1ra-1033/2015 — art. 190 al.5, 351 al.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 02 martie 2015, Lisîi Alexandru a fost condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la 8 ani închisoare și în baza art. 351 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare. În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 8 ani și 2 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începând din 17 februarie 2014.

Instanța a constatat că în perioada de timp 19 octombrie 2013 - 04 noiembrie 2013, Lisîi Alexandru s-a întâlnit cu cunoscutul său Chiaburu Artur, despre care cunoștea că activează în cadrul Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne, unde, în cadrul întâlnirilor date, uzurpând calitățile oficiale, prezentându-se drept colaborator al Centrului Național Anticorupție, i-a comunicat acestuia că în privința lui sunt efectuate acțiuni speciale de investigație, și anume, îi sunt interceptate convorbirile telefonice. Astfel, la 04 noiembrie 2013, aproximativ la ora 20.00, în timp ce se afla 1 la intersecția străzilor Socoleni și Iazului, din mun. Chișinău, continuându-și acțiunile sale criminale, îndreptate spre dobândirea prin înșelăciune a bunurilor altei persoane, uzurpând calitățile oficiale, prezentându-se drept colaborator al Centrului Național Anticorupție, sub pretextul de a sista acțiunile speciale de investigație efectuate în privința lui Chiaburu Artur, cât și exonerarea acestuia de o eventuală răspundere penală, prin înșelăciune, a dobândit de la el suma de 500 euro, care conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei echivalează cu 8681,55 lei. Tot el, în aceleași circumstanțe, în perioada de timp 26 octombrie 2013 - 04 noiembrie 2013, având scopul dobândirii prin înșelăciune a bunurilor altei persoane, prezentându-se drept colaborator al Centrului Național Anticorupție, i-a comunicat lui Cioban Alexandru că în privința lui sunt efectuate acțiuni speciale de investigație, și anume, îi sunt interceptate convorbirile telefonice. Astfel, Lisîi Alexandru, la 28 octombrie 2013, în timp ce se afla în mun. Chișinău, la intersecția străzilor Socoleni și Iazului, având scopul dobândirii prin înșelăciune a bunurilor altei persoane, uzurpând calitățile oficiale, prezentându-se drept colaborator al Centrului Național Anticorupție, sub pretextul de a sista acțiunile speciale de investigație efectuate în privința lui Cioban Alexandru, cât și exonerarea acestuia de o eventuală răspundere penală, prin înșelăciune și prin intermediul lui Chiaburu Artur, a primit de la Cioban Alexandru 300 euro, care conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei echivalează cu 5344,65 lei. Ulterior, tot el, în aceleași circumstanțe, la 04 noiembrie 2013, aproximativ ora 20.00, în timp ce se afla la intersecția străzilor Socoleni și Iazului, din mun. Chișinău, continuându-și acțiunile sale criminale, îndreptate spre dobândirea prin înșelăciune a bunurilor altei persoane, uzurpând calitățile oficiale, prezentându-se drept colaborator al Centrului Național Anticorupție, sub pretextul de a sista acțiunile speciale de investigație efectuate în privința lui Cioban Alexandru, cât și exonerarea acestuia de o eventuală răspundere penală, prin înșelăciune, a dobândit de la el 5000 euro, care conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei echivalează cu 86815, 5 lei. În rezultatul acțiunilor sale criminale, Lisîi Alexandru a dobândit prin înșelăciune de la părțile vătămate suma de 100.841,7 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari. Instanța a reținut că vina inculpatului este dovedită prin probele administrate și a încadrat acțiunile lui în baza art. 190 alin. (5) Cod penal ca escrocherie, adică dobândirea prin înșelăciune și abuz de încrederea bunurilor altei persoane, în proporții deosebit de mari și în baza art. 351 alin. (1) Cod penal, adică uzurparea de calități oficiale, însoțită de săvârșirea pe această bază a altei infracțiuni. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 75 Cod penal, că inculpatul a săvârșit o infracțiune deosebit de gravă și alta mai puțin gravă, că circumstanțe atenuante și agravante nu au fost stabilite.

Avocatul Snejana Pahomi și inculpatul au declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul să fie condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c), 351 alin. (1) Cod penal la o pedeapsă nonprivativă de libertate. Apelanții au indicat că, reieșind din materialele cauzei, acțiunile inculpatului urmau a fi recalificate în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal. 2

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie 2015, apelul a fost respins ca nefondat. Instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite o încadrare juridică corespunzătoare probelor administrate.

La 18 iunie 2015, avocatul Snejana Pahomi a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea hotărârilor adoptate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de fond. Recurenta a specificat că, reieșind din materialele cauzei, acțiunile inculpatului urmau a fi recalificate în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal. Dat fiind că la data pronunțării deciziei Curții de Apel Chișinău ea nu a fost prezentă, a primit copia deciziei la 25 mai 2015, termenul de atac nu este omis.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului respectiv pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul- verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată. Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 17 aprilie 2015, comunicând că decizia motivată va fi pronunțată la 15 mai 2015, fapt realizat la această dată și consemnat în respectivul proces - verbal, în prezența inculpatului și a avocatului S. Pahomi (v. II, f.d. 12 - 18). Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 15 mai 2015, iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la sfârșitul zilei de 15 iunie 2015. Totodată, potrivit ștampilelor de pe plic, recursul ordinar a fost depus la oficiul poștal la 18 iunie 2015 și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 22 iunie 2015, adică peste termenul prevăzut de lege (vol. II, f.d. 37 - 40). Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat. Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală nu prevede o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, 3 nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este declarat peste termen. Astfel, odată ce recursul ordinar, este declarat peste termen, acestea urmează a fi declarate inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 2), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Snejana Pahomi, împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 02 martie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie 2015, în privința condamnatului Lisîi Alexandru Mihail, deoarece este declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 noiembrie 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 4