procesul-verbal de ridicare din 28.08.2013, prin care a fost ridicat dosarul

cadastral al imobilului cu nr. 0100417.010.01.103 din str. Petru Rareș 39/1, mun.

Chișinău, pe 101 file (f.d. 193-194, Vol. I);

- procesul-verbal de examinare din 25.10.2013, prin care se consemnează

aspectele particularizante a dosarului cadastral (f.d. 207-208, Vol. I);

- procesul-verbal de percheziție din 28.08.2013 (f.d.222-223, Vol. I);

- procesul-verbal de percheziție din 28.08.2013 (f.d.258-259, Vol. I);

- procesul-verbal de percheziție din 28.08.2013 (f.d.301-302, Vol. I);

- procesul-verbal de percheziție din 28.08.2013 (f.d. 10-11, Vol. II);

- procesul-verbal de percheziție din 28.08.2013 (f.d. 19-20, Vol. II);

- procesul-verbal de consemnare a măsurilor speciale de investigații din

05.09.2013, și anume a urmăririi vizuale (f.d.92, Vol. II);

- raportul de expertiză nr. 8095 din 21.11.2013, în care s-a concluzionat că, în

urma examinării sistemului de fișiere și programelor instalate pe DSI, a fost depistată

programa: ,, Adobe Photoshop”, versiunea CS3 ,, Extended”, specificăndu-se că,

,,Adobe Photoshop” este un produs software pentru editare de imagini digitale,

fotografii, grafică pentru tipar, video si web de pe piață (f.d. 141-144, Vol. II);

- raportul de expertiză nr. 8086 din 21.11.2013, în care se indică faptul că, în

urma examinării sistemului de fișiere și a programelor instalate pe DSI, au fost depistate

programele: „Abbyy FineReader”, versiunea 9.0 „Professional Edition”, instalat la

04.04.2011 și „CorelDRAW Graphics Suite X4”, versiunea 3.9.0.0, instalat la

05.04.2013 specificându-se că, „Abbyy FineReader” este un soft care este utilizat pentru

a converti documente scanate, fișiere PDF și fotografii digitale în documente editabile

în care se pot căuta texte, iar „CorelDRAW Graphics Suite X4” oferă o soluție completă

pentru creare, prelucrare, modificare de imagini, desene, fotografii. Cu „CorelDRAW

Graphics Suite X4” este posibilă abordarea oricărei lucrări de grafică sau de design

(logouri, ștampile, materiale de marketing, web design, animații web, editare foto) (f.d.

155-159, Vol. II);

- procesul-verbal de ridicare (colectare) a mostrelor impresiunilor de stampilă

din 30.08.2013 prin care au fost colectate impresiunile ștampilei executorului

judecătoresc Anatolie Bănărescu (f.d. 182-183, Vol.II);

- procesul-verbal de ridicare (colectare) a mostrelor semnăturii din 30.08.2013,

prin care au fost colectate mostre ale semnăturii executorului judecătoresc Anatolie

Bănărescu (f.d 185-188, Vol.II);

- procesul-verbal de colectare a mostrelor pentru cercetare comparativă din

05.11.2013 (f.d. 190. Vol.II);

- procesul-verbal de colectare a mostrelor pentru cercetare comparativă din

21.11.2013 prin care au fost colectate mostre de ștampilă a Curții Supreme de Justiție

(f.d. 193-195, Vol.II);

- procesul-verbal de colectare a mostrelor pentru cercetare comparativă din

21.11.2013 prin care s-a obținut mostre de scris și de semnătură de la judecătorul Curții

Supreme de Justiție - Iulia Sîrcu (f.d.203-204, Vol.II);

- procesul-verbal de colectare a mostrelor pentru cercetare comparativă din

26.11.2013 prin care s-a obținut mostre a scrisului si semnăturii lui Lev Zusman

(f.d.206- 2013, Vol.II);

- procesul-verbal de colectare a mostrelor pentru cercetare comparativă din

29.11.2013 prin care s-a obținut mostre de semnătură si scris de la judecătorul Curții

Supreme de Justiție - Ion Vîlcov (f.d.221-222, Vol.II);

6

- procesul-verbal de colectare a mostrelor pentru cercetare comparativă din

05.12.2013 prin care s-a obținut mostre de semnătură și de scris de la judecătorul Curții

Supreme de Justiție - Valentina Clevadî (f.d.224-231, Vol.II);

- raportul de expertiză nr. 480, 481 din 06.12.2013, din care rezultă că,

semnăturile de la numele judecătorilor Curții Supreme de Justiție - Ion Vîlcov,

Valentina Clevadî și Iulia Sîrcu, plasate câte una în stânga numelor respective pe fila a

treia în decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție în cauza 2rc-480/12 din 17.04.2013 - nu au fost executate de către

însăși titulari - Ion Vîlcov, Valentina Clevadî, Iulia Sîrcu. Aceste semnături au fost

executate de către una și aceeași persoană, prin imitare din fantezie a semnăturilor

autentice; semnătura de la numele executorului judecătoresc Anatolie Bănărescu în

încheierea nr.020-215r/2013 din 18.04.2013 nu a fost executată de către însăși titularul,

ci de către o altă persoană prin imitare servilă; iar, impresiunile de ștampile - una cu

inscripția „Curtea Supremă de Justiție” de pe decizia Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în cauza 2rc-480/12 din

17.04.2013 și a doua cu inscripția „executor judecătoresc, Anatolie Bănărescu” de pe

încheierea nr.020-215r/2013 din 18.04.2013 - nu au fost create cu clișee, ci sunt imagini

ale impresiunilor de ștampile executate cu ajutorul MTCM - mijloacelor tehnice de

copiere și multiplicare de tip jet color cerneală (f.d.237- 248, Vol. II);

- procesul-verbal de examinare din 02.12.2013 (f.d.264, Vol. II);

- corpurile delicte: decizia Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție din 17.04.2013 pe dosarul nr. 2rc-480/12

(f.d. 225-234, vol. I) și încheierea nr. 020-215/2013 din 18.04.2013 privind asigurarea

executării documentului executoriu (f.d. 130, vol. I);

- contractul de ipotecă nr.267 din 17.04.2013. încheiat între ÎM „Maribor”

SRL, în persoana administratorului Lev Zusman și BC „Banca Socială” SA (f.d. 127-

129, Vol.I);

- extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice nr.8380 din 27.03.2013:

certificatul de înregistrare la 06.12.1999 a ÎM „Maribor” SRL. codul fiscal

1003600055338; cererea din 19.04.2013 întocmită de registratorul A. Danu, ridicate

prin procesul-verbal de ridicare din 28.08.2013 și recunoscute în calitate de corpuri

delicte prin ordonanța din 25.10.2013 (f.d. 195-210, Vol. I).

Din cele expuse, coroborând cu probele acumulate de către organul de urmărire

penală, cercetate de către instanța de fond și verificate de către instanța de apel, instanța

de apel a constatat că, în acțiunile inculpatului se întrunește latura obiectivă a

infracțiunii imputate acestuia, comisă prin acțiunea de deținere și folosire a

documentelor oficiale false, care conferă drepturi sau scutesc de obligațiuni, săvîrșite

referitor la un document de importanță deosebită, soldate cu daune în proporții mari

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice

sau juridice.

Înfăptuirea laturii obiective de către inculpat s-a manifestat prin faptul că, pe

parcursul lunii aprilie a anului 2013, persoane nestabilite de organul de urmărire penală,

au confecționat prin imitare din fantezie, semnăturile autentice ale judecătorilor Curții

Supreme de Justiție - Ion Vîlcov, Iulia Sîrcu și Valentina Clevadî și a executorului

judecătoresc Anatolie Bănărescu și prin aplicarea imaginilor impresiunilor de ștampile

ale Curții Supreme de Justiție și executorului judecătoresc Anatolie Bănărescu,

executate cu ajutorul mijloacelor tehnice de copiere și multiplicare de tip jet color

cerneală, două documente oficiale false de o importanță deosebită: decizia Colegiului

7

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din data de

17.04.2013 pe dosarul nr.2rc-480/12 și încheierea executorului judecătoresc Bănărescu

Anatolie nr. 020-215/2013 din 18.04.2013 privind asigurarea executării documentului

executoriu, prin care a fost casată încheierea Curții de Apel Chișinău din 28.02.2013,

prin care s-au corectat erorile comise în Decizia Curții de Apel din 06.11.2012, fiind

anulată interdicția pusă asupra bunului imobil din str. Petru Rareș 39/1, mun. Chișinău,

cu nr. cadastral 0100417.01.103, acte care, ulterior, au fost transmise inculpatului

Zusman Lev, iar acesta, acționând de comun acord cu alte persoane nestabilite,

cunoscând despre natura neautentică a documentelor menționate și dorind folosirea

acestor documente oficiale false și survenirea consecințelor juridice în rezultatul

folosirii lor, deținând, adică fiind în posesia actelor false, la 19.04.2013 le-a prezentat la

Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău.

Din materialul probator cercetat, s-a constatat cu certitudine că, pe rolul Curții

Supreme Justiție nu s-a aflat un dosar privind anularea titlului executoriu între BC

„Mobiasbanca Groupe Societe Generale” SA și SRL „Maribor”, circumstanțe stabilite

prin raportul de expertiză nr. 480, 481 din 06.12.2013, prin care s-a constatat că,

semnăturile de la numele judecătorilor Curții Supreme de Justiție - Ion Vîlcov,

Valentina Clevadî și Iulia Sîrcu, plasate pe fila a treia în decizia Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în cauza 2rc-

480/12 din 17.04.2013 - nu au fost executate de către însăși titulari - Ion Vîlcov,

Valentina Clevadî și Iulia Sîrcu.

La fel, s-a constatat cu certitudine că, executorul judecătoresc Bănărescu Anatolie

nu a emis la 18.04.2013 vreo încheiere privind anularea interdicției asupra bunului

imobil din str. Petru Rareș 39/1, mun. Chișinău, cu nr. cadastral 0100417.010.01.103,

circumstanțe stabilite prin raportul de expertiză nr. 480, 481 din 06.12.2013, prin care s-

a constatat că, semnătura de la numele executorului judecătoresc Anatolie Bănărescu în

încheierea nr.020-215r/2013 din 18.04.2013, nu a fost executată de către titular ci de

către o altă persoană prin imitare servilă. De asemenea, prin declarațiile martorului

Bănărescu Anatolie - executor judecătoresc, se confirmă că, acesta nu a eliberat

inculpatului careva încheieri privind ridicarea interdicției pe cazul dat, iar încheierea

nr.020-215r/2013 privind asigurarea executării documentului executoriu emisă la data

de 18.04.2013 de la f.d.201, Vol. I, nu a fost emisă și eliberată de dânsul, întrucât

numărul încheierii este greșit.

Mai mult, prin raportul de expertiză, s-a constatat că, impresiunile de ștampile -

una cu inscripția „Curtea Supremă de Justiție” de pe decizia Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în cauza 2rc-480/12 din

17.04.2013 și a doua cu inscripția „executor judecătoresc, Anatolie Bănărescu” de pe

încheierea nr.020-215r/2013 din 18.04.2013 - nu au fost create cu clișee, ci sunt imagini

ale impresiunilor de ștampile executate cu ajutorul MTCM - mijloacelor tehnice de

copiere și multiplicare de tip jet color cerneală.

Prin urmare, instanța de apel a constatat cu certitudine că, reprezentanții OCT

Chișinău, în baza actelor prezentate de către inculpatul Zusman Lev, au radiat din

Registrul bunurilor imobile sechestrul aplicat prin decizia Curții de Apel Chișinău din

06.11.2012 cât și cel aplicat la 17.04.2013 de către executorul judecătoresc Bănărescu

Anatolie. De asemenea, s-a stabilit că, după radierea interdicției și sechestrului indicate

supra, la 19.04.2013, organul cadastral a înregistrat ipoteca în beneficiul BC„Banca

Socială” SA. Acest fapt este confirmat și prin declarațiile reprezentantului părții civile

BC „Mobiasbanca Groupe Societe Generale” SA - Vitalie Ciofu, care a declarat că, în

8

luna aprilie a anului 2013, prin accesarea paginii web a ÎS „Cadastru”, a constatat că, în

Registrul bunurilor imobile au fost ridicate înscrierile despre sechestrul aplicat prin

decizia Curții de Apel Chișinău și încheierea executorului judecătoresc, cu înscrierea

ipotecii în favoarea BC „Banca Socială” SA asupra aceluiași bun imobil, ceea ce a

condus la imposibilitatea urmăririi bunului imobil ipotecat.

Faptul că, inculpatul a prezentat actele false nominalizate supra OCT Chișinău, se

confirmă prin aceea că, cererile, comenzile de executare a radierii interdicției și

sechestrului și înregistrării ipotecii, au fost găsite la domiciliul inculpatului Zusman Lev

în rezultatul perchezițiilor efectuate. De asemenea, faptul că, anume inculpatul a depus

la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău documentele false, este confirmat și prin

declarațiile registratorului OCT Chișinău - Danu Alexandru, conform cărora, inculpatul

a fost la primire în ziua când era la sericiu, acesta fiind însoțit de o doamnă și de un

copil. Inculpatul a prezentat buletinul de identitate, o hotărâre judecătorească a Curții

Supreme de Justiție sau a Curții de Apel Chișinău și actele pe o firmă, a cărei denumire

nu o ține minte, o încheiere a unui executor judecătoresc și un contract de ipotecă, legat

de BC „Mobiasbancă Groupe Societe Generale” SA și BC „Banca Socială” SA.

Comanda cu privire la radierea sechestrului și înregistrarea ipotecii a fost făcută în

regim de urgență, inculpatul achitând tariful prevăzut. Inculpatul vorbea în limba rusă.

Documentele prezentate erau în privința persoanei juridice SRL „Maribor”, iar cererea

privind ridicarea sechestrului a fost semnată de către inculpat, acesta prezentându-se în

calitate de administrator al persoanei juridice, confirmat prin buletinul de identitate și

extrasul în original din Registrul persoanelor juridice. Actele prezentate aveau

imprimate ștampile umede și nu aveau nici o scrisoare de însoțire. Hotărârea

judecătorească și încheierea executorului judecătoresc nu erau cusute și numerotate.

Declarațiile registratorului OCT Chișinău - Danu Alexandru sunt confirmate și de

către martorul Munteanu Lilia, care a confirmat faptul că, s-a întâlnit cu inculpatul, care

era însoțit de un copil de 11 ani, la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău; inculpatul

vorbea cu registratorul în limba rusă. Inculpatul a achitat bonul de plată. Martorul a mai

declarat că, pe registrator îl cunoaște vizual și are prenumele „Alexandru”.

Motivul care a stat la baza acțiunilor inculpatului a fost să înregistreze în beneficiul

companiei sale - SRL „Maribor”, ipoteca asupra bunului imobil cu nr. cadastral XXX,

situat în mun. Chișinău, str. Petru Rareș 39/1, prin anularea interdicției aplicate în

privința bunului imobil respectiv. În context, instanța de apel a reținut că, scopul radierii

sechestrelor aplicate era dictat de necesitatea gajării imobilului litigios în favoarea BC

„Banca Socială” SA, obținerii mijloacelor bănești din credit și eliminării sau creării

dificultății rambursării creditelor acordate inculpatului de către partea civilă BC

„Mobiasbanca Groupe Societe Generale” SA.

În afară de aceasta, instanța de apel a reținut că, faptul că, acțiunile inculpatului

Zusman Lev au avut caracter prejudiciabil pentru partea civilă BC „Mobiasbanca

Groupe Societe Generale” SA este confirmat și prin decizia Curții Supreme de Justiție

din 09.10.2013 prin care a fost respins recursul declarat de către SRL „Maribor”

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10.04.2013, bunul imobil „încăperi” cu

destinație nelocativă, nr. cadastral XXX, situat pe adresa mun. XX, str. XXX, gajat de

către SRL „Maribor” în favoarea BC „Mobiasbanca Groupe Societe Generale” SA, fiind

trecut în posesia ultimei, impedimentul realizării gajului de către bancă fiind înlăturat.

Prin urmare, instanța de fond legitim și întemeiat a conchis că, toate probele în

ansamblu demonstrează incontestabil că, acțiunile inculpatului Zusman Lev urmează a

fi încadrate juridic în prevederile art. 361 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal.

9

Totodată, instanța de apel a respins ca neîntemeiate și declarative argumentele

apelantului precum că, învinuirea adusă inculpatului este formală și că, nu este bazată

pe probe obiective, dar numai pe presupuneri, și că, rechizitoriul nu corespunde rigorilor

legale or instanța de apel constată că, actul de învinuire este întemeiat și legal, acesta

fiind verificat din punct de vedere al condițiilor de fond și de formă.

Cu referire la argumentele apelantului precum că, nu sunt probe care să

demonstreze că inculpatul a avut înțelegeri prealabile cu vreo persoană, pe care a

instigat-o să confecționeze actele false, instanța de apel a reținut că, instanța de fond a

constatat corect că, în speță, nu sunt întrunite toate elementele laturii obiective ale

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal, și anume nu poate fi

reținut semnul calificativ „confecționare” în acțiunile inculpatului, care neîntemeiat a

fost indicat în rechizitoriu or, nu s-a constatat cu certitudine că, anume inculpatul este

cel care a confecționat documentele false, sau aceasta a avut loc la instigarea acestuia.

Astfel, la baza sentinței de condamnare a inculpatului nu a stat și vinovăția pentru

comiterea laturii obiective a infracțiunii incriminate prin „confecționare” a

documentelor false.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate și argumentele apelantului precum că, la

materialele dosarului nu sunt probe care să demonstreze că, inculpatul a știut despre

actele false, despre grevările imobilului în speță și că, a urmărit scopul radierii acestora

or, reieșind din materialele dosarului, instanța de apel a considerat că, inculpatul a

cunoscut despre decizia Curții de Apel Chișinău din data de 10.04.2013, întrucât acesta

a împuternicit un jurist să participe la ședința de judecată, care a cunoscut despre

emiterea deciziei. Aceste circumstanțe sunt confirmate prin declarațiile martorului

Pîrgari Viorel, conform cărora, acesta activează în calitate de jurist și a reprezentat

interesele SRL „Maribor” în litigiile cu BC „Mobiasbanca Groupe Societe Generale”

SA. După participarea la ședințe, rezultatele obținute le comunica inculpatului, iar

inculpatul, în calitate de director al SRL „Maribor”, a eliberat împuternicirile pentru a

participa pe cauza SRL „Maribor” versus BC „Mobiasbancă Groupe Societe Generale”

SA. Inculpatul cunoștea despre hotărârea Judecătoriei Economice din 23.01.2012.

Martorul a mai declarat că, i-a comunicat inculpatului despre decizia Curții de Apel

Chișinău din 10.04.2013. De asemenea, faptul că, inculpatul cunoștea despre grevările

imobilului litigios se confirmă și prin declarațiile reprezentantului părții civile BC

„Mobiasbanca Groupe Societe Generale” SA - Vitalie Ciofu, conform cărora, inculpatul

a semnat cererea reconvențională, referința, procura, ordinul de plată a taxelor, a

remunerației reprezentantului, documentele fiind prezentate de către reprezentantul SRL

„Maribor” - Viorel Pîrgari. Astfel, instanța de apel a considerat că, aceste circumstanțe

demonstrează că, inculpatul a cunoscut soarta acestui litigiu și deoarece reprezentantul

SRL „Maribor” - Viorel Pîrgari, cunoștea despre decizia Curții de Apel din 10.04.2013,

rezultă că, și inculpatul cunoștea despre decizia menționată. Urmărirea de către inculpat

a scopului radierii grevărilor aplicate asupra bunului imobil cu nr. cadastral

0100417.010.01.103, situat în mun. Chișinău, str. Petru Rareș 39/1, este confirmat prin

faptul că, anterior, s-a demonstrat cu certitudine că, inculpatul a depus cerere la OCT

Chișinău, de înregistrare în beneficiul companiei sale - SRL „Maribor”, a ipotecii asupra

bunului imobil cu nr. cadastral 0100417.010.01.103, situat în mun. Chișinău, str. Petru

Rareș 39/1, prin anularea interdicției aplicate în privința bunului imobil respectiv,

manifestată prin depunerea actelor false - decizia Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 17.04.2013 pe dosarul nr. 2rc-

10

480/12 și încheierea nr. 020-215/2013 din 18.04.2013, emisă de către executorul

judecătoresc Anatolie Bănărescu privind asigurarea executării documentului executoriu.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat și argumentul apelantului precum că, alte

persoane sunt vinovate de comiterea infracțiunii care îi este incriminată or, în speță,

învinuirea i-a fost înaintată doar inculpatului Zusman Lev în baza probelor acumulate pe

parcursul urmăririi penale, în cadrul căreia nu au fost stabilite alte persoane culpabile de

comiterea infracțiunii respective. Și, deși invocă faptul că, angajații organului cadastral

și compania „Guga-Comlux” SRL au falsificat documentele oficiale, iar administratorii

ultimei i-ar fi propus un proiect de colaborare economică, inculpatul nu a depus plângeri

împotriva acestora și nu a solicitat organelor competente verificarea acestor

circumstanțe, aceștia nefiind condamnați irevocabil pentru comiterea vreunei infracțiuni

în legătură directă cu prezentul dosar.

De asemenea, instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele apelantului

precum că, în cererea depusă la OCT Chișinău nu este indicată sintagma „radierea

sechestrului” or, după cum s-a stabilit cu certitudine supra, faptul că, inculpatul a

prezentat acte false OCT Chișinău, se confirmă prin aceea că, cererile, comenzile de

executare a radierii interdicției și sechestrului și înregistrării ipotecii, au fost găsite la

domiciliul inculpatului Zusman Lev în rezultatul perchezițiilor efectuate. De asemenea,

după cum s-a stabilit supra, faptul că, anume inculpatul a depus la OCT Chișinău

documentele false, este confirmat și prin declarațiile registratorului Danu Alexandru,

conform cărora, inculpatul a făcut comanda cu privire la radierea sechestrului și

înregistrarea ipotecii, inculpatul achitând tariful prevăzut, iar cererea privind ridicarea

sechestrului a fost semnată de către inculpat, acesta prezentându-se în calitate de

administrator al persoanei juridice, confirmându-și spusele prin buletinul de identitate și

extrasul în original din Registrul persoanelor juridice.

Instanța de apel a considerat irelevant argumentul apelantului precum că, la

22.04.2013, data executării de către OCT Chișinău a cererii inculpatului privind radierea

sechestrului și înregistrarea ipotecii, acesta nu se afla în mun. Chișinău or, documentele

false și inclusiv contractul de ipotecă nr.267 din 17.04.2013 au fost prezentate la data

depunerii cererii 19.04.2013 iar la data soluționării cererii nu era necesară prezența

inculpatului. Subsecvent celor enunțate și din aceleași considerente, instanța de apel nu

a luat în considerație declarațiile martorului Ciofu Valeriu, conform cărora, în ziua de

22.04.2013, împreună cu inculpatul s-au deplasat în or. Comrat, Cahul, Taraclia,

Vulcănești, după care s-au întors înapoi și au mers la o întâlnire. Mai mult, martorul

însuși a recunoscut că, se cunoaște cu inculpatul demult și au fost parteneri de afaceri,

considerente pentru care, declarațiile acestuia urmează a fi apreciate ca fiind subiective.

Cu referire la argumentul apelantului precum că, instanța de fond incorect a

analizat rechizitoriul, instanța de apel a constatat că, instanța de fond a respectat

prevederile art. 385 Cod de procedură penală și a soluționat chestiunile pe care trebuie

să le soluționeze instanța de judecată la adoptarea sentinței. Totodată, cu referire la

argumentul privind decizia Curții Supreme de Justiție privind copierea sentinței de către

instanța de apel, instanța de apel a reținut că, în Republica Moldova practica judiciară

nu este izvor oficial de drept.

Declarațiile apelantului și respectiv ale inculpatului precum că, nu este vinovat de

comiterea infracțiunii incriminate, instanța de apel le-a apreciat ca fiind doar un mijloc

de apărare declarativ, fără prezentarea unor probe concludente, menite să inducă

instanțele de judecată în eroare referitor la implicarea inculpatului în comiterea

infracțiunii.

11

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate și argumentele apelantului precum că,

declarațiile martorilor Munteanu Lilia, Ciofu Valeriu și Pîrgari Viorel dezincriminează

inculpatul, or supra, s-a dat aprecierea corespunzătoare declarațiilor martorilor

respectivi, și în acest context, instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 95

alin. (3) Cod de procedură penală, dacă administrarea probelor a fost efectuată cu

respectarea dispozițiilor prezentului cod, argumentarea inadmisibilității probelor se face

de către partea care cere respingerea lor. În caz contrar, obligația de a argumenta

admiterea lor revine părții care le-a administrat sau părții în favoarea căreia au fost

administrate probele.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, în conformitate cu prevederile art.

61, 75 Cod penal, prima instanță corect a conchis de a ține seama de gradul prejudiciabil

al faptelor, de motivul acestora, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

care este o infracțiune mai puțin gravă, de persoana inculpatului Zusman Lev, care nu

are antecedente penale și deși a comis pentru prima dată o infracțiune, a comis o

infracțiune care atentează la relațiile sociale ce țin de activitatea normală a organelor de

stat cu privire la asigurarea ordinii stabilite de operare cu documentele oficiale.

Prin urmare, avînd în vedere circumstanțele cauzei elucidate supra, ținînd cont de

principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în prevederile art. 61 alin. (2) din

Codul penal, reieșind din caracterul infracțiunii, care potrivit prevederilor art. 16 alin.

(3) Cod penal este una mai puțin gravă, de limitele pedepsei prevăzute de art. 361 alin.

(2) lit. b), c) și d) Cod penal, de circumstanța agravantă stabilită în cauză, de faptul că,

inculpatul Zusman Lev nu și-a recunoscut vina, de atitudinea lui față de cele săvîrșite și

întrucît la materialele cauzei nu există probe care ar atesta că, o pedeapsă nonprivativă

de libertate nu ar duce la corectarea și reeducarea acestuia, instanța de apel a considerat

că, pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanță este justificată, echitabilă și

rațională.

Subsecvent celor enunțate și reieșind din specificul cauzei penale, instanța de apel

a considerat că, instanța de fond a conchis corect că, în privința inculpatului este

întemeiată aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoarea, cu stabilirea unui termen de probațiune de 4 ani

context în care, instanța de apel a relevat că, pentru a-și atinge scopul, o pedeapsă

penală nu trebuie să fie retributivă, intimidatoare sau vindicativă, în sens că, aceasta nu

trebuie privită ca „prețul” pe care trebuie să-l plătească persoana pentru fapta

prejudiciabilă, ci trebuie să reflecte un echilibru între gravitatea faptei prejudiciabile și

urmările ei, prin excluderea caracterului vindicativ al pedepsei, urmărindu-se ca partea

civilă și statul să nu urmărească răzbunarea, ce ar genera altă răzbunare, prin încălcarea

dreptului, ci realizarea dreptății.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată de către partea civilă BC „Mobiasbanca

Groupe Societe Generale” SA, instanța de apel a reținut că, în corespundere cu art. 225

alin. (3) Cod de procedură penală, dacă la soluționarea acțiunii civile, pentru a stabili

suma despăgubirilor cuvenite părții civile, apare necesitatea de a amâna judecarea

cauzei pentru a se administra probe suplimentare, instanța poate să admită în principiu

acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în

ordinea procedurii civile.

12

În speță, instanța de apel a reținut că, BC „Mobiasbanca Groupe Societe Generale”

SA a fost recunoscută în calitate de parte civilă prin ordonanța organului de urmărire

penală din 29.08.2013 (f.d. 100, Vol. II).

În acțiunea civilă înaintată de către, BC „Mobiasbanca Groupe Societe Generale”

SA, a solicitat încasarea de la inculpat a sumei de 4 400 609,41 lei, indicând că, în baza

contractului de credit nr. CI/06/0004 din 25.12.2006, BC „Mobiasbanca Groupe Societe

Generale” SA i-a acordat lui Zusman Lev un credit în mărime de 1 650 000 lei, iar, la

13.11.2014, datoria debitorului, Zusman Lev, constituia 2 216 656,86 lei, inclusiv:

credit - 1 236 354,17 lei, dobândă - 614 191,54 lei, penalitate pe ultimele 6 luni - 290

707,02 lei, comisionul de gestiune anual - 75 404,13 lei. În baza contractului de credit

nr. CI/06/0005 din 25.12.2006, BC „Mobiasbanca Groupe Societe Generale” SA i-a

acordat lui Zusman Lev un credit în mărime de 1 650 000 lei, iar, la 13.11.2014, datoria

debitorului, Zusman Lev, constituia 2 183 952,55 lei, inclusiv: credit - 1 236 354,17 lei,

dobândă - 615 415,34 lei, penalitate pe ultimele 6 luni - 256 744,53 lei și comisionul de

gestiune anual - 75 438,51 lei. Suplimentar, a indicat că, BC „Mobiasbanca Groupe

Societe Generale” SA a mai suportat taxe de stat în sumă totală de 26 724,21 lei,

totodată, precizând că, în privința cheltuielilor de asistență juridică, va înainta o acțiune

separată.

inculpatului Zusman Lev, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12)

Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea acestora cu

transmiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. Recurentul invocă dezacordul cu

aprecierea probelor de către instanțele inferioare și faptul că inculpatului i-a fost încălcat

dreptul la un proces echitabil. Totodată, apărătorul invocă în cererea de recurs aceleași

temeiuri indicate în cererea de apel (pct. 3).

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de avocatul

Țurcan Vasile în numele inculpatului Zusman Lev, prin care a menționat că, este de

poziția respingerii acestui recurs, deoarece instanța de apel s-a pronunțat argumentat și

detailat asupra apelului declarat. Din textul deciziei rezultă că aceasta a analizat obiectiv

probele administrate și hotărîrea cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de

condamnare și această hotărîre corespunde prevederile art. 414, 417 Cod de procedură

penală.

avocatul Țurcan Vasile în numele inculpatului Zusman Lev, în raport cu materialele

cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră

inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat, din următoarele

considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță

doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de

procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5)

Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

13

Potrivit textului recursului, recurentul invocă ca temei de casare a deciziei instanței

de apel art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanța de fond și de apel în cazul în care nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, instanța a admis o eroare gravă de fapt; nu sunt întrunite

elementele infracțiunii; fapte săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

Pe lângă aceasta, conform argumentelor invocate și reproduse în pct. 5 din

prezenta decizie, recursul se bazează pe critica modului în care instanța a estimat

circumstanțele cauzei. În acest sens este de menționat că, pornind de la relevanțele art.

27, 414 alin. (1) și (2) Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din

dosar. Astfel, doar activitatea instanțelor privind aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul, este o

competență legală a instanțelor de judecată, care nefiind temei de drept din numărul

celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, nici nu poate fi supusă criticii prin

intermediul recursului ordinar.

Criticile recurentului în ceia ce privește încadrarea juridică greșită a faptei comise

de către acesta nu pot fi reținute, nefiind altceva decât o reluare a motivelor de apel. Mai

mult ca atât, temeiul dat se invocă numai în cazul când faptei săvârșite i s-a dat o altă

încadrare juridică greșită, iar în cazul dat recurentul își exprimă dezacordul cu

neîntrunirea elementelor infracțiunilor imputate lui Zusman Lev.

În continuare, instanța de recurs reține că, autorul recursului invocă în prezenta

speță și temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Însă, din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă că, recurentul critică

stabilirea vinovăției inculpatului, în săvârșirea infracțiunilor imputate și solicită

transmiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, deoarece în opinia sa, probele

administrate la caz sânt dubioase și nu sunt suficiente pentru condamnarea inculpatului.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care

nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct.

apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea

înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale acestuia,

în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, toate probele fiind

apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor,

instanța de apel pronunțânduse argumentat și detailat asupra tuturor motivelor invocate

în apelul de pe rol, indicând motivele pentru care a respins dovezile și versiunile

apărării (pct. 4.1 din decizie), probele administrate pe caz demonstrând fără echivoc

prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 361 alin. (2)

lit. b), c) și d) Cod penal.

14

Colegiul penal menționează că, în acțiunile inculpatului se întrunește latura

obiectivă a infracțiunii imputate acestuia, comisă prin acțiunea de deținere și folosire a

documentelor oficiale false, care conferă drepturi sau scutesc de obligațiuni, săvîrșite

referitor la un document de importanță deosebită, soldate cu daune în proporții mari

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice

sau juridice.

Înfăptuirea laturii obiective de către inculpat s-a manifestat prin faptul că, pe

parcursul lunii aprilie a anului 2013, persoane nestabilite de organul de urmărire penală,

au confecționat prin imitare din fantezie, semnăturile autentice ale judecătorilor Curții

Supreme de Justiție - Ion Vîlcov, Iulia Sîrcu și Valentina Clevadî și a executorului

judecătoresc Anatolie Bănărescu și prin aplicarea imaginilor impresiunilor de ștampile

ale Curții Supreme de Justiție și executorului judecătoresc Anatolie Bănărescu,

executate cu ajutorul mijloacelor tehnice de copiere și multiplicare de tip jet color

cerneală, două documente oficiale false de o importanță deosebită: decizia Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din data de

17.04.2013 pe dosarul nr.2rc-480/12 și încheierea executorului judecătoresc Bănărescu

Anatolie nr. 020-215/2013 din 18.04.2013 privind asigurarea executării documentului

executoriu, prin care a fost casată încheierea Curții de Apel Chișinău din 28.02.2013,

prin care s-au corectat erorile comise în Decizia Curții de Apel din 06.11.2012, fiind

anulată interdicția pusă asupra bunului imobil din str. Petru Rareș 39/1, mun. Chișinău,

cu nr. cadastral XXX, acte care, ulterior, au fost transmise inculpatului Zusman Lev

XXX, iar acesta, acționând de comun acord cu alte persoane nestabilite, cunoscând

despre natura neautentică a documentelor menționate și dorind folosirea acestor

documente oficiale false și survenirea consecințelor juridice în rezultatul folosirii lor,

deținând, adică fiind în posesia actelor false, la 19.04.2013 le-a prezentat la Oficiul

Cadastral Teritorial Chișinău.

Cu referire la obiectul juridic al infracțiunii, Colegiul penal menționează că, prin

acțiunile inculpatului, s-au periclitat relațiile sociale ce țin de activitatea normală a

organelor de stat cu privire la asigurarea ordinii stabilite de operare cu documentele

oficiale. Infracțiunea în cauză are și un obiect material: entitatea materială a

documentelor imprimatelor, ștampilelor sau sigiliilor.

Totodată, Colegiul penal reține că, potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea

situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de

fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă

sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept

de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle

c. Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a

efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația

motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca

impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct.

80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, se observă că recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5 din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care

instanțele au apreciat circumstanțele cauzei.

15

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111 , 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor, iar

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței

de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de

fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt

sens decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse

în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile

ordinare, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Prin urmare, analizînd materialele cauzei și hotărîrile atacate, Colegiul penal nu

constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrii judecătorești

contestate de către apărător.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Țurcan Vasile în numele

inculpatului Zusman Lev, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 03 februarie 2016, în cauza penală, în privința lui Zusman Lev XXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicat integral la 10 mai 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

16