1ra-633/2017 — art.189 alin.2 lit.b,d CP

1ra-633/2017 — art.189 alin.2 lit.b,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-633/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

20 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

judecând, fără citarea părților la proces, recursurile ordinare declarate de

procurorul în procuratura de circumscripție Chișinău Tăut Dorina și de avocatul

Ticu Ion în numele inculpatului Șarcaliuc Roman, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016, în cauza

penală în privința lui

Șarcaliuc Roman Iurie, născut la

XXXXXX, originar și domiciliat XXXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Iurie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 352 alin. (2) lit. c) Cod

penal la amendă în mărime de 300 (trei sute) unități convenționale.

Acțiunea civilă înaintată de Bucur Grigore a fost admis, dispunându-se

încasarea din contul lui Lagutin Alexandr în folosul lui Bucur Grigore suma de 5000

(cinci mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune.

2015, partea vătămată Andronic Constantin, deplasându-se cu automobilul de

model XXXXXX, cu nr. de înmatriculare XXXXXX, a luat o geantă cu haine și o cutie cu

produse cosmetice de la o persoană cu numele Vasile, care aparțineau cet. Cristina

Hariton, pe care s-a obligat, contra plată în sumă de 40 euro primită inițial, a le

transporta din Germania în Republica Moldova și să le transmită acesteia. Produsele

cosmetice au fost confiscate la vama Leușeni, iar în privința lui Andronic C. a fost

pornită o cauză penală pentru contrabandă.

1

Inculpatul Șarcaliuc Roman, pe data de 13 septembrie 2015, s-a deplasat în

XXXXXX, unde este domiciliat Andronic Constantin, și împreună cu două persoane, a

obținut de la partea vătămată Andronic Constantin întocmirea unei recipise, potrivit

căreia acesta îi datora lui Șarcaliuc Roman suma de 2500 euro, deși nu îi era dator

cu o astfel de sumă.

Inculpatul Șarcaliuc Roman, în perioada de timp cuprinsă între lunile august-

septembrie 2015, l-a telefonat de mai multe ori și i-a trimis mesaje lui Andronic

Constantin, amenințându-l cu răfuială fizică.

În continuare, la 02 octombrie 2015, aproximativ la orele 09:00, în XXXXXX,

aflându-se în fața farmaciei „Familia”, inculpatul Șarcaliuc Roman a primit de la

Andronic Constantin - tranșă din suma indicată în recipisă, adică de 500 euro, ceea

ce la momentul săvârșirii faptei reprezenta, conform cursului oficial al Băncii

Naționale a Moldovei echivalentul a 11.150 lei.

Astfel, acțiunile inculpatului Șarcaliuc Roman au fost reîncadrate de prima

instanță din art. 189 alin. (6) Cod penal - „șantajul, adică cererea de a transmite

bunurile proprietarului, amenințând cu violență persoana, săvârșit de mai multe

persoane, prin amenințare cu moartea, în proporții deosebit de mari” în componența

de infracțiune prevăzută de art. 352 alin. (2) lit. c) Cod penal după semnele:

„samovolnicia,, adică executarea unui drept legitim sau presupus în mod arbitrar și

prin încălcarea ordinii stabilite, dacă s-au cauzat daune în proporții mari intereselor

publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice

însoțite de amenințarea cu vătămarea integrității corporale sau a sănătății”.

Istrate Angela în numele inculpatului și suplimentar a declarat apel avocatul Ticu

Ion, de asemenea, în numele inculpatului Șarcaliuc Roman.

3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care Șarcaliuc Roman să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 189 alin. (6) Cod penal la 13 ani

închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În apelul declarat a invocat ilegalitatea sentinței privind reîncadrarea

acțiunilor inculpatului în dispoziția art. 352 alin. (2) lit. c) Cod penal, considerând

că, instanța de judecată nu a dat apreciere justă probelor administrate de partea

acuzării, care demonstrează indiscutabil vinovăția inculpatului de săvârșirea

infracțiunii imputate prin rechizitoriu.

Totodată, a menționat, că este inexplicabil pentru partea acuzării și faptul, din

care motive instanța de fond a dat apreciere veridică anume declarațiilor făcute de

inculpat abia în ședința de judecată și nu celor făcute în momentul reținerii primirii

primei tranșe de bani în sumă de 500 euro, când acesta declara că, banii ceruți de el

de la partea vătămată constituie o datorie, pe care ultimul ar fi avut-o față de el.

Fiindu-i adresate inculpatului mai multe întrebări cu privire la existența acestei

datorii, mărimea ei și probele care ar fi confirmat această datorie, nu a fost în stare

să dea răspuns. Apoi, inculpatul a înaintat o nouă versiune că această datorie în

mărime de 2500 euro, constituie suma de bani pe care un prieten de-a lui i-a

transmis-o din Germania, prin intermediul părții vătămate, iar ultimul din motive

2

necunoscute nu a adus-o până la destinație.

Acuzatorul de stat a considerat că, instanța de judecată a respins neîntemeiat

declarațiile atât ale părții vătămate Andronic Constantin cât și a martorului XXXXXX,

care au fost depuse în instanță sub jurământ, fiind și preîntâmpinați de răspundere

penală. Nu a luat în considerație mijloacele materiale de probă, documentele care au

servit drept temei în aprecierea veridicității declarațiilor administrate în instanță de

către partea vătămată, or, acesta a fost unica persoană care putea cunoaște

evenimentele faptului infracțional și declarațiile lui au fost supuse verificării inițiale

la etapa urmăririi penale, care a avut scopul de a stabili dacă există sau nu faptul

infracțiunii și dacă declarațiile victimei și ale martorului sunt sau nu confirmate și

prin alte probe.

Astfel, instanța ilegal a recalificat fapta lui Șarcaliuc Roman drept samavolnicie,

aplicându-i pedeapsă penală pentru fapta care nu întrunește elementele infracțiunii

prevăzută de art. 352 Cod penal, menționând că, această infracțiune este una

materială și se consumă din momentul survenirii rezultatului. Rezultatul final a

fost dobândirea ilicită a sumei de 5 000 euro, ce depășește suma de 50 000 lei sau

2 500 unități convenționale, prevăzute ca rezultat prejudiciabil al normei penale

speciale. În acest caz lipsește latura obiectivă a componenței infracțiunii prevăzute

de art. 352 alin. (2) lit. c) Cod penal.

3.2. Avocatul Istrate Angela în numele inculpatului, a solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a lui Șarcaliuc Roman, din

motiv că în acțiunile acestuia nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de samavolnicie, prevăzută de art. 352 Cod penal.

În motivarea apelului a invocat că, instanța de fond incorect a stabilit existența

în acțiunile lui Șarcaliuc Roman a componenței de infracțiune - samavolnicie și

anume executarea unui drept legitim sau presupus în mod arbitrar și prin încălcarea

ordinii stabilite, dacă s-au cauzat daune în proporții mari intereselor publice sau

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice însoțite de

amenințarea cu vătămarea integrității corporale sau a sănătății.

Apărarea a menționat că, mărturiile acumulate în cadrul cercetării

judecătorești nu denotă că Șarcaliuc Roman ar fi exercitat careva acțiuni care ar

demonstra un drept legitim al său sau presupus în mod arbitrar prin încălcarea

ordinii stabilite, iar instanța de judecată nu a indicat care este acel mod arbitrar de

exercitare a dreptului presupus de Șarcaliuc Roman, la fel cum nu a specificat care

este maniera abuzivă sau extralegală de exercitare a acestuia.

2016 au fost respinse ca nefondate apelul declarat de avocatul Istrate Angela și

apelul suplimentar declarat de avocatul Ticu Ion în numele inculpatului Șarcaliuc

Roman.

A fost admis apelul declarat de procuror, casată hotărârea atacată și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin

care Șarcaliuc Roman Iurie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 189

alin. (2) lit. b) și d) Cod penal la 6 (șase) ani închisoare cu amendă în mărime de 500

unități convenționale, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

3

Roman, pe parcursul lunii august a anului 2015, împreună și de comun acord cu

Hariton Cristina Fiodor și o persoană nestabilită la moment de organul de urmărire

penală pe nume „Vasile”, acționând cu intenție directă și urmărind scop cupidant, a

participat la elaborarea și realizarea unui plan criminal, potrivit căruia urma să

obțină prin șantaj, de la Andronic Constantin, bani în sumă de 5.000 euro. În așa

mod, în perioada de timp cuprinsă între lunile august - septembrie 2015, întru

realizarea intențiilor sale criminale, Roman Șarcaliuc acționând împreună și de

comun acord cu Cristina Hariton și o persoană nestabilită, l-au șantajat pe

Constantin Andronic, telefonându-l de mai multe ori și amenințându-l cu răfuială

fizică și omor, pretinzând de la ultimul să le transmită bani în sumă de 5.000 euro,

echivalentul a 107.798 lei 50 bani.

Totodată, pentru crearea unei impresii de legalitate a acțiunilor sale, la data de

13 septembrie 2015, ora exactă, la moment nu a fost stabilită de organul de

urmărire penală, Șarcaliuc Roman, acționând împreună cu Hariton Cristina și o

persoană nestabilită, s-au deplasat în XXXXXX, unde sub amenințări cu răfuială fizică

și omor, l-au obligat pe partea vătămată Andronic Constantin să întocmească o

recipisă din nume propriu, potrivit căreia acesta ar fi datorat lui Șarcaliuc Roman

suma de 2.500 euro.

În continuare, la 02 octombrie 2015, aproximativ la orele 09.00, în XXXXXX,

Șarcaliuc Roman, aflându-se în fața farmaciei „Familia”, sub presiune și amenințare

a primit de la Andronic Constantin prima tranșă din suma extorcată, în mărime de

500 euro, ceea ce la momentul săvârșirii faptei reprezenta, conform cursului oficial

al Băncii Naționale a Moldovei, echivalentul a 11.150 lei.

Astfel, Șarcaliuc Roman prin acțiunile sale intenționate a comis infracțiunea de

șantaj, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului sau

deținătorului ori dreptul asupra acestora sau de a săvârși alte acțiuni cu caracter

patrimonial, amenințând cu violență persoana periculoasă pentru viață, săvârșită de

două persoane prin amenințarea cu moartea, infracțiunea prevăzută de art. 189

alin. (2) lit. b) și d) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că pentru confirmarea vinovăției inculpatului au fost

administrate și cercetate de către prima instanță cumulul de probe acumulat în

speța dată și verificate în instanța de apel, dar cărora li sa dat o altă apreciere.

Astfel, analizând și apreciind toate probele administrate, instanța de apel a

conchis că, concluzia instanței de fond, precum că inculpatul se face vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 352 alin. (2) lit. c) Cod penal, adică pentru

fapte de samavolnicie, adică executarea unui drept legitim sau presupus în mod

arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite, adică s-au cauzat daune în proporții mari

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice

sau juridice însoțite de amenințarea cu vătămarea integrității corporale sau a

sănătății, este incorectă și nu și-a găsit confirmare, deoarece, în opinia instanței de

apel acțiunile inculpatului Șarcaliuc Roman urmează a fi încadrate în dispoziția

art. 189 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal - „Șantajul, adică cererea de a se transmite

bunurile proprietarului bani în sumă de 2500 euro echivalentul a 53.899 lei,

4

amenințând cu violență persoana pentru viață și sănătatea, săvârșită de două sau mai

multe persoane, prin amenințare cu moartea.”

Astfel, instanța de apel a reținut că, conform modificărilor introduse la art. 126

Cod penal prin Legea nr. 105 din 26.05.2016 în vigoare la 01.07.2016 suma

incriminată lui Șarcaliuc Roman este mai mică de 20 salarii medii lunare pe

economie, care pentru anul 2015 la data comiterii infracțiunii ar fi egală cu

90.000 lei daună în proporții mari, în care circumstanțe faptele nu pot fi încadrate

conform art. 189 alin. (5) Cod penal și nici conform art. 189 alin. (6) Cod penal, după

cum i s-a imputat învinuirea.

În această ordine de idei, instanța de apel, notificând elementele constituite ale

infracțiunii de șantaj a conchis că instanța de fond incorect a apreciat acțiunile

inculpatului, calificându-le în baza art. 352 alin. (2) lit. c) Cod penal, deoarece

neîntemeiat au fost respinse ca neveridice declarațiile atât a părții vătămate

Andronic Constantin, cât și a martorului XXXXXX, care au fost depuse în instanță sub

jurământ și preîntâmpinați de răspundere penală. Nu a luat în considerație

mijloacele materiale de probă, documentele care au servit drept temei în aprecierea

veridicității declarațiilor administrate în instanță de partea vătămată, or acesta a

fost unica persoană care putea cunoaște evenimentele faptului infracțional și

declarațiile lui au fost supuse verificării inițiale la etapa urmăririi penale, care a avut

scopul de a stabili dacă există sau nu faptul infracțiunii și dacă declarațiile victimei

și ale martorului sunt sau nu confirmate și prin alte probe.

La fel, instanța de judecată eronat a apreciat drept veridice declarațiile

nemotivate și neconfirmate ale inculpatului, care a înaintat diferite versiuni, ce nu

corespund circumstanțelor constatate de organul de urmărire penală și dezvăluite

în proces de către partea acuzării. Astfel, instanța recalificând acțiunile lui Șarcaliuc

Roman a pus la bază declarațiile acestuia făcute în cadrul cercetării judecătorești și

anume faptul că, și-a asumat exercitarea unui drept presupus de a-l obliga pe

Andronic Constantin să-i întoarcă prietenei lui, Cristina Hariton echivalentul bănesc

al produselor cosmetice (2500 euro) pe care ultimul s-a angajat să le transporte din

Germania în Republica Moldova, or, de fapt Șarcaliuc Roman l-a impus pe Andronic

Constantin să-i transmită suma de 2500 euro ca datorie, care de fapt nu a fost și la

care nu putea pretinde sub nici o formă.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță în mod greșit și ilegal a recalificat

fapta lui Șarcaliuc Roman drept samavolnicie, menționând că, infracțiunea

prevăzută de art. 352 Cod penal este una materială, consumându-se din momentul

survenirii rezultatului. Rezultatul final a fost dobândirea ilicită a sumei de

5000 euro, ce depășește suma de 50000 lei sau 2500 unități convenționale la

momentul comiterii crimei, prevăzute ca rezultat prejudiciabil al normei penale

speciale. În acest caz lipsește latura obiectivă a componenței infracțiunii prevăzute

de art. 352 alin. (2) lit. c) Cod penal. Astfel că, probele administrate în cauză,

cercetate și verificate în ședința instanței de apel, relevate în cuprinsul deciziei,

dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189

alin. (2) lit. b) și d) Cod penal.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

5

prevederile art. 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care conform

art. 16 Cod penal se consideră infracțiune gravă, de persoana celui vinovat, care

anterior nu a fost judecat, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, la

locul de trai se caracterizează pozitiv, circumstanțe agravante și atenuante nu au

fost stabilite.

Totodată, instanța de apel a reținut că, la data săvârșirii infracțiunii, legea

prevedea pedeapsă sub formă de închisoare de la 5 la 7 ani, cu amendă în mărime de

la 500 până la 1000 unități convenționale (în redacția Legii nr. 252 din 21.12.2012),

ori modificările aduse prin Legea nr.207 din 29.07.2016 sancțiunea amenzii s-a

majorat de la 850 până la 1350 unități convenționale, în așa mod, instanța de apel a

ajuns la concluzia de-a fi aplicată retroactivitatea legii penale.

este atacată cu recursuri ordinare de procuror, la data de 19 ianuarie 2017 și de

avocatul Ticu Ion în numele inculpatului Șarcaliuc Roman, la 19 ianuarie 2017.

6.1. Procurorul, invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, care stipulează expres că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului, în cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, precum și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, solicită

casarea deciziei instanța de apel cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel

în alt complet de judecată.

Acuzarea consideră, că decizia instanței de apel prin care au fost încadrate

acțiunile inculpatului Roman Șarcaliuc în baza art. 189 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal

cu excluderea indicelor cu cauzarea prejudiciului în proporții mari, este

neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece, instanța de apel, având dreptul să

reformeze sentința atacată în sensul casării soluției adoptate de prima instanță,

urma să dezvăluie această concluzie, expunându-și punctul său de vedere asupra

fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii imputate inculpatului, fapt ce pe caz

consideră că n-a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere eronată și formală de ordin

general, a probelor și circumstanțelor cauzei penale.

Așa dar, instanța de apel, examinând apelul, nu a ținut cont și nu a apreciat

totalitatea probelor care demonstrează vinovăția inculpatului Roman Șarcaliuc de

comiterea infracțiunii încriminate de către organul de urmărire penală și greșit a

reîncadrat acțiunile acestuia în baza art. 189 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal -

„Șantajul, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului bani în sumă de

2500 euro echivalentul a 53.899 lei, amenințând cu violență persoana pentru viață și

sănătatea, săvârșită de două sau mai multe persoane, prin amenințare cu moartea.”

Procurorul menționează că, infracțiunea de șantaj este o infracțiune formală,

iar la caz infracțiunea a fost consumată odată cu cererea prin șantaj a sumei de 5000

euro, și nu în momentul în care a fost scrisă recipisa pe suma de 2500 euro.

Mai mult, acuzarea reține că, conform modificărilor operate la art. 126 Cod

penal prin Legea nr. 207 din 29.07.2016 în vigoare la 07.11.2016 suma incriminată

lui Șarcaliuc Roman depășește 20 salarii medii lunare pe economie, care pentru

anul 2015 - data comiterii infracțiunii constituie proporții mari, ori suma de

6

107 798 lei 50 bani, se încadrează perfect în limitele pagubei pricinuite, care

depășește 20 salarii medii lunare pe economie, fapt ce denotă, că acțiunile

inculpatului urmează a fi încadrate corect și legal în baza art. 189 alin. (5) Cod penal,

iar instanța de apel în baza propriei convingeri subiective, eronat și neîntemeiat a

decis că în cazul dat nu este prezent elementul componenței de infracțiune prevăzut

la art. 189 alin. (5) Cod penal - „cu cauzarea de daune în proporții mari”.

Astfel, în opinia procurorului, decizia instanței de apel privind reîncadrarea

acțiunilor inculpatului Șarcaliuc Roman este contradictorie situației de fapt și

probelor administrate, fiind bazată pe o interpretare eronată a circumstanțelor de

fapt, raportate la cele de drept, care denotă real, clar și rațional existența în acțiunile

inculpatului Șarcaliuc Roman a infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (5) Cod penal,

șantaj, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului bani în sumă de 5000

euro echivalentul a 107 798,5 lei, amenințând cu violență persoana, săvârșită de două

sau mai multe persoane, prin amenințare cu moartea, săvârșite în proporții mari.

6.2. Avocatul Ticu Ion în numele inculpatului Șarcaliuc Roman, invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct.6) - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței; pct.8) - nu au fost întrunite elementele infracțiunii; pct.10) - s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale; pct.11) - persoana condamnată a

fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă sau există o cauză de

înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă

lege sau anulată de un act de Amnistie, a intervenit decesul inculpatului ori a

intervenit împăcarea părților în cazul prevăzut de lege și pct.13) Cod de procedură

penală - a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului, solicită casarea

deciziei instanței de apel cu adoptarea unei noi hotărâri de achitare, iar în cazurile

în care erorile judiciare nu pot fi corectate în instanța de recurs, să se dispună

rejudecarea cauzei în instanța de apel.

În motivarea recursului invocă aceleași argumente, care au fost expuse în

cererea de apel suplimentară (f. d. 37 – 51, vol. II) și adăugător menționează

următoarele.

Instanța de apel nu a respectat prevederile art. 417 alin.(1) pct.7) Cod de

procedură penală, potrivit căruia „Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

fondul apelului”, fiind indicat în decizie doar fondul apelului acuzatorului de stat, a

apărătorului Istrati A., dar nimic din apelul suplimentar declarat de către apărătorul

Ticu Ion, fiind doar declarativ indicat în dispozitiv, că a fost examinat și apelul

suplimentar depus de către apărătorul Ticu I.

Instanța de apel, contrar prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul suplimentar, reiterând faptul

că în decizia instanței de apel nu este expus fondul apelului suplimentar declarat de

apărătorul Ticu Ion, în care au fost invocate un șir de argumente în raport cu

circumstanțele cauzei și probele administrate de organul de urmărire penală,

7

solicitând nulitatea actelor indicate în apel și recurs, care au fost întocmite cu

încălcarea legislației procesual penale.

Notificând practica judiciară cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine

de apel, prevederile art. 417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, avocatul

recurent consideră că, motivarea soluției contrazice dispozitivul și nu este clar ce a

stabilit instanța, și în acest sens relevă că, în decizie instanța constată faptul că

Șarcaliuc Roman a pretins de la partea vătămată 5000 de euro, ceea ce reprezintă

suma de 107798,5 lei și constituie proporții mari, însă concluzionează că, acțiunile

inculpatului Șarcaliuc Roman urmează a fi reîncadrate în dispoziția art. 189 alin. (2)

lit. b) și d) Cod penal - Șantajul, adică cererea de a se transmite bunurile

proprietarului bani în sumă de 2500 euro, echivalentul a 53899 lei, amenințând cu

violența persoana pentru viață, săvârșită de două sau mai multe persoane, prin

amenințare cu moartea.”

Recurentul indică asupra faptului, că mai jos, în decizie tot instanța

menționează că: „Astfel, Șarcaliuc prin acțiunile sale intenționate a comis infracțiunea

de șantaj adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului,

deținătorului ori dreptul asupra acestora sau de a săvârși alte acțiuni caracter

patrimonial, amenințând cu violența persoana periculoasă pentru viață, săvârșită de

două persoane prin amenințare cu moarte, infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2)

lit. b) și d) Cod penal” (unde nu se cer proporții mari sau deosebit de mari).

Rezultă că ceea ce a constatat de fapt instanța de apel nu corespunde cu

motivarea deciziei, deoarece recalificând acțiunile inculpatului în baza art. 189

alin. (2) Cod penal, instanța recunoaște că inculpatul a solicitat 2500 de euro, iar pe

de altă parte se invocă că rezultatul final al acțiunilor lui Șarcaliuc Roman era de a

obține 5000 de euro.

Mai mult ca atât, partea apărării reține că, instanța de apel și-a asumat rolul

acuzatorului de stat și a modificat învinuirea în sensul agravării, indicând ceea ce nu

exista în actul de acuzare. Astfel, în învinuire este indicat că: în continuare,

la 02 octombrie 2015, aproximativ la orele 09.00, în XXXXXX, Roman Șarcaliuc,

aflându-se în fața farmaciei „Familia”, a primit de la Constantin Andronic prima

tranșă din suma estorcată în mărime de 500 de euro, ceea ce la momentul săvârșirii

faptei reprezenta, conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei, echivalentul

a 11150 lei."

În același context instanța indică: „În continuare, la 02 octombrie 2015,

aproximativ la orele 09.00, în or. Hîncești, str. Chișinăului, Roman Sarcaliuc,

aflându-se în fața farmaciei „Felicia”, sub presiune și amenințare a primit de la

Constantin Andronic prima tranșă din suma extorcată în mărime de 500 de euro,

fapte adăugate de către instanța de apel, care depășesc esențial limitele învinuirii

înaintate de către procuror, deoarece așa ceva în ordonanța de punere sub învinuire

nu este indicat și instanța îi agravează lui Șarcaliuc Roman învinuirea, fără ca

acuzarea de stat să emită o nouă acuzare în sensul agravării, ceea ce la momentul

săvârșirii faptei reprezenta, conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei,

echivalentul a 11150 lei.”

8

Totodată, avocatul consideră eronată afirmația instanței de apel că numai

partea vătămată este unica persoană care putea cunoaște evenimentele faptului

infracțional. Din contra, unica persoană care cunoaște toate evenimentele faptei

care îi sunt incriminate este, anume persoana care este pusă sub acuzare, ea

cunoscând toate elementele faptei pretinse a fi infracționale care îi este incriminată.

La fel, menționează că, instanța de apel indică în decizia sa proba acuzării ce

confirmă vinovăția inculpatului, declarațiile martorului XXXXXX, care în opinia

apărării, dimpotrivă demonstrează că Șarcaliuc Roman nu a comis infracțiunea care

îi este incriminată.

De asemenea, apărarea nu este de acord nici cu expunerea instanței de apel,

precum că, inculpatul și-ar fi modificat de 3 ori declarațiile și de fiecare dată ar fi

declarații contradictorii, deoarece această afirmație a instanței de apel nu se

bazează pe materialele penale, fiindcă inculpatul pentru prima dată a făcut declarații

în instanța de judecată și doar o singură dată. Aceste motivări ale instanței nu

corespund cu materialele cauzei penale și demonstrează caracterul tendențios al

instanței de apel la emiterea deciziei.

În opinia avocatului recurent, probele administrate în speța dată și prezentate

de acuzatorul de stat în sprijinul învinuirii nu confirmă vinovăția inculpatului

Șarcaliuc Roman de săvârșirea infracțiunii imputate, deoarece în acțiunile acestuia

nu sunt întrunite elementele infracțiunii de șantaj.

Totodată, consideră că incorect a fost individualizată pedeapsa stabilită

inculpatului, deoarece nu s-a ținut cont de prevederile art. 61 și 75 Cod penal, de

faptul că, Șarcaliuc Roman anterior nu a comis infracțiuni, se caracterizează pozitiv

la locul de trai, are la întreținere un copil minor.

La fel, consideră că, instanța de apel i-a încălcat dreptul de a beneficia de

prevederile Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, în vigoare din 09.09.2016,

menționând că, infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) Cod penal cade sub

incidența legii privind amnistia.

Cu toate că, Șarcaliuc Roman nu se consideră vinovat de săvârșirea unor

acțiuni ilegale față de partea vătămată (soluțiile, în prezenta cauză penală, emise de

procuror, prima instanță și instanța de apel), însă în vederea evitării aplicării unei

pedepse cu închisoarea, pe care o consideră vădit nejustificată, avea posibilitatea să

ia în considerație și prevederile Legii privind amnistia și să îndeplinească condițiile

impuse de această lege, ca o ultimă speranță în vederea neaplicării unei asemenea

sancțiuni severe și nejustificate.

Suplimentar la cele invocate mai sus și în scopul reparării erorilor de drept

admise de către instanța de apel, recurentul menționează că, instanța de apel a

ignorat prevederile art. 414 Cod de procedură penală, deoarece și-a întemeiat

concluziile pe probele cercetate de prima instanță, însă nu au fost verificate în ședința

de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal, mai mult

ca atât, nici nu au fost examinate probele noi prezentate de partea apărării, precum

copia sentinței din 03.02.2016, prin care partea vătămată Andronic Constantin a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 248 alin. (1) Cod

9

penal, pentru tentativa de contrabandă a produselor cosmetice care aparțineau lui

Hariton Cristina.

Reieșind din circumstanțele cauzei, partea apărării reiterează că, instanța de

apel, prima instanță și procurorul nu au exercitat un control efectiv al învinuirilor

aduse prin prisma prevederilor legale și a jurisprudenței CtEDO privind claritatea,

caracterul concret și previzibilitatea acestora, dar dimpotrivă ele însăși au admis o

constatare defectuoasă a circumstanțelor de fapt și de drept, fapt ce condiționează

încălcarea dreptului inculpatului la un proces echitabil, stipulat la art. 6 CEDO.

invocate, Colegiul lărgit consideră că acestea urmează a fi admise, din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să dispună

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel. Alin. (4) și (5) al aceleiași norme, prevede că în

vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor,

pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de drept,

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin

apel se transmit instanței de apel, sunt: dacă fapta reținută ori imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a

fost comisă, dacă probele au fost apreciate corect de prima instanță prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual,

penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar constata

încălcări ale prevederilor legale referitor la ele, hotărârea instanței de fond urmează

a fi desființată cu rejudecarea cauzei.

Analizând decizia atacată, Colegiul lărgit constată, că instanța de apel în partea

introductivă indică „Judecând în ședință deschisă apelul procurorului în Procuratura

Hâncești , apelul avocatului A. Istrati în interesul inculpatului și apelul suplimentar a

avocatului I. Ticu în interesul inculpatului”, în partea descriptivă „…conchide că

apelurile declarate de către avocații Istrate Angela și Ticu Ion în interesele

inculpatului sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse” și în dispozitiv „A respinge ca

fiind nefondate, apelul avocatului A. Istrati și apelul suplimentar a avocatului I. Ticu

declarate în interesul inculpatului Șarcaliuc Roman”, însă nu a indicat fondul apelului

suplimentar declarat de avocatul Ticu Ion (f. d. 37–51, vol. II), temeiurile de fapt și

de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

10

motivele adoptării soluției date, astfel, fiind ignorate prevederile art. 417

alin. (7), (8) Cod de procedură penală, care indică expres ce trebuie să cuprindă

decizia instanței de apel.

Instanța de recurs de asemenea atrage atenția asupra faptului, că instanța de

apel urma de asemenea să se expună cu privire la faptul, dacă de către apărătorul

Ticu Ion a fost respectat termenul de depunere a apelului, ținând cont de

prevederile art. 402 alin. (5) Cod de procedură penală, precum și de faptul că

inculpatul nu a declarat apel, iar avocatul Ion Ticu a intervenit în proces doar în

instanța de apel.

Totodată Colegiul penal subliniază, că deși instanța de apel a notificat

prevederile art.414 alin. (1) Cod de procedură penală, indicând că în instanța de apel

probe noi nu au fost prezentate, dar s-a solicitat o nouă apreciere a celor cercetate de

către instanța de fond, nu a ținut cont de regulile de judecare a apelului, specificate

în art. 414 Cod de procedură penală, și anume, alin. (2) potrivit căruia instanța de

apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin

citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal, ceia ce din

conținutul hotărârii atacate se constată că instanța de apel a ignorat această

prevedere legală.

Astfel, Colegiul penal constată, că instanța de apel a încălcat prevederile

specificate în alin. (6) al normei indicate supra, potrivit cărora instanța de apel nu

este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă

ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

consemnate în procesul-verbal, deoarece la baza deciziei au fost puse probe care n-au

fost verificate în ședința instanței de apel, și anume: declarațiile inculpatului

Șarcaliuc Roman; a părții vătămate Andronic Constantin, a martorilor XXXXXX,

Hariton Cristina, precum și proba scrisă, plângerea și declarația părții vătămate

Andronic Constantin, conform cărora pe data de 21 septembrie 2015 acesta s-a

adresat șefului IP Hâncești cu o plângere, precum că niște persoane îl sună, îi trimit

mesaje și îl amenință cu răfuiala, iar recent au venit acasă și l-au forțat să scrie o

recipisă că le este dator cu bani în urma netransportării a două colete pe care s-a

angajat să le transporte din Germania (f.d.7, 8).

Totodată, instanța de recurs menționează, că potrivit art. 93 alin. (1) și

alin. (2) Cod de procedură penală, probele sunt elemente de fapt dobândite în modul

stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea existenței sau inexistenței

infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la

stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei, și în

calitate de probe în procesul penal se admit elementele de fapt constatate prin

intermediul următoarelor mijloace: 1) declarațiile bănuitului, învinuitului,

inculpatului, ale părții vătămate, părții civile, părții civilmente responsabile,

martorului; 2) raportul de expertiză, etc.

Conform art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, toate probele administrate

în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv. Verificarea

probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin probele, în

11

conformitate cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii respective,

iar în conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor.

Din conținutul deciziei atacate, Colegiul lărgit relevă că, instanța de apel,

constatând ca fiind dovedită fapta infracțională săvârșită de inculpatul Șarcaliuc

Roman, a concluzionat că acțiunile acestuia urmează a fi reîncadrate din art. 189

alin. (6) Cod penal în baza art. 189 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal cu indicarea

semnelor calificative, însă acestea sunt expuse neclar.

În acest context, Colegiul subliniază că, infracțiunea de șantaj este o infracțiune

formală și se consideră consumată din momentul înaintării cererii cu caracter

patrimonial, însoțite de acțiunea adiacentă, indiferent dacă făptuitorul și-a atins

scopul urmărit. Excepții de la această regulă constituie modalitățile agravante ale

șantajului, specificate la lit. e) alin. (3), precum și la alin. (5) și (6) art.189 Cod penal.

În aceste ipoteze, șantajul se consideră consumat din momentul producerii

prejudiciului patrimonial efectiv.

Totodată, se menționează că, unele concluzii ale instanței sunt expuse din

conținutul cererii de apel declarată de acuzatorul de stat, or, decizia trebuie să

cuprindă analiza probelor pe care s-a bazat instanța pronunțând hotărârea, să

indice din ce motive ele urmează a fi reapreciate ori respinse ca probe.

Colegiul constată, că în acest sens instanța de apel a ignorat practica judiciară

constantă și anume prevederile pct. 22.2 a Hotărîrii Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 22 din 12.12.2005 cu modificările din 24 decembrie 2010 „Cu privire la

practica judecării cauzelor penale în odine de apel”, care stipulează că în partea

descriptivă decizia trebuie să corespundă tuturor cerințelor prevăzute de art. 394

Codului de procedură penală, potrivit căreia instanța de apel era obligată în partea

descriptivă a hotărîrii de condamnare să descrie fapta criminală, considerată ca fiind

dovedită și încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului.

Reieșind din prevederile legale expuse supra și practica judiciară constantă

Colegiul penal conchide, că instanța de apel la examinarea cauzei nu a examinat

probele prezentate de către părți sub toate aspectele, nu le-a verificat și apreciat

prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării lor și nu a motivat soluția adoptată, iar ținând

cont de prevederile art. 394 alin.(3) Cod de procedură penală, instanța de apel de

asemenea nu a făcut o analiză amplă a probelor prezentate în cauză și astfel n-a

soluționat fondul apelurilor.

Din considerentele menționate, Colegiul lărgit conchide că soluția adoptată de

către instanța de apel este contrară prevederilor legale, astfel, instanța de apel,

judecând cauza dată, a comis eroarea de drept prevăzută în art. 427 alin.(1)

pct. 6) Cod de procedură penală, la care se face referire în recursuri, eroare ce nu

poate fi corectată de către instanța de recurs, deci există temeiul de casare a soluției

adoptate de către instanța de apel.

12

Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul lărgit consideră necesar a casa total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în strictă conformitate cu

prevederile legale.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care stabilește procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe în modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legale asupra motivelor indicate în apelurile și recursurile declarate, să cerceteze, să

verifice și să aprecieze profund probele administrate pe parcursul procesului penal

în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să-și

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO,

să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.

penală, Colegiul lărgit,

D E C I D E:

Se admit recursurile ordinare declarate de procurorul în procuratura de

circumscripție Chișinău Tăut Dorina și de avocatul Ticu Ion în numele inculpatului

Șarcaliuc Roman, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 24 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui Șarcaliuc Roman Iurie și se

dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Pronunțată integral la data de 20 iulie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Nicolaev Ghenadie

Judecător Timofti Vladimir

Judecător Alerguș Constantin

13