1ra-896/17 — art.264-1 alin.3, 187 alin.2 lit.f, 187 alin.2 lit.d, f CP

Dosarul nr.1ra-896/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 mai 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 13 mai 2016 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016, declarat de către avocatul

Răileanu Petru în numele inculpatului

XXX, născut la XXX, originar și

domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

respectiv, din 15 iunie 2016, Boicenco Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza:

- art.2641 alin.(3) Cod penal, la 160 de ore muncă neremunerată în folosul

comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 3

ani, iar conform art.87 alin.(1) Cod penal, s-a dispus înlocuirea pedepsei aplicate cu

închisoare pe un termen de 2 luni și 19 zile;

- art.187 alin.(2) lit.f) Cod penal, la 4 ani și 8 luni închisoare, fără amendă;

- art.187 alin.(2) lit.d), f) Cod penal, la 4 ani și 8 luni închisoare, fără amendă.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 5 ani și 6 luni

închisoare, fără amendă, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

procedură penală, a constatat că Boicenco Vladimir, la 29 ianuarie 2014, ora 02.00,

conducând automobilul de model „Dacia Logan”, cu n/î C QD 116, pe str.Cuza Vodă 26,

mun.Chișinău, a fost stopat de către inspectorul de sector al SP-1 a IP Botanica, Bîrcă

Ghenadie. În urma verificării actelor, Boicenco Vladimir nu avea asupra sa permisul de

conducere, motiv pentru care a fost solicitat echipajul INP a IGP. Fiind suspectat de

conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate, agentul de circulație, exercitându-

ți obligațiunile de serviciu, l-a condus pe Boicenco Vladimir la sediul Instituției medico-

sanitare publice Dispensarul Republican de Narcologie unde, acesta a refuzat examinarea

medicală și prelevarea probelor biologice, iar în urină a fost depistată amfetamină 30950

ng/ml, rezultatul fiind consemnat în procesul-verbal nr.4562 din 29 ianuarie 2014.

Tot el, la 07 aprilie 2015, ora 00.10, urmărind scopul sustragerii deschise a

bunurilor altei persoane, în timp ce se afla pe str.Grigore Ureche 45, mun.Chișinău, în

1

mașina de taxi-14999, de model „Dacia Logan”, la volanul căreia se afla Malanciuc

Gheorghe, a sustras în mod deschis un telefon mobil de model „Hawei” ce-i aparține SRL

„Program Lux Auto”, cauzându-i ultimei o daună în proporții considerabile, în sumă de

1200 lei.

Tot el, la 18 noiembrie 2015, ora 18.20, aflându-se pe str.Criuleni 8, mun.Chișinău,

având scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, a pătruns în automobilul de

model „BMW”, cu n/î XXX, în care se aflau Grițcan Olesea și Grițcan Dumitru, de unde

deschis, a sustras de pe bancheta din spate o geantă în valoare de 1750 lei, în care se aflau

buletinul de identitate, permisul de conducere, pașaportul tehnic al automobilului, pistolul

de model „Record COP”, cu nr.01835, cal.10x22T, în valoare de 5000 lei și permisul de

port armă, ce-i aparțin lui Grițcan Roman, cauzându-i acestuia un prejudiciu material

considerabil, în sumă totală de 6750 lei.

care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această

parte, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care V.Boicenco să fie condamnat în baza: -

art.2641 alin.(3) Cod penal la amendă în mărime de 415 unități convenționale; - art.187

alin.(2) lit.f) Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare, fără amendă; - 187 alin.(2) lit.d), f)

Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare, fără amendă, iar în temeiul art.84 alin.(1) Cod

penal, să-i fie stabilită pedeapsă definitivă de 3 ani și 10 luni închisoare și amendă în

mărime de 415 unități convenționale, iar conform art.90 Cod penal, să fie dispusă

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an, invocând că

instanța i-a aplicat inculpatului pedepse individualizate contrar prevederilor legale; -

instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.75 Cod penal, nu a ținut cont de faptul

că V.Boicenco și-a recunoscut vinovăția, cauza penală fiind examinată în procedura

prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală.

apelul declarat de către avocatul P.Răileanu în numele inculpatului V.Boicenco a fost

respins, ca nefondat.

Instanța de apel a indicat că, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale,

prima instanță a ținut cont de prevederile art.6, 7, 61, 75-78 Cod penal, de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor

săvârșite, de gravitatea lor care, una face parte din categoria celor ușoare, iar altele două

din categoria celor grave, că infracțiunile au fost săvârșite din motive de cupiditate, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de persoana inculpatului,

care anterior a fost judecat, că și-a recunoscut vina și s-a căit sincer de cele comise, cauza

fiind examinată în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului.

La fel, a precizat instanța de apel că aplicarea instituției suspendării condiționate a

executării pedepsei penale, prevăzută de art.90 Cod penal, este o prerogativă a instanței de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat și nu o

obligație.

Astfel, având în vedere circumstanțele cauzei și persoana inculpatului, instanța de

apel a considerat că prima instanță corect a conchis că, la caz, scopul pedepsei penale

poate fi atins doar prin executarea ei reală, aceasta fiind individualizată conform

prevederilor legale.

în numele inculpatului care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de

procedură penală, solicită casarea acestora în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei

în această parte, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care V.Boicenco să fie condamnat

în baza: - art.2641 alin.(3) Cod penal, la amendă în mărime de 415 unități convenționale; -

2

art.187 alin.(2) lit.f) Cod penal, la 3 ani și 4 luni închisoare, fără amendă; - 187 alin.(2)

lit.d), f) Cod penal, la 3 ani și 4 luni închisoare, fără amendă, iar în temeiul art.84 alin.(1)

Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsă definitivă de 3 ani și 10 luni închisoare și amendă în

mărime de 415 unități convenționale, iar conform art.90 Cod penal, să fie dispusă

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an, pe motiv că

instanțele au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, nu au dat deplină

eficiență prevederilor art.75 Cod penal, nu au ținut cont de faptul că V.Boicenco s-a căit

sincer și și-a recunoscut vinovăția, cauza penală fiind examinată în procedura prevăzută de

art.3641 Cod de procedură penală, de persoana inculpatului, care nu are antecedente

penale, precum și de particularitățile stării lui de sănătate; - eronat nu au fost aplicate față

de V.Boicenco prevederile art.90 Cod penal.

materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în

referință, prin care a solicitat declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal decide

asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.

Însă, potrivit art.422 Cod de procedură penală, termenul de declarare a recursului

ordinar împotriva hotărârilor instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei.

În conformitate cu prevederile art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul

în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat

peste termen.

Momentul de la care începe să curgă termenul de atac este riguros precizat de

lege, adică data pronunțării deciziei, iar depășirea acestui termen duce la decăderea

părților din dreptul de a folosi calea de atac.

Reieșind din procesele-verbale ale ședințelor de judecată din 24.11.2016 și

22.12.2016, avocatul P.Răileanu a fost prezent atât la pronunțarea dispozitivului deciziei

instanței de apel, cât și la pronunțarea deciziei motivate, primind inclusiv, copia acesteia

contra semnătură (f.d. 116-120, 133 v.4).

Conform art.231 alin.(2)-(3) Cod de procedură penală, calcularea termenelor

procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a provocat

curgerea termenului, iar la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora

sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Astfel, termenul de 30 de zile, prevăzut de art.422 Cod de procedură penală, pentru

depunerea recursului ordinar, urma să expire la sfârșitul zilei de 23.01.2017.

Reținând faptul că avocatul P.Răileanu a depus recurs ordinar abia la data de

30.01.2017 (f.d.160-168 v.4), adică după expirarea termenului legal de 30 de zile,

Colegiul penal conchide că acesta nu poate fi considerat ca declarat în termen.

Mai mult, atât în dispozitivul deciziei motivate, cât și în dispozitivul pronunțat la

24.11.2016, ședință la care, potrivit procesului-verbal din aceeași dată, avocatul a fost

prezent, instanța a explicat modul și termenul de atac al deciziei în instanța ierarhic

superioară (f.d.121, 122, 132 v.4).

Colegiul atestă că, termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în

sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul

declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual

penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea

de repunere în termen a recursului.

3

Având în vedere că, în situația când recursul se respinge ca fiind declarat peste

termen, instanța de recurs nu se expune asupra circumstanțelor de drept ale cauzei și

legalității hotărârii adoptate, Colegiul penal nu are temei de a se expune asupra legalității

deciziei instanței de apel în privința lui V.Boicenco.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se

constată că recursul este declarat peste termen.

Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocat în numele inculpatului, ca fiind

declarat peste termen.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Răileanu Petru în

numele inculpatului Boicenco Vladimir, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui Boicenco Vladimir,

ca declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 iunie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4