1ra-80/2017 — art.166/1 alin.4 CP

1ra-80/2017 — art.166/1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-80/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

28 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Alerguș Constantin

Timofti Vladimir

Moraru Petru

judecând, fără citarea părților la proces, recursurile ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Calendari Dumitru și de

avocatul Berescu Andrei în numele părții vătămate Iuteș Dumitru, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 31 mai

2016, în cauza penală în privința lui

Moldovanu Vladimir Vergil, născut la

XXXXXX, originar din XXXXXX, domiciliat

în XXXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 166/1 alin. (2) lit. e)

Cod penal la amendă în mărime de 1000 unități convenționale, ce constituie

20000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 6 ani.

S-a dispus încasarea din contul lui Moldovanu Vladimir în beneficiul

Instituției Medico-Sanitare Publice Spitalul Clinic de Psihiatrie suma de 1212 lei,

cheltuieli legate de efectuarea expertizei psihiatrico-legală ambulatorie în

privința părții vătămate Iuteș Dumitru.

2015, în jurul orei 19.00, inculpatul Moldovanu Vladimir, având scopul de a-l

pedepsi pe Iuteș Dumitru pentru acuzațiile aduse de acesta în cadrul unei

întâlniri a Primăriei și a unor candidați în Consiliul local XXXXXX cu un grup de

1

alegători din sat. XXXXXX, privind implicarea reprezentanților administrației

publice locale și a lui personal în sustragerea masei lemnoase din lunca r. Prut,

activând în calitate de șef al Direcției Agenției Ecologice XXXXXX, conform

ordinului șefului Inspectoratului Ecologic de Stat XXXXXX, fiind persoană cu

funcție de răspundere, reieșind din prevederile art. 123 alin (1) Cod penal,

investită cu drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorităților

publice, contrar art. 3 CtEDO, art. 24 alin. (1), (2) din Constituția R. Moldova, art.

28, 29 din Legea nr. 1515-XI din 16.06.1993 privind protecția mediului

înconjurător, s-a deplasat la domiciliul cet. Iuteș Dumitru, locuitor al sat. XXXXXX,

unde în stradă, în prezența altor persoane, i-a aplicat lui Iuteș Dumitru mai multe

lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i

vătămări corporale neînsemnate, provocându-i dureri, suferințe fizice și psihice.

Acțiunile inculpatului Moldovanu Vladimir au fost încadrate de către organul

de urmărire penală în baza art. 166/1 alin. (4) lit. e) Cod penal - infracțiune de

tortură, conform indicilor: orice fapta intenționată prin care se provocă dureri și

suferințe psihice și fizice puternice persoanei cu scopul de a o pedepsi pentru un act

pe care acesta l-a comis, de a o intimida și exercita presiune asupra persoanei,

săvârșită de către o persoană cu funcție de răspundere.

Prima instanță a reîncadrat acțiunile inculpatului în baza art. 166/1 alin. (2)

lit. e) Cod penal – cauzarea intenționată a unei dureri sau a suferinței fizice ori

psihice, care reprezintă tratament inuman ori degradant, săvârșite de o persoană

cu funcție de răspundere.

inculpatului, solicitând casarea acesteia cu reîncadrarea acțiunilor inculpatului în

baza art. 78 alin. (1) Cod contravențional și tragerea acestuia la răspundere

contravențională, invocând următoarele argumente:

 sentința este ilegală și lipsită de suport probatoriu cât și de aplicarea

eronată a normelor de drept material și procedural, nu s-a prezentat probe ce ar

dovedi vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate;

 instanța a lezat dreptul inculpatului la un proces echitabil sub aspectul

nemotivării suficiente a sentinței de condamnare fără a clarifica circumstanțele

cauzei, motivul, scopul prezenței inculpatului la poarta părții vătămate Iuteș D.,

nu a apreciat probele de drept și de fapt administrate de apărare, concluziile

instanței au fost bazate pe presupuneri, aprobând probele selectiv, dând

prioritate probelor prezentate de partea acuzării și respingându-le, neargumentat

pe cele prezentate de partea apărării;

 instanța a dat o apreciere greșită declarațiilor martorilor acuzării la faza

de urmărire penală menționate în procesele-verbale și anume declarațiile depuse

contravin declarațiilor depuse în cadrul cercetării judecătorești, mărturiile

menționate în procesele-verbale sunt identice după formă și conținut, iar în

cadrul cercetării judecătorești acești martori au recunoscut faptul că procesele-

verbale au fost întocmite prealabil audierii lor, ultimii le-au semnat fără a face

cunoștință cu conținutul lor, drept urmare, declarațiile martorilor acuzării sunt

2

contradictorii în ansamblu cu probele acumulate în cadrul urmăririi penale cât și

a cercetării judecătorești, astfel că, aceste declarații urmau a fi apreciate critic de

instanța de judecată;

 instanța neîntemeiat a criticat declarațiile martorului ocular Voina I., în

defavoarea inculpatului, nu s-a expus asupra cererii înaintate privind încadrarea

acțiunilor inculpatului în baza art. 78 Cod Contravențional;

 unii martori nu cunoșteau cu ce autovehicul a sosit Moldovanu Vladimir la

poarta lui Iuteș Dumitru, dar în procesele-verbale de audiere s-a menționat

concret modelul autovehiculului și numerele de înmatriculare, unii martori, în

procesul-verbal de audiere declarau că învinuitul Moldovanu Vladimir era

îmbrăcat în uniforma de serviciu, dar în cadrul cercetării judecătorești au

menționat că nu era îmbrăcat în uniforma de serviciu, în procesul-verbal de

audiere a martorilor, martorii acuzării, au menționat că nici nu au citit procesele-

verbale prezentate de procuror și au concretizat că unele aspecte nici nu

corespundeau realității. Consideră, că declarațiile consemnate sunt inventate de

organul de urmărire penală, fiind un dosar fabricat în privința inculpatului în

scopul intimidării și constrângerii acestuia, deoarece este o persoană autoritară,

deține un statut special și este o persoană cu o influență politică bine definită

pentru a putea fi folosită în interese politice;

 nevinovăția inculpatului se demonstrează prin declarațiile acestuia, date

în cadrul cercetării judecătorești, care confirmă că nu a avut nici o intenție de a se

deplasa spre domiciliul lui Iuteș Dumitru în scopul cauzării a careva vătămări,

suferințe fizice sau psihice, care reprezintă tratamentul inuman sau degradant, nu

a fost îmbrăcat în uniformă de serviciu, deoarece se afla în afara orelor de lucru,

nu s-a deplasat spre domiciliul acestuia cu autovehiculul de serviciu, deoarece la

acel moment în posesia sa avea autovehiculul de modelul „Mercedes Benz”, nu a

prezentat familiei Iuteș D. nici o legitimație de serviciu, care ar demonstra faptul

că îndeplinea obligațiunile sau atribuțiile de serviciu;

 conflictul iscat între inculpat și Iuteș D. este un rezultat al relațiilor de

conflict din trecut, conflict dintre doi consăteni, și nicidecum între o persoană

publică sau funcționar și o persoană fizică. Iuteș D. intenționat a provocat cearta

cu Moldovanu Vladimir, fiind în stare de ebrietate avansată, astfel fiind inițiatorul

altercațiilor produse între el și Moldovanu Vladimir, apucându-l pe ultimul de gât

cu ambele mâini;

 nevinovăția inculpatului este demonstrată și prin faptul că presupusa

infracțiune a avut loc în seara zilei de 25.05.2015, în jurul orei 20.00, adică în

afara orelor de serviciu și conform fișei de post, contractului individual de muncă,

Moldovanu V. nu îndeplinea careva obligațiuni sau atribuții de serviciu. Or,

potrivit martorilor acuzării aceștia nu au declarat că inculpatul era îmbrăcat în

uniforma de serviciu, purtând careva epoleți, dar au concretizat faptul că era

îmbrăcat într-o cămașă de culoare albăstruie și ajungând la poarta lui Iuteș D. nu

a prezentat nici o legitimație, astfel nu au putut descrie careva particularități,

caracteristici ale legitimației de serviciu a lui;

3

 referitor la concluzia medico-legală în privința lui Iuteș D. privind

echimoza de culoare roșietică pe față și excoriație a țesuturilor moi ale piciorului,

leziunile puteau fi cauzate atât în condiții casnice cât și în urma căderilor, urmate

a stării avansate de ebrietate în care se afla acesta;

 în opinia apărării, acțiunile inculpatului se încadrează în limitele legitimei

apărări și nu constituie infracțiune întrucât a respins un atac direct, imediat, real

îndreptat împotriva sa, menționând că, în urma altercațiilor lui Moldovanu

Vladimir i-a fost traumatiză mâina, țesuturile moi din regiunea gâtului, dar nu s-a

adresat după ajutor medical și nu a depus careva plângeri la organele de drept în

privința acțiunilor ilegale ale lui Iuteș D., pe motiv că aceștia se află în relații de

rudenie și ca consăteni nu și-au dorit careva conflicte cu ultimul;

 instanța urma să aprecieze critic declarațiile contradictorii ale părții

vătămate și martorului acuzării Iuteș A., deoarece martorul a declarat că soțul ei,

Iuteș D. nu a primit nici un tratament medical, cu declarațiile prezentate de

procuror nu a făcut cunoștință, însă a semnat tot ce i-a fost prezentat de acesta, în

seara de 25.05.2015 nu a observat careva leziuni pe fața soțului sau pe alte părți

ale corpului, nu a fost martoră la conflict și soțul nu i-a comunicat nimic;

 instanța nu a ținut cont că în urma conflictului Iuteș D. nu a depus

plângere la organele de drept și abia peste 5 zile, la poarta acestuia, a venit

polițistul de sector și a solicitat ca el să depună plângere împotriva lui Moldovanu

Vladimir, iar potrivit raportului polițistului de sector este indicat că Iuteș D. s-a

adresat cu un apel telefonic la data de 25.05.2015;

 instanța urma să țină cont de personalitatea inculpatului, care deține o

funcție publică, este consilier local al comunei XXXXXX, consilier raional al

raionului Cantemir, are la întreținere 3 copii minori, se caracterizează pozitiv atât

la locul de muncă cât și în societate, nu are antecedente penale, a fost menționat

de nenumărate ori pentru aportul adus în cadrul activității sale profesionale cât și

cele sociale;

 în acțiunile incriminate inculpatului nu se întrunesc elementele

componenței de infracțiune, lipsește latura obiectivă și subiectivă, el nu poate fi

subiect al torturii sau tratamentului inuman și degradant, respectiv nu poate fi

tras la răspundere penală pentru infracțiunea imputată.

fost admis apelul avocatului, casată parțial sentința, în latura penală și pronunțată

o nouă hotărâre, prin care procesul penal în privința lui Moldovanu Vladimir în

baza art. 166/1 alin. (4) lit. e) Cod penal a fost încetat, din motiv că fapta

constituie contravenție administrativă prevăzută de art. 78 alin. (2) Cod

contravențional și încetat procesul contravențional în legătură cu intervenirea

prescripției răspunderii contravenționale.

În rest, sentința a fost menținută.

de către partea acuzării în sprijinul învinuirii, a constatat că, în acțiunile

inculpatului lipsesc elementele constitutive al infracțiunii imputate de către

4

organul de urmărire penală prevăzute de art. 166/1 alin. (4) lit. e) Cod penal, ca

tortură, conform indicilor: fapta intenționată prin care se provocă dureri și

suferințe psihice și fizice puternice persoanei cu scopul de a o pedepsi pentru un act

pe care acesta l-a comis, de a o intimida și exercita presiune asupra persoanei,

săvârșită de către o persoană cu funcție de răspundere, cât și alin. (2) lit. e) al

aceluiași articol în baza căruia au fost reîncadrate acțiunile inculpatului de către

prima instanță, considerând că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele de

tortură.

Astfel, instanța de apel a menționat că, această reîncadrare juridică a

acțiunilor inculpatului nu a fost contestată de către procuror, deci, obiect al

contestării în instanța de apel reprezintă calificarea juridică prevăzută de

art. 166/1 alin. (2) lit. e) Cod penal, după indicii calificativi: Cauzarea intenționată

a unei dureri sau a suferinței fizice ori psihice, care reprezintă tratament inuman

ori degradant, de către o persoană publică sau de către o persoană care, de facto,

exercită atribuțiile unei autorități publice, sau de către orice altă persoană care

acționează cu titlu oficial sau cu consimțământul expres ori tacit al unei asemenea

persoane, săvârșite de o persoană cu funcție de răspundere sau de o persoană cu

funcție de demnitate publică.

În acest sens, instanța de apel a constatat că, nu și-a găsit confirmare

elementul constitutiv (latura obiectivă) al infracțiunii sus menționate, anume

comiterea acțiunilor de o persoană cu funcție de răspundere și totodată,

menționând că, prin probele administrate nu s-a demonstrat faptul cauzării

intenționate a unei dureri sau suferințe fizice ori psihice, care reprezintă

tratament inuman sau degradant de către o persoană publică sau de către o

persoană care, de facto, exercită atribuțiile unei autorități publice, sau de către

orice altă persoană care acționează cu titlul oficial sau cu consimțământul expres

ori tacit al unei asemenea persoane.

Din circumstanțele cauzei rezultă, că acțiunile inculpatului privind cauzarea

vătămărilor corporale victimei nu au fost comise în legătură cu atribuțiile și

funcția inculpatului, având funcția de șef al Direcției Agenție Ecologice XXXXXX, la

momentul comiterii infracțiunii acesta nu exercita funcțiile prevăzute de fișa de

post, privind protecția mediului (nu deținea funcția al serviciului similar al

statului, de exemplu poliției sau colaboratorilor de penitenciar), iar victima nu se

afla în custodia autorității conduse de inculpat (victima nu avea statut de reținut,

arestat, condamnat, internat forțat în spital).

Astfel, instanța de apel a reținut că conflictul iscat între inculpat și partea

vătămată este un rezultat al relațiilor de conflict dintre doi consăteni și nicidecum

între o persoană publică sau funcționar și o persoană fizică.

Mai mult, potrivit declarațiilor martorilor depuse în instanța de fond aceștia

au comunicat, că Moldovanu Vladimir nu era îmbrăcat în uniformă, nu a prezentat

careva legitimație și era în afara orelor de muncă. Deci, Moldovanu Vladimir nu

este subiect al infracțiunii întrucât nu se încadrează în limitele calității speciale, și

anume persoană publică, persoană care de facto, exercită atribuțiile unei

5

autorități publice, persoană care acționa cu titlu oficial, oricare altă persoană care

acționează cu consimțământul expres sau tacit al unei persoane care acționează

cu titlu oficial. Moldovanu Vladimir se afla în afara orelor de serviciu și conform

fișei de post, contractului individual de muncă, el nu îndeplinea careva obligațiuni

sau atribuții de serviciu, iar partea vătămată nu este victimă a infracțiunii

menționate, deoarece nu se afla în custodia autorității conduse de inculpat.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului

Moldovanu Vladimir constituie componență de contravenție prevăzută de art. 78

alin. (2) Cod Contravențional - vătămare intenționată ușoară a integrității

corporale, maltratarea, aplicarea de lovituri, alte acțiuni violente care ar provoca

dureri fizice, constatând că, Moldovanu Vladimir s-a deplasat la domiciliul

cet. Iuteș D., locuitor al sat. XXXXXX, unde în stradă, în urma relațiilor ostile, i-a

aplicat ultimului mai multe lovituri cu pumnul și picioarele peste diferite părți ale

corpului, cauzându-i vătămări corporale neînsemnate, provocându-i dureri fizice.

Totodată, instanța a concluzionat că procesul contravențional urmează a fi

încetat în legătură cu expirarea termenului de prescripție a răspunderii

contravenționale prevăzut de art. 30 Cod contravențional, or probele acumulate

exced cadrul infracțiunii specificat la art. 166/1 alin. (2) lit. e) Cod penal.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele avocatului, referitor

la proveniența vătămărilor corporale la partea vătămată, cât și afirmația

inculpatului despre existența legitimei apărări, deoarece sunt contrare cu probele

menționate ce confirmă aplicarea intenționată a loviturilor de către inculpat față

de victimă.

Berescu Andrei în numele părții vătămate Iuteș Dumitru.

6.1. Procurorul solicită casarea hotărârii atacate cu menținerea sentinței

primei instanțe, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12), 16) Cod de

procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită și norma de drept aplicată în

hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date

anterior de către Curtea Supremă de Justiție, indicând următoarele argumente:

- probele administrate la dosar (expunându-se declarațiile bănuitului, părții

vătămate și a martorilor de la urmărirea penală și cele date în instanța de

judecată), demonstrează vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate,

cărora instanța de apel le-a dat o apreciere eronată și decizia contravine

prevederilor art. 417 Cod de procedură penală;

- instanța de apel eronat a reținut că inculpatul la momentul conflictului se

afla în afara orelor de serviciu și nu se răsfrânge actele normative privind statutul

persoanei publice, drepturile și atribuțiile de serviciu, fișa postului, deoarece

inculpatul a recunoscut faptul că s-a deplasat la Iuteș D., pentru clarificarea cu

neregulile la tăierea lemnelor din lunca rîului Prut, adică o problemă legată de

6

competența ecologiei și legată de atribuțiile de serviciu a inculpatului;

- instanța de apel nu a ținut cont de decizia Plenului Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție din 30 iunie 2014 privitor la examinarea recursului în

interesul legii formulat de Procurorul General al R. Moldova cu privire la

aplicarea Legii nr. 252 din 08 noiembrie 2012, astfel, în acțiunile inculpatului este

prezentă latura obiectivă și subiectivă a componenței de infracțiune prevăzută de

art. 166/1 Cod penal;

- instanța de apel nu s-a expus asupra concluziilor expertizei psihiatrico-

legale ambulatorie nr. 537 a-2015 din 01.07.2015 în privința lui Iuteș Dumitru,

care confirmă declarațiile părții vătămate și a poziției părții acuzării;

- normele penale și procesual penale aplicate de instanța de apel privind

calificarea faptei și aprecierea probelor, contravin unei hotărâri de aplicare a

aceleași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție în decizia

1ra-741/2016 și decizia Plenului Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție

din 30 iunie 2014, nr. 4-1ril-3/2014.

6.2. Avocatul Berescu Andrei în numele părții vătămate Iuteș Dumitru,

invocând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală,

solicită casarea deciziei cu menținerea sentinței instanței de fond.

În motivarea recursului invocă ilegalitatea hotărârii instanței de apel, care

eronat a apreciat probele administrate în cauza dată și demonstrează vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

Menționează că, conflictul între inculpat și partea vătămată este un conflict

între o persoană cu funcție de răspundere și persoană fizică, conflictul are

legătură cu funcția pe care o deținea și o mai exercită inculpatul, ultimul

acționând ca un reprezentant al entității publice pe care o conduce. Scopul vizitei

a inculpatului la adresa părții vătămate a fost dorința de a se răfui cu partea

vătămată pentru declarațiile acestuia referitor la ilegalitățile din lunca rîului Prut

ce îl vizau pe inculpat în calitate de Șef al Direcției Agenției Ecologice XXXXXX.

recursurilor, solicitând declararea inadmisibilității acestora, din motiv că lipsesc

temeiuri de casare a hotărârii atacate.

lărgit concluzionează, că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

8.1. Procurorul în recurs invocă temeiul de drept prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia „hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

7

de fond și de apel, dacă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”.

Colegiul lărgit, analizând decizia atacată, conchide că temeiul prevăzut de

norma menționată supra, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursurilor

declarate, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

În această ordine de idei, Colegiul remarcă că potrivit normelor art. 414

alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

La fel, Colegiul lărgit menționează, că eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă

în sensul atribuit de legiuitor în art. 6 pct. 11) Cod de procedură penală și anume,

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului

acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o stare

de fapt.

Astfel, reieșind din prevederile legale expuse supra, instanța de recurs

consideră că n-a fost argumentată în recursul depus prezența în speța examinată

a unor asemenea erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei contestate.

8.2. Cu referire la temeiul de drept prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.12) Cod

de procedură penală, invocat de către procuror și avocatul Berescu Andrei în

numele părții vătămate Iuteș Dumitru, Colegiul lărgit menționează că, potrivit

practicii judiciare stabilite la judecarea recursului ordinar în cauza penală, s-a

atenționat că, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Pentru a pronunța o asemenea concluzie, este necesar să se țină cont de

fapta săvârșită, așa și cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel,

precum și să se stabilească, dacă această faptă a fost încadrată în norma penală

corectă, corespunzătoare faptei constatate, și numai în cazul când fapta a fost

8

încadrată în baza unei alte norme penale, este posibil de conchis că aceasta a fost

încadrată juridic greșit.

Din materialele cauzei penale, Colegiul lărgit constată că Moldovanu

Vladimir a fost pus sub învinuire de către organul de urmărire penală în baza

art. 166/1 alin. (4) lit. e) Cod penal - infracțiune de tortură, conform indicilor:

orice fapta intenționată prin care se provocă dureri și suferințe psihice și fizice

puternice persoanei cu scopul de a o pedepsi pentru un act pe care acesta l-a comis,

de a o intimida și exercita presiune asupra persoanei, săvârșită de către o persoană

cu funcție de răspundere, însă prima instanță a reîncadrat acțiunile inculpatului în

baza art. 166/1 alin. (2) lit. e) Cod penal – cauzarea intenționată a unei dureri sau

a suferinței fizice ori psihice, care reprezintă tratament inuman ori degradant,

săvârșite de o persoană cu funcție de răspundere.

Ulterior, judecând apelul avocatului declarat în jumele inculpatului, instanța

de apel a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și a conchis

că, în acțiunile inculpatului Moldovanu Vladimir lipsesc elementele de tortură, iar

concluziile primei instanțe privind condamnarea acestuia în baza infracțiunii

imputate este neîntemeiată, deoarece eronat a apreciat probele și circumstanțele

cauzei.

Colegiul lărgit consideră că instanța de apel întemeiat și legal a casat

hotărârea primei instanțe și a pronunțat o nouă hotărâre, prin care procesul

penal în privința lui Moldovanu Vladimir în baza art. 166/1 alin. (4) lit. e) Cod

penal a fost încetat, din motiv că fapta constituie contravenție administrativă

prevăzută de art. 78 alin. (2) Cod contravențional și încetat procesul

contravențional în legătură cu intervenirea prescripției răspunderii

contravenționale, motivându-și soluția în acest sens, așa cum este indicat în pct. 5

din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea

căreia nu o consideră necesară.

Colegiul penal consideră corectă concluzia instanței de apel, că Moldovanu

Vladimir nu este subiect al infracțiunii, deoarece nu se încadrează în limitele

calității speciale, dat fiind faptul că la momentul săvârșirii faptelor se afla în afara

orelor de serviciu și conform fișei de post, contractului individual de muncă și nu

îndeplinea careva obligațiuni sau atribuții de serviciu, iar partea vătămată în

speță nu este victimă a infracțiunii incriminate inculpatului, deoarece nu se afla în

custodia autorității conduse de inculpat.

Mai mult ca atât, Colegiul menționează, că temeiurile invocate de către

recurenți, precum și argumentele acestora au constituit obiect de examinare la

judecarea cauzei în instanța de apel, și asupra acestora instanța judecătorească

s-a expus argumentat în hotărârea pronunțată.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit consideră neîntemeiate

alegațiile recurenților în ce privește încadrare juridică greșită a faptei săvârșite

de către Moldovanu Vladimir, deoarece indubitabil s-a constatat că în acțiunile

acestuia nu sunt întrunite elementele infracțiunii de tortură.

9

8.3. Colegiul respinge ca neîntemeiat și argumentul procurorului recurent

privind încălcarea pct. 16) alin.(1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit

căruia norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de

aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție,

referindu-se la una dintre deciziile irevocabile ale Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție (nr.1ra-741/2016), deoarece recurentul n-a supus unei

analize comparate hotărârile în speța examinată în ordine de recurs prin prisma

jurisprudenței invocate pentru a confirma incidența acesteia la speță,

limitându-se doar la indicarea acesteia.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată

prezența în speța examinată a unei erori de drept, care ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece

instanța de apel n-a admis o eroare gravă de fapt, care ar afecta soluția acesteia.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursurile ordinare declarate de

procuror și avocatul Berescu Andrei în numele părții vătămate Iuteș Dumitru

urmează a fi respinse ca inadmisibile.

Colegiul lărgit,

D E C I D E :

Se resping ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Calendari Dumitru și de avocatul

Berescu Andrei în numele părții vătămate Iuteș Dumitru cu menținerea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 31 mai 2016, în cauza penală în

privința lui Moldovanu Vladimir Vergil.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 27 aprilie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Alerguș Constantin

Judecător Timofti Vladimir

Judecător Moraru Petru

10