1ra-69/2017 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-69/2017 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-69/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru

Moraru,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

avocatul Loboda Vladimir în numele părților vătămate Iscra Petru și Sclifos

Galina și de către avocatul Popescu Dorin în numele inculpatului Morarescu

Serghei prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Telenești din 07 iulie

2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 iunie 2016, în

cauza penală în privința lui

Morarescu Serghei

Marușceac Andrei

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 06.08.2013 - 07.07.2014;

instanța de apel: 31.07.2014 - 22.06.2016;

instanța de recurs: 01.09.2016 - 28.03.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Marușceac A. au fost condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, ceea ce

constituie 10 000 lei, pentru fiecare.

Acțiunea civilă înaintată de către părțile vătămate Iscra P., Sclifos G.,

inclusiv și ÎI ”Iscra Petru”, în cuantum de 40 000 lei, cu titlu de prejudiciu

material și 2 000 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile de judecată, a

fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului să se expună instanța în

ordinea acțiunii civile.

jurul orei 0645, Marușceac A. și Morarescu S., fiind în stare de ebrietate alcoolică,

intenționat, în loc public, fără nici un motiv, încălcând grosolan ordinea publică

atentând la regulile sociale și morale de conviețuire, împreună cu Stamatii V., cu

automobilul de marca/model ”Volkswagen T4” cu n/î TL AJ 083, condus de

1

ultimul, s-au deplasat în s. Codrul Nou, r-nul Telenești și în stradă, la poarta

gospodăriei lui Iscra P., cu o deosebită obrăznicie au aplicat violență fizică în

privința ultimului, manifestată prin lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite

părți ale corpului, cauzându-i vătămări corporale ușoare cu dereglarea sănătății

de scurtă durată. Ulterior, Stamatii V. continuându-și intențiile huliganice printr-

o obrăznicie deosebită, cu o sticlă cu volumul de 1,5 litri cu motorină adusă din

automobil la locul conflictului, l-a stropit pe Iscra P. cu motorină peste corp,

amenințându-l cu incendiere, ulterior părăsind locul faptei, după ce s-au

îndreptat spre gospodăria acestuia și printr-o obrăznicie deosebită, Stamatii V. a

stropit cu motorină gardul și poarta gospodăriei, apoi s-a apropiat de magazinul

alimentar care aparține ÎI ”Familia Iscra”, amplasat în apropiere, stropind cu

motorină terasa magazinului, continuând spre interior unde ultimul a aplicat

violența fizică în privința vânzătoarei Sclifos G., cauzându-i dureri fizice și

stropind-o cu motorină peste corp.

2.1. La 30.07.2013, materialele cauzei în privința lui Stamatii V. au fost

disjunse într-o procedură separată.

au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Marușceac A. și Morărescu S. să

fie condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la câte 2 ani închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului declarat procurorul a menționat că, instanța de

judecată corect a calificat acțiunile inculpaților, însă la aplicarea pedepsei penale

nu a respectat criteriile generale de individualizare a pedepsei și le-a aplicat o

pedeapsă prea blândă.

Astfel, la aplicarea în privința inculpaților a pedepsei sub formă de

amendă, instanța de judecată nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61 și

75 Cod penal, or, aceasta nu va avea efectul reeducării și corectării făptuitorilor.

Totodată, circumstanțele reținute de către instanța de judecată pentru

aplicarea amenzii penale, nu au fost apreciate obiectiv în raport cu

circumstanțele cauzei, nu a ținut cont de comportamentul inculpaților în cadrul

desfășurării procesului penal, astfel, instanța nu a luat în considerație

comportamentul inculpaților în timpul comiterii infracțiunii și după consumarea

infracțiunii, stabilindu-se că, Marușceac A. și Morărescu S. au negat atât la faza

de urmărire penală recunoașterea vinovăției în comiterea infracțiunii de

huliganism în grup de persoane, pe fonul stării de ebrietate alcoolice, precum și

în cadrul ședinței de judecată, nu au cooperat cu organele de drept la stabilirea

adevărului, din care motive a fost necesar efectuarea mai multor acțiuni de

urmărire penală în vederea stabilirii adevărului.

2

La examinarea cauzei penale, inculpații nu au dat dovadă de o căință

sinceră în cele comise și nu au demonstrat faptul că dânșii au înțeles gradul

prejudiciabil al acțiunilor lor și sunt predispuși de a se corecta, iar pedeapsa

penală aplicată își va atinge scopul propus.

părțile vătămate Iscra P. și Sclifos G., casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, cu recalificarea acțiunilor inculpaților și

condamnarea acestora în baza art. 26, 27, 145 alin. (2) lit. a), i), j), m) Cod penal, la

20 de ani închisoare pentru fiecare, cu încasarea de la aceștia a costului serviciilor

juridice în sumă de 7 000 lei.

În motivarea apelului declarat părțile vătămate au menționat că, instanța

de fond nu s-a expus asupra solicitărilor de recalificare a acțiunilor inculpaților

în baza art. 26, 27, 145 alin. (2) lit. a), i), j), m) Cod penal și asupra încasării

cheltuielilor suportate pentru asistența juridică.

Prima instanță eronat a notat că, nu poate accepta adoptarea unui

comportament de răfuială în grup urmat de aplicarea violenței, or, inculpații au

plecat în s. Codrul Nou, cu scopul de a se răfui cu Iscra P.

Instanța de fond nu a stabilit circumstanțe agravante, dar prin probe s-a

demonstrat că, inculpații au consumat bere, inclusiv și Marușceac A., apoi au stat

până dimineața la cumătrie, unde au consumat băuturi alcoolice.

Totodată, instanța de fond urma să rețină următoarele circumstanțe, cum

ar fi săvârșirea infracțiunii: prin orice formă de participație; prin acte de o

deosebită cruzime sau prin batjocorirea victimei; prin mijloace care prezintă un

pericol social sporit; de către o persoană în stare de ebrietate, provocată de

consumarea substanțelor menționate la art. 24 Cod penal.

Instanța nu a ținut cont de criteriile de individualizare a pedepsei, de

gradul de pericol social al faptei comise, de persoana inculpaților, de

împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală și de modul și

locul comiterii infracțiunii.

Mai mult ca atât, Marușceac A. a fost anterior condamnat pentru acte de

huliganism, iar pedeapsa non-privativă de libertate nu și-a atins scopul și ultimul

prelungește un mod de viață infracțional.

fost admise apelurile declarate, casată parțial sentința, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Morarescu S. și

Marușceac A. au fost condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la

câte 2 ani închisoare, iar conform prevederilor art. 90 Cod penal, executarea

pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani

pentru fiecare.

Acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate a fost admisă parțial,

dispunându-se încasarea de la inculpați în contul lui Iscra P. și Sclifos G. a

3

cheltuielilor suportate pentru asistența juridică în mărime de 7 000 lei pentru

fiecare și a prejudiciilor morale în mărime de 10 000 lei de la fiecare și respectiv

în mărime de 5 000 lei de la fiecare.

În rest dispozițiile instanței de fond au fost menținute.

de fond la stabilirea pedepsei în privința inculpaților nu a acordat deplină

eficiență principiilor generale de aplicare a pedepsei prevăzute la art. 61 alin. (2)

Cod penal, precum și criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art.

75 Cod penal, nu a ținut cont de circumstanțele reale și personale în privința

inculpaților și ca rezultat stabilindu-le o pedeapsă nejustificat de blândă, care nu

va atinge scopurile pedepsei penale.

Astfel, instanța de apel a conchis că, instanța de judecată eronat a

considerat că, în privința inculpaților urmează a fi aplicată o pedeapsă sub formă

de amendă, fără a se ține cont de circumstanțele cauzei, de gradul de pericol

social al faptelor comise, de modul de comitere a acțiunilor huliganice de către

inculpați, care le-au stropit cu motorină pe părțile vătămate, cât și produsele

alimentare, ca rezultat nefiind respectate în tot criteriile de individualizare a

pedepsei.

Instanța de apel a constatat la fel că, deși inculpații au recunoscut vinovăția

în faptele incriminate, totuși aceștia nu au conștientizat gravitatea faptelor

comise, deoarece careva măsuri în vederea recuperării prejudiciului adus părților

vătămate nu au luat, de fapt nu au o atitudine critică față de faptele comise.

Mai mult, după pronunțarea sentinței inculpatul Marușceac A. a părăsit

locul de trai, deși avea aplicată măsura preventivă sub formă de interdicție de a

părăsi țara, ca urmare, din motivul neprezentării lui în ședința instanței de apel

și eschivării de la judecarea cauzei, fiind înlocuită măsura preventivă

inculpatului cu arestare preventivă și anunțarea lui în căutare, inculpatul fiind

depistat și extrădat din Federația Rusă, fapt care a tergiversat examinarea cauzei

în ordine de apel.

Instanța de apel a considerat că, faptele comise de inculpați prezintă un

pericol social, care poate fi evitat numai prin numirea față de inculpați a unei

pedepse sub formă de închisoare, pentru ca să fie conștientizate faptele comise

de către inculpați și în așa mod să fie restabilită echitatea socială și drepturile

lezate ale părților vătămate.

Totodată, instanța de apel a constatat că, inculpații nu au antecedente

penale, se caracterizează pozitiv, Marușceac A. are la întreținere doi copii minori,

iar Morarescu S. a suportat un accident rutier, primind leziuni corporale medii,

fapt confirmat prin înscrisurile anexate la materialele cauzei.

În aceeași ordine de idei, în împrejurările stabilite privind persoana

inculpaților, instanța de apel a ajuns la concluzia că, scopul corectării și

4

reeducării inculpaților se va atinge și fără izolarea lor de societate, fiind posibil

de a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii conform

art. 90 Cod penal, dând posibilitate reală inculpaților să-și dovedească corectarea

prin comportament exemplar și muncă cinstită, nesăvârșind infracțiuni noii.

Prin urmare, careva interdicții de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal

nu s-au constatat.

Instanța de apel a considerat absolut nefondate argumentele părților

vătămate precum că, instanța de fond nu a primit nici o decizie și nu s-a expus

asupra solicitării de a-i recunoaște culpabili pe inculpați de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 26, 27, 145 alin. (2) lit. a), i), j), m) Cod penal, or, instanța de

fond a judecat cauza în limitele învinuirii aduse inculpaților, nefiind în drept să

depășească limitele judecării cauzei.

În continuare, instanța de apel a constatat că, examinând prezenta cauză

instanța de fond nu a respectat normele procesuale referitor la judecarea acțiunii

civile depuse de părțile vătămate în latura prejudiciului moral și a cheltuielilor

de asistență juridică solicitate, soluție care îngrădește dreptul părților vătămate la

soluționarea acțiunii în această parte.

Cât privește încasarea prejudiciului material solicitat de către partea

vătămată Iscra P., instanța de apel a considerat soluția instanței de fond una

corectă, deoarece nu au fost aduse dovezi precum că, prețul bunurilor materiale

stropite cu combustibil ar constitui suma de 40 000 lei.

Totodată, instanța de apel a considerat eronată soluția și motivarea

instanței de fond cu referire la cheltuielile de asistență juridică solicitate de către

părțile vătămate, or, acestea au prezentat bonuri de plată ce demonstrează

suportarea cheltuielilor în sumă de 7 000 lei (f.d. 177-178 vol. II), părțile vătămate

fiind asistate de avocatul Loboda Vl.

La fel nu au putut fi reținute nici argumentele aduse de părțile vătămate

privind prejudicierea cu suma de 1 000 000 lei, prin faptul suferințelor psihice,

or, careva temeiuri de încasare a sumei respective nu s-au stabilit.

Loboda Vl. în numele părților vătămate Iscra P. și Sclifos G. și avocatul Popescu

D. în numele inculpatului Morărescu S., care solicită:

avocatul Loboda Vl. în numele părților vătămate, care, fără a invoca vre-

un temei de drept din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, casarea acestora și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de

apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar, avocatul invocă argumente similare cu

cele indicate anterior în apelul părților vătămate și descrise la pct. 3. al prezentei

decizii, suplimentar menționând că, instanța de apel a corectat parțial erorile

instanței de fond admise la examinarea prezentei cauze, însă nu a dat dovadă de

5

obiectivitate, ocupând astfel o poziție procesuală unilaterală, prin care a acordat

o atenție majoră drepturilor persoanelor culpabile, fără a le lua în considerație pe

cele ale părților vătămate.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel urma să țină cont de probele

administrate la cauză, care demonstrează imposibilitatea aplicării în privința

inculpaților a prevederilor art. 90 Cod penal.

Instanța de apel nu a stabilit circumstanțe agravante, dar prin probele

anexate la dosar s-a demonstrat că, inculpații au consumat bere, apoi au stat

până dimineața la cumătrie, unde au consumat în continuare băuturi alcoolice,

fapt confirmat și de martori.

Din materialul probatoriu mai sunt demonstrate și alte circumstanțe

agravante și anume: săvârșirea infracțiunii - prin orice formă de participație; prin

acte cu o deosebită cruzime sau prin batjocorirea victimei; prin mijloace care

prezintă un pericol social sporit; de către o persoană în stare de ebrietate,

provocată de consumarea substanțelor menționate la art. 24 Cod penal.

avocatul Popescu D. în numele inculpatului Morarescu S., care, invocând

temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală,

solicită casarea decizie instanței de apel și menținerea în vigoare a sentinței.

În motivarea recursului ordinar, avocatul invocă că, instanța de apel,

soluționând chestiunea dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just nu a ținut

cont de persoana fiecărui inculpat în parte, dar de persoana inculpaților, ceea ce

contravine principiului individualizării răspunderii și pedepsei penale (art. 7 Cod

penal), la fel, contravine criteriilor generale de individualizare a pedepsei (art. 75

Cod penal).

Instanța de apel și-a întemeiat soluția de casare a sentinței din motivul că,

inculpații nu au recuperate prejudiciul adus părților vătămate, însă un așa criteriu de

individualizare a pedepsei penale nu este prevăzut la art. 75 Cod penal.

Motivarea soluției expuse în decizie contrazice dispozitivul hotărârii,

acesta este expus neclar, totodată, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

Deși, însuși instanța de apel a constatat faptul că, nu au fost prezentate

dovezi, care ar confirma faptul că părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu

material în sumă de 40 000 lei, însă, contrar acestei constatări, instanța de apel și-

a întemeiat soluția de casare a sentinței din motiv că, inculpații nu au recuperat

prejudiciul adus părților vătămate.

În ce privește soluționarea acțiunii civile, motivarea soluției de încasare a

sumelor bănești contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar,

totodată instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

or, legea nu prevede dreptul și posibilitatea instanței de judecată: în parte de a

admite acțiunea civilă și în altă parte de a admite în principiu acțiunea civilă,

6

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța

civilă, după cum a procedat instanța de apel.

În ce privește soluționarea acțiunii civile înaintate de Iscra P., instanța de

apel a adoptat o soluție care nu este prevăzută de legea penală, or, pe de o parte

a admis în parte acțiunea civilă înaintată de Iscra P. și a încasat de la inculpați

cheltuielile suportate pentru acordarea asistenței juridice în folosul părții

vătămate în mărime de 7 000 lei, la fel, a încasat de la inculpatul Morarescu S. în

folosul părții vătămate a prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei, iar în rest, a

menținut dispozițiile instanței de fond, partea vătămată Iscra P. nefiind îngrădită

în dreptul de a se adresa în mod separat în ordine civilă, cu anexarea dovezilor în

demonstrarea prejudiciului material cauzat.

În decizia recurată la pag. 10, alin. 10/sus, instanța de apel a constatat că:

(...) partea vătămată nefiind îngrădită în dreptul de a adresa acțiunea civilă în

ordine civilă, cu anexarea dovezilor în demonstrarea prejudiciului material

cauzat” în așa mod, instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt care a afectat

soluția instanței, ce constituie temei de recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală.

Soluția instanței de apel încalcă în mod flagrant dreptul la un proces

echitabil, precum și autoritatea lucrului judecat care rezultă expres și din

prevederile stabilite la art. 226 Cod de procedură penală.

Decizia instanței de apel este ilegală, deoarece este contrară și prevederilor

stabilite la art. 220 alin. (1), (2) și (3) Cod de procedură penală.

Deși partea vătămată, are dreptul la un apărător ales și la compensarea

cheltuielilor suportate în cauza penală, cheltuielile pentru asistența juridică, nu

constituie obiectul acțiunii civile în procesul penal. La fel, cheltuielile pentru

asistenta juridică nu se încadrează în prejudiciul material legat de săvârșirea

acțiunii interzise de legea penală, prevăzut la art. 219 alin. (3) Cod de procedură

penală.

Instanța de apel a pus la baza admiterii acțiunii civile în partea

compensării cheltuielilor de acordare a asistenței juridice părților vătămate bonul

de plată prezentat de către avocat (f.d. 177, 178 vol. II), care nu este temei

suficient pentru a încasa cheltuielilor respective, or, avocatul Loboda Vl., a

înfăptuit asistență juridică în afara limitelor învinuirii aduse inculpatului

Morarescu S. care a fost respinsă în totalitate de instanțele inferioare, de aceea,

cheltuielile de asistență juridică suportate de părțile vătămate nu sunt reale.

În dispozitivul deciziei recurate instanța de apel, a încasat de fapt suma de

20 000 lei pentru Iscra P. și 10 000 lei pentru Sclifos G. fapt ce contrazice

motivarea soluției expuse în decizie, or, potrivit acesteia, prejudiciul moral

pentru părțile vătămate urma a fi încasat de la inculpați fiind vorba despre

răspunderea solidară a acestora.

7

Instanța de apel nu a motivat soluția în partea determinării mărimii

prejudiciului moral limitându-se doar la motive formale.

6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra

recursurilor ordinare declarate, menționând că, acestea urmează a fi declarate

inadmisibile, cel nemotivat, declarat în termen de către avocatul Popescu D., în

baza art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, urmează a fi respins ca

inadmisibil, dat fiind faptul că nu îndeplinește cerințele de formă și conținut,

prevăzute în art. 430 Cod de procedură penală, iar recursul motivat al aceleiași

părți, în baza art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, urmează a fi

respins, ca declarat peste termen.

Concomitent, în baza art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

urmează a decide asupra inadmisibilității recursului avocatului Loboda V., ca

fiind vădit neîntemeiat.

6.2. Avocatul Stegărescu N. în numele inculpatului Marușceac A. în

referința depusă, la fel pledează pentru respingerea ca inadmisibile a recursurilor

ordinare declarate și menținerea în vigoare a hotărârii contestate.

invocate, ținând cont de opiniile expuse în referințe, Colegiul penal lărgit

concluzionează că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea

totală sau parțială a hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs. Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept,

care a dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, instanța de recurs verifică

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă

aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Reieșind din prevederile art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelurile, urma să verifice mai amănunțit legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în latura pedepsei, în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel și să adopte o hotărâre legală și întemeiată în această

parte.

8

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală,

trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul

dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Din textul recursurilor declarate, se constată că, recurenții formulează

critici împotriva deciziei instanței de apel, în particular referindu-se la erorile

prescrise la pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Or, avocatul

Popescu D. în numele inculpatului Morarescu S. invocă că instanța de apel și-a

întemeiat soluția de casare a sentinței doar pe motiv că, inculpații nu ar fi

recuperat prejudiciul adus părților vătămate și la individualizarea pedepsei nu s-

a ținut cont de persoana fiecărui inculpat în parte, iar avocatul Loboda Vl. în

numele părților vătămate menționează că, instanța inferioară le-a aplicat

inculpaților o pedeapsă prea blândă în coraport cu fapta comisă și consecințele

survenite, fără a reține circumstanțele agravante prezente în cauză, acordând

astfel o atenția majoră drepturilor persoanelor culpabile, însă fără a le lua în

considerație pe cele a părților vătămate, punând la îndoială atingerea scopului

pedepsei penale, restabilirea echității sociale, corectarea inculpaților și prevenirea

de noi infracțiuni.

În cauză, Colegiul penal lărgit consideră că, criticile invocate de recurenți

sunt întemeiate, din următoarele considerente.

Conform art. 6 Cod penal, persoana este supusă răspunderii penale și

pedepsei penale numai pentru fapte săvârșite cu vinovăție.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de

instanțele de judecată, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite

lipsuri și restricții drepturilor lor, care are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea

condamnaților, cât și a altor persoane.

Pentru ca pedeapsa aplicată inculpatului să atingă scopurile sus-

menționate, legea penală stabilește anumite criterii de individualizare a

pedepsei.

În acest context, instanța de recurs relevă că, potrivit prevederilor art. 75

Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

stabilite de lege de care este obligată să se conducă instanța de judecată la

aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

9

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în

măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în

vederea realizării acestei operațiuni.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată,

într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

- împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele

folosite;

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

- natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale

infracțiunii;

- motivul săvârșirii și scopul urmărit;

- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale

infractorului;

- conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Colegiul penal lărgit reține că, aceste prevederi ale normei procesual -

penale la individualizarea pedepsei nu au fost respectate la adoptarea soluției de

către instanța de apel.

Atât în apelul declarat de părțile vătămate, cât și în recursul ordinar

declarat de avocatul Loboda V. în numele acestora se invocă că, inculpaților

Morarescu S. și Marușceac A. pentru acțiunile comise le-au fost aplicate pedepse

care nu sunt proporționale consecințelor survenite, solicitându-se să fie luate în

considerație faptul că: inculpații atentând la regulile sociale și morale de conviețuire,

cu o deosebită obrăznicie au aplicat violență fizică în privința părților vătămate și, în

continuarea intențiilor huliganice, Stamatii V. cu o sticlă în volum de 1,5 l, l-a stropit cu

motorină pe Iscra P. peste corp, amenințându-l cu incendierea, după care s-au îndreptat

spre gospodăria ultimului, stropind gardul și poarta, apoi s-a apropiat de magazinul

alimentar care aparține Î.I. ”Familia Iscra”, amplasat în apropriere stropind terasa și

interiorul acestuia, aplicând totodată violență fizică în privința vânzătoarei Sclifos G., pe

care la fel a stropit-o cu motorină.

Anume asupra acestor motive invocate în apel de către părțile vătămate

instanța de apel s-a pronunțat superficial, fără argumentare cuvenită.

Referitor la pedeapsa aplicată, Curtea de Apel s-a expus succint, cu fraze de

ordin general, concluzionând: ”La părerea Colegiului penal, inculpații nu prezintă

pericol social sporit evident fapt care ar justifica izolarea lor în penitenciar, mai ales că,

inculpații au recunoscut vina pe deplin pentru faptele pentru care au fost puși sub

10

învinuire, fiind caracterizați pozitiv, nu au antecedente penale, (...) în cazul dat există

circumstanțe importante care permit condamnarea cu suspendarea pedepsei prevăzută de

art. 90 CP RM față de inculpați”.

În decizie se invocă că, inculpații au recunoscut integral vina și se căiesc

sincer, de fapt aceștia au recunoscut circumstanțele în care s-a produs actul de

huliganism imputat, fără a da careva semne (conform materialelor cauzei), de

căința sinceră, aceasta fiind una formală.

Mai mult, conform materialelor cauzei, inculpatul Morarescu S. fiind audiat

în calitate de inculpat în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond vina nu

și-a recunoscut-o (f.d. 182, vol. II), fapt despre care s-a menționat și în sentință

(f.d. 203, vol. II).

Această situație, în opinia Colegiului penal lărgit, indică indubitabil asupra

faptului că, instanța de apel nu a apreciat și nu a stabilit, în mod efectiv,

posibilitatea dispunerii suspendării condiționate a executării pedepsei, stabilite

lui Morarescu S. și Marușceac A., având în vedere că, inculpații au comis o

infracțiune care atentează la valoarea primordială protejată de legea penală -

viața și sănătatea persoanei, cu atât mai mult că aceasta a fost săvârșită în

prezența altor factori declanșatori cum este: stropirea părților vătămate cu substanță

ușor inflamabilă, motorină - circumstanță care nu putea fi neglijată de instanța de

apel la aplicarea pedepsei.

Prin urmare, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală

și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, prevăzute de art. 61 Cod penal, în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele

fixate în partea specială a acestuia.

Colegiul penal lărgit remarcă că, principalele elemente de care judecătorul

(sau completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când

soluționează cauza penală și când alege categoria de pedeapsă conform normelor

generale prevăzute în art. 62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia

conform limitelor fixate în articolul respectiv al Părții speciale a Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de

încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea

acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei și depinde de scopul

urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau

care s-ar fi putut produce. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii

săvârșite, se stabilește având în vedere persoana celui vinovat, care include date

privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială,

prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul până sau după

săvârșirea infracțiunii.

Avocatul părților vătămate corect a menționat că, pedeapsa aplicată în

11

asemenea caz, trebuie să fie nu numai legală, în sensul de respectare a cadrului

legal de individualizare judiciară, dar în același timp, trebuie să fie și echitabilă,

adică să se respecte criteriul proporționalității, care presupune stabilirea

cuantumului pedepsei în funcție de gravitatea infracțiunii și vinovăția autorului,

cu respectarea prevederilor art. 61 Cod penal, prin urmare, în speță, nu a fost

asigurat faptul exercitării scopului pedepsei penale.

În opinia Colegiului penal, erorile atestate confirmă existența temeiului

pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

semnalat de către avocatul Loboda Vl. în cerere și a faptului că, hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, deoarece motivarea soluției

instanței de apel pe constatări inexistente echivalează cu lipsa motivelor pe care

este întemeiată soluția din hotărârea atacată, ceea ce constituie temei pentru

recurs, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Astfel, în partea individualizării pedepsei stabilite lui Morarescu S. și

Marușceac A., instanța de recurs consideră a fi întemeiate argumentele

avocatului Loboda Vl. în numele părților vătămate Iscra P. și Sclifos G.

În urma celor constatate, Colegiul penal lărgit concluzionează că, motivele

invocate de recurent sunt întemeiate, temeiul pentru recurs, semnalat de

recurent, și-a găsit confirmare la judecarea recursului ordinar, iar erorile comise

de către instanța de apel pot fi corectate doar de către aceasta. Din aceste motive,

Colegiul penal lărgit conchide de a admite recursul ordinar declarat, cu casarea

totală a deciziei instanței de apel și cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Din considerentele descrise mai sus, Colegiul penal lărgit conchide și

asupra admiterii recursului ordinar declarat de către avocatul Popescu D. în

numele inculpatului Morarescu S.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de motivele

indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a hotărârii adoptate și,

cu respectarea prevederilor art. 414, 419 Cod de procedură penală și art. 1423

Cod civil, să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să țină

cont de motivele invocate atât în cererea de apel, cât și în cea de recurs, să

efectueze operațiunea de individualizare a pedepsei în privința inculpaților în

conformitate cu rigorile legale, să se pronunțe motivat și întemeiat asupra

posibilității aplicării față de inculpați a instituțiilor de condamnare cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei și în dependență de situația

constatată să adopte o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă

prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

12

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Loboda Vladimir

în numele părților vătămate Iscra Petru și Sclifos Galina și de către avocatul

Popescu Dorin în numele inculpatului Morarescu Serghei, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 iunie 2016, în cauza penală în

privința lui Morarescu Serghei și Marușceac Andrei și dispune rejudecarea

cauzei în ordine de apel în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la

27 aprilie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

13