1re-28/2017 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 2 lit. c, d CP
- Temei legal
- art. 456 CPP
1re-28/2017 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1re-28/2017
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
29 martie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Ursache Petru,
judecătorii – Timofti Vladimir, Toma Nadejda,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către
condamnatul Dogotari Alexandru Xxx, prin care solicită casarea încheierii Judecătoriei
Bălți din 04 octombrie 2016 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din
30 noiembrie 2016,
C O N S T A T Ă :
Prin încheierea Judecătoriei Bălți din 04 octombrie 2016 au fost respinse ca
fiind neîntemeiate demersul șefului Penitenciarului nr.11 mun. Bălți privind cumularea
sentințelor cu concretizarea termenului pedepsei definitive și stabilirea tipului
penitenciarului în privința condamnatului Dogotari Alexandru și cererile
condamnatului Dogotari Alexandru privind aplicarea pedepsei pentru concurs de
infracțiuni și prin cumul de sentințe și cumularea pedepselor.
Pentru a pronunța încheierea, prima instanță a indicat că conform prevederilor
art. 469 alin. (1) pct. 17) Cod de procedură penală, la executarea pedepsei, instanța de
judecată soluționează chestiunile cu privire la schimbările în executarea unor hotărîri,
și anume explicarea suspiciunilor sau neclarităților care apar la punerea în executare a
pedepselor.
Conform art.470 alin. (3) Cod de procedură penală, chestiunile privind explicarea
suspiciunilor și neclarităților la punerea în executare a pedepselor se soluționează de
către instanța care a adoptat hotărârea rămasă definitivă.
Astfel, prima instanță a considerat necesar de a respinge demersul șefului
Penitenciarului nr.11 de cumulare a deciziilor Curții de Apel Bălți din 29.04.2015 și
13.04.2016 și cererile condamnatului privind aplicarea pedepsei pentru concurs de
infracțiuni și prin cumul de sentințe și cumularea pedepselor, deoarece condamnatul a
ispășit pedeapsa stabilită prin decizia Curții de Apel Bălți din 29.04.2015, astfel aceasta
nu poate fi cumulată cu decizia Curții de Apel Bălți din 13.04.2016, iar norma juridică
vizată pune în competența instanței care a adoptat hotărîrea rămasă definitivă să
soluționeze chestiunile privind explicarea suspiciunilor și neclarităților la punerea în
executare a pedepselor. Cu atît mai mult prin încheierea Judecătoriei Bălți din
1
28.03.2016 (f. d. 16. vol. III) instanța a respins cererea similară a condamnatului A.
Dogotari, încheiere care este în vigoare pînă la moment.
Încheierea Judecătoriei Bălți din 04 octombrie 2016, a fost atacată cu recurs
inițial și suplimentar de către condamnatul Dogotari Alexandru, care în motivare a
invocat următoarele considerente:
- judecătorul Vrînceanu A. a încălcat dreptul lui la un proces echitabil și
prevederile art.19 alin.(1), (3) CPP, art.6 CEDO și n-a examinat cererea lui în fond,
judecătorul Vrînceanu A. ilegal se referă la prevederile art.469 alin. (l) pct.17) CPP și
prevederile art.470 alin. (3) CPP;
- judecătorul Vrînceanu A. a încălcat prevederile art.469 alin. (l) pct.11), 12), 18)
CPP și anume în competența lui întră examinarea cererii și demersului din 25.04.2016
depusă de șeful IP nr. 11, Stării V. cu privire la aplicarea art. 84 alin. (4), 85 CP, în așa
mod au fost încălcate drepturile lui.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 noiembrie 2016 a
fost respins ca nefondat recursul declarat, fiind menținută încheierea primei instanțe
fără modificări.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a conchis că instanța de fond în urma
examinării demersului înaintat de către administrația penitenciarului nr. 11 mun. Bălți,
referitor la condamnatul Dogotari Alexandru și cererile condamnatului Dogotari
Alexandru privind aplicarea pedepsei pentru concurs de infracțiuni și prin cumul de
sentințe și cumularea pedepselor, a verificat complet, obiectiv și în ansamblu
împrejurările pe caz, cît și argumentele formulate în demersuri, just ajungînd la
concluzia de respingere a demersurilor ca fiind neîntemeiate, din următoarele
considerente.
Nu au fost reținute nici argumentele aduse de condamnat, că judecătorul
Vrînceanu A. a încălcat dreptul lui la un proces echitabil și prevederile art.19 alin. (1),
(3) CPP, art.6 CEDO și n-a examinat cererea lui în fond, că judecătorul Vrînceanu A.
ilegal se referă la prevederile art.469 alin. (l) pct.17) CPP și prevederile art.470 alin.
(3) CPP, deoarece în sensul invocat sunt cu caracter de declarație, de fapt de către
instanța de fond fiind soluționate demersurile adresate, soluția instanței fiind una
corectă, încălcări a drepturilor condamnatului în aspectul invocat nefiind constatate.
Instanța de recurs a menționat și faptul, că prin încheierea Judecătoriei Bălți din
28.03.2016 a fost respinsă cererea similară a condamnatului Dogotari Alexandru,
încheiere care este în vigoare.
Încheierea Judecătoriei Bălți din 04 octombrie 2016 și decizia Colegiului penal
al Curții de Apel Bălți din 30 noiembrie 2016, sunt atacate cu recurs în anulare de către
condamnatul Dogotari Alexandru, care solicită casarea acestora, invocând în motivare
că:
- faptei comise i s-a dat o calificare juridică greșită. Prin urmare a fost admisă o
eroare juridică în defavoarea lui și anume termenul deținerii anterioare în arest
2
preventiv nu a fost luat în considerație și anume perioada de la 20.02.2013 pîna la
13.04.2016;
- instanța ilegal a refuzat să aplice în privința condamnatului prevederile art. 84
alin. (4), art. 85 alin. (2) Cod penal și să-i aplice pedeapsă pentru concurs de infracțiuni
și prin cumul de sentințe să cumuleze pedepsele stabilite prin sentința Judecătoriei
Sîngerei din 23.08.2013, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din
29.04.2015, sentința Judecătoriei Sîngerei din 10.04.2015 și decizia Colegiului penal
al Curții de Apel Bălți din 13.04.2016 și să-i fie stabilită pedeapsă definitivă ce nu ar
depăși limita maximă stabilită de sancțiunea pentru infracțiunea respectivă;
- instanța ilegal a refuzat să aplice în privința lui prevederile art. 469 alin. (1) pct.
11), 12), art. 470 alin. (3) CPP, și din cauza acestei erori juridice condamnatul
menționează că este ținut ilegal în penitenciar - 2 ani și 2 luni;
- judecătorul Vrînceanu A., Rotaru A., Bordeniuc R., Pușca D. au încălcat
dreptul condamnatului la un proces echitabil și prevederile art. 19 alin. (1), (3) CPP și
art. 6 CEDO.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil din
următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală,
Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și
3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea
Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea
căilor ordinare de atac.
În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală,
cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu
menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii
atacate.
Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se
menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul
reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv cînd
Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova
despre depunerea cererii.
Prin urmare, instanța de recurs în anulare remarcă faptul că, dreptul de a declara
recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care
a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de
achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac,
reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură
penală – adică calea apelului și recursului ordinar.
Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu circumstanțele invocate
în speța dată, rezultă că decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30
3
noiembrie 2016, adoptată în ordinea reglementată de art. 447-449 Cod de procedură
penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1)
art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea
Supremă de Justiție, iar recursul în anulare declarat de către condamnatul Dogotari
Alexandru împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 noiembrie
2016, este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată
cu recurs în anulare.
În consecință, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod
de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, din
motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.
Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1), art. 456 alin. (1) Cod de
procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Dogotari
Alexandru Xxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30
noiembrie 2016, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 29 martie 2017.
Președinte Ursache Petru
Judecători Timofti Vladimir
Toma Nadejda
4