1ra-457/20 — art. 192-1 alin. 1 CP

1ra-457/20 — art. 192-1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-457/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către avocatul Crețu Doina în numele inculpatului Cernei

Veaceslav Ivan și de către inculpat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 10 septembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Cernei Veaceslav XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat pe

XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 03.03.2018 – 04.03.2019

instanța de apel: 21.03.2019 – 10.09.2019

Instanța de recurs: 21.11.2019 – 21.05.2020

A C O N S T A T A T:

04 martie 2019, Cernei Veaceslav a fost achitat de sub învinuirea de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (2) lit. c) Cod penal, din motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

rechizitoriul din 07 februarie 2018, Cernei Veaceslav a fost învinuit de faptul că

având scopul răpirii mijlocului de transport, fără scop de însușire, acționând cu

intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestor

urmări, la 15 aprilie 2017, aproximativ la ora 14:00, a pătruns pe teritoriul

parcării „Litarcom” SRL, amplasate pe str. Uzinelor nr. 15, mun. Chișinău, de

unde a răpit automobilul de model „Chevrolet Aveo”, nr. de înmatriculare

XXXXX, care aparține lui Jitari Liviu, dar se afla în posesia „Litarcom” SRL

conform contractului de arendă nr. 01/11 din 01 noiembrie 2016, cu care, la

17 aprilie 2017, în timpul deplasării pe traseul M2, în apropierea sat. Gura

Camencii, r-nul Florești, a comis un accident de circulație.

Acuzarea a încadrat aceste acțiuni ale inculpatului în baza art. 1921

alin. (2) lit. c) Cod penal, conform indicilor calificativi: „răpirea mijlocului de

1

transport, fără scop de însușire, săvârșită prin pătrundere în alte încăperi sau

spații îngrădite”.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 1921 alin. (2) lit. c) Cod penal,

precum și să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4

ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art. 90 Cod

penal, pedeapsa stabilită inculpatului să fie suspendată condiționat pentru

perioada de probațiune de 3 ani.

3.1 În argumentarea apelului, a invocat că prima instanță nu a apreciat

obiectiv probele cercetate în ședința de judecată, încălcând astfel prevederile

art. 101 alin. (1)-(2) Cod de procedură penală.

În particular, a evidențiat că partea vătămată Jitari Liviu și martorii

Ojoga Marin și Capcelea Dumitru au declarat că pentru folosirea automobilului

de serviciu întotdeauna era necesară permisiunea părții vătămate, iar cheile de

la acest automobil se păstrau la vânzătoarea de la magazinul de pe teritoriul

întreprinderii și puteau fi eliberate doar cu permisiunea părții vătămate.

A indicat că este irelevant faptul că partea vătămată nu a putut să explice

clar unde se păstrau actele și cheile de la automobilul de model „Chevrolet

Aveo”, nr. de înmatriculare XXXXX, precum și care este momentul în care a aflat

despre răpirea acestui automobil.

A afirmat că este greșită concluzia primei instanțe precum că fapta

inculpatului nu ar întruni latura obiectivă a infracțiunii incriminate, or prima

instanță a ignorat în această privință declarațiile părții vătămate și ale

martorilor acuzării.

Totodată, a relevat că prima instanță nu a ținut cont de scopul comiterii

de către inculpat a infracțiunii, care a constat în deplasarea cu automobilul în

r-nul Șoldănești cu ocazia sărbătorii de Paști, fără ca inculpatul să fie observat

de alți angajați ai „Litarcom” SRL, graba inculpatului de a restitui automobilul

fiind confirmată inclusiv de martorul apărării Lazări Nicolai.

În continuare, a notat că este eronată concluzia primei instanțe privind

inexistența în speță a agravantei „prin pătrundere în alte încăperi sau spații

îngrădite”, or automobilul a fost răpit de pe teritoriul parcării „Litarcom” SRL,

amplasate pe str. Uzinelor nr. 15, mun. Chișinău, teritoriu îngrădit, ce are poartă

și pază.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 1921 alin. (2)

lit. c) Cod penal, precum și să fie admisă acțiunea civilă înaintată de partea

vătămată.

4.1 În argumentarea apelului, a susținut că prima instanță nu a apreciat

obiectiv probele cercetate în ședința de judecată, încălcând astfel prevederile

art. 101 alin. (1)-(2) Cod de procedură penală.

2

A arătat că deși declarațiile sale și ale martorilor acuzării confirmă

vinovăția inculpatului, prima instanță a luat în considerare doar declarațiile

inculpatului și ale martorului apărării Lazări Nicolai, care este o parte

interesată în proces.

Aici, a mai menționat că acest martor cunoaște doar din spusele

inculpatului că partea vătămată i-ar fi permis să folosească automobilul de

model „Chevrolet Aveo”, nr. de înmatriculare XXXXX.

10 septembrie 2019, au fost admise apelurile declarate de procuror și de partea

vătămată, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre, prin care:

Cernei Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 1921

alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 1 (unu) an.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită inculpatului a fost

suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 2 (doi) ani.

Acțiunea civilă înaintată de Jitari Liviu cu privire la repararea

prejudiciului material a fost admisă.

S-a încasat în beneficiul lui Jitari Liviu, din contul lui Cernei Veaceslav,

suma de 73 240, 36 lei cu titlu de reparare a prejudiciului material.

5.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a relevat că prima

instanță a pronunțat o sentință de achitare nemotivată și neîntemeiată,

deoarece aceasta nu a soluționat în deplină măsură chestiunile pe care instanța

de judecată trebuie să le soluționeze potrivit art. 385 Cod de procedură penală

și nu a dat probelor o apreciere corespunzătoare, conform art. 93-101 Cod de

procedură penală.

Astfel, instanța de apel a constatat, în fapt, că Cernei Veaceslav, având

scopul răpirii mijlocului de transport, fără scop de însușire, acționând cu

intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestor

urmări, la 15 aprilie 2017, aproximativ la ora 14:00, a răpit automobilul de

model „Chevrolet Aveo”, nr. de înmatriculare XXXXX, care se afla pe teritoriul

parcării „Litarcom” SRL, amplasate pe str. Uzinelor nr. 15, mun. Chișinău, care

aparține lui Jitari Liviu, dar se afla în posesia „Litarcom” SRL conform

contractului de arendă nr. 01/11 din 01 noiembrie 2016, și unde avea acces

liber, cu care, la 17 aprilie 2017, în timpul deplasării pe traseul M2, în

apropierea sat. Gura Camencii, r-nul Florești, a comis un accident de circulație.

Instanța de apel a încadrat aceste acțiuni ale inculpatului în baza art. 1921

alin. (1) Cod penal, conform indicilor calificativi: „răpirea mijlocului de

transport, fără scop de însușire”.

Astfel, instanța de apel a evidențiat că nu există o corespundere exactă

între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele infracțiunii

incriminate prin rechizitoriu în baza art. 1921 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiind

imperativă recalificarea faptei comise de inculpat în baza art. 1921 alin. (1) Cod

3

penal, cu excluderea indicelui calificativ „prin pătrundere în alte încăperi sau

spații îngrădite”.

Instanța de apel a punctat că vinovăția inculpatului în baza art. 1921

alin. (1) Cod penal este dovedită pe deplin, în afara oricăror dubii rezonabile,

printr-un sistem de probe pertinente, concludente, utile și veridice, care

coroborează între ele, inclusiv prin declarațiile părții vătămate Jitari Liviu (f.d.

164-167, vol. I) și ale martorilor Ojoga Marin (f.d. 171-172, vol. I), Lisnic Serghei

(f.d. 183-184, vol. I), Capcelea Dumitru (f.d. 173-174, vol. I), Nicolai Vladimir

(f.d. 175-176, vol. I) și Stolnic Vasile (f.d. 181-182, vol. I), date în ședința de

judecată.

Totodată, instanța de apel a menționat că declarațiile martorilor

Muștuc Gheorghe (f.d. 187, vol. I) și Lazări Nicolai (f.d. 190-191, vol. I), date în

ședința de judecată, nu demonstrează nevinovăția inculpatului în baza art. 1921

alin. (1) Cod penal, or acestea coroborează cu declarațiile părții vătămate și ale

martorilor Ojoga Marin, Lisnic Serghei, Capcelea Dumitru, Nicolai Vladimir și

Stolnic Vasile, cât și cu alte probe din dosar, și anume cu procesul-verbal de

confruntare dintre partea vătămată Jitari Liviu și bănuitul Cernei Veaceslav din

07 noiembrie 2017 (f.d. 96-99, vol. I), procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 25 octombrie 2017 (f.d. 52-56, vol. I), procesul-verbal de ridicare

din 07 noiembrie 2017 (f.d. 82, vol. I), procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei după fotografie din 25 octombrie 2017 (f.d. 49-50, vol. I) și copiile

certificate ale foilor de parcurs pentru autoturisme, pretins a fi eliberate

inculpatului în calitatea sa de șofer în cadrul „Litarcom” SRL pentru perioadele

27-31 martie 2017 (f.d. 214, vol. I), 01-13 aprilie 2017 (f.d. 213, vol. I) și

14 aprilie 2017 (f.d. 212, vol. I).

Aici, instanța de apel a subliniat că partea vătămată și martorii

Ojoga Marin și Capcelea Dumitru au declarat că pentru folosirea automobilului

de serviciu întotdeauna era necesară permisiunea părții vătămate, iar cheile de

la acest automobil se păstrau la vânzătoarea de la magazinul de pe teritoriul

întreprinderii și puteau fi eliberate doar cu permisiunea părții vătămate.

La fel, instanța de apel a indicat că este irelevant faptul că partea

vătămată nu a putut să explice clar unde se păstrau actele și cheile de la

automobilul de model „Chevrolet Aveo”, nr. de înmatriculare XXXXX, precum și

care este momentul în care a aflat despre răpirea acestui automobil.

Instanța de apel a considerat că prima instanță nu a ținut cont de scopul

comiterii de către inculpat a infracțiunii, care a constat în deplasarea cu

automobilul în r-nul Șoldănești cu ocazia sărbătorii de Paști, fără ca inculpatul

să fie observat de alți angajați ai „Litarcom” SRL, graba inculpatului de a restitui

automobilul fiind confirmată inclusiv de martorul Lazări Nicolai.

Astfel, instanța de apel a apreciat critic afirmația inculpatului precum că

acesta ar fi avut permisiunea părții vătămate de a folosi automobilul de model

„Chevrolet Aveo”, nr. de înmatriculare XXXXX, în scopuri personale, deoarece

afirmația respectivă nu corespunde adevărului, fiind combătută prin probele

enumerate mai sus.

4

De asemenea, instanța de apel nu a considerat că este pertinent

argumentul apărării privind depunerea de către partea vătămată a plângerii

referitoare la comiterea infracțiunii abia la data de 10 iulie 2017, în condițiile

în care partea vătămată a depus plângerea după acordarea inculpatului a unui

termen de reparare a prejudiciului material cauzat prin infracțiune, termen pe

care inculpatul nu l-a valorificat.

Cu referire la recalificarea faptei comise de inculpat în baza art. 1921

alin. (1) Cod penal, cu excluderea indicelui calificativ „prin pătrundere în alte

încăperi sau spații îngrădite”, instanța de apel a notat că teritoriul parcării

„Litarcom” SRL, amplasate pe str. Uzinelor nr. 15, mun. Chișinău, avea acces

liber.

Iar, în ceea ce privește individualizarea pedepsei, ținând cont de

prevederile art. 61 și 75 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a evidențiat că este

corect și echitabil ca inculpatului, în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal, să i se

aplice pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, iar în temeiul

art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită inculpatului să fie suspendată condiționat

pentru perioada de probațiune de 2 ani, aceasta fiind de natură să restabilească

echilibrul social perturbat prin comiterea infracțiunii și să asigure, totodată,

realizarea scopurilor legii penale.

de către avocatul Crețu Doina în numele inculpatului și de către inculpat,

aceștia invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală și solicitând casarea deciziei și menținerea sentinței primei instanțe.

6.1 În argumentarea recursului, cu referire la prevederile art. 427

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, avocatul în numele inculpatului și

inculpatul au invocat eroarea de drept când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Astfel, au afirmat că partea vătămată Jitari Liviu a declarat în ședința de

judecată că au mai fost cazuri când la rugămintea inculpatului, acesta se deplasa

de sine stătător cu automobilul de model „Chevrolet Aveo”, nr. de înmatriculare

XXXXX, iar versiunea părții vătămate precum că inculpatul nu ar fi cerut

permisiunea părții vătămate de a folosi automobilul în perioada sărbătorii de

Paști nu este confirmată nici de martorii acuzării, nici de martorii apărării.

Totodată, au reliefat că atunci când inculpatului i-a fost predat

automobilul pentru a se folosi de acesta în perioada sărbătorii de Paști, nu a fost

întocmit niciun act și nici nu a fost eliberată vreo foaie de parcurs, deoarece

anterior inculpatul a mai utilizat automobilul atât în interes de serviciu, cât și

în scopuri personale, fără ca administrația „Litarcom” SRL să întocmească acte

în această privință.

Au relevat că partea vătămată a depus o plângere referitoare la pretinsa

răpire a automobilului abia la data de 10 iulie 2017, adică peste aproape 3 luni

după incidentul în cauză.

Consideră că în speță, nu a fost demonstrată intenția inculpatului de a

răpi automobilul, în condițiile în care inculpatul, fiind angajat al „Litarcom” SRL,

5

a obținut, cum s-a întâmplat și anterior, permisiunea orală a părții vătămate,

care deține funcția de administrator al „Litarcom” SRL, de a folosi automobilul

în interes personal, cu atât mai mult că partea vătămată nu a putut să explice

clar unde se păstrau actele și cheile de la automobil.

La fel, au semnalat că instanța de apel nu a stabilit cu certitudine scopul

pretinsei răpiri a automobilului, mai ales că a doua zi după comiterea

accidentului rutier pe traseul M2, în apropierea sat. Gura Camencii, r-nul

Florești, inculpatul s-a întors la serviciu și i-a comunicat părții vătămate, dar și

altor lucrători ai „Litarcom” SRL, despre producerea accidentului.

Din același punct de vedere, au notat că instanța de apel trebuia să ia în

considerare și procesul-verbal cu privire la contravenție din 19 aprilie 2017,

care conține descrierea accidentului rutier, cu atât mai mult că însuși inculpatul

a apelat la poliție în acest sens.

Iar, cu referire la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, avocatul în numele inculpatului și inculpatul au invocat eroarea de

drept când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Aici, au arătat că în contradicție cu cerințele art. 384 Cod de procedură

penală, având în vedere și argumentele ce țin de neîntrunirea elementelor

infracțiunii, expuse mai sus, instanța de apel nu și-a întemeiat soluția în baza

circumstanțelor stabilite incontestabil prin probe cercetate în ședința de

judecată.

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

a motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi

admis, din următoarele raționamente.

În conformitate cu art. 424 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația

de recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală stipulează că

judecând recursul, instanța dispune rejudecarea de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul penal lărgit observă că avocatul în numele inculpatului și

inculpatul au invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală, și anume erorile de drept când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

6

Examinând argumentele recursului prin prisma temeiurilor de casare

invocate, Colegiul penal lărgit constată că recurenții sunt îndreptățiți să afirme

că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Astfel, verificând criticile recurenților în raport cu actele cauzei, instanța

de recurs constată că instanța de apel, judecând apelul, nu a examinat cauza sub

toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție pripită și insuficient

motivată, prin ce a admis eroarea de drept prescrisă de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală.

Din prevederile art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, rezultă că

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Iar, conform art. 414 alin. (4)-(5) Cod de procedură penală, în vederea

soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor, fiind

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Deci, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prescripții legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar

eroarea admisă nu poate fi corectată în ordinea procedurii de recurs ordinar.

În esență, argumentele recurenților pornesc de la expunerea poziției ce

ține de neîntrunirea elementelor infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (1)

Cod penal, cu concluzia că instanța de apel nu și-a întemeiat soluția în baza

circumstanțelor stabilite incontestabil prin probe cercetate în ședința de

judecată.

Analizând decizia instanței de apel, Colegiul penal lărgit atestă că

admițând apelurile declarate, rejudecând cauza și pronunțând o nouă hotărâre,

de recunoaștere a vinovăției și condamnării lui Cernei Veaceslav în baza

art. 1921 alin. (1) Cod penal, instanța de apel în partea descriptivă a deciziei

urma să desfășoare analiza probelor pe care s-a bazat la adoptarea deciziei, cu

indicarea motivelor care au stat la baza pronunțării unei asemenea soluții și a

considerentelor pentru care au fost admise sau respinse anumite probe.

Cu referire la eroarea de drept când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, invocată de recurenți, Colegiul penal

lărgit menționează că hotărârile instanței de apel trebuie să fie motivate atât în

fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru

a permite instanței ierarhic superioare de a verifica legalitatea hotărârii

pronunțate.

În conformitate cu art. 389 alin. (1) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

7

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată

prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit reține că o sentință de condamnare

poate fi dată doar în situația când toate probele în apărare au fost combătute

de către probele în acuzare, fiind înlăturate orice dubii privind nevinovăția

persoanei.

Aici, se impune specificarea că într-o măsură importantă, instanța de apel

și-a bazat soluția de desființare a sentinței de achitare și de pronunțare a

sentinței de recunoaștere a vinovăției și condamnării lui Cernei Veaceslav în

baza art. 1921 alin. (1) Cod penal pe o nouă apreciere a declarațiilor părții

vătămate Jitari Liviu, pe care le-a considerat a fi veridice din motivul

coroborării cu declarațiile martorilor acuzării Ojoga Marin, Lisnic Serghei,

Capcelea Dumitru, Nicolai Vladimir și Stolnic Vasile, date în ședința de judecată,

precum și cu alte probe din dosar.

În același timp, instanța de apel a indicat că declarațiile martorilor

apărării Muștuc Gheorghe și Lazări Nicolai, date în ședința de judecată, nu

demonstrează nevinovăția inculpatului în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal, or

acestea coroborează cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor acuzării

sus-menționați, cât și cu alte probe din dosar.

În context, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel, deși a avut

competența de a studia în ansamblu problema vinovăției inculpatului, s-s expus

asupra acestei probleme fără a pătrunde în esența declarațiilor părții vătămate

și ale martorilor, limitându-se la expunerea conținutului acestor declarații,

adică fără a dezvălui motivele exacte pentru a considera că inculpatul nu ar fi

avut permisiunea părții vătămate de a folosi în interes personal automobilul de

model „Chevrolet Aveo”, nr. de înmatriculare XXXXX, la data de 15 aprilie 2017.

Colegiul penal lărgit observă că instanța de apel a reținut anume

declarațiile martorilor acuzării date în ședința de judecată a primei instanțe, or

din conținutul deciziei instanței de apel rezultă că deși doi dintre aceștia, Ojoga

Marin și Lisnic Serghei, au fost audiați și în instanța de apel, ei și-au susținut

declarațiile date în prima instanță și nu au comunicat noi circumstanțe.

Iar, din declarațiile martorilor acuzării rezultă că doar martorul Ojoga

Marin, ce activează în funcția de manager în cadrul „Litarcom” SRL, a afirmat

că, cunoaște că în anul 2017, inculpatul a folosit automobilul în cauză fără

înștiințarea sa și a părții vătămate, afirmație cărei instanța de apel i-a acordat o

forță probantă semnificativă.

Însă, din motive neclare, instanța de apel nu a soluționat în niciun mod

caracterul contradictoriu al declarațiilor martorului Ojoga Marin, în situația în

care acesta inițial a comunicat că, cunoaște că în anul 2017, inculpatul a folosit

automobilul în cauză fără înștiințarea sa și a părții vătămate, iar ulterior a

afirmat că totuși, nu cunoaște dacă inculpatul a avut permisiunea părții

vătămate în acest sens.

Respectiv, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel s-a limitat la

expunerea conținutului declarațiilor martorilor acuzării, însă fără a înfăptui o

8

analiză minuțioasă, completă și motivată a tuturor circumstanțelor scoase în

evidență prin aceste declarații, în măsura în care sunt importante pentru justa

soluționare a cauzei.

Mai mult, deși instanța de apel a concluzionat că declarațiile martorilor

apărării Muștuc Gheorghe și Lazări Nicolai, date în ședința de judecată, nu

demonstrează nevinovăția inculpatului în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal,

acestea coroborând cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor acuzării, cât

și cu alte probe din dosar, instanța de apel a omis cu desăvârșire să-și motiveze

această concluzie, cu toate că martorul Lazări Nicolai, la care inculpatul a venit

în ospeție la data de 15 aprilie 2017, a confirmat că inculpatul a cerut

automobilul de la serviciu pentru a veni la el.

În continuare, Colegiul penal lărgit reiterează că instanța de apel a

concluzionat că declarațiile părții vătămate și ale martorilor coroborează cu

procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată Jitari Liviu și bănuitul

Cernei Veaceslav din 07 noiembrie 2017, procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 25 octombrie 2017, procesul-verbal de ridicare din

07 noiembrie 2017, procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după

fotografie din 25 octombrie 2017 și copiile certificate ale foilor de parcurs

pentru autoturisme, pretins a fi eliberate inculpatului în calitatea sa de șofer în

cadrul „Litarcom” SRL pentru perioadele 27-31 martie 2017,

01-13 aprilie 2017 și 14 aprilie 2017.

Cu toate acestea, instanța de apel a trecut în revistă aceste probe

materiale administrate fără a le oferi o apreciere suficient motivată, așa cum o

cer prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, potrivit cărora

fiecare probă urmează să fie apreciată din punctul de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din

punctul de vedere al coroborării lor.

Or, instanța de apel nu a făcut nici o referire concretă la elementele de

fapt conținute de aceste probe materiale, ce ar fi putut justifica concluzia

coroborării probelor materiale respective cu declarațiile părții vătămate și ale

martorilor.

Mai mult, instanța de apel, deși a supus aprecierii procesul-verbal de

ridicare din 07 noiembrie 2017, din considerente inexplicabile, nu a dat nici o

apreciere procesului-verbal cu privire la contravenție din 19 aprilie 2017 (f.d.

83, vol. I), ridicat în baza procesului-verbal din 07 noiembrie 2017, deși în

viziunea apărării, respectivul proces-verbal cu privire la contravenție denotă

lipsa laturii subiective în acțiunile inculpatului, având în vedere că însuși

inculpatul a apelat la poliție după producerea accidentului rutier.

Totodată, Colegiul penal lărgit observă că în lipsa vreunei motivări,

instanța de apel a catalogat foile de parcurs pentru autoturisme pentru

perioadele 27-31 martie 2017, 01-13 aprilie 2017 și 14 aprilie 2017 ca fiind

pretins eliberate inculpatului în calitatea sa de șofer în cadrul „Litarcom” SRL,

adică a pus la dubii autenticitatea acestor acte, însă le-a reținut ca probe la

adoptarea hotărârii de condamnare. Această divergență este una esențială

9

pentru justa soluționare a cauzei, deoarece anume apărarea a insistat asupra

caracterului fictiv al acestor foi de parcurs, poziția apărării fiind că anterior

inculpatul a mai utilizat automobilul atât în interes de serviciu, cât și în scopuri

personale, fără ca administrația „Litarcom” SRL să întocmească acte în această

privință.

Este de menționat și că instanța de apel nu a motivat de ce a considerat

că este irelevant faptul că partea vătămată nu a putut să explice clar unde se

păstrau actele și cheile de la automobil, precum și care este momentul în care a

aflat despre răpirea acestui automobil.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel nu a motivat de o manieră

convingătoare de ce partea vătămată, dacă a considerat că automobilul a fost

răpit, a depus o plângere abia la data de 10 iulie 2017, adică peste aproape 3

luni după incidentul în cauză.

În concluzie, instanța de recurs atestă că decizia instanței de apel nu

cuprinde relevarea considerentelor care au fundamentat concluzia despre

admiterea apelurilor declarate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, de recunoaștere a vinovăției și condamnării lui Cernei Veaceslav în

baza art. 1921 alin. (1) Cod penal.

Iar, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor

Omului, care reflectă un principiu legat de buna administrare a justiției,

hotărârile judecătorești trebuie să indice în mod suficient motivele pe care se

întemeiază (Papon împotriva Franței din 15 noiembrie 2011 (dec.)). Scopul

motivării este de a demonstra părților că au fost ascultate, contribuind astfel la

o mai bună acceptare de către acestea a deciziei. În plus, îl obligă pe judecător

să-și întemeieze motivarea pe argumente obiective și să prezerve drepturile

apărării.

Cu toate acestea, întinderea obligației de motivare poate varia în funcție

de natura hotărârii și trebuie analizată în lumina circumstanțelor speței (Ruiz

Torija împotriva Spaniei din 09 decembrie 1994, pct. 29). În cazul în care o

instanță nu este obligată să furnizeze un răspuns detaliat fiecărui argument

invocat (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos din 19 aprilie 1994, pct. 61), din

hotărâre trebuie să rezulte cu claritate că problemele invocate în speță au fost

abordate (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, pct. 30).

În speță însă, din conținutul deciziei atacate nu rezultă cu claritate și

putere de convingere că problema vinovăției inculpatului a fost abordată și

motivată suficient de către instanța de apel.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de

împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă

conformitate cu legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată, care să

corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală, argumentând clar

concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele expuse în pct. 8 al

prezentei decizii.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

10

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Crețu Doina în numele

inculpatului Cernei Veaceslav Ivan și de către inculpat, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 septembrie 2019, în cauza

penală în privința lui Cernei Veaceslav XXXX și dispune rejudecarea cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 18 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

11