1ra-46/2017 — art. 217-1 alin. 3 lit. d, 287 alin. 3, 42, alin. 3,46,189 alin. 6 CP CP

1ra-46/2017 — art. 217-1 alin. 3 lit. d, 287 alin. 3, 42, alin. 3,46,189 alin. 6 CP CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-46/2017

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

28 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componentă:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru Moraru

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău Guțan Pavel, de inculpatul

Bozari Arcadie și avocatul acestuia Gandrabur Valeriu, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016, în

cauza penală în privința lui

Bozari Arcadie XXXXXX,

născut la XXXXXX, originar din XXXXXXXXXXXX,

domiciliat în XXXXXXXXXXXX,

Peca Iurie XXXXXXX,

născut la XXXXXXX, originar din XXXXXXX, domiciliat în

XXXXXXXXXXXXXXXXXXXX,

Bahnari Valeriu XXXXXXXX,

născut la XXXXXXXX, originar din XXXXXXXX,

domiciliat XXXXXXXXXXXXX,

Pelin Victor XXXXXX,

născut la XXXXXXXX, originar din XXXXXXXXXX,

domiciliat XXXXXXXXXXXXXXXX.

și

Bădărău Oleg XXXXXXX,

născut la XXXXX, originar din XXXXXXX, domiciliat în

XXXXXXXXXXXXXXXXXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

fond);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

1.Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 10 martie 2016

Bozari Arcadie a fost condamnat:

- în baza art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare;

1

- în baza art. 287 alin.(3) Cod penal, la 3 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (l) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor stabilite, definitiv lui Bozari

Arcadie i-a fost aplicată pedeapsa 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul a ocupa

funcții sau de a exercita anumite activități ce țin de circulația substanțelor

narcotice, psihotrope sau analoagelor lor pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Bozari Arcadie, Pelin Victor, Bahnari Valeriu și Peca Iurie au fost achitați de

sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42, alin. (2), 46, art. 189,

alin.(6) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Bădărău Oleg a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute art. 42 alin. (3), art. 46, art. 189 alin. (6) Cod penal, pe motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

Arcadie, în circumstanțe nestabilite de catre organul de urmarire penală a obținut

substanța narcotică - heroina, pe care a pastrat-o ilegal pâna la 13 ianuarie 2012,

când a fost reținut de colaboratorii de poliție, iar în cadrul percheziției efectuate

în automobilul sau „Toyota” cu n/î BR AS 961, au fost depistate două pachețele

cu heroină, cu masa totală de 10,84 gr., ceea ce constituie proporții deosebit de

mari.

Tot el, la 21 august 2012, in jurul orei 1730, aflându-se în or. Hîncești, la terasa

stației de alimentare cu petrol „Lukoil”, amplasată în str. Chișinăului, încalcând

grosolan ordinea publica și exprimând o vădita lipsă de respect față de societate,

l-a amenințat pe cet. Filimon Victor cu pistolul de model „Gloc 17”, nr. LV 256,

pe care îl poseda legal, și i-a aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii și

picioarele pe diferite părți ale corpului, cauzându-i vatamari corporale ușoare.

De către organul de urmărire penală Bădărău Oleg a fost învinuit în aceea că,

aproximativ în luna aprilie 2012, a organizat și a condus un grup criminal

organizat, din componența caruia făceau parte Bozari Arcadie, Peca Iurie,

Bahnari Valeriu și Pelin Victor, care împreună, printr-o înțelegere prealabilă,

împărțind rolurile, din interes material, s-au organizat în scopul deposedării

persoanei de bunuri în proporții deosebit de mari.

Potrivit rechizitoriului, Bădărău Oleg având intenția de a-l deposeda pe cet.

Preanicov Serghei de SRL „Aser-Computer”, aproximativ în aprilie 2012,

motivând că are capacitate de administrator, fiind anterior colaborator de poliție

2

și dispune de cunoștințe în organele de drept, unde va putea înlesni considerabil

activitatea acestei întreprinderi și va rezolva toate problemele apărute cu organele

de control, ducându-l în eroare pe Preanicov Serghei precum ca SRL „Aser-

Computer” are probleme cu organele de drept, care au sechestrat 57 tone de

metal, i-a propus să înregistreze întreprinderea sus numită pe numele sau, însă

Preanicov Serghei a refuzat. Ulterior, pe parcursul lunilor aprilie-iulie 2012,

Bădărău Oleg de nenumerate ori a insistat față de de Preanicov Serghei ca acesta

să înregistreze societatea pe numele sau, dar ultimul de fiecare dată refuza.

În continuare, la 05 iulie 2012, în jurul orei 1400, Bădărău Oleg urmărind scopul

finisării intenției sale criminale, îndreptate spre deposedarea lui Preanicov

Serghei de avere, pentru a-l influența psihic și fizic pe acesta, precum și pe

administratorul SRL „Aser-Computer”-Pîrvu Sergiu, s-a deplasat la baza de

colectare a metalului uzat, care aparține acestei întreprinderi, amplasată în mun.

Chișinău, str. Sarmizegetusa, 94/2, unde, i-a invitat pe membrii grupării

criminale organizate pe care o conducea și anume pe Peca Iurie, Bahnari Valeriu,

Pelin Victor și Bozari Arcadie, care l-au maltratat pe Preanicov Serghei,

cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2130/D din

23.08.2012, vătămări corporale ușoare.

De către organul de urmărire penală Bozari Arcadie a fost învinuit în aceia

că aflându-se pe teritoriul bazei de colectare a metalului uzat din mun. Chișinău,

str. Sarmizegetusa, 94/2, în timp ce toți membrii grupării criminale insistau la

transmiterea dreptului de proprietate asupra afacerii sau a recompensei în sumă

de 50 000 dolari SUA, i-a amenințat pe Preanicov Serghei și Pîrvu Sergiu cu un

pistol de model „Gloc 17” nr. LV 256.

stat, care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să

fie condamnați:

- Bozari Arcadie în baza art. 42 alin. (2), 46, 189 alin. (6) Cod penal, la 14 ani

închisoare, în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4 ani închisoare și în baza art.

2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, la 10 ani închisoare. Cu stabilirea pedepsei

definitive în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, 15 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

desfășura activitate legată de circulația substanțelor narcotice pe un termen de 3

ani;

- Bădărău Oleg, în baza art. 42 alin. (3), 46, 189 alin. (6) Cod penal, la 14 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis;

3

- Peca Iurie, Bahnari Valeriu și Pelin Victor, în baza art. 42 alin. (2), 46, 189

alin. (6) Cod penal, la 13 ani închisoare, fiecare, cu executarea în penitenciar de

tip închis.

În argumentarea soluției solicitate procurorul a invocat, că instanța de fond

incorect a apreciat probele administrate, deoarece partea acuzării a prezentat

suficiente probe care, în opinia acestuia, confirmă vinovăția inculpaților în

săvîrșirea infracțiunilor imputate prin rechizitoriu, acestea nefiind apreciate de

instanță la justa lor valoare, și anume: declarațiile părților vătămate Preanicov S.

și Pîrvu S., precum și declarațiile martorilor Axentiev V., Lacusta A., Ciuvalschi

E., Ursachi G., Svistal N., Digori T., Cușnir I., Filat V., Anton I. și alte probe, care

au fost puse la baza învinuirii și, neîntemeiat a adoptat o sentință de achitare a

tuturor inculpaților pe capătul ne învinuire în baza art. 42 alin. (2),(3), 46, 189

alin. (6) Cod penal, precum și fără nici un temei a reîncadrat acțiunile lui Bozari

A. în din prevederile art art. 2171 alin. (4) lit. d) în cele ale art. 217 alin. (4) lit. d)

Cod penal.

3.2 Apel împotriva sentinței a declarat și inculpatul Bozari A., care a solicitat

casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința sa

pe motiv că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

incriminate.

În motivarea apelului declarat apelantul a invocat următoarele:

- concluziile instanței de fond referitor la vinovăția sa în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de 217 alin. (4) lit. d) Cod penal, sunt bazate pe

presupuneri, deoarece pachețelul depistat în automobilul său a fost pus de

colaboratorii de poliție pentru a fi ilegal învinuit și condamnat;

- greșite sunt și concluziile instanței referitor la condamnarea sa pe capătul

de învinuire prevăzut de art. 287 alin. (3) Cod penal, deoarece dînsul nu a

acționat din intenții huliganice, și nu a avut scopul de a încălca ordinea publică,

acționînd doar cu scopul de a contracara acțiunile calomnioase ale presupusei

părți vătămate;

- instanța de fond a admis în calitate de probe înregistrările video, care au

fost acumulate cu încălcări procedurale fără a fi autorizate de judecătorul de

instrucție.

apelul inculpatului Bozari Arcadie a fost respins ca tardiv.

Apelul declarat de acuzatorul de stat a fost admis, și în temeiul art. 409 Cod

4

de procedură penală, casată total sentința contestată și pronunțată o nouă

hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță potrivit căreia:

Bozari Arcadie, Pelin Victor, Bahnari Valeriu și Peca Iurie au fost achitați de

sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevazute de art. 42 alin. (3), 46, art. 189,

alin.(6) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Bădărău Oleg a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevazute de art. 42 alin. (3), art. 46, art. 189 alin. (6) Cod penal, pe motiv că nu

s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Bozari Arcadie a fost condamnat:

- în baza art. 2171 alin.(4) lit. b) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita anumite activități ce țin de

circulația substanțelor narcotice, psihotrope sau analoagelor lor pe un termen de

3 ani;

- în baza art. 287 alin.(3) Cod penal, la 4 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin.(l) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor stabilite, definitiv lui Bozari

Arcadie i-a fost aplicată pedeapsa - 9 ani închisoare, cu executarea în penitenciar

de tip închis, cu privarea de dreptul a ocupa funcții sau de a exercita anumite

activități ce țin de circulația substanțelor narcotice, psihotrope sau analoagelor

lor pe un termen de 3 ani.

reținut că, sentința contestată a fost pronunțată public la 10.03.2016 în prezența

lui Bozari A. și apărătorului acestuia Popa A., însă necătînd la acest fapt

inculpatul a declarat apel abia la 08.04.2016 - adică peste termenul prevăzut la

art. 402 Cod de procedură penală.

Cât privește apelul acuzatorului de stat instanța de apel a conchis că acesta

urmează a fi admis, cu casarea sentinței, inclusiv din oficiu în temeiul art. 409

alin. (2) Cod de procedură penală.

În argumentarea soluției adoptate Colegiul penal a rețiut, că instanța de

fond la baza sentinței a pus declarațiile martorilor Svistal N., Ursachi G., Axenti

V. și Svistal V., care au fost audiați cu încălcarea prevederilor art. 105, 108, 109,

337, 369 Cod de procedură penală. Astfel, nici unul din martorii nominalizați nu

a depus jurământul în conformitate cu prevederile art. 108 CPP și nu a fost

avertizat de răspundere penală potrivit prevederilor art. 312-313 CPP. Martorii

Ursachi G. și Axenti V., nu au semnat în general declarațiile depuse, iar Svistal

N. a semnat doar pe ultima filă, contrar prevederilor art. 337 CPP, care stipulează

5

că veridicitatea declarațiilor se confirmă de către martor prin aplicarea

semnăturii pe fiecare declarație. În consecință Colegiul a reținut că, martorilor

Svistal N., Ursachi G., Svistal V. și Axenti V., nu li s-a adus la cunoștință obiectul

cauzei și nu le-a fost asigurată posibilitatea de a face cunoștință cu declarațiile

depuse și a le semna.

În continuare, Colegiul a constatat fapta și circumstanțele comiterii de către

Bozari A. a infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin.(4), lit. b) Cod penal – circulația

ilegală a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, în proporții deosebit de mari,

invocate în rechizitoriu și a conchis că, instanța de fond neîntemeiat a ajuns la

concluzia că acțiunile inculpatului urmează a fi reîncadrate în prevederile art.

217 alin.(4), lit. b) Cod penal, deoarece în urma cercetării tuturor probelor

prezentate de acuzare pe acest capăt de învinuire cu certitudine s-a constatat că

inculpatul a păstrat substanțele narcotice anume cu scop de înstrăinare.

La fel, Colegiul penal a conchis că prin probele puse la baza rechizitoriului

a fost pe deplin dovedită vinovăția lui Bozari A. în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

Referitor la învinuirea adusă inculpaților Bozari A., Pelin V., Bahnari V. și

Peca Iu. în baza art. 42 alin. (2), art. 46, art. 189 alin. (6) Cod Penal și inculpatului

Bădărău O. în baza art. 42 alin. (3), art. 46, art. 189 alin. (6) Cod Penal, Colegiul a

conchis, că aceasta nu a fost dovedită, iar ansamblul de probe prezentate,

analizate prin prisma veridicității, pertinenței, utilității și concludenții nici de

cum nu demonstrează vinovăția inculpaților în cele incriminate.

În argumentarea acestei concluzii instanța de apel a reținut, că șantajarea

lui Pîrvu S. cu scopul de a transmite dreptul de proprietate asupra SRL „Aser

Computer” este neconformă circumstanțelor de fapt constate în cadrul cercetării

judecătorești, întrucât acesta nu deținea careva drepturi asupra societății

nominalizate, nefiind fondatorul acesteea, precum și nu a deținut nici funcția de

administrator, după cum a fost indicat în rechizitoriu. Tot aici, Colegiul a reținut

că din declarațiile lui Pîrvu S. rezultă că dânsul nu a fost șantajat de inculpați și

de la acesta nu s-au solicitat careva mijloace bănești.

De asemenea, instanța de apel a conchis, că în speță nu s-a constat nici

faptul că Bădărău O. prin aplicarea violenței sau amenințarea cu moartea ar fi

solicitat de la Preanicov S. transmiterea dreptului de proprietate asupra

SRL „Aser-Computer”. Astfel, Colegiul a statuat că declarațiile martorilor

angajați ai acestei firme urmează a fi apreciate critic, deoarece sunt contradictorii,

iar persoanele audiate se află în relații de subordonare față de Preanicov S.

6

În continuare instanța a conchis, că în speță cu certitudine s-a stabilit

că prezența inculpaților pe teritoriul acestei baze la data de 05.07.2012 nu a fost

coordonată în prealabil, dar a fost o coincidență de circumstanțe, iar incidentul

s-a produs în mod spontan, ca rezultat al refuzului lui Preanicov S. și Pîrvu S. de

a se saluta.

Soluționând chestiunea referitoare la categoria și termenul de pedeapsă

instanța de apel conducîndu-se de prevederile art. 7,61,75 Cod penal, ținînd cont

de circumstanțele cauzei precum și de gravitatea infracțiunilor săvîrșite de

Bozari A. a conchis, că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate nu poate

fi atins decât prin aplicarea pedepsei închisorii în limitele sancțiunilor normelor

penale în baza cărora acesta a fost condamnat.

de stat, care, invocând temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, solicită casarea parțială a hotărârii contestate în partea

achitării lui Bozari A., Pelin V., Bahnari V. și Peca Iu. de sub învinuirea în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de de art. 42, alin. (2), 46, art. 189, alin.(6) Cod

penal și a lui Bădărău O. de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art. 42 alin. (3), art. 46, art. 189 alin. (6) Cod penal, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

În argumentarea soluției solicitate procurorul a invocat că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate în apelul acuzării, iar

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Astfel,

consideră că acuzarea a prezentat suficiente probe, care cu certitudine dovedesc

vinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunii de șantaj a părților vătămate

Preanicov S. și Pîrvu S., probe, care nu au primit o apreciere la justa valoare.

6.1 Decizia instanței de apel a fost contestată cu recurs ordinar și de avocatul

Gandrabur V. în numele inculpatului Bozari A., care invocând temeiurile de

drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 10), 12) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărîri de achitare pe capetele de învinuire

prevăzute de art. 287 alin. (3) și art. 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal sau menținerea

sentinței instanței de fond în această parte.

În argumentarera soluției solicitate recurentul a invocat următoarele:

- incriminarea eronată a infracțiunii de huliganism prevăzută de art. 287

alin. (3) Cod penal;

 în acțiunile lui Bozari A. nu poate fi reținută componența acestei infracțiuni

deoarece materialul probator infirmă existența motivului huliganic al faptei

7

comise de inculpat, iar reeșind din concluziile raportului de expertiză medico-

legală nr. 512 din 24.08.2012, rezultă că lui Filimon V. i-au fost cauzate vătămări

corporale ușoare, respectiv fapta urmează a fi calificată în baza art. 78 Cod

contravențional;

 organul de urmărire penală nejustificat și absolut neprobat i-a incriminat

lui Bozari A. utilizarea armei de foc în circumstanțele descrise în rechizitoriu pe

acest capăt de învinuire, or obiectul recunoscut ca armă de foc la săvîrșirea

infracțiunii în realitate a fost o jucărie din plastic, fapt confirmat și de partea

vătămată Filimon V., care a fost demonstrată de inculpat doar în scop de apărare;

-imputarea nejustificată a infracțiunii prevăzute de art. 2171 Cod penal;

 organul de urmărire penală nu a confirmat prin probe pertinente deținerea

de către Bozari A. a substanțelor narcotice, or procesul-verbal de percheziție a

automobilului din 13.01.2011 nu confirmă că pachețelele depistate aparțin lui

Bozari A. asta în contextul lipsei unor probe certe în acest sens cum ar fi

amprentele;

 instanța de apel eronat a stabilit că Bozari A. a păstrat substanțele narcotice

cu scop de înstrăinare și neîntemeiat a pus la baza concluziei privind vinovăția

inculpatului pe acest capăt de învinuire proba decisivă, declarațiile martorului

Anton I., care nu a fost audiat în cadrul cercetării judecătorești, iar la urmărirea

penală nu a avut loc confruntarea dintre acesta și Bozari A., astfel fiind încălcat

principiul nemijlocirii examinării probelor de către instanța de apel.

 aprecierea eronată a probei comunicatul urmăririi tainice nr. 13 din

31.12.2011, or prin această probă nu se confirmă că în acea zi Anton A. s-a întîlnit

anume cu Bozari A., sau că acesta ar fi procurat de la Bozari A. substanțe

narcotice, în condițiile în care nu s-a stabilit și nu s-a identificat ce tip de substanțe

narcotice și-a injectat Anton A. după ieșirea din farmacie;

 instanța de apel nu a pus la baza actului de dispoziție probele administrate

și cercetate în cadrul instanței de apel, prin prisma pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, astfel a omis să interogheze partea vătămatră Filimon

V. și martorul Anton I., astfel greșit a ajuns la concluzia privind vinovăția lui

Bozari A. în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) și 287 alin. (3) Cod penal, or ansamblul

de probe cercetate nu demonstrează vinovățuia inculpatului pe aceste capete de

învinuire;

- calificarea greșită a faptelor inculpatului au dus la aplicarea unor sancțiuni

privative de libertate ce nu corespund faptelor real săvârșite, privîndu-l pe acesta

de dreptul la suspendarea executării pedepsei stabilite;

8

- din conținutul dispozitivului deciziei contestate rezultă că instanța de apel

a admis parțial apelul acuzatorului de stat, însă asemenea soluție nu se regăsește

în prevederile art. 415 Cod de procedură penală, care expres și exhaustiv

stabilește deciziile pasibile adoptării de această instanță;

- respingînd apelul inculpatului ca fiind tardiv, instanța nu a ținut cont de

faptul că Bozari A. nu a fost prezent la data pronunțării sentinței din 10.03.2016,

fapt confirmat prin înregistrările audio al ședințelor de judecată și a aflat despre

soluția adoptată abia la 28.03.2016. Mai mult, instanța nici nu a pus în discuție

posibilitatea repunerii în termen a apelului, fapt ce denotă interpretarea greșită

a legii;

- instanța de apel a încălcat prevederile art. 8 CPP, art. 21 din Constituția

RM, lăsând în sarcina lui Bozari A. obligațiunea de a dovedi nevinovăția sa.

6.2 Cu recurs ordinar a contestat decizia instanței de apel și inculpatul

Bozari A., care invocând temeiurile de drept prevăzute la pct. 6), 8), 12) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârii contestate cu

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare pe toate capetele de învinure.

În motivarea recursului declarat recurentul a invocat următoarele:

- instanța de apel eronat a pus la baza concluziei sale privind vinovăția

inculpatului declarațiile părții vătămate Filimon V., date în cadrul urmăririi

penale, or acesta atât în instanța de fond cât și cea de apel nu a fost audiat;

- reieșind din circumstanțele de fapt, locul, timpul, modul, durata și

condițiile săvârșirii faptei, rezultă că în acțiunile lui Bozari A. lipsesc elementele

constitutive ale infracțiunii de huliganism, nefiind încălcată ordinea publică, iar

acțiunile inculpatului au avut o orientare anume spre Filimon V., care l-a jignit

în cadrul discuțiilor telefonice;

- din conținutul deciziei contestate nu este clar în privința cărei persoane s-

a examinat infracțiunea de huliganism, or la fila nr. 42 pct. 3 instanța indică:

„Colegiul penal va aprecia critic declarațiile părții vătămate Iordachi Victor date în

cadrul instanței de apel precum că acesta a luat primul scaunul(..) Mai mult în primă

instanță, partea vătămată a declarat că inculpatul, Anghelici Cristian, a fost cel care a

inițiat conflictul...” Astfel, persoanele respective menționate de instanța de apel în

argumentarea soluției privind vinovăția lui Bozari A. în săvîrșirea infracțiunii de

huliganism, sunt străine circumstanțelor descrise în rechizitoriu și reținute în

sentința primei instanțe;

- soluția instanței de apel pe capătul de învinuire prevăzut de art. 2171 alin.

(4) lit. d) Cod penal, la fel este ilegală și neîntemeiată, or instanța ignorând

prevederile art. 111 alin. (2) și 371 alin. (1) Cod de procedură penală, a pus la baza

9

hotărârii adoptate declarațiile martorului Anton I., care nu a fost audiat

nemijlocit nici în instanța de fond și nici în cea de apel;

- probele care au fost prezentate de acuzare pe acest episod nu au fost

apreciate de instanța de apel sub aspectul legalității lor, or lui Bozari A. nu i-a

fost înmînată copia ordonanței din 27.12.2011 privind efectuarea percheziției , iar

încheierea judecătorului de instrucție din 27.12.2011, prin care a fost admis

demersul procurorului privind autorizarea efectuării percheziției în automobilul

de model „Toyota” cu nr/î BR AS 961, nu corespunde exigențelor art. 306 Cod de

procedură penală, întrucât fiind autorizată efectuarea percheziției nu a fost

indicată persoana sau organul abilitat în sarcina căruia s-a pus efectuarea

acesteia;

Procesul verbal de percheziție din 13.01.2012 contrar prevederilor art. 260

alin. (5) CPP nu a fost semnat pe fiecare pagină de către persoanele care au

participat la efectuarea acestei acțiuni, astfel ofițerul de urmărire penală Veveriță

V. a semnat doar 3 din cele 4 pagini, iar prin prisma art. 94 alin. (1) pct. 8 CPP,

acest act nu poate fi admis ca probă;

-înregistrarea video a percheziției la fel nu poate fi admisă ca probă, or

imaginile nu sunt clare, sunt selective, iar persoana care înregistra imaginile

anticipa acțiunile persoanei care efectua percheziția, direcționând în repetate

rânduri camera de luat vederi anume spre locul unde se pretinde că au fost

depistate drogurile;

- măsurile operative de investigații au fost dispuse în lipsa deciziei

conducătorului care exercita activitatea operativă de investigații sau adjunctul

acestuia.

penală, avocatul Josan D. în numele lui Bădărău O. a depus referință privind

opinia sa asupra recursului ordinar declarat de acuzatorul de stat, menționînd că

recurentul deși a indicat prevedereile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, în esență critică aprecierea probelor, însă un asemenea temei nu se

regăsește în temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, prin urmare, consideră că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil.

motivele invocate, Colegiul penal consideră că acestea urmează a fi respinse din

următoarele considerente.

8.1. Cu referire la recursul acuzatorului de stat:

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

10

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Drept temei pentru declararea recursului ordinar, procurorul a invocat

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, din care rezultă că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Tot aici Colegiul relevă, că acuzatorul de stat critică decizia instanței de

apel doar în partea achitării lui Bozari A., Pelin V., Bahnari V. și Peca Iu. de sub

învinuirea în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 42, alin. (2), 46, 189, alin.(6)

Cod penal și a lui Bădărău O. de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 42 alin. (3), 46, 189 alin. (6) Cod penal, argumentând că probele

prezentate de acuzare în sprijinul învinuirii au fost eronat apreciate, astfel că în

opinia sa, decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizând decizia recurată în raport cu motivele invocate Colegiul

constată că nici unul din temeiurile, la care se referă autorul recursului, nu este

aplicabil din punctul de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Potrivit art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

și oricăror probe noi prezentate instanței de apel, fiind obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin

apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-

a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis,

dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

În speță, instanța de apel examinînd cauza, just a stabilit starea de fapt și

de drept, pronunțîndu-se asupra tuturor motivelor invocate în apelul

procurorului, apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei iar toate probele în ansamblu - din punct

11

de vedere al coroborării lor, adoptînd în așa mod o hotărâre legală și întemeiată,

ținând cont de prevederile art.101 Cod de procedură penală, just ajungând la

concluzia de achitare a inculpaților (pe epizodul de șantaj din 05.07.2012) pe

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Astfel, în opinia instanței de recurs instanța de apel, constatând

lipsa probelor ce ar confirma existența faptei infracțiunii de șantaj în acțiunile lui

Bozari A., Pelin V., Bahnari V., Bădărău O. și Peca I., corect a dispus achitarea

acestora.

Prin urmare, instanța ierarhic inferioară a dat o apreciere corectă actelor

cauzei, precum și declarațiilor martorilor Lăcustă Aurel, Ciuvalschi Eugen, Ursachi

Grigore, Svistal Nicolae, Axentiev Vadim, Digor Fiodor, Svistal Vasile, Leca Mihail,

Rusu Vladimir și Buștiuc Iurie, care fiind audiați au declarat că din inculpați până

la incident l-au cunoscut doar pe Bădărău O., care venea uneori pe teritoriul bazei

de colectat metal, însă careva indicații de la acesta nu primeau și nu cunoșteau

ce funcție deținea dânsul, martorului Cușnir Irina, din care rezultă că între ea,

Preanicov și Bădărău O. a avut loc o discuție referitor la modificarea contractului

de arendă în sens că în loc de SRL „Arcer Computer” să fie indicat Bădărău O. În

perioada martie-iulie 2012 pe teritoriul bazei i-a văzut atât pe Preanicov S. cât și

pe Bădărău O., iar din cuvintele lui Preanicov S. a înțeles că acetia urmau să

dezvolte careva afaceri împreună; declarațiile martorilor Bădărău Alexandru,

Bădărău Alexandra, Bulgaru Sergiu, din care rezultă că Bădărău O. i-a împrumutat

bani lui Preanicov S. prin intermediul fiului său Bădărău Al.; declarațiile

martorului Miron Eugen, potrivit cărora acesta la rugămintea lui Bădărău O. a

investigat situația de la SRL „Arcer Computer” în vederea rezolvării unor

probleme cu care se confrunta întreprinderea dată.

În continuare, în viziunea instanței de recurs, instanța de apel corect

a conchis că învinuirea înaintată lui Bozari A., Pelin V., Bahnari V., Bădărău

O. și Peca Iu. privind șantajarea lui Pîrvu S. este neconformă circumstanțelor de

fapt constatate, întrucât acesta nu deținea dreptul de proprietate asupra SRL

„Arcer Computer”, și nici nu ocupa funcția de administrator al acestei

întreprinderi, iar din declarațiile ultimului date în cadrul instanței de apel

rezultă, că inculpații nu l-au șantajat și de la el nu au fost solicitate careva

mijloace bănești.

Tot aici Colegiul reține, că prin probele prezentate de acuzare nu a fost

confirmat nici faptul șantajării lui Preanicov S., or nici un martor audiat nu a

făcut careva declarații în acest sens, iar din interceptările convorbirilor între

Preanicov S. și Bădărău O. nu reultă că ultimul a solicitat să fie reînregistrată SRL

„Aser Computer” pe numele său.

12

În consecință instanța de recurs reține că este justă și întemeiată

concluzia instanței de apel referitor la faptul că din materialele cazuzei rezultă că

între Preanicov S. și Bădărău O. au avut loc careva neînțelegeri legate de

gestionarea bazei de colectare a metalului, repartizarea profitului obținut din

această activitate, precum și careva conflict legat de nerestituirea unui împrumut

de către Preanicov S., însă acestea nicidecum nu confirmă învinuirea înaintată

prin rechizitoriu.

Tot aici Colegiul penal reține, că potrivit actului de învinuire inculpaților

le-a fost incriminat săvârșirea infracțiunii de șantaj fiind un grup criminal

organizat, Bădărău O. având calitatea de organizator, iar Bozari A., Pelin V.,

Bahnari V. și Peca Iu. – autori.

Sub acest aspect, Colegiul reține că pentru o atare constatatre acuzarea nu

a prezentat careva probe ce ar confirma faptul dat, iar din declarațiile părților

vătămate și martorilor audiați atît la urmărirea penală cât și în instanțele de fond,

astfel de afirmații nu rezultă, or din depozițiile inculpaților reiese că la 05.07.2012

Bahnari V. pentru prima dată i-a văzut pe Bozari A., Peca Iu și Pelin V., iar

Bădărău O. nu i-a cunoscut pe Bozari A. și Peca Iu.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că, în speță nu persistă condițiile

privind grupul criminal organizat stipulat în art. 46 Cod penal, or acuzarea nu a

prezentat nici o probă care ar dovedi că a existat o reuniune din mai multe

persoane, o stabilitate a acestei reuniuni, organizarea în prealabil în scopul

comiterii mai multor infracțiuni, precum și existența unui plan criminal dinainte

elaborat.

Acestea fiind menționate, Colegiul lărgit statuează că instanța de apel

corect a conchis că învinuirea adusă lui Bozari A., Pelin V., Bahnari V. și Peca Iu.

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2), 46, 189, alin.(6) Cod penal

și a lui Bădărău O. de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3), 46, 189

alin. (6) Cod penal nu și-a găsit confirmarea. Or, nici în cadrul urmăririi penale,

nici în ședința de judecată acuzarea nu a prezentat probe, care ar fi demonstrat

existența faptei infracțiunii de șantaj.

Prin urmare, Colegiul conchide că concluziile instanței de apel referitor

la achitarea inculpaților pe acest capăt de învinuire sunt întemeiate, concluzii

care, cum s-a menționat mai sus, detaliat sînt motivate și se bazează pe aprecierea

obiectivă și sub toate aspectele a probelor administrate.

Dezacordul autorului recursului cu aprecierea acestora de către instanța de

apel, nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de art.427 Cod de

procedură penală. Mai mult, analizând textul deciziei Colegiul constată că,

13

instanța de apel și-a motivat soluția adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la

motivele apelului declarat de procuror. Autorul recursului nu aduce careva

argumente, care ar combate concluzia instanțelor de judecată, dimpotrivă

argumentele invocate de procuror în cererea de recurs ordinar repetă întocmai

argumentele expuse anterior în apel, la care instanța de apel deja a dat un

răspuns motivat.

Astfel, Colegiul conchide că instanțele de judecată corect au reținut în acest

sens prevederile art.8 și 389 Cod de procedură penală, în aspectul că o sentință

de condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată printr-un ansamblu de probe cercetate

de instanța de judecată. O sentință de condamnare nu poate fi bazată pe

presupuneri. Colegiul reține că instanța de apel a ținut seama de aceste prevederi

legale, precum și de principiul că toate îndoielile apărute și care nu pot fi

înlăturate, se tratează în favoarea inculpatului și a adoptat o hotărâre întemeiată.

În consecință, se apreciază că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar și, potrivit legii, se impune respingerea recursului declarat de

procuror ca inadmisibil.

8.2.Cu referire la recursurile inculpatului Bozari Arcadie și

avocatul acestuia Gandrabur Valeriu:

Din conținutul recursului declarat de inculpat rezultă că acesta critică

decizia instanței de apel nefiind deacord cu condamnarea sa în baza art. 287 alin.

(3) și art. 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal, solicitând pronunțarea în acest sens a unei

hotărâri de achitare.

Avocatul Gandrabur V. în numele lui Bozari A. în recursul declarat propune

instanței de recurs în conformitate cu prevederile art. 430 pct. 6) Cod de

procedură penală 2 soluții: a) achitarea inculpatului de sub învinuirea de săvîrșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (3) și art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal; b)

menținerea sentinței instanței de fond.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de recurenți sub

aspectul casării hotărârii contestate cu pronunțarea unei hotărâri de achitare în

privința lui Bozari A. pe toate capetele de învinuire, Colegiul reține prevederile

art. 415 alin. (1) lit.a) Cod de procedură penală, potrivit cărora instanța de apel,

judecând cauza în ordine de apel, respinge apelul în cazul în care acesta a fost

depus peste termen.

După cum s-a menționat, instanța de apel a respins apelul inculpatului

Bozari A., din motiv că a fost declarat peste termen.

14

Astfel, conform art.402 Cod de procedură penală, termenul de apel este de

15 zile de la data pronunțării sentinței integrale.

Verificînd legalitatea deciziei instanței de apel, Colegiul conchide că

ultima, corect a respins apelul inculpatului Bozari A. ca fiind tardiv, just

menționând că acesta a fost prezent la examinarea cauzei penale în instanța de

fond, a cunoscut despre soluția instanței, iar sentința a fost pronunțată integral

la 10 martie 2016 în prezența sa și al avocatului Popa A., însă nici Bozari A. și nici

apărătorul său nu au atacat cu apel sentința adoptată, în termen de 15 zile, astfel

demonstrînd că sunt de acord cu aceasta.

În speță, inculpatul Bozari A. a declarat apel la 08 aprilie 2016, adică peste

13 zile după epuizarea termenului de declarare a acestuia prevăzut de art.402

Cod de procedură penală, prin urmare, decizia instanței de apel este legală și

întemeiată.

În conformitate cu prevederile art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală,

în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen.

Totodată, potrivit prevederilor art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală,

nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele indicate în art.

401 nu au folosit calea apelului ori au retras apelul, dacă legea prevede această

cale de atac. Persoana care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia

instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația.

Reieșind din prevederile normei penale sus menționate rezultă că, Bozari

A. și avocatul acestuia Gandrabur V. puteau contesta decizia instanței de apel

numai în partea pedepsei mai aspre stabilite de către instanța de apel pe capătul

de învinuire prevăzut de art. 287 alin. (3) Cod penal și în partea reîncadrării

acțiunilor lui Bozari A. din prevederile art. 217 alin. (4) lit. b) în cele ale art. 2171

alin. (4) lit. b) Cod penal.

Însă, analizînd textul recursurilor Colegiul remarcă că, atât inculpatul cât

și avocatul acestuia în recursurile declarate își exprimă dezacordul cu aprecierea

probelor, invocând că în acțiunile lui Bozari A. lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunii de huliganism în speță (în opinia acestora) fapta inculpatului

urmează a fi calificată în baza art. 78 Cod contravențional, iar pe capătul de

învinuire prevăzut de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal să fie pronunțată o sentință

de achitare. Altfel spus, recurenții critică aprecierea probelor nefiind deacord cu

soluția instanței referitor la vinovăția lui Bozari A.

15

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, solicitările recurenților de a pune

în discuție în instanța de recurs vinovăția inculpatului sunt neîntemeiate, de

vreme ce instanța de apel a respins apelul inculpatului Bozari A., pe motiv că a

fost depus peste termenul legal prevăzut de lege, fapt ce echivalează cu

neutilizarea de către acesta a căii ordinare de atac – apelul.

În continuare, analizând decizia contestată în partea reîncadrării acțiunilor

lui Bozari A. din prevederile art. 217 alin. (4) lit. b) în cele ale art. 2171 alin. (4) lit.

d) Cod penal, ținând cont de cea de a 2-a soluție propusă de avocatul Gandrabur

V. în recursul său și anume: b) menținerea sentinței instanței de fond și criticile

invocate de recurenți la acest capitol, Colegiul lărgit reține că soluția instanței de

apel în această parte este justă și întemeiată, aceasta fiind bazată pe probe

pertinente și concludente și anume: comunicatul urmăririi tainice nr. 13 din

31.12.2011, procesul-verbal de percheziție din 13.01.2012 și raportul de expertiză nr. 86

din 16.01.2012.

Argumentul inculpatului precum că organul de urmărire penală nu a

confirmat prin probe pertinente deținerea de către Bozari A. a substanțelor

narcotice este neîntemeiat și urmează a fi resins, or faptul deținerii de către acesta

a substanțelor narcotice este confirmat prin procesul-verbal de percheziție din

13.01.2012, potrivit căruia din automobilul de model „Toyota Prado”, condus de

Bozari A. au fost depistate și ridicate două pachețele din polietilenă cu praf de

culoare cafenie, iar potrivit raportului de expertiză nr. 86 din 16.01.2012 praful

din pachețelele ridicate reprezintă substanță narcotică heroina cu masa de 9,88

gr. și respectiv 0,96 gr.

Cît privește argumentul apărării referitor la faptul că instanța de apel

neîntemeiat a pus la baza concluziei privind vinovăția inculpatului pe acest capăt

de învinuire declarațiile martorului Anton I., Colegiul relevă că, proba respectivă

într-adevăr nu poate fi acceptată, deoarece la cercetarea ei nu au avut acces toate

părțile în egală măsură așa cum prevede art. 101 alin. (4) Cod de procedură

penală, însă, celelalte probe descrise mai sus, mai cu seamă comunicatul

urmăririi tainice nr. 13 din 31 decembrie 2011 (f.d.222-232, vol. I) din care rezultă

că Anton I. s-a deplasat la domiciliul inculpatului din XXXXXXXXXXXXX, unde

s-a aflat aproximativ 15 min., după care s-a deplasat cu automobilul la farmacia

„Mama” din bd. Negruzzi, 2, unde a procurat o seringă și pastile „Valeriană” și

deplasându-se cu automobilul pe adresa bd. Negruzzi, nr. 1 și-a injectat o

substanță necunoscută, cu certitudine dovedesc comiterea de către Bozari A. a

infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal.

16

În continuare, instanța de recurs reține că în speță calificatuivul „cu scop de

înstrăinare” a fost pe deplin demonstrat, or probele administrate de organul de

urmărire penală confirmă că acesta a păstrat substanțele narcotice cu scopul de a

le realiza. În argumentarea acestei concluzii Colegiul reține că potrivit procesului

verbal de percheziție din 13.01.2012 în automobilul inculpatului au fost depistate

și ridicate 2 pachețele de polietilenă în care se afla substanță narcotică heroina cu

masa de 9,88 gr. și respectiv 0,96 gr. Astfel, depistarea în automobil a substanței

narcotice într-o cantitate impunător de mare, aceasta fiind împărțită și ambalată

în pachețele cu masă diferită (mai mică), adică pregătită după unele criterii bine

determinate, dovedesc scopul urmărit de către inculpat de înstrăinare a

substanțelor narcotice, or în cazul în care Bozari A. ar fi păstrat această substanță

narcotică pentru propriul consum, nu era necesar ambalarea ei în „doze” mai

mici.

Reieșind din cele menționate, Colegiul respinge alegațiile recurenților prin

care se invocă că calificarea greșită a faptelor inculpatului au dus la aplicarea

unor sancțiuni privative de libertate ce nu corespund faptelor real săvârșite,

privîndu-l pe acesta de dreptul la suspendarea executării pedepsei stabilite, or

după cum s-a menționat anterior concluzia instanței de apel în partea

reîncadrării acțiunilor lui Bozari A. din prevederile art. 217 alin. (4) lit. b) în cele

ale art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, este justă și întemeiată, iar pedeapsa

stabilită este proporțională în raport cu gravitatea faptelor comise.

Încălcările de la urmărirea penală la care se referă în recurs avocatul (lui

Bozari A. nu i-a fost înmînată copia ordonanței din 27.12.2011 privind efectuarea

percheziției, încheierea judecătorului de instrucție din 27.12.2011, privind autorizarea

efectuării percheziției în automobilul de model „Toyota” cu nr/î BR AS 961, nu

corespunde exigențelor art. 306 CPP; procesul-verbal de percheziție din 13.01.2012

contrar prevederilor art. 260 alin. (5) CPP nu a fost semnat pe fiecare pagină de către

persoanele care au participat la efectuarea percheziției), nu pot servi temei de achitare

a inculpatului Bozari A., deoarece nu sunt atât de esențiale, suplimentar

încălcările menționate urmau a fi puse în discuție la faza de urmărire penală, sau

după ce au luat cunoștință cu materialele cauzei (art. 251 alin.(4) Cod de

procedură penală).

Referitor la eroarea strecurată la fila nr. 42 pct. 3 din textul deciziei instanței

de apel Colegiul reține, că aceasta este o eroare materială care nu afectează

legalitatea soluției și poate fi soluționată în ordinea prevăzută la art. 249 Cod de

procedură penală, de instanța care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori

din oficiu.

17

La fel este neîntemeiat și următorul argument potrivit căruia soluția

adoptată de instanța de apel nu se regăsește în prevederile art. 415 Cod de

procedură penală, or potrivit dispozitivului aceasta a casat sentința, inclusiv din

oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod penal și a pronunțat o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, soluție care este prevăzută de art. 415

alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală.

Argumentul recurenților prin care se invocă că înregistrarea video a

percheziției nu poate fi admisă ca probă, deoarece imaginile nu sunt clare, sunt

selective, iar persoana care înregistra imaginile anticipa acțiunile persoanei care

efectua percheziția, direcționând în repetate rânduri camera de luat vederi

anume spre locul unde se pretinde că au fost depistate drogurile, urmează a fi

respins, or instanța de apel nu și-a bazat concluzia privind vinovăția lui Bozari

A. pe înregistrarea video a percheziției, aceasta nefiind menționată în decizie ca

probă.

În consecință, instanța de recurs conchide că totalitatea argumentelor

invocate de recurenți nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor și ca

urmare acestea nu sunt suficiente pentru a constitui erori procesuale ce ar putea

influența autenticitatea concluziilor instanței de apel.

Totodată s-a constatat că instanța de apel a examinat prezenta cauza penală

fără careva abateri de la normele de procedură și corect a apreciat probele

cercetate sub toate aspectele, iar în hotărârea adoptată a realizat o justă

interpretare și aplicare a normelor de procedură penală, decizia adoptată fiind

legală, întemeiată și riguros argumentată, faptelor comise de inculpatul Bozari

A. li s-a dat o încadrare juridică corectă, motivarea soluției fiind bazată pe

probele administrate în cadrul procesului penal și verificate în ședința de

judecată a instanței de apel, pedeapsa fiind stabilită de instanță argumentat,

luându-se în considerare prevederile legale ce reglementează acest aspect.

În acest context, Colegiul penal consideră că argumentele invocate de către

inculpatul Bozari A. și avocatul acestuia Gandrabur V. în recursurile declarate

sunt neîntemeiate, fapt ce determină incontestabil concluzia de respingere a

acestora ca inadmisibile cu menținerea hotărârii contestate.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău Guțan Pavel, inculpatul Bozari

Arcadie și avocatul acestuia Gandrabur Valeriu, împotriva deciziei Colegiul

18

penal al Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016, în cauza penală în privința lui

Bozari Arcadie XXXXX, Peca Iurie XXXXX, Bahnari Valeriu XXXXX, Pelin

Victor XXXXXX și Bădărău Oleg XXXXX, cu menținerea hotărîrii contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 aprilie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

19