1ra-364/2017 — art. 145 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-364/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoare componență:

președinte - Ghenadie Nicolaev,

judecătorii - Constantin Alerguș, Petru Moraru,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

avocatul Bobeica Vasile în numele inculpatului Zlotea Ruslan, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Hîncești din 30 martie 2016 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2016, în cauza penală, în

privința lui

Zlotea Ruslan

Termenul examinării cauzei:

instanța de fond: 25.11.2015 - 30.03.2016;

instanța de apel: 17.05.2016 - 09.06.2016,

instanța de recurs: 09.01.2017 - 05.04.2017,

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a

fost legal executată.

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții vătămate, privind

repararea prejudiciului moral a fost admis parțial, fiind dispus încasarea de la

inculpat în beneficiul lui Tretiacov L. a sumei de 50 000 lei, cu titlu de

despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat și câte 30 000 lei fiecărui copil

minor: Tretiacov G. și Tretiacov S. pentru prejudiciul moral cauzat.

Acțiunea civilă privind prejudiciul material a fost admis în principiu,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța civilă.

În rest, acțiunea înaintată a fost respinsă ca neîntemeiată.

jurul orelor 2200-2300, Zlotea R., aflându-se în locuința concubinei sale, Lebedev

Z., situată în or. Hâncești, str. M. Sadoveanu, 11, ap. 28, unde era și prietenul său

Tretiacov V., în urma unui conflict cu ultimul, intenționat l-a înfipt cu cuțitul în

regiunea cutiei toracice cauzându-i conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 135 din 17.10.2015, leziuni corporale grave, periculoase pentru viață,

care au legătură directă cu cauza morții.

inculpatului Zlotea R., care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei

1

hotărâri de achitarea, deoarece atât urmărirea penală cât și cercetarea

judecătorească s-a petrecut cu încălcări grave ale legislației procesual penale.

Reieșind din învinuire, inculpatul și victima se aflau ambii în ospeție la

Lebediev Z. ceea ce este greșit, deoarece inculpatul de mai mult timp cu ultima

conviețuiau și locuiau împreună în apartamentul care doar juridic îi aparține ei,

iar de facto inculpatul îl consideră ca și domiciliul lui, pe care l-a apărat.

În cadrul cercetării judecătorești, apărarea a fost lipsită de dreptul de a

adresa întrebări martorului minor Stoșcuș Al-ndru, deoarece el a refuzat să facă

declarații, or metoda în care el a fost interogat de către acuzare a fost una brutală,

agresivă, fapt ce l-a adus pe martor la o situație psihologică precară umilită.

apelul declarat a fost respins ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

că vina inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate s-a confirmat pe deplin

și acțiunile lui corect au fost încadrate în baza art. 145 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului, precum că el nu a

l-a omorât pe Tretiacov V. și că totul a fost un accident, deoarece conform art. 17

Cod penal, se consideră că infracțiunea a fost săvârșită cu intenție dacă persoana

care a săvârșit-o își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau

inacțiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, le-a dorit sau admitea, în

mod conștient, survenirea acestor urmări.

Instanța de apel a conchis că în prezenta cauză, sub aspectul laturii

subiective, inculpatul a acționat cu intenție, concluzie ce rezultă din

materialitatea faptei raportat la mijlocul folosit (un cuțit de bucătărie), zona

vizată (hemitoracele stâng), caracterul succesiv al actelor agresive, menite să

înlăture posibilitatea de reacție a victimei (inculpatul a aplicat întâi victimei o

lovitură în abdomen și antebrațul drept), disproporția evidentă dintre forța fizică

a inculpatului și cea a victimei și intensitatea loviturii, or în materialitatea sa

infracțiunea de omor se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, nu a putut fi

reținut argumentul apărătorului cum că, persona care a solicitat întâlnirea a fost

Treatiacov V., dânsul a sunat și ultimul Zlotea R., l-a invitat în ospeție la el, l-a

servit cu vin și ceea ce avea acasă, imediat după comiterea acțiunilor a acordat

primul ajutor medical, instanța de fond a admis doar faptul, că inculpatul a avut

o atitudine neglijentă față de rezultatul acțiunilor sale, adică a demonstrat

intenție indirectă față de finalitatea acțiunilor sale, în urma cărora a survenit o

intenție depășită, moartea fiind rezultatul culpei autorului, or faptul că acesta a

acordat ajutor victimei și poziția procesuală avută ulterior comiterii faptei poate

fi luat în considerare la individualizarea pedepsei, conduita acestuia după

comiterea infracțiunii nu poate produce vreun efect juridic asupra elementelor

constitutive ale infracțiunii, iar aprecierea ”normalității” comportamentului

2

acesteia nu face obiectul cercetării jurisdicționale penale, ci constituie elemente

pe care instanța urmează a-l lua în vedere la individualizarea pedepsei.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că gravitatea leziunilor corporale

cauzate victimei, precum și acțiunile inculpatului la comiterea infracțiunii și

după săvârșirea acesteia, mărturisesc despre intenția directă a inculpatului de a-l

omorî pe Tretiacov V.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a considerat dovedită vinovăția

inculpatului și acțiunile lui corect au fost încadrate în baza art. 145 alin. (1) Cod

penal.

În opinia instanței de apel, prima instanță la aprecierea modului și a

măsurii de pedeapsă a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea inculpatului, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, precum și de alte

circumstanțe relevante, corect stabilind că corectarea inculpatului este posibilă

doar cu izolarea lui de societate, urmând ca acesta să execute real pedeapsa

închisorii, iar măsura de pedeapsă aplicată lui fiind echitabilă faptelor comise.

ordinar inculpatul, care, fără a indica vreun temei prevăzut de art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora, cu eliberarea lui.

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că nu este de acord cu

decizia instanței de apel și cu sentința primei instanțe, deoarece el nu avut

intenția să-l omoare pe Tretiacov V., dar s-a.

2016, a fost dispusă inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, deoarece nu

îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art. 430 Cod de procedură

penală.

formulate de recurent nu conțin indicii unor erori de drept și respectiv nu sunt

motivate sub aspectul casării hotărârii recurate, ca fiind ilegale.

Astfel, Colegiul penal a constatat, că recursul ordinar declarat de inculpat

nu întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este

competentă să completeze recursurile cu circumstanțe în fapt și în drept care le-

ar justifica sub acest aspect, întrucât potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se

manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât

interesele legii.

În speță, recurentul la întocmirea recursului nu a îndeplinit dispozițiile

prevăzute la art. 430 Cod penal și nu a indicat temeiurile prevăzute de art. 427

Cod de procedură penală și esența problemei de drept de importanță generală

abordată în cauza dată, criticând aprecierea probelor.

3

recurs ordinar avocatul Bobeica V. în numele inculpatului, care, invocând temei

de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală,

solicită repunerea în termen de declarare a recursului, casarea hotărârilor

contestate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunile

inculpatului să fie recalificate conform prevederilor art. 149 Cod penal.

Totodată, recurentul solicită să fie considerat omis întemeiat termenul de

declarare a recursului, deoarece a fost informat de către inculpat că, până la

adresarea în instanța de recurs era încrezut că mandatul avocatului este valabil și

pentru contestarea deciziei instanței de apel, însă conform contractului acest

drept nu a fost acordat, iar ultimul adresându-se în instanța ierarhic superioară

nu l-a contestat conform temeiurilor stipulate de Codul de procedura penala și

din acest motiv nu a reușit să depun recursul în termenul stabilit de lege.

În motivarea recursului declarat avocatul invocă argumente similare cu ce

indicate în apel de către partea apărării și descrise la pct. 3 al prezentei decizii,

suplimentar menționând că, conform materialelor cauzei, cuțitul nu a servit

drept mijloc folosit pentru săvârșirea omorului, inculpatul având intenția de a-l

scoate din mâinile lui Tretiacov V.

Loviturile au fost aplicate de către ambii participanți la conflict, fapt

menționat de martori, or, loviturile aplicate de către inculpat nu aveau drept

scop înlăturarea posibilității de reacție, pentru omorârea victimei, această

afirmație a instanței fiind lipsita de un suport juridic probatoriu.

Instanța a concluzionat că inculpatul a demonstrat intenție indirectă față

de finalitatea acțiunilor sale, concluzii lovite de nulitate, în condițiile în care

comportamentul inculpatului demonstrează lipsa unei intenții de a-și finaliza

acțiunile, or, persoana care are intenția directă sau indirectă de a omorî o altă

persoana nu o invită în ospeție.

Conduita inculpatului demonstrează în mod direct, lipsa intenției directe

și indirecte de a săvârși infracțiunea de omor, raportat la cauza dată argumentul

în ce privește comportamentul acestuia nu ține de efectele juridice asupra

elementelor constitutive ale infracțiunii, ci doar demonstrează în repetate rânduri

lipsa vădită a intenției.

9.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra

recursului depus de avocat menționând că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind depus peste termen.

raport cu motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

4

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 231 alin. (3), 422 Cod de

procedură penală, termenul de declarare a recursului ordinar împotriva

hotărârilor instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei, iar

la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă

termenul, nici ziua în care acesta se împlinește.

Conform materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 09 iunie 2016, în prezența

participanților la proces, acuzatorului de stat, succesorului părții vătămate,

inculpatului Zlotea R. și avocatului acestuia Nichifor Eu., aceștia fiind anunțați

că pronunțarea integrală a deciziei motivate va avea loc la 30 iunie 2016, ora 1400,

fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d. 68-72, vol. II).

Decizia motivată a fost pronunțată la 30 iunie 2016, iar termenul de

declarare a recursului conform art. 231 alin (3) Cod de procedură penală, a

început să curgă din 01 iulie 2016 și s-a încheiat la 30 iulie 2016.

Astfel, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iunie

2016, care se contestă a fost pronunțată integral la 30 iunie 2016, iar recursul

ordinar declarat de avocatul Bobeica V. a fost înregistrat la Curtea Supremă de

Justiție la 14 decembrie 2016 (f.d. 106 - 108, vol. II), adică, a fost declarat peste

termenul de 30 de zile stabilit de lege.

Prin urmare, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

09 iunie 2016, care se contestă a fost pronunțată integral la 30 iunie 2016, iar

recursul ordinar declarat de avocatul Bobeica V. a fost înregistrat la Curtea

Supremă de Justiție la 14 decembrie 2016, adică după expirarea termenului legal

de 30 zile, prevăzut la art. 422 Cod de procedură penală.

Cu referire la solicitarea recurentului privind repunerea în termenul de

declarare a recursului, precum că, ar fi fost informat de către inculpat că, până la

adresarea în instanța de recurs era încrezut că mandatul avocatului este valabil și

pentru contestarea deciziei instanței de apel, însă conform contractului acest

drept nu a fost acordat, iar ultimul adresându-se în instanța ierarhic superioară

nu l-a contestat conform temeiurilor stipulate de Codul de procedura penala,

instanța de recurs conchide că acest argument nu poate fi reținut ca fiind

plauzibil și servi drept temei legal pentru repunere în termenul solicitat.

Așadar, Colegiul penal ține să menționeze că art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală expres stipulează că, în cazul în care pentru exercitarea unui

drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune

pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. El nu

poate fi prelungit sau limitat de către instanța de judecată. El este absolut, are un

caracter imperativ, iar nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

5

instanței de apel, decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului

înaintat în cazul în care se constată că recursul este declarat peste termen.

Rezumând cele expuse mai sus, instanța de recurs concluzionează asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocatul Bobeica V., pe motiv că

recursul a fost declarat peste termen.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Bobeica Vasile în

numele inculpatului Zlotea Ruslan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 09 iunie 2016, în cauza penală în privința lui Zlotea

Ruslan, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 aprilie 2017.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecătorii Constantin Alerguș

Petru Moraru

6