1ra-429/2020 — art. 349 alin. 1/1CP

1ra-429/2020 — art. 349 alin. 1/1CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-429/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Bradu Valentina împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 18 septembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Florea Veaceslav xxxxx, născut la

xxxx, originar și locuitor al s.xxx, r-nul

xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 01.02.2019 - 24.05.2019;

instanța de apel: 14.06.2019 - 18.09.2019;

instanța de recurs ordinar: 15.11.2019 – 03.11.2020.

A C O N S T A T A T :

inculpatul Florea Veaceslav a fost recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 349 alin. (11) Cod penal, fiindu-i

stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea

pedepsei cu închisoare stabilită lui Florea Veaceslav pe o perioadă de

probațiune de 2 (doi) ani.

data de 02 aprilie 2015, în jurul orelor 21:00 - 22:00, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, în timp ce se afla în curtea gospodăriei situată în sat.

Cărpineni, raionul xxxxx, str. xxxx, în scopul sistării activității de serviciu

în interesul său, încălcând vădit prevederile art. 15 din Constituția

Republicii Moldova, care stipulează că cetățenii Republicii Moldova

beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin

alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea, și dispozițiile art. 25 alin. (4)

al Legii nr. 320 din 27.12.2012 „cu privire la Poliție și statutul polițistului”,

care prevede că cerințele polițistului și acțiunile întreprinse de el în

exercițiul funcțiunii se prezumă a fi legitime atât timp cât, în condițiile și

1

ordinea prevăzute de lege, nu se stabilește contrariul, intenționat a aplicat

violența nepericuloasă pentru viață sau sănătate față de colaboratorul de

poliție al IP Hîncești Croitoru Sergiu, care în baza art. 123 alin. (2) din

Codul Penal, precum și în temeiul art. 31 alin. (3) al Legii „cu privire la

Poliție și statutul polițistului”, este persoană publică (funcționar public cu

statut special), adică persoana autorizată sau învestită de stat să presteze în

numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească activități de interes

public, și care, în conformitate cu obligațiunile de serviciu, prin prisma art.

43 al Legii „cu privire la Poliție și statutul polițistului”, în baza informației

telefonice făcută la „902” de către Croitoru Ana, s-a deplasat la fața locului

pentru a curma acțiunile violente și antisociale admise în aceeași seară de

către Florea Veaceslav în privința vecinilor săi Croitoru Ana, Croitoru

Teodor și Croitoru Constantin, acțiuni manifestate față de polițist prin

intenția de a-i cauza vătămări corporale cu un cuțit, prin lovituri aplicate

peste diferite părți ale corpului și prin încăierare.

De către organul de urmărire penală, acțiunile lui Florea Veaceslav au

fost încadrate de către organul de urmărire penală în baza art. 349 alin. (11)

Cod penal, după semnele calificative aplicarea violenței nepericuloase

pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundere în

scopul sistării activității ei de serviciu ori schimbării caracterului ei în

interesul celui care aplică violența, în legătură cu participarea acestei

persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte

antisociale.

- procurorul Procuratura r-nul Hîncești, Veaceslav Sturzu prin care a

solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie

menținută condamnarea inculpatului Florea Veaceslav în baza art. 349 alin.

(11) Cod penal, aplicându-i o pedeapsă în temeiul sancțiunii acestei legi,

sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani în penitenciar de tip

semiînchis, cu executarea reală a pedepsei închisorii.

- procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Valentina

Bradu prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care inculpatul Florea Veaceslav să fie recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal și a-i stabili

pedeapsa inculpatului sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

3.1. În motivarea apelului declarat, procurorul în Procuratura r-nul

Hîncești, Veaceslav Sturzu a invocat că:

- deși instanța de fond a constatat cu certitudine vinovăția lui Florea

2

Veaceslav, acuzarea consideră că sentința este criticabilă din motivul

blândeții pedepsei stabilite;

- la stabilirea mărimii pedepsei cu închisoarea, instanța de judecată

nu a dat o apreciere juridică corespunzătoare circumstanțelor în care a fost

comisă infracțiunea (aplicarea cuțitului și a armei de vânătoare) și în

special - persoana făptuitorului (nu se caracterizează pozitiv la locul de

trai, a săvârșit fapta aflându-se în stare de ebrietate);

- nu a fost estimată corespunzător lipsa cărorva circumstanțe

atenuante și prezența circumstanței agravante: săvârșirea infracțiunii de

către o persoană în stare de ebrietate, provocată de consumarea

substanțelor menționate la art.24;

- nu s-a ținut cont nici de argumentele părții vătămate potrivit cărora,

urmare a acțiunilor ilegale ale lui Florea Veaceslav, tot în baza sesizării

acestuia a fost pornită o cauză penală pe fapta prevăzută la art. 1661 Cod

Penal, iar într-un final Croitoru Sergiu a fost achitat de sub învinuirea

respectivă;

- instanța de judecată nu a dat o apreciere obiectivă, nu a luat în

considerație persoana celui vinovat, modalitatea de comitere a infracțiunii,

comportamentului inculpatului. Toate aceste momente determină

necesitatea emiterii unei decizii de condamnare a inculpatului, cu aplicarea

unei pedepse cu închisoarea mai aspră și dispunerea executării reale a

acesteia, fără aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, adică fără

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii;

-prin executarea reală a pedepsei închisorii, urmează a fi restabilită

echitatea socială și în special prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni din

partea inculpatului;

- acuzarea e de părerea că, în această speță, prin suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii și neaplicarea pedepsei

complementare, se influențează în mod negativ asupra felului în care

societatea percepe gradul de restabilire a echității sociale prin actul de

justiție, iar reacția coercitivă a statului ca fiind una defectuoasă și

ineficientă.

3.2. În motivarea apelului declarat, procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Valentina Bradu a invocat că:

-studiul materialelor cauzei penale în coraport cu sentința contestată

și motivele invocate în cererea de apel a procurorului Veaceslav Sturzu, au

relevat temeiuri de casare totală a sentinței pronunțate, ori apelantul nu a

atras atenție că instanța de fond a recalificat acțiunile lui Florea Veaceslav

Serghei din art. 349 alin. (11) Cod Penal în baza art. art. 27, 349 alin. (11) Cod

Penal;

- s-a constatat necesar a declara apel suplimentar în prezenta cauză

3

penală, inclusiv prin prisma contrapunerii solicitărilor expuse materialelor

cauzei penale și probelor administrate;

- instanța de fond a ignorat probele legal administrate de către

organul de urmărire penală și nu a verificat sub toate aspectele, complet și

obiectiv, conform art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, de aceea la

pronunțarea sentinței greșit a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. art. 27, 349 alin. (11) Cod penal;

- din împrejurările constatate și totalitatea de probe acumulate la

cauza penală și care au fost cercetate, respectându-se prevederile art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere

al coroborării lor, nu au fost corect apreciate, astfel fiind pronunțată o

sentință neîntemeiată.

septembrie 2019, au fost admise apelurile declarate de acuzatorii de stat,

procurorul în Procuratura r-nul Hîncești, Veaceslav Sturzu și de procurorul

în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Valentina Bradu împotriva

sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 24 mai 2019. S-a casat

integral sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță după cum urmează: Florea Veaceslav Serghei a fost

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11)

Cod penal, fiindu-i aplicată o pedeapsă cu închisoare pe termen de 2 (doi)

ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În

conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani,

obligându-l ca în termenul stabilit să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent și prin comportare exemplară și

muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel, verificând

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță și cercetate și verificate în instanța de apel, a constatat în

conformitate cu art. 385 alin. (1), pct. 1)-14) Cod procedură penală că,

inculpatul Florea Veaceslav, la data de 02.04.2015, în jurul orelor 21:00 -

22:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în timp ce se afla în curtea

gospodăriei situată în sat. Cărpineni, raionul Hîncești, strxxxxx, în scopul

sistării activității de serviciu în interesul său, încălcând vădit prevederile

art. 15 din Constituția Republicii Moldova, care stipulează că cetățenii

Republicii Moldova beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate

prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea, și

dispozițiile art. 25 alin. (4) al Legii nr. 320 din 27.12.2012 „cu privire la

Poliție și statutul polițistului”, care prevede că cerințele polițistului și

4

acțiunile întreprinse de el în exercițiul funcțiunii se prezumă a fi legitime

atît timp cît, în condițiile și ordinea prevăzute de lege, nu se stabilește

contrariul, intenționat a aplicat violența nepericuloasă pentru viață sau

sănătate față de colaboratorul de poliție al IP Hîncești Croitoru Sergiu, care

în baza art. 123 alin. (2) din Codul Penal, precum și în temeiul art. 31 alin.

(3) al Legii „cu privire la Poliție și statutul polițistului”, este persoană

publică (funcționar public cu statut special), adică persoana autorizată sau

învestită de stat să presteze în numele acestuia servicii publice sau să

îndeplinească activități de interes public, și care, în conformitate cu

obligațiunile de serviciu, prin prisma art. 43 al Legii „cu privire la Poliție și

statutul polițistului”, în baza informației telefonice făcută la „902” de către

Croitoru Ana, s-a deplasat la fața locului pentru a curma acțiunile violente

și antisociale admise în aceeași seară de către Florea Veaceslav în privința

vecinilor săi Croitoru Ana, Croitoru Teodor și Croitoru Constantin, acțiuni

manifestate față de polițist prin intenția de a-i cauza vătămări corporale cu

un cuțit, prin lovituri aplicate peste diferite părți ale corpului și prin

încăierare.

Instanța de apel a desprins că prima instanță în urma audierii

acuzatorului de stat, a apărătorului, inculpatului, părții vătămate și ținând

cont de declarațiile părții vătămate Croitoru Sergiu și declarațiile

martorului Tulbu Victor, precum și de probele cercetate în cadrul ședinței

de judecată, a recalificat acțiunile inculpatului Florea Veaceslav din

prevederile art. 349 alin. (11 ) Cod penal în baza art. art. 27, 349 alin. (11)

Cod penal– tentativă la aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau

sănătate față de persoana cu funcție de răspundere în scopul sistării

activității ei de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care

aplică violența, în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea

ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale.

Instanța de apel a constatat că acțiunile infracționale ale inculpatului

Florea Veaceslav au fost corect încadrate juridic de către acuzatorul de stat

în baza art. 349 alin. (11) Cod Penal, iar ulterior, greșit recalificate de către

prima instanță în baza art. art. 27, 349 alin. (11) Cod penal, or, în cadrul

cercetării judecătorești s-a stabilit faptul că inculpatul Florea Veaceslav a

comis infracțiunea imputată, și că acțiunile acestuia se încadrează în baza

art. 349 alin. (11) Cod penal– aplicarea violenței nepericuloase pentru viață

sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundere în scopul sistării

activității ei de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care

aplică violența, în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea

ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale.

Instanța de apel în urma verificării probelor, a constatat că

argumentele procurorului cu privire la vinovăția inculpatului Florea

5

Veaceslav, invocate în apelul suplimentar depus împotriva sentinței atacate

sunt fondate, deoarece instanța de fond a dat o apreciere eronată situației

de fapt constatate în cadrul cercetării judecătorești și greșit a recalificat

faptele inculpatului în baza art. art. 27, 349 alin. (11) Cod penal.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a considerat că Florea

Veaceslav în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, așa după cum a fost

înaintată învinuirea inculpatului, a menționat că articolul 349 alin. (11) Cod

penal stabilește răspunderea penală pentru aplicarea violenței

nepericuloase pentru viața sau sănătate față de persoana cu funcție de

răspundere ori a rudelor ei apropiate, fie nimicirea bunurilor acestora în

scopul sistării activității lor de serviciu ori schimbării caracterului ei în

interesul celui care aplică violența sau al altei persoane, precum și aceleași

acțiuni aplicate împotriva persoanei care își îndeplinește datoria obștească

sau a rudelor ei apropiate în legătură cu participarea acestei persoane la

prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale.

Instanța de apel a considerat că, victima infracțiunii este

colaboratorul de poliție Inspectoratului de Poliție Hîncești, Croitoru Sergiu.

Latura obiectivă a infracțiunii constă în aplicarea violenței nepericuloase

pentru viață sau sănătatea persoanelor menționate în legătură cu

exercitarea funcțiilor de serviciu sau obștești, fie nimicirea bunurilor

acestora în scopul sistării activității lor. Pentru tragerea la răspundere

penală este suficient ca inculpatul să fi săvârșit una dintre acțiunile

enumerate.

Instanța de apel a notat că, inculpatul Florea Veaceslav a realizat

latura obiectivă a infracțiunii incriminate prin aplicarea violenței

nepericuloase pentru viața sau sănătatea părții vătămate Croitoru Sergiu în

scopul sistării activității lui de serviciu și în legătură cu participarea

acestuia la prevenirea ori curmarea acțiunilor inculpatului. Infracțiunea

menționată, conform laturii subiective, este săvârșită doar în formă de

intenție directă.

Instanța de apel a stabilit că organul de urmărire penală a încadrat

just faptele inculpatului Florea Veaceslav în baza art. 349 alin. (11) Cod

penal, fiind întrunite toate semnele componenței de infracțiune respective.

Instanța de apel a notat că în practica judiciară s-a relevat că prin

„violența nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei” în sensul

articolului 349 alin. (11) Cod penal se înțelege „provocarea intenționată a

leziunilor corporale care nu au avut drept urmare nici dereglarea sănătății,

nici pierderea capacității de muncă, ori aplicarea intenționată a loviturilor

sau comiterea altor acțiuni violente care au cauzat o durere fizică, dacă nu

au creat pericol pentru viața și sănătatea victimei” (deciziile Colegiului

6

penal al Curții Supreme de Justiție din 14 martie 2018, din dosarul nr. 1ra-

511/2018, și din 9 noiembrie 2016, din dosarul 1ra1786/2016).

Instanța de apel a reținut că inculpatul Florea Veaceslav la data de 02

aprilie 2015, acțiunile infracționale ale inculpatului Florea Veaceslav au fost

îndreptate nemijlocit către colaboratorul de poliție Croitoru Sergiu, care se

afla în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, deplasându-se pe adresa

unde locuia inculpatul Florea Veaceslav, la o chemare efectuată de Croitoru

Ana, care s-a plâns pe comportamentul lui Florea Veaceslav că a fost

amenințată cu arma, astfel după cum rezultă din declarațiile martorilor

Croitoru Ana, Croitoru Teodor, Croitoru Constantin, dar și din informația

telefonică din 02.04.2015 în care Croitoru Ana menționează că a avut un

conflict cu vecinul ei Florea Veaceslav.

Instanța de apel a notat că, acest fapt a fost probat în cadrul cercetării

judecătorești prin declarațiile părții vătămate Croitoru Sergiu care a indicat

că încercând să-l liniștească pe Florea Veaceslav, acesta l-a apucat de piept

și a fost tras în direcția curții casei sale, totodată, inculpatul a aplicat în

direcția sa o lovitură cu cuțitul care se afla în mâna stângă în regiunea

abdomenului, însă personal i-a blocat lovitura acestuia cu mâna în care

ținea mapa. La solicitările și rugămințile sale adresate lui Florea Veaceslav

ca să se liniștească, el nu a reacționat, s-a năpustit asupra sa încercând să-l

lovească cu pumnul și picioarele în diferite părți ale corpului, însă personal

i-a blocat loviturile cu ajutorul mapei, totuși i-au fost aplicate câteva

lovituri peste picioare, umeri și mâni. Apoi Florea Veaceslav l-a apucat de

piept (uniforma) ultimul fiind în stare de ebrietate l-a tras peste el jos, în

acel moment a încercat să se elibereze din mâinile lui Florea Veaceslav și

încerca să ajungă la arma de foc.

Instanța de apel a reținut că declarațiile părții vătămate Croitoru

Sergiu coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cadrul cercetării

judecătorești, și anume cu declarațiile martorilor Croitoru Teodor, Croitoru

Constantin care au confirmat că inculpatul Florea Veaceslav l-a apucat pe

Croitoru Sergiu de piept și l-a tras în ogradă dorind să-l lovească cu cuțitul,

însă Croitoru Sergiu avea o mapă de piele, de culoare neagră și se apăra cu

ea de lovitură. Atunci Florea Veaceslav a scăpat cuțitul jos, lângă târâșul

porții, care a fost ridicat de martorul Croitoru Teodor și predat poliției.

După aceasta au auzit cum Florea Veaceslav îl numea pe Croitoru Sergiu

cu cuvinte foarte urâte, menționând „acum ești la mine în ogradă și fac cu

tine ce vreau”.

Instanța de apel a constatat că declarațiile părții vătămate Croitoru

Sergiu coroborează cu declarațiile martorului Croitoru Ana care a indicat

că a văzut cum Florea Veaceslav l-a tras pe Croitoru Sergiu în curtea casei

sale, apucându-l de haine din regiunea pieptului. Personal l-a auzit pe

7

Florea Veaceslav cum s-a exprimat „eu am procurorul meu, eu nu mă

tem”, însă polițistul Croitoru Sergiu îi zicea să se calmeze, că îi va întocmi

proces-verbal. Apoi, s-au deschis porțile cele mari de la ograda lui Florea

V. și ieșea cu spatele Croitoru Sergiu și din urmă venea Florea Veaceslav

care era cu scurta deschisă, iar pantalonii și scurta era murdară.

Instanța a notat că sunt și declarațiile martorului Tulbu Victor, care

sunt în coroborare cu declarațiile martorilor Croitoru Teodor, Croitoru

Constantin și Croitoru Ana, astfel, martorul declarând că a văzut cum

Florea Veaceslav l-a apucat pe Croitoru Sergiu de haine și l-a tras în

ogradă. Arma ultimul a aruncat-o, a văzut inclusiv cum Florea Veaceslav a

dat cu cuțitul în polițist în regiunea burtei, însă ultimul s-a apărat cu mapa

din mână, apoi a căzut jos cuțitul de la Florea Veaceslav din mână în

regiunea porții. Respectiv, în timp ce se aflau în curtea casei a lui Florea

Veaceslav, acesta s-a luat la bătaie cu polițistul Croitoru Sergiu prin

aplicarea față de acesta a loviturilor cu palmele, mâinile și picioarele, iar

polițistul se apăra.

Instanța de apel a constatat că acțiunile inculpatului Florea Veaceslav

au fost consumate din momentul aplicării violenței nepericuloase pentru

viață sau sănătatea părții vătămate Croitoru Sergiu, or, concluziile instanței

de fond precum că „inculpatul Florea Veaceslav a aplicat asupra

polițistului Croitoru Sergiu o lovitură, însă partea vătămată, cu mapa de

culoare neagră pe care o deținea în mână a blocat lovitura inculpatului cu

cuțitul și acesta a căzut jos” nu poate fi apreciată ca fiind o „tentativă de

infracțiune”, deoarece în sensul art. 349 alin. (11) Cod penal, aplicarea

violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate nu are drept urmare nici

dereglarea sănătății, nici pierderea capacității de muncă, ori aplicarea

intenționată a loviturilor sau comiterea altor acțiuni violente care au cauzat

o durere fizică, dacă nu au creat pericol pentru viața și sănătatea victimei.

Instanța de apel a conchis că acțiunile infracționale comise de

inculpatul Florea Veaceslav, și anume de aplicare a violenței față de

colaboratorul de poliție Croitoru Sergiu nu s-au soldat cu dereglarea

sănătății, nici pierderea capacității de muncă și nu au creat pericol pentru

viața și sănătatea victimei, dar cu toate acestea, reieșind din construcția

juridico-penală a normei penale incriminate inculpatului, infracțiunea a

fost consumată, or, inculpatul a aplicat violența nepericuloasă pentru viață

sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundere în scopul sistării

activității ei de serviciu.

Instanța de apel a concluzionat că, nerecunoașterea vinovăției de

către inculpatul Florea Veaceslav nu echivalează cu achitarea ultimului de

vreme ce există probe pertinente și concludente care, în ansamblul lor, din

8

punct de vedere al coroborării, dovedesc vinovăția lui în săvârșirea

infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a constatat cu certitudine în baza materialelor

dosarului penal că inculpatul Florea Veaceslav a comis infracțiunea

prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal.

Instanța de apel și-a întemeiat decizia de condamnare a inculpatului

pentru comiterea infracțiunii incriminate atât în baza probelor administrate

de către acuzatorul de stat, care au fost cercetate și examinate atât în cadrul

primei instanței, cât și în instanța de apel, cât și cu concursul analizei

faptului dacă condamnarea este justificată, „în afara oricăror dubii

rezonabile” (hotărârea Curții Europene a 22 Drepturilor Omului

pronunțată în cauza Irlanda c. Regatului Unit, 18 ianuarie 1978).

Instanța de apel la individualizarea pedepsei în privința inculpatului

Florea Veaceslav pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin.

(11) Cod penal, a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod Penal.

Instanța de apel a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea penală, astfel reținând faptul că

inculpatul Florea Veaceslav nu a recunoscut vina în comiterea faptei

infracționale incriminate acestuia că, dânsul a comis o infracțiune mai

puțin gravă, careva circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, dar a fost

stabilită circumstanța agravantă comiterea infracțiunii în stare de ebrietate

va aplica inculpatului Florea Veaceslav pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Instanța de apel ținând cont de faptul că inculpatul Florea Veaceslav

anterior nu a fost atras la răspundere penală și are un copil minor la

întreținere a considerat că izolarea inculpatului de societate nu este o

măsură echitabilă și necesară într-o societate democratică, iar izolarea

inculpatului de societate în aceste împrejurări nu ar fi concordanță cu

scopul legii penale de restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea inculpatului.

instanța de apel a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani, cu obligarea

inculpatului Florea Veaceslav ca în termenul stabilit să nu-și schimbe

domiciliul fără consimțământul organului competent și prin comportare

exemplară și muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat.

Instanța de apel a respins solicitarea acuzatorilor de stat privind

stabilirea inculpatului Florea Veaceslav a unei pedepse sub formă de

închisoare, cu executarea reală a pedepsei, menționând că la stabilirea

9

pedepsei în privința inculpatului, instanța de apel a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel a respins argumentele acuzatorului de stat privind

aplicarea pedepsei sub formă de închisoare, cu executarea în penitenciar de

tip semiînchis, deoarece pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică

de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit

infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor.

Instanța de apel a reținut că inculpatul Florea Veaceslav anterior nu a

fost judecat, a comis o infracțiune mai puțin gravă, are la întreținere un

copil minor, la locul de trai se caracterizează satisfăcător.

septembrie 2019, a fost atacată cu recurs ordinar de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina prin care,

invocând în calitate de temei pentru recurs ordinar prevederile art. 427

alin.(1) pct. 6), 10 Cod de procedură penală, a solicitat casarea parțială a

deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare;

5.1 În motivarea recursului ordinar procurorul a invocat că:

- instanța de fond și apel s-au limitat doar la descrierea prevederilor

art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78, Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite,

care se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave prin prisma

prevederilor art. 16 Cod penal, fără a face referire la argumentele care au

servit la invocarea acestor temeiuri, ignorând prevederile art. 384 alin. (3)

Cod de procedură penală;

- instanța de apel a ignorat și prevederile art. 75 Cod penal, conform

cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea specială a Cod

penal;

- concluziile instanței de apel în partea individualizării pedepsei

stabilite inculpatului greșite și în contradicție cu probatoriul administrat la

etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme scopului legii

penale și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei;

penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, din următoarele

considerente:

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, să

10

caseze total sau parțial hotărârea atacată, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu se agravează situația

condamnatului.

Din dispoziția legală menționată mai sus rezultă că, instanța de

recurs poate să intervină în soluția instanței de apel și de fond, inclusiv și

să le caseze parțial, în cazul constatării comiterii erorilor de drept, care au

dus la adoptarea unei hotărâri neîntemeiate.

Reieșind din prevederile alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute de art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

În recursul declarat, procurorul invocă de drept temeiurile de casare

stipulate la pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

prevăd că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel, în cazul când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, precum și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Din conținutul recursului declarat, rezultă că autorul acestuia își

exprimă dezacordul cu aplicarea nejustificată de către instanțele de fond la

pedeapsa stabilită a prevederilor art. 90 Cod penal, adică suspendarea

condiționată a executării pedepsei, considerând eronată o astfel de soluție,

deoarece este neproporțională circumstanțelor stabilite la caz, fiind una

prea blândă, care nu atinge scopul pedepsei penale de restabilire a echității

sociale, corectarea persoanei vinovate și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și de către alte persoane.

Analizând hotărârea atacată și adoptată de instanța ierarhic

inferioară sub aspectul menționat, în raport cu circumstanțele cauzei, în

prezenta speță, Colegiul consideră că, soluția instanței de apel în latura

stabilirii modului de executare a pedepsei este neîntemeiată, la adoptarea

căreia nu s-a ținut cont în deplină măsură de dispoziția alin. (1) art. 75 Cod

penal, ce prevede că persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

Specială a prezentului Cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal.

Este important de accentuat că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege, de care sunt

obligate să se conducă instanțele de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

11

pentru fiecare persoană vinovată în parte. Instanțelor de judecată, legea

penală le acordă o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului

individualizării pedepsei penale, luând în considerație caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana celui vinovat,

circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținând cont de

influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Deci, Colegiul menționează că, persoanei declarate vinovate trebuie

să i se aplice o pedeapsă, echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza

căreia persoana a fost condamnată, iar după caz, instanța este în drept de a

aplica și prevederile Părții Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90

Cod penal, în cazul în care nu sunt careva impedimente de ordin legal sau

faptic.

Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului

și se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite

lipsuri și restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea și resocializarea acestuia, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea

altor persoane.

În prezenta cauză supusă judecării, se atestă că inculpatul a fost

recunoscut vinovat și condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni mai

puțin grave, prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal.

Din conținutul părții descriptive a deciziei instanței de apel, la

capitolul stabilirii tipului și termenului pedepsei inculpatului, s-a ținut cont

că potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal, fapta prejudiciabilă comisă de ultimul

constituie o infracțiune mai puțin gravă, circumstanțe atenuante nu au fost

stabilite, circumstanță agravantă s-a stabilit comiterea infracțiunii în stare

de ebrietate, fiindu-i stabilită ultimului pedeapsă stabilită de art. 349 alin.

(11) Cod penal – 2 ani închisoare. Potrivit art. 90 Cod penal, pedeapsa

numită fiind suspendată pe un termen de 2 (doi) ani.

În speța dată, instanța de apel a statuat, luând în considerație natura

infracțiunii comise, precum și conglomeratul de circumstanțe constatate, că

este inoportun și neproporțional de a aplica executarea reală a pedepsei cu

închisoare pentru inculpat, astfel că alegațiile procurorului au fost respinse

în acest sens, și ca urmare constatată incidența la caz a aplicării

dispozițiilor art. 90 Cod penal, adică suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

Studiind minuțios lucrările dosarului, în raport cu concluziile

instanței de apel, Colegiul penal lărgit consideră că, instanța ierarhic

inferioară, la adoptarea soluției în partea stabilirii modului de executare a

12

pedepsei inculpatului, nu a ținut cont de toate criteriile de individualizare

a pedepsei și nefondat a conchis aplicarea în privința inculpatului

prevederile art. 90 Cod penal.

Instanța de recurs notează că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, adică suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă

o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege

de a demonstra că infracțiunea comisă de ei este un incident în viața

acestora.

În același rând, Colegiul notează că, în textul art. 90 alin. (1) Cod

penal, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de

judecată de a aplica prevederile acestei norme, atunci când este evidentă

inconsistența aplicării acestor prevederi.

Îndeplinirea condițiilor de lege, poate fi aplicată sau exclusă la orice

etapă a procesului penal, pentru înlăturarea erorii admise la etapa

anterioară.

În cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei

instanța după ce realizează individualizarea pedepsei prin determinarea

concretă a acesteia în baza criteriilor generale de individualizare,

completează acest rezultat printr-un act de individualizare a executării

pedepsei.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a

executării pedepsei numită de către instanțele de judecată prin hotărâre de

condamnare de a suspenda pe o perioadă anumită executarea pedepsei

aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării

pedepsei, prevăzute de art. 90 Cod penal, se referă la: pedeapsa aplicată și

natura infracțiunii; circumstanțele cauzei și persoana infractorului;

aprecierea instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

În viziunea Colegiului penal lărgit, circumstanțele cauzei impun

numirea inculpatului a pedepsei privative de libertate cu executarea în

penitenciar, pe când instanța de apel insuficient a abordat condițiile ce

vizează gravitatea infracțiunii, pericolul social al acesteia, consecințele

survenite, personalitatea făptuitorului, eronat concluzionând asupra

oportunității numirii pedepsei cu închisoare, fără executarea reală a

acesteia.

În susținerea raționamentelor sale, instanța de recurs notează că,

potrivit lucrărilor dosarului, inculpatul, a săvârșit o infracțiune mai puțin

gravă, prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal.

În opinia instanței de recurs, nu a fost abordat suficient de către

instanțele de fond la individualizarea modului de executare a pedepsei este

mențiunea instanței precum că, scopul pedepsei poate fi atins fără

13

executarea acesteia. La acest capitol, instanța de recurs, ținând cont de

natura infracțiunii comise de inculpat, consideră că aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal, în prezenta speță, nu va avea un impact scontat asupra

atingerii scopului pedepsei penale, prevăzute la art. 61 alin. (2) Cod penal

și anume restabilirea echității sociale și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Colegiul penal lărgit, apreciază ca temeinice argumentele invocate de

către recurent în recursul ordinar, iar concluzia instanței de apel privind

posibilitatea aplicării pedepsei cu suspendare, potrivit prevederilor art.90

Cod penal, fiind una eronată și neîntemeiată.

Astfel, instanța de recurs, consideră necesar de a stabili inculpatului

Florea Veaceslav, pentru infracțiunea comisă, pedeapsa cu închisoare, fără

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.

Colegiul consideră necesar de a menționa că nu se va considera

faptul că, prin această soluție se înrăutățește situația condamnatului,

deoarece ca agravare a situației condamnatului se subînțelege situațiile de

schimbare a soluției din achitare în condamnare, de încadrare juridică la o

infracțiune mai gravă, sau un alt aliniat nou, literă, de înlocuire a sancțiunii

cum ar fi a măsurii educative în pedeapsa prevăzută de sancțiune, din

amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului aceleiași pedepse ori

adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei complementare, de aplicarea

unor măsuri de siguranță la care nu fusese inițial condamnat, de reținere în

recurs a stării de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune

continuă, situații de învinuire care esențial, după circumstanțe reale, diferă

de cea de la început sau orice altă modificare a învinuirii, ce afectează

dreptul inculpatului la apărare, întrucât prin excluderea art. 90 Cod penal,

instanța de recurs schimbă modul de executare a pedepsei numite către

instanțele de judecată prin hotărâre de condamnare constatând

neîntrunirea condițiilor pe aplicare a acesteia.

În temeiul celor expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, recursul

declarat de procuror cu privire la schimbarea modului de executare a

pedepsei urmează a fi admis, cu casarea parțială a sentinței și deciziei, în

această parte, rejudecând cauza și pronunțând o nouă hotărâre, prin care

va fi exclusă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, casează decizia Colegiului

14

penal al Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2019 și sentința

Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 24 mai 2019, în cauza penală în

privința lui Florea Veaceslav xxxxx, în partea modului de executare a

pedepsei, rejudecă cauza în această parte și pronunță o nouă hotărâre, prin

care se exclude aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Florea Veaceslav xxx, se consideră condamnat în baza art. 349 alin.

(11) Cod penal, la 2 (doi) ani, închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Termenul executării pedepsei cu închisoare stabilite lui Florea

Veaceslav xxx, urmează a fi calculat din momentul reținerii.

Celelalte dispoziții ale deciziei atacate pronunțate în cauză, se

mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

15