1ra-615/17 — 26,317 alin.2 lit.b CP

1ra-615/17 — 26,317 alin.2 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-615/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 martie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Râșcani, mun.Chișinău din 16 iunie 2016 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, declarat de către

avocatul Lupan Valentin în numele inculpatului

Haliplii Alexandru XXX, născut la

XXX, originar și domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.26, 317 alin.(2) lit. b) Cod

penal la 5 ani închisoare.

În temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial

pedeapsa neexecutată fixată prin sentința Judecătoriei Ungheni din 11 decembrie 2014,

fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 9 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar

de tip închis.

că executându-și pedeapsa în Penitenciarul nr.4 Cricova, str.Luceafărul 9, com.Cricova,

mun.Chișinău, prin înțelegere prealabilă și împreună cu condamnații Galiț Marcel și

Vornic Alexandru, deținuți ai aceluiași penitenciar, având intenția evadării în timpul

nopții din 16 august 2015 spre 17 august 2015 din penitenciar printr-o țeava din boxul de

producere a lăzilor din lemn, ce trece pe sub box și zona interzisă în afara instituției

penitenciare, pe parcursul a două săptămâni înainte de data indicată, au planificat fapta

infracțională, stabilind din timp data, timpul, metoda și calea de evadare și, în acest sens,

au pregătit mai multe prelungitoare electrice dintre care, pe unul l-au adaptat aproximativ

la lungimea țevii, intenționând să conecteze la el un polizor unghiular și au plasat în

interiorul țevii, în celălalt capăt care era betonat, un topor cu care să deterioreze blocarea

ei, însă au fost reținuți și plasați în celule separate de către colaboratorii penitenciarului și

din cauze independente de voința făptuitorilor, acțiunile lor intenționate nu și-au produs

efectul.

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care

A.Haliplii să fie achitat, invocînd că instanța a apreciat arbitrar probele; - la baza sentinței

1

a pus declarații ale martorilor, care se bazează pe afirmațiile terțelor persoane; - deși, în

cadrul procesului judiciar, colaboratorii instituției penitenciare au declarat prezența unor

înregistrări video, care fac dovada vinovăției inculpatului, acestea nu au fost prezentate

instanței; - vinovăția inculpatului nu a fost probată.

apelul declarat de avocatul V.Lupan în numele inculpatului a fost admis din alte motive,

inclusiv din oficiu în temeiul art.409 Cod de procedură penală, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

A.Haliplii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.26, 317 alin.(2) lit.b) Cod

penal la 5 ani închisoare. În temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost

adăugată parțial pedeapsa neexecutată fixată prin sentința Judecătoriei Ungheni din 11

decembrie 2014, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 9 ani închisoare, cu executarea

ei în penitenciar de tip închis.

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că, prima instanță la adoptarea

sentinței contestate, nu a stabilit circumstanțele de fapt și de drept ale infracțiunii comise

de inculpat, menționând în partea constatatoare a sentinței, contrar prevederilor art.394

alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, că Haliplii Alexandru se învinuiește în săvârșirea

faptei incriminate considerată ca fiind dovedită, pronunțînd o sentință de condamnare.

Instanța de apel a constatat că Haliplii Alexandru, executându-și pedeapsa în

Penitenciarul nr.4 Cricova, str.Luceafărul 9, com.Cricova, mun.Chișinău, prin înțelegere

prealabilă și împreună cu condamnații Galiț Marcel și Vornic Alexandru, deținuți ai

aceluiași penitenciar, având intenția evadării în timpul nopții din 16 august 2015 spre 17

august 2015 din penitenciar printr-o țeava din boxul de producere a lăzilor din lemn, ce

trece pe sub box și zona interzisă în afara instituției penitenciare, pe parcursul a două

săptămâni înainte de data indicată, au planificat fapta infracțională, stabilind din timp

data, timpul, metoda și calea de evadare și, în acest sens, au pregătit mai multe

prelungitoare electrice dintre care, pe unul l-au adaptat aproximativ la lungimea țevii,

intenționând să conecteze la el un polizor unghiular și au plasat în interiorul țevii, în

celălalt capăt care era betonat, un topor cu care să deterioreze blocarea ei, însă au fost

reținuți și plasați în celule separate de către colaboratorii penitenciarului și din cauze

independente de voința făptuitorilor, acțiunile lor intenționate nu și-au produs efectul.

Prin urmare, analizînd probele acumulate la cauza penală și apreciindu-le, conform

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării, și anume declarațiile martorilor V.Enache, I.Anton, I.Smirnov,

R.Polișciuc și materialele cauzei - procesele-verbale de cercetare la fața locului din

17.08.2015 și 10.09.2015 și de examinare a obiectelor depistate la fața locului din

24.08.2015, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului în savîrșirea infracțiunii

prevăzute de art.26, 317 alin.(2) lit. b) Cod penal, este pe deplin dovedită.

Cu referire la individualizarea pedepsei, instanța de apel a dat deplină eficiență

prevederilor art.7, 61, 75-77 Cod penal, ținînd cont de gradul prejudiciabil și pericolul

social al infracțiunii comise, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care face parte din categoria

celor grave, de persoana inculpatului, care a refuzat să dea declarații în instanța de fond,

iar în instanța de apel a refuzat să fie escortat, că anterior a fost condamnat pentru

infracțiuni comise cu intenție, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea penală, de influenta pedepsei aplicate asupra vinovatului, stabilindu-i o

pedeapsă echitabilă.

numele inculpatului care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.1), 6) și 8)

2

Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei hotărîri, prin care A.Haliplii să fie achitat, pe motiv că instanțele judecătorești au

apreciat arbitrar probele; - la baza hotărîrilor de condamnare au fost puse declarații ale

martorilor care, se bazează pe afirmațiile terțelor persoane; - deși, în cadrul procesului

judiciar, colaboratorii instituției penitenciare au declarat prezența unor înregistrări video,

care fac dovada vinovăției inculpatului, acestea nu au fost prezentate instanței; - vinovăția

inculpatului nu a fost probată; - instanțele judecătorești au încălcat principiul prezumției

nevinovăției; - în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiunii imputate.

materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în

referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității recursului ordinar, Colegiul

penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de

apel.

Reieșind din textul recursului, recurentul invocă că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și faptele inculpatului nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii imputate lui, temeiuri ce se regăsesc în pct.6) și 8) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursul declarat,

Colegiul penal constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare la examinarea

recursului.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord cu

condamnarea lui A.Haliplii în baza art.26, 317 alin.(2) lit.b) Cod penal, pe motiv că în

acțiunile acestuia lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate și în

susținerea ideii invocă, precum că instanța nu a probat vinovăția inculpatului în săvîrșirea

acesteia, învinuirea bazându-se pe declarații ale martorilor care, la rîndul lor, se bazează

pe afirmații ale terțelor persoane, de asemenea, colaboratorii instituției penitenciare nu au

prezentat nicio înregistrare video, despre care au afirmat că ar exista și care ar face

dovada vinovăției inculpatului.

La acest capitol, Colegiul menționează că, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei,

însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective

(persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau

legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul constată că instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.101 Cod

de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar

verificându-le sub aspectul pertinenței și concludenței, fapt ce face ca concluzia despre

vinovăția lui A.Haliplii în comiterea infracțiunii imputate să fie justă și întemeiată,

încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind corectă.

Conform textelor sentinței și deciziei, instanțele a conchis că vinovăția lui

A.Haliplii se dovedește prin cumulul de probe acumulate legal în cadrul urmăririi penale

și cercetate în instanțele de judecată, și anume prin declarațiile:

- martorului V.Enache, care a recunoscut că A.Haliplii împreună cu A.Vornic, și

încă o pesoană deținuți ai aceluiași penitenciar, iau propus să evadeze și că a participat la

acțiunile de pregătire a evadării, la locul pe unde trebuia să aibă loc evadarea a fost

împreună cu A.Vornic și A.Haliplii, au pregătit prelungitoare, topor, polizor unghiular cu

care au început să taie țeava (f.d.58 v.2);

3

- martorului I.Anton, care a menționat că a fost solicitat de urgență de către șeful

Serviciului securitate pentru că urma să aibă loc o tentativă de evadare, iar urmare a

intervenției, colaboratorii din zona de producere au depistat mai multe elemente ce

trebuiau să servească planului de evadare (lemnele clădite lîngă gard pentru a putea sări

peste el, în zona de producere, gaura de canalizare în boxul de producere a lăzilor din

lemn și ușa pe care inculpatul împreună cu alți deținuți urmau să o taie, un topor și un

prelungitor), iar din discuție cu condamnații, în seara în care trebuiau să evadeze, s-au

interesat de modalitatea de a face rost de un ferăstrău electric, doi dintre cei ce au vrut sa

evadeze au indicat că inițiatorul a fost A.Haliplii. După discuția avută cu inculpatul

A.Haliplii, ultimul, deși inițial nu și-a recunoscut vina, ulterior a spus că nu-i nimic dacă i

se mai adaugă încă un termen, că nu vede nici o diferență între penitenciar și liberate (f.d.

57 v.2);

- martorul I.Smirnov, care a menționat că prin luna august 2015, la serviciul

securitate a parvenit o informație, precum că deținuții A.Haliplii, A.Vornic și M.Galiț vor

să evadeze din penitenciar, prin zona de producere, iar urmare a intervenției, aceștia și-au

recunoscut intenția. De asemenea, au fost depistate un topor și un prelungitor, precum și

s-a constatat că deținuții, pe timp de noapte, au escaladat de trei ori gardul din zona de

producere și au încercat să taie o țeavă, fapt ce a fost recunoscut de către M.Galiț și

A.Vornic, acesta din urmă relatând că au încercat să taie țeava cu un polizor unghiular și

pentru că făcea gălăgie au renunțat și au căutat un aparat de sudat, din declarațiile

acestora s-a constatat că inițiatorul evadării era A.Haliplii (f.d.28 v.2);

- martorul R.Polișciuc, care a menționat că, în baza informației privind pregătirea

de evadare, a fost chemat pe alarmă la penitenciar, iar urmare a intervenției, în zona de

producere a fost găsită o țeavă în care, au depistat rămășițe de lemn, înaintînd prin ea, au

depistat un topor, un prelungitor lung și mai multe scurte, unite între ele, și lovituri în

locul unde țeava era sudată, cîteva persoane au spus că A.Haliplii dorea să evadeze

(f.d.29 v.2);

- precum și actele cauzei - procesele-verbale de cercetare la fața locului din

17.08.2015 și 10.09.2015, potrivit cărora a fost cercetat locul faptei - secțiile de

producere nr.1 și 2 ale Penitenciarului nr.4 Cricova, în care au fost depistate țeava de

canalizare, prelungitoarele și toporul; de examinare a toporului și prelungitoarele

depistate și ridicate de la locul faptei din 24.08.2015.

Probele indicate sînt detaliat descrise în hotărîrile judecătorești, fiind pertinente și

concludente, utile și veridice, coroborează între ele și nu prezintă temei de îndoială.

Astfel, Colegiul constată că în prezenta speță au fost stabilite toate elementele

componente ale infracțiunii prevăzute de art.26, 317 alin.(2) lit.b) Cod penal, inclusiv

vinovăția lui A.Haliplii, manifestată prin tentativa de a se sustragere de la privarea de

libertate la care a fost supus, prin părăsirea în mod voit și ilegal a locului de deținere, prin

înțelegere prealabilă și împreună cu alți doi deținuți, M.Galiț și A.Vornic.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că în acțiunile inculpatului lipsesc

elementele infracțiunilor prevăzute art.26, 317 alin.(2) lit.b) Cod penal, sunt neîntemeiate

și contravin actelor cauzei, inclusiv celor redate mai sus.

La acest capitol, Colegiul penal reține că, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute

de art.317 Cod penal, se exprimă printr-o acțiune de evadare din locurile de deținere,

săvârșirea căreia prin inacțiune este imposibilă și care poate fi comisă în orice mod și prin

orice mijloace (prin spargerea pereților locului de deținere, escaladare, travestire,

substituire de persoane, săpare de galerii subterane, folosire a documentelor false sau

inducerea pazei în eroare, coruperea pazei etc), iar latura subiectivă se manifestă prin

intenție directă, în scopul sustragerii de la privarea de libertate la care persoana a fost

4

supusă legal.

În acțiunile inculpatului persistă aceste elemente, deoarece el intenționat, prin

înțelegere prealabilă și împreună cu deținuții aceluiași penitenciar M.Galiț și A.Vornic,

avînd intenția să evadeze printr-o țeava din boxul de producere a lăzilor din lemn ce trece

pe sub box și zona interzisă în afara instituției penitenciare, au pregătit mijloacele și au

planificat fapta infracțională, stabilind din timp data, timpul, metoda și calea de evadare,

care însă, nu a fost realizată din motive independente de voința lor, fiind reținuți de către

colaboratorii penitenciarului, astfel încadrarea juridică a faptei comisă corect este

calificată în baza art.26, 317 alin.(2) lit.b) Cod penal - pregătirea evadării din locurile de

detenție, săvârșită de persoana care execută pedeapsa cu închisoare, acțiune săvîrțită de

mai multe persoane.

Subsecvent alegațiilor instanței de recurs expuse supra, argumentele recurentului

precum că nu a fost probată vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate

acestuia, învinuirea bazându-se pe declarații ale martorilor care, la rândul lor, se bazează

pe afirmații ale terțelor persoane, sunt nefondate, or, martorul V.Enache, care a participat

la realizarea planului de evadare, direct a indicat la inculpat ca fiind participant la

acțiunile de pregătire a evadării din penitenciar, iar martorii I.Anton, I.Smirnov și

R.Polișciuc au fost somați să intervină pentru a împiedica realizarea faptei infracționale.

Cît privește înregistrările video, Colegiul penal menționează că acestea nu au calitate

probantă decisivă, vina inculpatului fiind dovedită pe deplin și fără echivoc prin probele

enumerate supra, care au fost analizate și apreciate de către instanțele de fond în

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală.

Reieșind din cele relevate mai sus, este evidentă irelevanța argumentului

recurentului, precum că instanțele judecătorești au încălcat principiul prezumției

nevinovăției, or, Colegiul penal reiterează că vinovăția lui A.Haliplii în comiterea

infracțiunii imputate este probată prin cumulul de probe examinate și apreciate separat,

din punct de vedere al pertinenței și concludenței, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor.

Totodată, Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului, argumentele expuse

de recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de apel care, examinîndu-le în

ansamblu și dându-le o apreciere corespunzătoare, conform art.414 Cod de procedură

penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

Colegiul conchide că concluzia instanței de apel corespunde circumstanțelor

cauzei și probelor administrate și nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta

legalitatea hotărârii judecătorești contestate. Decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și

motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură

penală.

La aplicarea pedepsei, instanțele au ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de toate circumstanțele cauzei, de caracterul, gradul

prejudiciabil și gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor grave, de

persoana inculpatului, că anterior a fost condamnat pentru infracțiuni comise cu intenție,

de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală, de influenta

pedepsei aplicate asupra vinovatului, aplicându-i o pedeapsă echitabilă, individualizată

conform prevederilor legale, în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia a fost

declarat vinovat, cu respectarea prevederilor art.7, 61, 75-77, 34, 82 Cod penal.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

5

că este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de avocat în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Lupan Valentin în

numele inculpatului Haliplii Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui Haliplii Alexandru,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 aprilie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

6