1ra-399/2017 — art.192/1 alin.1 CP

1ra-399/2017 — art.192/1 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-399/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

22 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Petru Ursache,

judecători: Nadejda Toma și Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Sîrbu Violeta în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2016, în

cauza penală în privința lui

Odobescu Veaceslav XXX, născut la

XX.XX.XXX, originar și domiciliat

mun. XXX, str. XXX, nr. X, ap. X.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.11.2013 – 21.03.2016;

Instanța de apel: 13.04.2016 – 03.10.2016;

Instanța de recurs: 16.01.2017 – 22.03.2017.

A C O N S T A T A T :

Odobescu Veaceslav a fost achitat de sub învinuirea incriminată în baza art.

192/1 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

Totodată, Odobescu V. a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264/1 alin. (4) Cod penal, însă a fost liberat de răspunderea

penală, cu încetarea procesului penal în legătură cu intervenirea termenului

prescripției tragerii la răspundere penală.

Odobescu Veaceslav este învinuit de faptul că, în noaptea spre 01 august 2013,

urmărind scopul răpirii mijlocului de transport, fără scop de însușire, aflându-

se pe teritoriul stației de deservire auto a SRL „Glijstar", amplasată pe str.

Ismail 105 A, mun. Chișinău, acționând prin intenție directă, fără a solicita

permisiunea proprietarului sau a administratorului stației de deservire auto,

s-a urcat la volanul autoturismului de model Renault Super-5 cu nr. î. XXX, ce

aparține lui Pașcenco Vasilii și s-a pornit cu acesta în scopuri personale pe

străzile municipiului Chișinău.

1

Tot Odobescu Veaceslav, fiind persoană ce nu deține permis de conducere,

deoarece a fost privat de dreptul de conducere a mijlocului de transport, la data

de 01 august 2013, aproximativ la orele 03:30, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, a urcat la volanul autoturismului de model Renault Super-5 cu nr. î.

XXX și deplasându-se pe str. N. Dimo intersecție cu str. N. Costin mun. Chișinău,

a fost stopat de către inspectorul BP al INP mun. Chișinău, Turtă Sergiu, pentru

deplasare inadecvată precum și pe motivul verificării actelor necesare

conducerii mijlocului de transport. Ulterior, în rezultatul discuțiilor, inspectorul

de patrulare constatând suspiciuni privind conducerea automobilului în stare

de ebrietate, l-a însoțit pe Odobescu Veaceslav la Dispensarul Narcologic

Republican al Ministerului Sănătății, unde ultimul a fost supus testării

alcoolscopice cu alcooltestul, însă la cerințele legitime de a fi supus recoltării

probelor în cadrul examenului medical, a refuzat de la examenul medical,

împotrivindu-se și împiedicând în acest mod activitatea legală de stabilire a

stării de ebrietate și naturii ei, acțiuni prin care a încălcat prevederile pct. 11,

lit. j) al RCR, în conformitate cu care conducătorul de vehicul înainte de plecare

și în timpul deplasării, este obligat să se supună, la solicitarea agentului de

circulație, procedurii de testare a aerului expirat sau, după caz, examenului

medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei,

consumului de droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de medicamente cu

efecte similare. Conform procesului verbal al examinării medicale de constatare

a faptului stării de ebrietate și a naturii ei nr. 1029 din 01.08.2013, Odobescu

Veaceslav se afla în stare de ebrietate alcoolică, în aerul expirat fiind depistat

0,57 mg/l de alcool, refuzând însă de la recoltarea probelor biologice în cadrul

examenului medical.

Pașcenco V.

3.1. Procurorul a solicitat, casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care a-l

recunoaște culpabil pe Odobescu Veaceslav în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 192/1 alin. (1) Cod penal și a-i stabili pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A-l recunoaște culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264/1

alin. (4) Cod penal și în legătură cu intervenirea termenului de prescripție, a

înceta procesul penal.

A admite integral acțiunea civilă și a încasa de la inculpatul Odobescu

Veaceslav în beneficiul părții vătămate Pașcenco V. suma de 33500 lei.

În argumentarea apelului, procurorul a invocat, că probele puse la baza

soluției de achitare în baza art. 192/1 alin. (1) Cod penal, nu au fost apreciate

corect.

La adoptarea hotărârii instanța de judecată, nu a luat în considerație

declarațiile părții vătămate, a martorului, cât și de alte probe prezentate de

partea acuzării, adoptând o hotărâre reieșind doar din declarațiile inculpatului.

3.2. Partea vătămată a solicitat, casarea sentinței rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia a-l recunoaște vinovat și a-l

2

condamna pe Odobescu Veaceslav în baza art. 192/1 alin. (1) și art. 264/1 alin.

(4) Cod penal, admiterea integrală a acțiunii civile, cu încasarea în mod solidar

de la inculpatul Odobescu Veaceslav și SRL „Glijstar", prejudiciul material

cauzat prin infracțiune în sumă de 22053 lei și a prejudiciului moral în sumă de

10000 lei.

În argumentarea apelului, partea vătămată a invocat că instanța de

judecată n-a luat în considerație, că partea vătămată a transmis automobilul

personal de model Renault „Super-5" cu nr. î. XXX inculpatului care era angajat

al firmei SRL „Glijstar"și anume pe teritoriul stației de deservire auto al

acesteia, amplasată pe str. Ismail, 105 A, dar nu în curtea personală a

inculpatului, ori în alt loc. Astfel, responsabili pentru integritatea automobilului

din momentul transmiterii lui pentru reparație a devenit și întreprinderea SRL

„Glijstar".

De asemenea, a menționat că niciodată nu i-a permis inculpatului să se

folosească de automobilul său. Mai mult ca atât, chiar dacă i-ar fi dat acordul,

conform Regulamentului circulației rutiere era necesară și eliberarea unui

mandat ori a unei procuri pentru ca inculpatul în lipsa părții vătămate să poată

folosi automobilul.

Consideră că urmau a fi apreciate critic declarațiile reprezentantului SRL

„Glijstar " Oleg Rusu și a martorului Hijin Veaceslav, referitor la faptul, că

inculpatul este prieten cu partea vătămată și că i-a permis lui să se deplaseze cu

automobilul și că firma i-a făcut o favoare procurând piese de schimb și a

permis utilizarea mecanismelor stației de deservire pentru reparația

automobilului, deoarece consideră că aceste declarații au fost date având ca

scop eschivarea de la răspundere penală a inculpatului Odobescu V, iar a firmei

SRL „Glijstar" - de la răspundere civilă și restituirea prejudiciului cauzat.

Astfel, a menționat că probele din dosar confirmă vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 192/1 alin. (1) Cod penal.

De asemenea, a menționat că instanța de fond incorect a respins acțiunea

civilă, deoarece în urma acțiunilor criminale ale inculpatului Odobescu

Veaceslav i-a fost deteriorat automobilul, astfel fiindu-i cauzat un prejudiciu

material în sumă de 18973,15 lei, fapt confirmat prin Raportul de evaluare a

pagubei nr. 552/05A din 14.05.2014, efectuat de către SRL „Exauto-Plus". În

legătură cu cauza dată a suportat și alte cheltuieli, iar în total i-a fost cauzat un

prejudiciu material în sumă totală de 22053 lei. Totodată, în urma acțiunilor

criminale ale inculpatului, părții vătămate i-a fost cauzat și un prejudiciu moral,

fiindu-i aduse enorme suferințe fizice și psihice inclusiv familiei, care a fost

apreciat de partea vătămată în sumă de 10000 lei.

Totodată partea vătămată și-a exprimat dezacordul cu faptul că inculpatul

Odobescu V. a fost liberat de răspundere penală pe art. 264/1 alin. (4) Cod

penal cu încetarea procesului în privința sa, în legătură cu intervenirea

prescripției tragerii la răspundere penală, deoarece tergiversarea examinării

cauzei se datorează numai faptului, că inculpatul Odobescu V. nu se prezenta în

instanța de judecată, apoi împreună cu apărătorul său au amânat de

nenumărate ori examinarea cauzei date.

3

2016, pronunțată integral la data de 03 noiembrie 2016, apelurile declarate de

către procuror și de către partea vătămată au fost admise, casată sentința în

partea achitării inculpatului și în partea acțiunii civile, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin care Odobescu

Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 192/1, alin. (1)

Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Termenul executării pedepsei aplicate lui Odobescu V. urmând a fi calculat

din ziua reținerii.

A fost admisă acțiunea civilă și dispusă încasarea de la inculpatul

Odobescu V. în beneficiul părții vătămate Pașcenco Vasili a sumei de 5000 lei,

cu titlu de prejudiciu moral, iar soluționarea prejudiciului material produs prin

infracțiune, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Veaceslav în noaptea spre 01 august 2013, urmărind scopul răpirii mijlocului

de transport, fără scop de însușire, aflându-se pe teritoriul stației de deservire

auto a SRL „Glijstar", amplasată pe str. Ismail 105 A, mun. Chișinău, acționând

prin intenție directă, fără a solicita permisiunea proprietarului sau a

administratorului stației de deservire auto, s-a urcat la volanul autoturismului

de model Renault „Super-5" cu nr. î. XXX, ce aparține lui Pașcenco Vasilii și s-a

pornit cu acesta în scopuri personale pe străzile municipiului Chișinău.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a cercetat următoarele probe:

- declarațiile inculpatului Odobescu V;

- declarațiile părții vătămate Pașcenco V;

- declarațiile martorului Hijin Vladislav (f. d. 3-4, vol. III);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 02.08.2013, efectuată de

către O.U.P. Burea Oleg, pe adresa mun. Chișinău str. Ismail 105 A , la stația de

reparație a automobilelor a S.R.L. „GLIJSTAR", prin care a fost stabilită lipsa

automobilului de model Renault „Super-5" cu nr. î. XXX (f. d. 6, vol. I);

- procesul-verbal de ridicare din 30.03.2014, prin care au fost ridicate în

copii materialele cauzei penale nr. 2013021971, pornită la data de 02.09.2013,

conform art. 264/1, alin. (3) Cod penal, în baza denunțului inspectorului de

patrulare rutieră a INP a IGP mun. Chișinău, Turtă Sergiu, pe faptul depistării

conducerii mijlocului de transport de model Renault „Super-5" cu nr. î. XXX de

către conducătorul automobilului Odobescu Veaceslav în stare de ebrietate, și

anume: copia procesului-verbal de înlăturare de la conducerea vehiculului din

01.08.2013, conform căruia la data de 01.08.2013, la ora 03.30, pe str. N. Dimo

intersecție cu str. M. Costin, mun. Chișinău, a fost înlăturat conducătorul

automobilului Odobescu Veaceslav, de la conducerea vehiculului de model

Renault „Super-5", cu nr. î. XXX, fiind dus la parcarea specială pe adresa or.

Chișinău, str. Burebista 3 A; copia procesului-verbal privind constatarea

faptului de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică

din 01.08.2013, conform căruia de către agentul constatator, inspectorul de

4

patrulare rutieră a INP a IGP mun. Chișinău, Turtă Sergiu, la data de

01.08.2013, la ora 03.40, a fost stopat conducătorul Odobescu Veaceslav, fiind

îndreptat medicului narcolog de serviciu în vederea stabilirii stării de ebrietate;

copia ordonanței de ridicare din 01.08.2013, prin care a fost dispusă efectuarea

ridicării automobilului de model Renault „Super-5", cu nr. î. XXX de la cet.

Odobescu Veaceslav; copia procesului-verbal de ridicare a obiectelor și

documentelor din 01.08.2013, prin care a fost ridicat automobilul de model

Renault „Super-5", cu nr. î. XXX de la cet. Odobescu Veaceslav; copia procesului-

verbal de reținere a transportului auto-moto la parcarea specială din

01.08.2013, conform căruia a fost reținut mijlocul de transport de model

Renault „Super-5", cu nr. î. XXX, condus de cet. Odobescu Veaceslav, cu

mențiunea despre starea tehnică a vehiculului; copia raportului agentului

constatator cu privire la înregistrarea și evidența sesizărilor și altor informații

despre infracțiuni din 01.08.2013, conform căruia au fost stabilite

circumstanțele comiterii faptei ilicite; copia ordonanței de pornire a urmăririi

penale din 02.09.2013 pe cauza penală nr. 2013021971; copia ordonanței de

punere sub învinuire din 08.10.2013 a lui Odobescu Veaceslav în baza art.

264/1 alin. (3) Cod penal, care au fost recunoscute ca documente și anexate la

cauza penală prin ordonanța din 30.03.2014. (f. d. 96 – 106, vol. I);

- procesul-verbal de ridicare din 31.03.2014, prin care de către O.U.P.

Caun Ina a fost ridicat de la Artur Carpov - administrator ai I.S. DSM și Ex a MT

de RCA MAI RM de la parcarea auto, situată pe adresa mun. Chișinău str.

Burebista 3, automobilul de model Renault „Super-5" cu nr. î. XXX (f. d. 108, vol.

I);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 31.03.2014, prin care a

fost examinat automobilul de model Renault „Super-5" cu nr. î. XXX (f. d. 110,

vol. I).

Astfel, instanța de apel dând o nouă apreciere probelor administrate în

conformitate cu prevederile art. 101, alin. (1) Cod de procedură penală, și

anume fiecare probă fiind apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor, a concluzionat că este dovedită vinovăția

inculpatului în săvârșirea faptei criminale constatate prevăzute la articolul

192/1, alin. (1) Cod penal conform indicilor calificativi răpirea mijlocului de

transport, fără scop de însușire.

Probele prezentate în sprijinul învinuirii, în opinia instanței de apel,

confirmă faptul, că inculpatul Odobescu V. în baza ordinului nr. 01/1-06 din 01

iunie 2013, fiind angajat în cadrul Societății cu Răspundere Limitată „Glijstar"

ocupând funcția de lăcătuș, avea atribuții în domeniul prestării serviciilor de

reparare a automobilelor. Totodată, inculpatul Odobescu V., fiind în stare de

ebrietate alcoolică, fără de a deține un permis de conducere și fără permisiunea

proprietarului automobilului, ce-i aparține părții vătămate Pașcenco V. sau al

persoanei responsabile - directorului S.R.L. „Glijtar", ilegal a luat automobilul,

ce-i aparținea părții vătămate Pașcenco V. de pe teritoriul întreprinderii și s-a

deplasat în oraș, astfel violând prevederile normative care reglementează

5

regimul posesiei asupra mijlocului de transport, deoarece automobilul nu i-a

fost încredințat în legătură cu atribuțiile exercitate, responsabil de soarta

automobilului victimei fiind directorul SRL „Glijstar".

Versiunea inculpatului precum, că nu a săvârșit fapta imputată, instanța de

apel a apreciat-o ca fiind declarativă, și care nu are acoperire probatorie și

urmărește scopul evitării răspunderii penale, or, inculpatul nu avea dreptul să

conducă automobilul victimei, fără consimțământul ei, fapt confirmat de

ultimul pe tot parcursul procesului penal.

Soluționând chestiunea cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului în baza

articolului 192/1, alin. (1) Cod penal, ținând cont de prevederile art. 7, 61 și 75

Cod penal, precum și de faptul că inculpatul anterior a fost condamnat,

infracțiunea săvârșită se clasifică, conform articolului 16 alin. (3) Cod penal, ca

mai puțin gravă, prejudiciul cauzat prin infracțiune nu a fost reparat, instanța

de apel a considerat rezonabilă aplicarea pedepsei cu închisoare, în limita

minimă prevăzută de sancțiunea articolului 192/1, alin. (1) Cod penal.

Totodată, circumstanțe excepționale sau altele, care ar micșora esențial

gravitatea infracțiunii și a consecințelor ei pentru aplicarea prevederilor art. 79

sau 90 Cod penal, instanța de apel nu a constatat.

Cu privire la motivele invocate de partea vătămată Pașcenco V. în ședința

de judecată în apel, ce vizează acțiunea civilă, instanța de apel de asemenea le-a

apreciat ca fiind fondate. Reieșind din probele anexate la dosar, instanța de apel

a stabilit cu certitudine că prin infracțiunea săvârșită de inculpat, părții

vătămate Pașcenco V. i-a fost cauzat prejudiciul material, însă pentru evaluarea

acestuia este necesară amânarea judecării cauzei, astfel instanța a dispus

admiterea în principiu a acțiunii civile în partea încasării prejudiciului material,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se pronunțe instanța

în ordinea procedurii civile.

Totodată, instanța de apel a conchis, că în rezultatul infracțiunii săvârșite

de inculpatul Odobescu V., părții vătămate Pașcenco V. i-au fost cauzate

suferințe psihice, astfel, ținând cont de rezultatul infracțional, care a influențat

starea psihică a părții vătămate, instanța a ajuns la concluzia de a încasa din

contul inculpatului în beneficiul părții vătămate, prejudiciul moral produs prin

infracțiune, în sumă de 5000 lei.

Instanța de apel a statuat și asupra faptului, că inculpatul nu cade sub

incidența Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, existând restricția prevăzută la

art. 1 - inculpatul nu manifestă căința activă și la art. 10, alin. (1), lit. k) -

inculpatul nu a reparat integral prejudiciul cauzat prin infracțiune.

Examinând aspectele de fapt și de drept ale cauzei în partea condamnării

inculpatului în baza art. 264/1 alin. (4) Cod penal, conform cerințelor din art.

409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel a apreciat că nu există

alte temeiuri de a interveni în sentință.

Totodată, instanța de apel a ajuns la concluzia, că prima instanță motivat a

aplicat prevederile art. 60 alin. (1) Cod penal, liberându-l pe inculpat de

răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de articolul 264/1

6

alin. (4) Cod penal în temeiul, că a expirat termenul de prescripție privind

tragerea la răspundere penală.

recurs ordinar avocatul Sîrbu Violeta, solicitând casarea acesteia cu menținerea

sentinței.

În motivarea recursului, invocând temei de drept pct. 8) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- probele din dosar nu confirmă vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate inculpatului în baza art. 192/1 alin. (1) Cod penal,

astfel, consideră că, prima instanță corect a dispus achitarea inculpatului din

motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii incriminate.

declarat, pledând pentru declararea inadmisibilității acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat, deoarece temeiurile invocate privind aprecierea sau reaprecierea

probelor nu constituie erori de drept prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Instanța de recurs ordinar atestă, că recurentul pledează pentru

menținerea sentinței potrivit căreia inculpatul a fost achitat, însă verificând

decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de art. 427 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul, când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, Colegiul penal constată că, în speță, o astfel de eroare nu a fost

admisă, iar criticile recursului, de fapt, sunt axate pe faptul, că probele

administrate de prima instanță și verificate de instanța de apel au fost

apreciate greșit.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

7

faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de

norma penală.

Colegiul penal reține, că instanța de apel, judecând cauza și verificând

probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în

ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală, le-au dat o apreciere justă, potrivit art. 101 Cod de

procedură penală, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunilor imputate, inculpatului fiindu-i stabilită o pedeapsă

echitabilă, ținându-se cont de prevederile legale.

Mai mult, instanța de recurs remarcă, că argumentele recurentului privind

nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 192/1 alin.

(1) Cod penal, au format obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de

apel și, cărora, instanța le-a dat o motivare argumentată și expusă în prezenta

decizie la pct. 5, pe care instanța de recurs o însușește și a cărei reluare nu se

mai impune, având în vedere și faptul, că verificând hotărârea atacată în raport

și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, în sensul că nu se

identifică existența și a altor motive care, analizate din oficiu, să ducă la casarea

hotărârii atacate.

Totodată, Colegiul penal menționează, că potrivit prevederilor art. 27, 414

alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor

probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, că

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care

îl propune recurentul este o competență și prerogativă legală a instanțelor de

fond și aceasta nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală, astfel invocarea acestei chestiuni

drept temei de casare în recursul ordinar este lipsită de suport legal.

În concluzie Colegiul penal atestă, că la examinarea cauzei de către

instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. 414-419

Cod de procedură penală, iar temeiul invocat de către recurent prevăzut la art.

427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța examinată nu s-a

comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul

urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

8

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Sîrbu

Violeta în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 03 octombrie 2016, în cauza penală în privința lui Odobescu

Veaceslav XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 aprilie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nadejda Toma

Vladimir Timofti

9