1ra-112/2017 — art. 217 al. 2 CP

1ra-112/2017 — art. 217 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-112/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Scutaru Ana în numele inculpatului Sevriuc Maxim, prin care solicită

casarea sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 21 octombrie 2015 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2016, în cauza

penală privindu-l pe Sevriuc Maxim,

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza penală fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod

de procedură penală, Sevriuc Maxim a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de amendă, în mărime de 500 unități convenționale.

data de 29.07.2015, în jurul orei 16.00 min, în timp ce se deplasa pe str.

Sarmizegetusa 6, mun. Chișinău, în cadrul efectuării măsurilor speciale de

investigații privind combaterea narcomaniei, a fost stopat și condus de către

colaboratorii de poliție, în I.P. Botanica, situat pe str. Cuza Vodă 9/3, mun. Chișinău,

unde ultimul a predat benevol din geanta personală zece pachețele din polietilenă, în

care se află substanță vegetală mărunțită, care conform raportului de expertiză nr.

7997 din 11.08.2015, reprezintă - marihuană, care se atribuie la categoria

substanțelor narcotice - cu masa de 17,36 gr, pe care a păstrat-o pentru consum

personal.

Acțiunile inculpatului Sevriuc Maxim au fost încadrate de către prima instanță

în baza art. 217 alin. (2) Cod penal - păstrarea ilegală a substanțelor narcotice

săvârșită fără scop de înstrăinare.

1

avocatul său Scutaru Ana, solicitând casarea parțială a sentinței în latura pedepsei,

rejudecarea cauzei cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, cu stabilirea

inculpatului Sevriuc Maxim a unei pedepse sub formă de amendă, în mărime de 300

u.c., invocând că:

- prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului, nu a luat în considerare un

șir de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal, cît și de alte

circumstanțe importante a cauzei care pot fi considerate drept circumstanțe

atenuante conform art. 76 alin. (2) Cod penal, cum ar fi: săvîrșirea pentru prima data

a unei infracțiuni ușoare, recunoașterea vinovăției și căința sinceră - inculpatul atît

în cadrul urmăririi penale, cît și în instanța de judecată și-a recunoscut integral vina

și a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate la faza urmăririi penale;

- inculpatul a contribuit activ la descoperirea infracțiunii prin predarea

benevolă a plicului în care se aflau zece pachețele din polietilenă, iar la locul de trai

se caracterizează pozitiv, este o persoană tînără și are un loc de muncă permanent;

- prima instanță la stabilirea pedepsei nu a luat în considerare aceste fapte,

ignorând argumentele părții apărării și respingând solicitarea de aplicare în privința

inculpatului a prevederilor art. 79 Cod penal;

- prima instanță la aplicarea pedepsei, nu a luat în considerare faptul că

inculpatul a solicitat examinarea cauzei sale în baza probelor administrate la faza

urmăririi penale, ceea ce constituie o circumstanță excepțională, ce urmează a fi luată

în considerare la aplicarea pedepsei.

2016, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința fără modificări.

verificând prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, probele administrate la

etapa de urmărire penală și cercetarea judecătorească în prima instanță, verificate în

instanța de apel, a constatat că prima instanță a stabilit o corectă situație de fapt,

dând faptelor reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare, și

anume comiterea de către Sevriuc Maxim a infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.

(2) Cod penal - păstrarea ilegală a substanțelor narcotice săvârșită fără scop de

înstrăinare.

Totodată, instanța de apel a conchis că prima instanță la stabilirea pedepsei, a

ținut cont de criteriile de stabilire și individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 7,

75 Cod penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele săvârșite, de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

La fel, instanța de apel a menționat că prima instanță prin prisma ansamblului

de împrejurări ale speței, a ajuns la concluzia corectă precum că corectarea și

2

reeducarea lui Sevriuc Maxim este posibilă fără izolarea lui de societate, în privința

lui fiind aplicată o pedeapsă nonprivativă de libertate, sub formă de amendă.

În aeeași ordine de idei, instanța de apel a subliniat că sancțiunea art. 217 alin.

(2) Cod penal, prevede pedeapsa cu amendă în mărime de la 400 la 700 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de pînă la 150 de

ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an. Prin urmare, prima instanță a ținut cont de

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, de circumstanțele cauzei și de

personalitatea inculpatului, și a stabilit pedeapsa sub formă de amendă în mărime de

500 unități convenționale, care în contexul sancțiunii prevăzută de norma penală

invocată supra este echitabilă și va contribui la atingerea scopului legii penale.

Instanța de apel a respins argumentul apelanților referitor la necesitatea

aplicării față de inculpat a prevederilor art. 79 Cod penal, cu aplicarea unei pedepse

sub limita minimă prevăzută de legea penală, precum că ar exista circumstanțe

excepționale. Or, instanța de fond a ținut cont de toate circumstanțele atenuante și

agravante de circumstanțele pricinii la individualizarea pedepsei, inclusiv cele

specificate de apărător, însă ele nu pot fi apreciate drept circumstanțe excepționale.

Astfel, analizând argumentele invocate de către apelanți, instanța de apel a

menționat că circumstanțele elucidate de partea apărării, precum vârsta tânără a

inculpatului, atitudinea inculpatului după comiterea infracțiunii, contribuția la

descoperirea infracțiunii, nu constituie circumstanțe excepționale și în privința

inculpatului Sevriuc Maxim nu pot fi aplicate prevederile art. 79 Cod penal, în speța

dată, și nu poate fi aplicată o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de legea penală.

Totodată, instanța de apel a notat că circumstanțele invocate, ca recunoașterea

vinei și căința sinceră - nu constituie circumstanțe excepționale, ci doar circumstanțe

atenuante care influențează la individualizarea pedepsei, împrejurări de care prima

instanță a ținut cont la stabilirea pedepsei lui Sevriuc Maxim.

În consecință, instanța de apel a specificat că prima instanță a emis o sentință

legală și întemeiată în privința lui Sevriuc Maxim, a aplicat o pedeapsă echitabilă,

conform Părții Generale a Codului penal și în strictă conformitate cu prevederile

Părții Speciale a Codului penal, care va atinge scopul legii penale, va restabili

echitatea socială, va corecta condamnatul și va preveni săvîrșirea de noi infracțiuni,

atît din partea condamnatului, cît și din partea altor persoane.

Scutaru Ana în numele inculpatului Sevriuc Maxim, fără a indica nici un temei de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea

sentinței și a deciziei instanței de apel în latura pedepsei stabilie, rejudecarea cauzei

cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului Sevriuc Maxim în temeiul

art. 79 Cod penal, să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de

300 unități convenționale, invocând că:

- instanța de judecată nu luat în considerare toate circumstanțele cauzei și a

aplicat o pedeapsă greșit individualizată;

3

- instanța de judecată, la stabilirea pedepsei inculpatului nu a luat în

considerare un șir de circumstanțe atenunate, prevăzute de art. 76 Cod penal, precum

și alte circumstanțe importante a cauzei care pot fi considerate ca circumstanțe

atenuante, cum ar fi săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare,

recunoașterea vinovăției și căința sinceră, care atât în cadrul urmăririi penale cît și

în instanța de judecată și-a recunoscut vina integral, a conștientizat pericolul faptei

săvârșite, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii prin predarea benevolă a

plicului în care se aflau drogurile, atitudinea inculpatului și condițiile lui de viață, or

acesta se caracterizează pozitiv, este o persoană tânără și are un loc de muncă

permanent, fiind respinsă solicitarea acestuia de ai fi aplicată o pedeapsă mai blândă

decât cea prevăzută de lege, conform art. 79 Cod penal.

- prima instanță, la stabilirea pedepsei nu a luat în considerare dispozițiile art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care prevede reducerea cu o pătrime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă, aplicând

inculpatului o pedeapsă prea aspră în coraport cu fapta comisă.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat pentru

inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat din considerentul că soluția

instanței de fond, menținută de instanța de apel, referitor la categoria și mărimea

pedepsei, a fost reținută în strictă conformitate cu dispozițiile art. 6, 7, 61, 75, 76, 77

Cod penal, conform cărora, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unor

infracțiuni, i se aplică o pedeapsă echitabilă, în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii.

Astfel, just s-a constatat că instanța de fond, și-a argumentat suficient soluția

în sensul pedepsei penale stabilite condamnatului, a ținut cont în deplină măsură de

principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, iar în final stabilindu-i o

pedeapsă echitabilă.

raport cu materialele cauzei, ținând seama de opinia procurorului expusă în referință,

Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din

următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

4

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că deși recurentul fără a indica nici un temei de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod penal, din textul recursului ordinar declarat,

își manifestă dezacordul cu individualizarea pedepsei aplicate inculpatului Sevriuc

Maxim, iar argumentele invocate în acest sens cad sub incidența temeiului pentru

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține

că motivele invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ținând cont de alegațiile recurentului descrise în pct. 6 a prezentei

decizii, Colegiul penal constată că sunt neîntemeiate și constituie opinia subiectivă

a recurentului, or din conținutul sentinței primei instanțe (f.d. 69) și a deciziei

instanței de apel prin care a fost menținută sentința primei instanțe (f.d. 105-108,

vol. II), rezultă cert că instanța de apel corect a respins ca nefondat apelul declarat

și a menținut sentința primei instanțe, iar temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

acestor constatări nu se identifică de instanța de recurs ordinar.

Totodată, Colegiul penal conchide că instanța de apel la adoptarea soluției de

menținere fără modificări a sentinței primei instanțe a indicat just în decizia sa (f.d.

105-108, vol. II), că prima instanța la stabilirea pedepsei inculpatului Sevriuc Maxim

a ținut cont de criteriile și principiile de individualizare a pedepsei, în conformitate

cu prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 79 Cod penal, luînd în considerare

circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului, de faptul că nu are antecedente

penale, se caracterizează pozitiv și nu se află la evidența medicului narcolog, de

gravitatea infracțiunii săvîrșite – că este ușoară, de motivul acesteia, de influența

pedepsei asupra corectării inculpatului, de comportamentul inculpatului de pînă la

comiterea infracțiunii și după aceasta, prezența circumstanței atenuate - căința

sinceră, dar și de lipsa circumstanțelor agravante, de faptul că și-a recunoscut pe

deplin vina de cele săvîrșite, ca urmare fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă sub

formă de amendă, în limitele reduse cu o pătrime conform cerințelor art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, pedeapsă ce va duce la realizarea scopului preventiv-

educativ a pedepsei penale, prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atît din partea condamnatului, cît și a altor persoane, argumente ce sunt

acceptate și însușite de instanța de recurs ordinar.

5

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal atestă că ambele instanțe ierarhic

inferioare corect au constatat că în privința inculpatului Sevriuc Maxim nu sunt

prezente careva circumstanțe excepționale și astfel nu sunt aplicabile prevederile art.

79 Cod penal, or circumstanțele invocate de către acesta ca fiind excepționale au fost

luate în considerare de către prima instanță la individualizarea pedepsei, în rezultat

inculpatului Sevriuc Maxim i-a fost aplicată o pedeapsă proporțională faptei comise.

Prin urmare, argumentele instanțelor inferioare în privința pedepsei aplicate

inculpatului Sevriuc Maxim, în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări

inutile sunt acceptate și însușite de instanța de recurs ordinar, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele

să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61),

cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârile atacate sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către prima instanță, menținută de instanța de apel, este

legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Scutaru Ana în

numele inculpatului Sevriuc Maxim, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 11 februarie 2016, în cauza penală privindu-l pe Sevriuc Maxim,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 februarie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

6