CASE OF MANUKYAN AND AYVAZYAN v. ARMENIA

CAUZA DE CAUZĂ A CAUZULUI DE MANUKYAN ȘI AYVAZYAN c. ARMENIA (Aplicații nr. 43925/16 și 43925/16) AJUDMENT STRASBOURG 2 martie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Manukyan și Ayvazyan c. Armenia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), în calitate de comitet compus din: Anja Seibert-Fohr , Președintele Armen Harutyunyan, Ana Maria Guerra Martins , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 2 februarie 2023, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în cererile împotriva Armenia depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat Guvernul Armeni („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție. În cererea nr. 43925/16, reclamantul a formulat și alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 5 § 3 din Convenție Reclamanții s-au plâns de lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție, care au invocat, în mod expres sau substanțial, la art. 5 § 3 din Convenție. Guvernul a prezentat observații în ceea ce privește cererea nr. 3697/20 care a denunțat încălcarea presupusă. Curtea reiterează că, în conformitate cu jurisprudența sa stabilită în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție, persistența unei suspiciuni rezonabile de faptul că persoana arestat a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea deținutului continuu, dar după o anumită perioadă de timp nu mai este suficientă. În astfel de cazuri, Curtea trebuie să stabilească dacă celelalte motive furnizate de autoritățile judiciare au continuat să justifice privarea libertății. În cazul în care aceste motive sunt „relevante” și „suficiente”, Curtea trebuie, de asemenea, să stabilească dacă autoritățile naționale competente au manifestat „diligență specială” în cadrul procedurii. De asemenea, Curtea a susținut că justificarea pentru orice perioadă de detenție, indiferent de cât de scurtă, trebuie să fie demonstrată convingător de către autoritățile. Atunci când decide dacă o persoană ar trebui eliberată sau reținută, autoritățile sunt obligate să ia în considerare măsuri alternative pentru asigurarea apariției acestei persoane la proces. Cerința pentru ofițerul judiciar de a da motive „relevante” și „suficiente” pentru deținerea – în plus față de persistența suspiciunilor rezonabile – se aplică deja la momentul primei decizii care ordonează deținerea în reținere, adică „prompt” după arestarea (a se vedea, printre altele, Buzadji v. Republica Moldova [GC], nr. 23755/07, §§ 87 și 102, 5 iulie 2016). În ceea ce privește cererea nr. 3697/20, Curtea constată că, la aplicarea și extinderea detenției preliminare a reclamantului între 9 noiembrie 2018 și 9 mai 2019, instanțele interne au invocat, printre altele, , existența unei suspiciuni rezonabile de implicarea sa în pregătirea crimei de către un grup de persoane; gravitatea acuzațiilor; încercarea anterioară a reclamantului de a părăsi țara cu un pașaport fals; riscul de a influența alții, având în vedere că presupusa infracțiune a fost comisă de către un grup și că co-conspiratorii reclamantului nu au fost încă identificați. Curtea este dispusă să accepte faptul că gravitatea presupuselor infracțiuni și comportamentul reclamantului ar putea constitui în mod rezonabil suficiente motive factuale pentru justificarea detenției anterioare între 9 noiembrie 2018 și 9 mai 2019. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că această parte a cererii nr. 3697/20 este întemeiată în mod evident și trebuie respinsă în conformitate cu art. 3 și 4 din Convenția. 10. În decizia ulterioară privind extinderea detenției reclamantului, tribunalele interne s-au limitat la repetarea unor motive de detenție în abstract și formulatic. fără a da motive pentru care acestea au considerat că aceste motive sunt relevante pentru cazul reclamantului în timp ce a progresat. De asemenea, nu au menționat nici un fapt specific al acestor motive și pentru a le justifica cu motive relevante și suficiente. Instanțele au folosit, de asemenea, o formulă stereotipată pentru detenția reclamantului în cererea nr. 43925/16. 11. Ara Harutyunyan c. Armenia , nr. 629/11 , §§ 48 et seq., 20 octombrie 2016 , Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz. 12. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate și a argumentelor părților, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, instanțele interne nu au furnizat motive relevante și suficiente pentru perioadele de detenție anterioară reclamanților, așa cum se indică în tabelul adăugat mai jos. 13. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea art. 5 § 3 din Convenție. În cererea nr. 43925/16, reclamantul a formulat o altă plângere care, de asemenea, a susținut o problemă în temeiul Convenției, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul adăugat). (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv. În consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției în funcție de constatările sale, mutatis mutandis Mamedova v. Russia (nr. 7064/05, § 96, 1 iunie 2006) și Niyazov v. Rusia (nr. 27843/11, § 163, 16 octombrie 2012). Reprezintarea COMPLAINTE 15. Reclamantul în cererea nr. 43925/16 s-a mai plângut în continuare în temeiul articolului § 1 din Convenția că detenția sa nu s-a bazat pe o suspiciune rezonabilă. Curtea a examinat această plângere și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care problema se plânge este în competența sa, nici nu îndeplinește criteriile de admisibilitate prevăzute la art. 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această plângere trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 16. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 17. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Ara Harutyunyan , citat mai sus, § 66), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. reclamațiile prevăzute la art. 5 §§ 3 și 4 din Convenție în aplicarea nr. 43925/16, precum și reclamația prevăzută la art. 5 § 3 în cerere nr. 3697/20, în ceea ce privește perioada de detenție indicată în tabelul adăugat, admisibil și restul cererilor inadmisibil; că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție cu privire la lipsa unor motive relevante și suficiente pentru perioadele de detenție ale reclamanților indicate în tabelul adăugat mai jos; susține că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 5 § 4 din Convenția ridicată în temeiul putinului jurisprudența stabilită a Curții în cererea nr. 43925/16 (a se vedea tabelul adăugat); deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 2 martie 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Anja Seibert-Fohr Președintele adjunct al Registrului interimar Apendice Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție (nu există motive relevante și suficiente de detenție) Nr. cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Tribunalului pentru perioada de detenție care a eliberat ordinul de detenție/ a examinat apelul Defecte specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Sumele acordate pentru prejudiciu moral pentru reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costurile și cheltuielile per cerere (în euro) [2] 43925/16 31/08/2016 Aram MANUKYAN 1994 Petrosyan Inessa Erevan 27/07/2016 26/09/2016 Tribunalul de district Kentron și Nork Marash din Curtea Penală de Apel din Erevan Fragilitatea motivelor utilizate de instanțe Art. 5 (4) - lungimea excesivă a controlului judiciar al detenției - Curtea Penală de Apel a examinat recursul reclamantului în 23 de zile. 2.600 250 3697/20 30/12/2019 Samvel AYVAZYAN 1975 Hovhannisyan Gurgen Yerevan 09/05/2019 09/09/2019 Curtea de Jurisdicție generală a Curții Penale de Apel Erevan Fragilitate a motivelor angajate de instanțe 2000 250 [1] În plus, orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți [2], în plus, orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.

FOURTH SECTION

CASE OF

MANUKYAN AND AYVAZYAN v. ARMENIA

(Applications nos. 43925/16 and 43925/16)

JUDGMENT

STRASBOURG

2 March 2023

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Manukyan and Ayvazyan v. Armenia,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of:

Anja Seibert-Fohr

, President

,

Armen Harutyunyan,

Ana Maria Guerra Martins

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 2 February 2023,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Armenia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table

2.

The Armenian Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the lack of relevant and sufficient reasons for detention. In application no. 43925/16, the applicant also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 3 of the Convention

6.

The applicants complained of the lack of relevant and sufficient reasons for detention. They relied, expressly or in substance, on Article 5 § 3 of the Convention.

7.

The Government submitted observations in respect of application no.

3697/20 disputing the violation alleged.

8.

The Court reiterates that, according to its established case-law under Article 5 § 3 of the Convention, the persistence of a reasonable suspicion that the person arrested has committed an offence is a condition

sine qua non

for the lawfulness of the continued detention, but after a certain lapse of time it no longer suffices. In such cases, the Court must establish whether the other grounds given by the judicial authorities continued to justify the deprivation of liberty. Where such grounds were “relevant” and “sufficient”, the Court must also ascertain whether the competent national authorities displayed “special diligence” in the conduct of the proceedings. The Court has also held that justification for any period of detention, no matter how short, must be convincingly demonstrated by the authorities. When deciding whether a person should be released or detained, the authorities are obliged to consider alternative measures for ensuring this person’s appearance at trial. The requirement for the judicial officer to give “relevant” and “sufficient” reasons for the detention – in addition to the persistence of reasonable suspicion – applies already at the time of the first decision ordering detention on remand, that is to say “promptly” after the arrest (see, among other authorities,

Buzadji v.

the Republic of Moldova

[GC], no. 23755/07, §§ 87 and 102, 5 July 2016).

9.

In so far as application no. 3697/20 is concerned, the Court notes that, when applying and extending the applicant’s pre-trial detention between 9

November 2018 and 9 May 2019, the domestic courts relied on,

inter alia

, the existence of a reasonable suspicion of his involvement in preparation of murder by a group of persons; the gravity of the charges; the applicant’s previous attempt to leave the country with a fake passport; the risk of his influencing others given that the alleged offence had been committed by a group and that the applicant’s co-conspirators had not yet been identified. The Court is prepared to accept that the seriousness of the alleged crimes and the applicant’s conduct could reasonably constitute sufficient factual grounds justifying his pre-trial detention between 9 November 2018 and 9 May 2019.

In view of the above, the Court finds that this part of application no.

3697/20 is manifestly ill

‑

founded and must be rejected in accordance with Article

35

§§

3 and

4 of the Convention.

10.

That said, in their subsequent decisions on extending the applicant’s detention the domestic courts limited themselves to repeating a number of grounds for detention in an abstract and

formulaic

way, without giving any reasons why they considered those grounds relevant to the applicant’s case as it progressed. They also failed to mention any case-specific facts relevant to those grounds and to substantiate them with relevant and sufficient reasons. The courts have also used stereotyped formula for the applicant’s detention in application no. 43925/16.

11.

In the leading case of

Ara Harutyunyan v. Armenia

, no. 629/11, §§ 48 et seq., 20 October 2016, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

12.

Having examined all the material submitted to it and the arguments of the parties, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the domestic courts failed to provide relevant and sufficient reasons for the periods of the applicants’ pre-trial detention as indicated in the appended table below.

13.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

5 § 3 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

14.

In application no. 43925/16, the applicant raised another complaint which also raised an issue under the Convention, given the relevant well

‑

established case-law of the Court (see appended table). This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it also discloses a violation of the Convention in the light of its findings in,

mutatis mutandis

,

Mamedova v. Russia

(no. 7064/05, § 96, 1

June 2006), and

Niyazov v. Russia

(no. 27843/11, § 163, 16 October 2012).

REMAINING COMPLAINTS

15.

The applicant in application no. 43925/16 further complained under Article

5

34 and

35 of the Convention or does not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

It follows that this complaint must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

16.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

17.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Ara Harutyunyan

, cited above, § 66), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the complaints under Article 5 §§ 3 and 4 of the Convention in application no. 43925/16, and the complaint under Article 5 § 3 in application no. 3697/20, in respect of the period of detention indicated in the appended table, admissible, and the remainder of the applications inadmissible;

Holds

that these complaints disclose a breach of Article 5 § 3 of the Convention concerning the lack of relevant and sufficient reasons for the periods of the applicants’ detention indicated in the appended table below;

Holds

that there has been a violation of the Convention as regards the complaint under Article 5 § 4 of the Convention raised under the well

‑

established case-law of the Court in application no. 43925/16 (see appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 2 March 2023, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Anja Seibert-Fohr

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 5 § 3 of the Convention

(lack of relevant and sufficient reasons for detention)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Period of detention

Court which issued detention order/ examined appeal

Specific defects

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant

(in euros)

[1]

Amount awarded for costs and expenses per application

(in euros)

[2]

43925/16

31/08/2016

Aram MANUKYAN

1994

Petrosyan Inessa

Yerevan

27/07/2016

-

26/09/2016

Kentron and Nork

‑

Marash District Court of Yerevan

Criminal Court of Appeal

fragility of the reasons employed by the courts

Art. 5 (4) - excessive length of judicial review of detention - The Criminal Court of Appeal examined the applicant’s appeal in 23 days.

2,600

250

3697/20

30/12/2019

Samvel AYVAZYAN

1975

Hovhannisyan Gurgen

Yerevan

09/05/2019

-

09/09/2019

Court of General Jurisdiction of Yerevan

Criminal Court of Appeal

fragility of the reasons employed by the courts

2,000

250

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.

[2]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.