1ra-591/17 — art.325 alin.2 lit.c CP

Prima instanță: 22.08.2015 - 15.01.2016,

Instanța de apel: 24.05.2016 - 15.06.2016,

Instanța de recurs: 07.02.2016 - 09.03.2017. C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 15 ianuarie 2016, Tomailî Mihail a fost condamnat în baza art.325 alin.(2) lit.c) Cod penal la 3 ani închisoare, cu amendă în mărime de 400 unități convenționale. În baza art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 2 ani. 2. Prima instanță, examinând cauza potrivit prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, a constatat că Tomailî Mihail, la 04 august 2015, deplasându-se cu autoturismul de model „Renault Megane”, cu n/î GEBF047, la intersecția str.Grenoble și str.Vlea Crucii din mun.Chișinău, fiind stopat de către colaboratorii Direcției nr.3 a INI al IGP, în urma verificării automobilului, au depistat că ultimul transporta articole de tutungerie în lipsa documentelor de proveniență a mărfii, precum și în lipsa timbrelor de acciz. Urmare, Tomailî Mihail, fiind invitat în biroul de serviciu nr.224 al ofițerului superior de investigații al Secției nr.1 a Direcției nr.3 a INI al IGP, Olari Sergiu din str.Bucuriei 14, mun.Chișinău pentru documentarea contravenției comise, făcând uz de cuvinte camuflate, gesturi și semne, a promis ofițerului de investigație suma de 3000 euro, în scopul mușamalizării cazului contravențional și restituirea țigaretelor ridicate. Astfel, la 05 august 2015, ora 16.00, Tomailî Mihail, acționând cu intenție directă, s-a prezentat în biroul de serviciu nr.224 al ofițerului superior de investigații al Secției nr.1 a Direcției nr.3 a INI al IGP, Olari Sergiu din str.Bucuriei 14, mun. Chișinău, unde a oferit și dat ultimului mijloace financiare în sumă de 80000 lei, pentru 1 realizarea scopului infracțional menționat, însă a fost reținut în flagrant delict, iar mijloacele financiare au fost ridicate. 3. Împotriva sentinței a declarat apel avocatul D.Melinteanu în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, în partea stabilirii pedepsei, prin care lui M.Tomailî în baza art.325 alin.(2) Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii să fie dispusă condiționat pe un termen de probă de 1 an, pe motiv că instanța la stabilirea termenului de pedeapsă nu a ținut cont de unele criterii generale de individualizare a pedepsei - de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, precum și de condițiile dificile de viață ale inculpatului, deoarece dânsul nu are antecedente penale, a recunoscut vina, a contribuit activ la elucidarea circumstanțelor săvârșirii faptei, s-a căit sincer de fapta comisă, are la întreținere doi copii minori, de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de faptul că executarea pedepsei are ca scop corectarea și reeducarea inculpatului și nicidecum cauzarea suferințelor fizice și psihice acestuia, considerând că corectarea și reeducarea ultimului poate avea loc și fără a fi izolat de societate, în condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei pe un termen de probațiune mai mic.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016, a fost respins, ca nefondat, apelul avocatului D.Melinteanu în numele inculpatului, cu menținerea sentinței. În motivarea soluției date, instanța de apel, în partea ce ține de încadrarea juridică a faptei incriminate, rezumând totalitatea mijloacelor probatorii acumulate, a conchis că prima instanță corect și legal a încadrat acțiunile inculpatului M.Tomailî în baza art.325 alin.(2) lit.c) Cod penal, fiind cert stabilit faptul lipsei cărorva dubii rezonabile ce ține de demonstrarea vinovăției acestuia în acțiunile infracționale incriminate. Referitor la măsura de pedeapsă stabilită inculpatului, instanța de apel a conchis că prima instanță, reținând dispozițiile art.61, 75, 76 și 77 Cod penal, corect a ajuns la concluzia că scopul prestabilit al legii penale privind corectarea și reeducarea lui M.Tomailî, v-a fi pe deplin atins doar prin menținerea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu suspendarea acesteia pe o perioadă de probațiune de 2 ani, în temeiul art.90 Cod penal, cu amendă în mărime de 4000 unități convenționale, deoarece, aplicarea unei pedepse mai ușoare precum cea solicitată de către apărător nu v-a fi rațională și nici proporțională acțiunilor comise de către inculpat. Totodată, instanța de apel a respins agrumentul apărării că prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului nu a reținut așa circumstanță atenuantă ca recunoașterea vinei, deoarece această circumstanță, atrage icidența procedurii simplificate și nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă prevăzută de art.76 alin.(1) lit.f) Cod penal, ceea ce ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică, iar restul circumstanțelor - căința sinceră, persoana inculpatului și aflarea la întreținere a doi copii minori, au fost luate în considerație la individualizarea pedepsei, fiind dispusă suspendarea acesteia pe un termen de probațiune, aceasta fiind una justă din considerentul că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care ține de relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în sectorul privat, care este incompatibilă cu săvârșirea unor fapte de corupere 2 a persoanelor cu funcție de răspundere și doar astfel inculpatul v-a conștientiza integral pericolul social al acțiunilor comise de dânsul.

În recursul ordinar declarat de către avocatul D.Melinteanu în numele inculpatului, fără a se invoca vreun temei de drept din cele prevăzute în art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, se solicită casarea hotărârii judecătorești, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă, referindu-se repetat la aceleași motive ca și în apel, descrise la pct.3 al prezentei decizii.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului din următoarele considerente. Conform prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Din conținutul cererii de recurs se poate deduce, având în vedere că recurentul critică pedeapsa stabilită inculpatului considerând-o prea aspră, solicitând să-i fie stabilită una mai blândă, cu suspendarea executării ei pe un termen de 1 an, temei prevăzut de pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală. Potrivit art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în drept să intervină în soluțiile adoptate în latura pedepsei cînd se constată că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. La stabilirea pedepsei inculpatului, atât prima instanță, cât și cea de apel, au ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei, prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, de persoana inculpatului, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării lui și i-au aplicat o pedeapsă echitabilă, la limita minimă prevăzută de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, corect considerând că acesta nu urmează să execute real pedeapsa închisorii stabilite, iar prin aplicarea dispozițiilor art.90 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune de 2 ani, soluție expusă la pct.4 al prezentei decizii. Motivul recurentului, precum că instanțele de fond incorect au individualizat pedeapsa la aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, și au stabilit inculpatului o perioada de probațiune de 2 ani, pe care o consideră prea aspră, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat. Instanțele de fond au conchis că această pedeapsă va contribui la corectarea inculpatului, precum și la prevenirea săvârșirii de către acesta a altor acțiuni infracționale sau de alt ordin, dânsul fiind sub supravegherea organelor competente și sub pericolul de a executa pedeapsa cu închisoare stabilită real, în caz dacă va mai admite acțiuni ce sânt incompatibile cu ordinea stabilită de lege, reieșind și din circumstanța că relațiile sociale cu privire la buna desfășurarea a activității de serviciu în sectorul privat, care este incompatibilă cu săvârșirea unor fapte de corupere a persoanelor cu funcție de răspundere. Fapta săvârșită de inculpat nu poate fi apreciată ca fiind lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni, în sensul prevederilor art.7 Cod penal, întrucât ea 3 aduce atingere, subminează încrederea în corectitudinea, probitatea funcționarilor în exercitarea atribuțiilor lor, astfel că persoanele dovedite ca vinovate de asemenea practice, trebuie să fie sancționate exemplar. Sancționarea celor ce săvârșesc fapte de corupție este de natură să contribuie la micșorarea numărului ofertelor sau promisiunilor de mită, deci la o diminuare a sferei corupției active, aceasta atrage diminuarea și a sferei corupției pasive (luarea de mită). Astfel, reținând cele enunțate supra, instanța consideră neîntemeiată afirmația autorului recursului, precum că instanțele de fond nu și-au argumentat soluția în partea aplicării pedepsei penale cu suspendarea condiționată a executării ei pe termenul de probațiune stabilit de doi ani și că aceasta este prea apsră. Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată conform prevederilor legale. Totodată, se evidențiază faptul că, argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel le-a examinat minuțios, pronunțîndu-se argumentat și detaliat asupra lor. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Alte probleme de drept care ar afecta hotărârile în cauză nu au fost invocate și nici nu se conțin în materialele dosarului. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocatul D.Melinteanu în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Melinteanu Dorin în numele inculpatului Tomailî Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016, în cauza penală în privința lui Tomailî Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 aprilie 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 4