1ra-846/18 — art.246 alin.3 lit.b CP

Dosarul nr.1ra-846/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 mai 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2017, declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și avocatul Negru

Olesea în numele inculpatului

Stoianov Oleg XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX și

domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Oleg a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal la 3

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3

ani.

În temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea a fost suspendată pe

o perioadă de probațiune de 2 ani.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 20 aprilie 2016, a fost

respins demersul procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare, ca neîntemeiat.

procedură penală, a constatat că Stoianov Oleg, la 17 octombrie 2015, ora 21.15, conducea

autoturismul de model „Dacia”, cu n/î XXXXX, deplasându-se pe str.Kiev, mun.Chișinău

spre str.T.Vladimirescu. Ajungând la trecerea pentru pietoni cu circulație nedirijată,

amplasată în apropierea blocului nr.11 dind str.Kiev, mun.Chișinău, Stoianov Oleg nu a

manifestat prudență sporită la trafic, ignorând cerințele pct.11 lit.f) din Regulamentul

circulației rutiere, conform căruia conducătorul de vehicul, înainte de plecare și în timpul

deplasării, este obligat să cedeze trecerea pietonilor la trecerile pentru pietoni cu circulația

nedirijată și în consecință, a lovit pietonul Muntean Igor, care traversa partea carosabilă, de

la dreapta spre stânga relativ deplasării automobilului indicat, la trecerea pentru pietoni.

În rezultatul accidentului rutier, Muntean Igor a decedat, iar conform raportului de

expertiză medico-legală nr.173D/2191 din 12.11.2015, moartea acestuia a survenit în

rezultatul hemoragiilor intracerebrale, cauzate de trauma cranio-cerebrală deschisă

manifestată prin hemoragii în țesuturile moi pericraniene, fractură liniară a bolții și bazei

craniului, hemoragii subarahnoidiene și în trunchiul cerebral; trauma cranio-cerebrală

deschisă, fractura liniară a oaselor bolții și bazei craniului, hemoragii subarahnoidene pe

emisferele cerebrale și la baza creierului, sânge în ventriculii cerebrali, hemoragii în

trunchiul cerebral, care au legătură cauzală directă cu survenirea decesului.

1

solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea în această parte a

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui N.Cojocaru

să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea ei

în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 4 ani, invocând că instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.75 Cod

penal și a aplicat inculpatului o pedeapsă prea blândă; - instanța nu a ținut cont de

gravitatea infracțiunii incriminate, că inculpatul a ignorat în totalitate normele ce prevăd

securitatea traficului rutier, că activează în calitate de șofer și astfel, pune în pericol

securitatea participanților la trafic, că în urma accidentului a decedat o persoană, care

traversa strada pe trecerea de pietoni, și casarea încheierii, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să fie dispusă încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare

în mărime de 828 lei, invocând că instanța neîntemeiat a respins demersul procurorului

privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare.

recursul declarat de către procuror a fost respins ca nefondat, iar apelul declarat de acesta a

fost admis, casată sentința în partea stabilirii pedepsei, rejudecată cauza în această parte și

pronunțată o nouă hotărâre, prin care O.Stoianov în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal a

fost condamnat la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În acest sens, instanța de apel a indicat că la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei penale, și anume la aplicarea față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal,

prima instanță nu a ținut cont că infracțiunea incriminată inculpatului atentează la relațiile

sociale ce vizează respectarea de către conducătorii mijloacelor de transport a regulilor

circulației rutiere, obligație impusă fiecărui conducător de transport, care este mijloc de

pericol social sporit pentru viața și sănătatea nu numai a însuși șoferului, dar și a altor

participanți la trafic. Mai mult, fapta infracțională săvârșită de către inculpat a dus la

decesul unei persoane.

Astfel, instanța de apel, în virtutea prevederilor art.6, 7, 61, 75-78 Cod penal, ținând

cont de gravitatea infracțiunii comise, care face parte din categoria celor grave, de

persoana inculpatului, că nu are antecedente penale, că nu a întreprins acțiuni în vederea

recuperării prejudiciului cauzat părții vătămate, de comportamentul acestuia în timpul

urmăririi penale și judecării cauzei în prima instanță și instanță de apel, că drept

circumstanță atenuantă a fost reținut faptul că inculpatul și-a recunoscut vina și că

circumstanțe agravante nu au fost reținute, că a comis accidentul rutier pe trecerea de

pietoni, precum și de influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului, a

conchis că corijarea și reeducarea inculpatului poate avea loc doar prin izolarea lui de

societate.

Cu referire la recursul procurorului prin care contestă refuzul instanței de a încasa

din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, instanța de apel a menționat că, în virtutea

prevederilor art.143 alin.(2), 227 alin.(3) și 228 alin.(4) Cod de procedură penală, în

cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către

instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea

expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Respectiv, instanța de apel a precizat că, în speță, expertiza medico-legală

nr.173D/2191 din 12.11.2016, a fost efectuată la solicitarea organului de urmărire penală

pentru stabilirea gradului vătămărilor corporale provocate părții vătămate prin infracțiune,

acestea fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea

învinuirii, care sunt puse în seama părții acuzării și prin urmare, prima instanță corect a

respins ca neîntemeiată solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare.

2

- procurorul care, indicând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia în partea încasării cheltuielilor judiciare și

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, pe motiv că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța nu a ținut cont de prevederile

art.227, 229 Cod de procedură penală și incorect a soluționat chestiunea legată de

cheltuielile judiciare;

- avocatul O.Negru în numele inculpatului care, indicând temeiul prevăzut de

art.427 alin.(1) pct.6) și 11) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încetat procesul penal intentat în

privința lui O.Stoianov, în temeiul art.2 din Legea nr.210 privind amnistia, or, în speță nu

există nici un impediment dintre cele prevăzute de art.10 din Legea dată; - instanța eronat a

stabilit că inculpatul nu a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune, deoarece succesorul

părții vătămate nu are pretenții față de inculpat, fiind împotriva apelului declarat de către

procuror; - inculpatul s-a căit sincer pentru fapta comisă, solicitând examinarea cauzei în

procedură simplificată.

procuror și avocatul O.Negru în numele inculpatului în raport cu materialele dosarului și

motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestora din următoarele

considerente.

Cu referire la recursul declarat de către procuror.

Recurentul în recurs a invocat drept temei de casare a deciziei instanței de apel

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de

apel conține o eroare de drept atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția.

Raportând respectiva normă la situația în cauză, Colegiul conchide că acest temei

nu și-a găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Motivele recurentului, precum că instanța de apel eronat a respins cererea în

vederea compensării cheltuielilor judiciare, încălcând astfel prevederile art.227 și 229 Cod

de procedură penală, sunt neîntemeiate.

Astfel, potrivit art.227 alin.(1) și (3), 229 alin.(1) și (3), 27, 414 alin.(1) și (2) Cod

de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat

dacă legea nu prevede altă modalitate. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor,

precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență

juridică garantată de stat, atunci când o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune

de mijloace necesare. Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau

parțial, condamnatul dacă plata acestora poate influența substanțial situația materială a

acestuia, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Reieșind din prevederile normelor sus menționate și circumstanțele cauzei, prima

instanță a conchis ca cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legală

nr.173D/2191 din 12.11.2016 să fie trecute în contul statului.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor dosarului și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din

dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare în alt sens decât cel pe care îl

3

propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de orice

temei legal.

Cu referire la recursul declarat de către avocatul O.Negru în numele inculpatului.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.

Recurentul în recurs a invocat drept temei de casare a deciziei instanței de apel

art.427 alin.(1) pct.6), 11) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței

de apel conține o eroare de drept atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, precum și când aplicarea pedepsei a fost anulată de un act de

amnistie.

Raportând respectiva normă la situația în cauză, Colegiul penal conchide că aceste

temeiuri nu și-au găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de

recurent.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia susține că instanța de

apel eronat a considerat că inculpatul nu a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune și

că față de acesta urmează a fi aplicate prevederile art.2 din Legea nr.210 cu privire la

amnistie.

Colegiul penal constată că acest temei nu persistă în cauză, or, potrivit art.2 alin.(2)

din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței R.Moldova nr.210 din 29.07.2016, încetarea procesului penal conform

alin.(1) are loc cu acordul scris al persoanei învinuite sau inculpate.

Astfel, prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 20.04.2016, inculpatul a

fost condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, iar în temeiul art.90 Cod

penal, executarea pedepsei a fost suspendată pe un termen de probațiune de 2 ani.

Apel împotriva sentinței a declarat doar procurorul, care a solicitat casarea acesteia,

pe motiv că instanța incorect a individualizat pedeapsa stabilită inculpatului, astfel instanța

de apel a examinat cauza penală în limitele criticilor aduse de către apelant. Atât

inculpatul, cât și avocatul acestuia, fiind de acord cu soluția primei instanțe, au solicitat

menținerea sentinței.

Examinând materialele cauzei penale, Colegiul penal constată că inculpatul nu a

înaintat cerere în scris, prin care să solicite aplicarea față de el a amnistiei în nicio fază a

examinării cauzei penale intentate în privința lui.

Prin urmare, instanța de recurs se află în imposibilitate de a se pronunța asupra

chestiunii privind posibilitatea aplicării actului de amnistie față de inculpat, în situația în

care în instanța de apel partea apărării a solicitat doar menținerea sentinței, prin care

inculpatul a fost condamnat la închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe termen de

probațiune, lipsind acordul scris al acestuia privind aplicarea în privința sa a actului de

amnistie, când succesorul părții vătămate a declarat în instanța de apel că inculpatul i-a

achitat prejudiciul material doar în sumă de aproximativ 8000 lei și nu-și îndeplinește

obligația de a transfera lunar prejudiciul cauzat conform înțelegerii verbale, fapt ce a fost

recunoscut și de către inculpat, care a declarat că într-adevăr a promis că va achita lunar

prejudiciul cauzat, însă nu-l achită, motivând că nu are un loc de muncă.

În contextul expus, instanța de apel consideră că recursul avocatului O.Negru în

numele inculpatului nu are plauzibilitate.

Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului

și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea argumentelor apelantului în

4

partea încasării cheltuielilor judiciare și admiterea apelului în partea stabilirii pedepsei

penale, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417

Cod de procedură penală, decizia instanței de apel fiind bine argumentată, motivată și în

concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură penală.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de către

procuror și avocatul O.Negru în numele inculpatului nu sunt aplicabile din punct de vedere

al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării hotărârii contestate și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursurilor, ca

fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și avocatul Negru Olesea în numele inculpatului

Stoianov Oleg, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 mai

2017, în cauza penală în privința lui Stoianov Oleg, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 mai 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5