1ra-588/2017 — art. 352 al. 2 lit. e, 287 al. 1 CP

1ra-588/2017 — art. 352 al. 2 lit. e, 287 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-588/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

04 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu,

judecînd în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie

2016, declarat de inculpatul

Solovei Alexandru XXXX, născut la XXXX, originar din

XXX și domiciliat în mun. XXX str. XXXX ap. XX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 01.02.2013 pînă la 21.01.2016;

Instanța de apel de la 01.03.2016 pînă la 03.11.2016;

Instanța de recurs de la 07.02.2017 pînă la 04.04.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în

cauză în baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Solovei Alexandru a fost condamnat:

- în baza art. 352 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 1 an și 6 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis;

- în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la 1 an de închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pedeapsă definitivă, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumularea parțială a pedepselor aplicate, lui Solovei Alexandru s-a

stabilit pedeapsa definitivă 2 ani de închisoare cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probațiune de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de către ÎMGFL nr. 19, către Solovei Alexandru cu

privire la repararea prejudiciului în mărime de 79 125, 62 lei s-a admis în principiu,

lăsând-o spre examinare în ordinea procedurii civile.

Alexandru exercitând în mod arbitrar un drept presupus, prin încălcarea ordinii

stabilite, acționând în rezultatul înțelegerii prealabile cu alte persoane nestabilite,

distribuind din timp rolurile între ei, ducând în eroare șoferul Cotoman Veaceslav,

care presta servicii cu escavatorul de model „FB 100,2”, cu n/î OR C 198, la

01.09.2011, în perioada de timp de la orele 16.30 până la orele 18.00, a organizat

demolarea gardului din beton a teritoriului destinat acumulării deșeurilor menajere,

situat pe str. XXX, mun. XXX, care este un loc public, aflat în gestiunea organelor de

administrare publică locală ÎMGFL nr. 19, în aceleași condiții organizând și

demontarea porții din fier și evacuarea a 12 tomberoane pentru acumularea

deșeurilor, ce aparțin întreprinderii „Auto salubritate”, transportându-le într-o direcție

1

necunoscută, prin ce a cauzat ÎMGFL nr. 19 o daună în proporții mari, în sumă totală

de 97 000 lei.

Prin acțiunile sale intenționate, Solovei Alexandru, prin participație complexă cu

alte persoane nestabilite, a săvârșit infracțiunea de samavolnicie, adică exercitarea

unul drept presupus în mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite, cu cauzarea de

daune în proporții mari intereselor publice, după semnele calificative, însoțită de

nimicirea bunurilor, adică infracțiunea prevăzută de art. 352 alin. (2) lit. e) Cod

penal.

Tot el, la 02.09.2011, în jurul orei 09:00, intenționat, încălcând grosolan ordinea

publică, a parcat automobilele de model ,,Subaru Outback”, cu n/î C UU 900 și ,,Opel

Cadet” cu n/î CH W 760 pe str. XXXX, mun. XXX, îngrădind intrarea pe teritoriul

destinat cumulării deșeurilor menajere, creând obstacole pentru autospecialele

întreprinderii „Auto salubritate”, prin ce a stopat activitatea acesteia și pentru

lucrătorii organelor de administrare publică locală, care au venit la fața locului,

pentru efectuarea lucrărilor de reparație a gardului demolat la 01.09.2011 și

reinstalarea tomberoanelor pentru gunoi.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Solovei Alexandru a săvârșit infracțiunea

de huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor

persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, adică infracțiunea prevăzută de art. 287 alin.

(1) Cod penal.

inculpatului, a atacat cu apel, prin care a solicitat, casarea acesteia cu pronunțarea

unei hotărâri prin care inculpatul să fie achitat. Apelantul a menționat că, inculpatul a

fost condamnat pentru demolarea gardului de beton a gunoiștii. Gunoiștea a fost

construită de către locatarii blocului XXXX de pe str. XXX, mun. XXX. Din motive

necercetate de instanța de fond ÎMGFL nr.19 în mod samavolnic și-a atribuit statut de

proprietar (gestionar) al gunoiștii și a gardului.

Fără a proba dreptul de proprietate, procurorul i-a atribuit ÎMGFL nr.19 statut de

parte vătămată, în baza unei cereri tipizate de înaintare a acțiunii civile în procesul

penal.

Gardul demolat nu constituie un bun licit, recuperarea valorii căruia nu poate fi

revendicată de către partea vătămată. Conform art. 8 alin. 1, 2 lit. d) Cod civil,

drepturile și obligațiile civile apar în temeiul legii, precum și în baza actelor

persoanelor fizice și juridice care, deși nu sunt prevăzute de lege, dau naștere la

drepturi și obligații civile, pornind de la principiile generale și de la sensul legislației

civile. Drepturile și obligațiile civile apar în urma creării și dobândirii de patrimoniu

în temeiuri neinterzise de lege. Conform art. 206 alin. (2) Cod civil, obiectul actului

juridic trebuie să fie licit, să se afle în circuit civil și să fie determinat sau

determinabil cel puțin în specia sa.

Conform răspunsurilor autorităților locale la cererile inculpatului, anexate la

dosar, lucrările de reamenajare a terenului pentru containere de acumulare a

deșeurilor menajere, pot fi executate în baza unei schițe de proiect coordonate. O

astfel schiță de proiect, coordonată cu Pretura sect. Râșcani și IMGFL nr. 19 există și

a fost prezentată procurorului.

În baza sentinței de condamnare instanța a pus declarațiile martorilor, care n-au

indicat asupra inculpatului, unii au vorbit doar despre faptul precum ar fi auzit că

2

lumea discută că ar fi fost inculpatul. Nimeni n-a indicat nici la persoane concrete

care ar răspândi această informație.

Inculpatul nu poate fi tras la răspundere pentru parcarea automobilului în curtea

casei de locuit. Nu sunt administrate probe care ar dovedi intenția infracțională a

inculpatului. Nu pot servi ca probă, declarațiile colaboratorilor de poliție, care s-au

adresat în adresa inculpatului în limba de stat, deoarece fiind vorbitor de limba rusă,

nu o poseda. Prin aceasta s-ar încălca prevederile art. 16 alin. (2) Cod de procedură

penală

2016, a fost admis, dar din alte motive apelul avocatului A. Croitoru declarat în

numele inculpatului Solovei Alexandru, casată sentința și pronunță o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

A înceta procesul penal față de Solovei Alexandru care a fost recunoscut vinovat

de comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 287 alin. (1) Cod penal și art. 352 alin.

(2) lit. e) Cod penal și a-l libera de pedeapsă penală în temeiul art. 60 Cod penal, în

legătură cu expirarea termenului de prescripție a tragerii la răspundere penală.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat că, Solovei Alexandru

exercitând în mod arbitrar un drept presupus, prin încălcarea ordinii stabilite,

acționând în rezultatul înțelegerii prealabile cu alte persoane nestabilite, distribuind

din timp rolurile între ei, ducând în eroare șoferul Cotoman Veaceslav, care presta

servicii cu escavatorul de model „FB 2”, cu n/î OR C 198, la 01.09.2011, în perioada

de timp de la orele 16.30, până la orele 18.00, a organizat demolarea gardului din

beton a teritoriului destinat acumulării deșeurilor menajere, situat pe str. XXX, mun.

XXX, care este un loc public, aflat în gestiunea organelor de administrare publică

locală ÎMGFL nr. 19, în aceleași condiții organizând și demontarea porții din fier și

evacuarea a 12 tomberoane pentru acumularea deșeurilor, ce aparțin întreprinderii

„Auto salubritate”, transportându-le într-o direcție necunoscută, prin ce a cauzat

ÎMGFL nr. 19 o daună în proporții mari, în sumă totală de 97 000 lei.

Prin acțiunile sale Solovei Alexandru, prin participație complexă cu alte

persoane nestabilite, a săvârșit infracțiunea de samavolnicie, adică exercitarea unui

drept presupus în mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite, cu cauzarea de

daune în proporții mari intereselor publice, după semnele calificative, însoțită de

nimicirea bunurilor, adică infracțiunea prevăzută de art. 352 alin. (2) lit. e) Cod penal.

Tot el, Solovei Alexandru la 02.09.2011, aproximativ în jurul orei 09:00,

intenționat, încălcând grosolan ordinea publică, a parcat automobilele de model

,,Subaru Outback”, cu n/î C UU 900 și ,,Opel Cadet” cu n/î CH W 760 pe str. XXX,

mun. XXX, îngrădind intrarea pe teritoriul destinat cumulării deșeurilor menajere,

creând obstacole pentru autospecialele întreprinderii „Autosalubritate”, prin ce a

stopat activitatea acesteia și pentru lucrătorii organelor de administrare publică locală,

care au venit la fața locului, pentru efectuarea lucrărilor de reparație a gardului

demolat la 01.09.2011 și reinstalarea tomberoanelor pentru gunoi.

Astfel, prin acțiunile sale Solovei Alexandru a săvârșit infracțiunea de

huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite

de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane

care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, adică infracțiunea prevăzută de art. 287 alin.

(1) Cod penal.

3

Declarațiile inculpatului în cadrul procesului penal nu numai că nu se

coroborează cu faptele și împrejurările dovedite prin alte mijloace de probă, dar sunt

combătute prin: declarațiile reprezentantului părții vătămate, Glavațchi Ion,

declarațiile martorilor Donțu Ion, Alexandru Bajura, Pîslari Ghoerghe, Anecheenco

Stepan, Groza Ludmila, Cotoman Veaceslav, Belîi Galina, Ceban Angela, precum și:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului și tabelul-foto din 01.09.2011,

potrivit căruia lîngă blocul locativ de pe str. M. Costin 18/2 este gunoiște care este

îngrădită cu un gard de beton. La momentul cercetării la fața locului gardul este

deteriorat iar lîngă gardul deteriorat se află un tractor de culoare orange cu n/î ORC

198;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului și tabelul-foto din 02.09.2011,

potrivit căruia în automobilul de model Mitsubishi, n/î C KU 083 care este parcat pe

teritoriul auto salubrității sunt 11 bucăți de tomberoanele pentru gunoi;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului și tabelul-foto din 02.09.2011,

potrivit căruia în fața gunoiștii de pe str. XXXX sunt parcate 2 automobile, care

blochează intrarea în gunoiște. Un automobil de model Opel Kadet, n/î C HW 760 și

Subaru, n/î C UU 900;

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 06 septembrie 2011, potrivit

căruia a fost cercetat tractorul cu n/î ORC 198;

- confirmarea eliberată de ÎM Regia Auto salubritate, în care este menționat

faptul că, la 01.09.2011, în momentul sosirii autospecialei pentru evacuarea

deșeurilor menajere, accesul către terenul pentru stocarea deșeurilor menajere era

blocat de către o unitate de transport. Acest fapt a reprezentat drept motiv de ne

salubrizare a terenului respectiv (f.d. 79, Vol.2);

- copia deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 4/11 din 05.12.2000 potrivit

căreia întreprinderea municipal de gestionare a fondului locativ este responsabilă de

ordinea sanitară, salubrizarea teritoriului atribuit întreprinderii și anume a terenurilor

pentru containerele de acumulare a deșeurilor (f.d.83-84, Vol.2);

- Hotărârea Colegiului Civil al Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie

2012 potrivit căreia s-a obligat Pretura sectorului Rîșcani, mun. Chișinău să strămute

locul de acumulare a deșeurilor menajere (gunoiștea) din str. M. Costin 18/1 în scopul

amenajării lotului în cauză în teren de agrement pentru copii, conform documentației

de proiect (f d. 87-89, Vol. 2). Prezenta hotărârea a fost menținută și prin decizia

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție din 17 iulie 2013 (f. d. 91-93, Vol. 2).

Probele relevate și analizate sânt admisibile, dat fiind că sunt administrate in

conformitate cu Codul de procedură penală. Fiecare probă este apreciată din punct de

vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, potrivit art. 101 și 414 alin. (2) Cod

de procedură penală.

Apreciind probele administrate în cauză, instanța de apel a considerat ca fiind

dovedită vinovăția inculpatului.

Versiunea inculpatului și susținută de avocat precum că nu a organizat

demolarea gardului din beton a teritoriului destinat acumulării deșeurilor menajere

instanța de apel a apreciat critic, nefiind susținută de probatoriu scris anexat cauzei.

Astfel, poziția inculpatului este combătură prin declarațiile reprezentantului

părții vătămate Glavațchi Ion care a declarat că la momentul opunerii demolării,

inculpatul s-a apropiat și i-a spus să nu se amestece.

4

Argumentul avocatului precum că la momentul cînd s-a început demolarea

gardului inculpatul Solovei era acasă este combătut prin declarațiile martorilor Groza

Ludmila și Cotoman Veaceslav.

Martorul Groza Ludmila a declarat că, a văzut pe fereastră momentul cînd

tractorul a început demolarea, iar Solovei Alexandru care este vecin cu aceasta îi

arăta din mâini șoferului modul cum trebuie să demoleze și ce trebuie să demoleze.

Martorul Cotoman Veaceslav a declarat că au solicitat demolarea 2 băieți care s-au

apropiat de el, iar Solovei Alexandru, era în automobil.

Mai mult ca atât, martorii Groza Ludmila, Ceban Angela, Belîi Galina au

declarat că, era un conflict între locatori cu privire la demolarea gunoiștea, iar

inițiatorii demolării erau Solovei Alexandru și soția acestuia.

Avocatul Alexei Croitor a solicitat ca declarațiile martorului Groza Ludmila să

fie apreciate critic deoarece este în conflict cu inculpatul.

Contrar susținerii avocatului, instanța de apel nu a avut temei de a aprecia critic

declarațiile martorului Groza Ludmila deoarece acestea au fost constante pe tot

parcursul procesului penal, nu sunt unice, ele coroborându-se și declarațiile

martorilor Ceban Angela, Belîi Galina și care demonstrează cu certitudine vinovăția

inculpatului Solovei Alexandru în săvârsirea infracțiunii încriminate.

Avocatul apelant a solicitat adoptarea soluției de achitare făcînd referire la

Hotărîrea Colegiului Civil al Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2012 potrivit

căreia s-a obligat Pretura sectorului Rîșcani, mun. Chișinău să strămute locul de

acumulare a deșeurilor menajere (gunoiștea) din str. XXXX în scopul amenajării

lotului în cauză în teren de agrement pentru copii, conform documentației de proiect.

În acest sens, instanța de apel a constatat că, într-adevăr potrivit Hotărîrii

Colegiului Civil al Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2012, s-a obligat

Pretura sectorului Rîșcani, mun. Chișinău să strămute locul de acumulare a deșeurilor

menajere (gunoiștea) din str. M. Costin 18/1 în scopul amenajării lotului în cauză în

teren de agrement pentru copii, conform documentației de proiect. Prezenta hotărâre a

fost menținută și prin decizia Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție din 17 iulie 2013.

Însă, hotărârile la care a făcut trimitere apelantul în vederea adoptării soluției de

achitare în privința inculpatului Solovei Alexandru au fost emise după comiterea

faptei, aceasta având loc la 01.09.2011, iar Curtea de Apel a emis hotărârea la 06

decembrie 2012 și prin hotărârea respectivă s-a obligat Pretura să demoleze gunoiștea

și nu inculpatul, Solovei Alexandru.

Avocatul apelant a invocat faptul că, nu au fost administrate probe ce ar

demonstra vinovăția inculpatului Solovei Alexandru în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că, potrivit declarațiilor martorului Alexandru Bajura,

pe data de 02 septembrie 2011, intrarea în gunoiște era blocată de 2 mașini una dintre

care aparține și anume acesta a luat automobilul.

Declarațiile martorului Alexandru Bajura au fost confirmate și de către martorii

Groza Ludmila, Belîi Galina, Ceban Angela.

Martorul Donțu Ion a declarat că a doua mașină este automobilul său și l-a lăsat

în perioada respectivă unui vecin a lui Solovei Alexandru la care a lucrat, iar Solovei

Alexandru venea des în ospeție la acesta.

Instanța de apel a constatat că, inculpatul Solovei Alexandru sfidând ordinea

publică a parcat automobilele în fața punctului de acumulare a deșeurilor pentru a nu

5

permite instalarea tomberoanelor de gunoi și aruncarea gunoiului de către locatari în

punctul de acumulare a deșeurilor care la acel moment era stabilit în locul respectiv.

Mai mult ca atât, prin confirmarea nr.01- 8/3802 din 21.10.2013, întreprinderea

Municipală Regia ,,Auto salubritate ” a confirmat faptul că la 01.09.2011 în

momentul sosirii autospecialei pentru evacuarea deșeurilor menajere, accesul către

terenul pentru stocarea deșeurilor menajeră era blocat de către o unitate de transport,

fapt ce a dus la ne salubrizarea terenului în ziua dată.

Motiv pentru care, instanța de apel va respinge solicitările avocatului în vederea

achitării inculpatului Solovei Alexandru ori vina lui a fost dovedită și acțiunile corect

au fost încadrate.

Totodată instanța de apel a reținut cu privire la răspunderea penală a inculpatului

Solovei Alexandru în baza art. 352 alin. (2) lit. e), 287 alin. (1) Cod penal, se

consideră inadmisibilă aplicarea pedepsei, dat fiind că a intervenit termenul de

prescripție de atragere la răspundere penală prevăzut la articolul 60 alin. (1) lit. b)

Cod penal.

Inculpatul Solovei Alexandru se liberează de răspundere penală deoarece de la

data săvârșire a infracțiunii, 01.09.2011, până la ziua pronunțării prezentei decizii

03.11.2016 au expirat mai mult de 5 ani.

Prin urmare, s-a constatat că, în cauză a intervenit prescripția tragerii la

răspundere penală a inculpatului Solovei Alexandru în baza art. 352 alin. (2) lit. e),

287 alin. (1) Cod penal și respectiv se impune soluția de încetare a procesului penal.

făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală,

declară recurs ordinar la 02.01.2017 și la 21.03.2017, care se vor judecata ca unul

singur, prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei

hotărîri de achitare în privința sa. Recurentul invocă dezacordul cu aprecierea

probelor. Totodată, se invocă aceleași argumente invocate în instanța de apel (pct. 3).

De asemenea, acesta invocă că, nici procurorul, nici instanța nu a definitivat care

drept presupus, exercitat de inculpat constituie componența de infracțiune prevăzută

la art. 352 alin. (2) lit. e) Cod penal. Nu s-a stabilit care acte i-ar fi trebuit

inculpatului, sau oricărei alte persoane pentru a demola gunoiștii neautorizate. Iar,

conform răspunsurilor autorităților locale la cererile inculpatului, anexate la dosar,

lucrările de reamenajare a terenului pentru containere de acumularea deșeurilor

menajere, pot fi executate în baza unei schițe de proiect coordonat. O astfel schiță de

proiect, coordonată cu Pretura sect. Rîșcani, mun. Chișinău și ÎMGFL nr. 19, există și

a fost prezentată procurorului. Inculpatul nu poate fi tras la răspundere pentru

parcarea automobilului în curtea casei de locuit. Nu sunt administrate probe care ar

dovedi intenția infracțională a inculpatului. Nu pot servi ca probă, declarațiile

colaboratorilor de poliție, care s-au adresat la inculpat în limba de stat, iar acesta fiind

vorbitor de limbă rusă. În opinia inculpatului s-a încălcat art. 16 alin. (2) Cod de

procedură penală, conformă căruia inculpatului are dreptul pe tot parcursul urmăririi

penale și în ședința de judecată la un interpret, ori aceasta constituie temei pentru

nulitatea actelor procedurale.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de inculpatul

Solovei Alexandru, prin care a menționat că, este de poziția respingerii acestui recurs,

deoarece instanța de apel s-a pronunțat argumentat și detailat asupra apelului declarat.

Din textul deciziei rezultă că aceasta a analizat obiectiv probele administrate și

6

hotărîrea cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și această hotărîre

corespunde prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.

concluzionează că, acesta urmează a fi respins, ca inadmisibil din următoarele

considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod procedură penală instanța

de recurs judecă cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația inculpatului.

Din conținutul art. 427 Cod de procedură penală, rezultă că temeiurile pentru

recursul ordinar declarat împotriva deciziei instanței de apel nu pot fi decît de drept,

fiind determinate expres de lege. Temeiurile menționate pot fi invocate în recurs doar

în cazul în care au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de

apel. Astfel, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond.

În recursul ordinar inculpatul face trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6), 8) Cod de procedură penală, adică instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt, precum și nu au fost

întrunite elementele infracțiunii imputate inculpatului.

Colegiul penal lărgit menționează că, aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate

de recurent.

Așadar, referindu-se la argumentele invocate în recurs în sensul prevederilor de

la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs constată că,

recurentul nu a motivat recursul declarat prin prisma erorii stipulate la norma vizată,

expunîndu-se în mare parte doar pe modalitatea de apreciere a probelor de către

instanța de apel.

Verificînd legalitatea hotărîrii contestate, instanța de recurs conchide că, instanța

de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.

(8) Cod de procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii contestate în baza probelor

administrate în prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, stabilesc că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Astfel, argumentele recurentului precum că instanța de apel nu a apreciat separat

fiecare probă administrată pe această cauză penală potrivit prevederilor art. 101 Cod

de procedură penală, instanța de recurs le consideră neîntemeiate, deoarece instanța

de apel verificînd legalitatea cercetării probelor de către prima instanță, a constatat că

7

acestea au fost apreciate corect și obiectiv, iar concluziile primei instanțe făcute în

urma aprecierii probelor instanța de apel le-a însușit în totalitate, ca fiind legale și

întemeiate, din care motiv nu a dat o nouă apreciere probelor administrate.

Tot aici, Colegiul penal lărgit reamintește că la etapa judecării recursului,

instanța nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, acestea fiind atributul

exclusiv al primei instanțe și al instanței de apel. Deci, Colegiul penal nu va examina

criticile referitoare la greșita reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a

anumitor elemente faptice, ci v-a verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de

instanța de apel, corectitudinea încadrării juridice a faptelor săvîrșite de inculpat.

Instanța de apel, examinînd apelul apărătorului, a supus unei cercetări

suplimentare și minuțioase toate probele administrate la dosar, a verificat și cercetat

actele cauzei, care, fiind coroborate cu înscrisurile anexate la dosar și cu celelalte

probe, au permis instanței de apel de a conchide că vina inculpatului în săvîrșirea

infracțiunilor imputate, sunt dovedite.

Totodată, potrivit textului recursului, recurentul invocă drept temei de casare a

deciziei instanței de apel și prevederile art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură

penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recursul declarat,

Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului,

astfel, lipsind temeiul de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii

judecătorești.

Colegiul penal reține că instanța de fond și de apel, în baza probelor administrate

legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată cu

respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-au dat o

apreciere justă potrivit art. 101, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele

de fapt și de drept, corect ajungând la concluzia privind vinovăția lui Solovei

Alexandru în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal și art.

352 alin. (2) lit. e) Cod penal, iar încadrarea juridică a acțiunilor acestuia, instanța de

recurs o apreciază justă, care reiese din materialul probator administrat de instanțele

de fond, și anume: declarațiile reprezentantului părții vătămate Glavațchi Ion,

declarațiile martorilor Donțu Ion, Alexandru Bajura, Pîslari Ghoerghe, Anecheenco

Stepan, Groza Ludmila, Cotoman Veaceslav, Belîi Galina, Ceban Angela, precum și:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului și tabelul-foto din 01.09.2011,

potrivit căruia lîngă blocul locativ de pe str. XXX este gunoiște care este îngrădită cu

un gard de beton. La momentul cercetării la fața locului gardul este deteriorat, iar

lîngă gardul deteriorat se află un tractor de culoare orange cu n-î ORC 198;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului și tabelul-foto din 02.09.2011,

potrivit căruia în automobilul de model Mitsubishi, n/î C KU 083 care este parcat pe

teritoriul auto salubrității sunt 11 bucăți de tomberoanele pentru gunoi;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului și tabelul-foto din 02.09.2011,

potrivit căruia în fața gunoiștii de pe str. Miron Costin, 18/1 sunt parcate 2

automobile, care blochează intrarea în gunoiște. Un automobil de model Opel Kadet,

n/î C HW 760 și Subaru, n/î C UU 900;

8

- confirmarea eliberată de ÎM Regia Auto salubritate, în care este menționat

faptul că la data de 01.09.2011, în momentul sosirii autospecialei pentru evacuarea

deșeurilor menajere, accesul către terenul pentru stocarea deșeurilor menajere era

blocat de către o unitate de transport. Acest fapt a reprezentat drept motiv de ne

salubrizare a terenului respectiv (f.d.79, Vol.2);

- copia deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 4/11 din 5.12.2000 potrivit

căreia întreprinderea municipal de gestionare a fondului locativ este responsabilă de

ordinea sanitară, salubrizarea teritoriului atribuit întreprinderii si anume a terenurilor

pentru containerele de acumulare a deșeurilor (f.d.83-84, Vol.2);

- Hotărârea Colegiului Civil al Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie

2012 potrivit căreia s-a obligat Pretura sectorului Rîșcani, mun. Chișinău să strămute

locul de acumulare a deșeurilor menajere (gunoiștea) din str. M. Costin 18/1 în scopul

amenajării lotului în cauză în teren de agreement pentru copii, conform documentației

de proiect (f d.87-89, Vol.2). Prezenta hotărârea a fost menținută și prin decizia

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție din 17 iulie 2013 (f.d. 91-93, Vol.2).

Astfel, Colegiul penal conchide că instanțele de fond, în mod corect au reținut că

inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii imputate și au reținut o situație de

fapt concordantă sub toate aspectele împrejurărilor ce rezultă din aceste mijloace de

probă care, pe deplin confirmă existența și săvârșirea de către inculpat a infracțiunii

reținute în sarcina lui, atît sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective.

Argumentele avocatului, precum că inculpatul nu se face vinovat de comiterea

infracțiunii pentru care a fost recunoscut vinovat, sînt neîntemeiate și contravin

materialelor din dosar, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează

cu achitarea lui, de vreme ce există probe pertinente și concludente care, în ansamblu,

din punct de vedere al coroborării lor, cert dovedesc vinovăția în săvîrșirea

infracțiunii imputate.

Colegiul remarcă că, recursul repetă textul apelului și argumentele expuse de

recurent au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel pe deplin le-a examinat

și, apreciind toate probele din dosar, examinându-le în ansamblu, conform art.414

Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, corect

considerând neîntemeiate argumentele avocatului, precum că inculpatul nu se face

vinovat de cele incriminate.

Referitor la motivul invocat de recurent privind încălcarea dreptului la interpret

pe parcursul urmării penale și judecării cauzei, Colegiul penal lărgit menționează că,

pe tot parcursul urmării penale și judecării cauzei în prima instanță și instanța de apel

inculpatul a fost asigurat de interpret, or acest motiv la fel este inadmisibil.

Cît privește criticile recurentului privind dezacordul cu decizia instanței de

apel, Colegiul penal lărgit, verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată a

instanței de apel și, lecturînd textul deciziei adoptate în cauză, constată că instanța de

apel la judecarea apelului declarat de apărător, a respectat prevederile art. 413-417

Cod de procedură penală, astfel întemeindu-și concluziile sale pe probele legal

administrate și verificate în ședința de judecată a instanței de apel, acestea fiind date

citirii în ședința de judecată și reflectate în procesul-verbal.

În acest context, Colegiul penal, reține concluzia instanței de apel referitor la un

șir de probe decisive, invocate în decizia sa, în confirmarea vinovăției inculpatului.

În privința argumentului invocat privind neexpunerea asupra tuturor temeiurilor

invocate în apel, atragem atenția la practica CEDO (cazul Ruiz Torija vs. Spain din

9

09.12.1994), unde Curtea menționează că instanțele judecătorești naționale trebuie

să-și motiveze deciziile în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției. Totuși, instanțele

judecătorești nu sunt obligate să ofere răspuns detaliat la fiecare argument și

extinderea la care se aplică această obligație de a prezenta motive poate să varieze în

dependență de caracterul deciziei.

În consecință, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 435 alin.

(1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit concluzionează, că la

judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale

relevante, prescrise în art. 414- 417 Cod de procedură penală și, avînd în vedere ca

argumentele recursului se combat prin cele expuse mai sus, se impune soluția de a-l

respinge ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpatul Solovei

Alexandru XXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

03 noiembrie 2016, în propria cauză, cu menținerea hotărîrei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Publicat integral la 02 mai 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

10