1ra-119/2017 — art.201 -1 alin.2 lit. a,b Cod penal

1ra-119/2017 — art.201 -1 alin.2 lit. a,b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-119/2017

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

28 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte - Petru Ursache,

Judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Petru Moraru, Nadejda Toma,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Marinescu

Dumitru în numele inculpatului Godzun Dmitrii, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 20 aprilie 2016 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 16 septembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Godzun Dmitrii XXXXXXX,

născut la XXXXXXX, originar și domiciliat până

la reținere în XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Godzun Dmitrii

a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, la 2 ani și 6 luni

închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial pedeapsa numită prin

sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 29 martie 2016, definitiv fiindu-i

stabilită pedeapsa 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului cheltuielile judiciare în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale în sumă de 2431 lei.

la 28 octombrie 2015, aproximativ la 2200 fiind în stare de ebrietate, încălcând

ordonanța de protecție emisă de Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău la 17 septembrie

2015, prin care a fost obligat de a părăsi temporar locuința din mun. Chișinău,

XXXXXXXXXXXXXX, a venit la domiciliul părinților pe adresa sus indicată, unde

distrugând ușa de la intrare cu picioarele, a pătruns în locuință și a inițiat o ceartă cu

1

părinții săi Godzun Ivan și Godzun Natalia, insultându-i și amenințându-i, cauzându-

le un prejudiciu material și suferințe psihice.

Ulterior, la 07 noiembrie 2015, aproximativ la 1900 Godzun Dmitrii urmărind

scopul aplicării violenței asupra părinților săi, încâlcind ordonanța de protecție

menționată mai sus, fiind în stare de ebrietate a venit pe adresa XXXXXXXXXXXX,

unde a amenințat-o pe mama sa Godzun Natalia, iar pentru a o împiedica de a anunța

poliția a blocat ușa de acces în apartament și i-a interzis să iasă din locuință, după

care, a aruncat în direcția acesteia cu un taburet, însă, partea vătămată a reușit să evite

lovitura. În urma acțiunilor inculpatului Godzun Natalia a suportat suferințe psihice,

fapt confirmat prin raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 1061-a din

18 decembrie 2015.

Tot atunci, inculpatul a încercat să-l lovească pe tatăl său, Godzun Ivan cu un

taburet în regiunea capului, însă intenția sa nu s-a materializat datorită faptului că

pătimitul s-a apărat primind o lovitură la mână, fiindu-i cauzate conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 264/D din 09 februarie 2016 vătămări corporale medii,

iar potrivit raportului de expertiză psihiatrico-legală nr. 1062-a din 18 decembrie 2015

acesta a suportat suferințe psihice.

inculpatului, care a solicitat casarea parțială a sentinței cu pronunțarea unei noi

hotărâri și stabilirea pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, cu

dispunerea suspendării executării acesteia. În argumentarea cererii de apel avocatul

a invocat că instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de toate

circumstanțele atenuante prezente în speță și de principiul proporționalității

numindu-i lui Godzun D. o pedeapsă prea aspră.

2016, apelul declarat a fost respins ca nefondat.

apreciat circumstanțele de fapt și de drept, acțiunile inculpatului fiind corect

încadrate în baza art. 2011 alin.(2) lit. a), b)Cod penal, iar pedeapsa stabilită

inculpatului este echitabilă și proporțională în raport cu gravitatea faptei săvârșite și

cu consecințele survenite.

Instanța a menționat, că prima instanță motivat a stabilit categoria și măsura

de pedeapsă relevând în cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei, persoana

inculpatului, categoria infracțiunii săvârșite, influența pedepsei asupra corectării și

reeducării inculpatului și corect a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va

asigura doar prin izolarea lui Godzun D. de societate.

6.Împotriva hotărârilor judecătorești a declarat recurs ordinar avocatul Marinescu

2

D. în numele inculpatului, care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea acestora cu pronunțarea unei noi hotărâri și

stabilirea pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, argumentând că

pedeapsa stabilită este prea aspră, iar corectarea și reeducarea inculpatului este

posibilă fără izolarea acestuia de societate, deoarece Godzun D. a conștientizat că

acțiunile sale poartă un caracter antisocial.

penală, acuzatorul de stat, a depus referință privind opinia sa asupra recursului

declarat de avocatul Marinescu D. în numele inculpatului, argumentând că motivele

invocate de recurent, nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de

drept prevăzute la art. 427 Cod de procedură penală, iar pedeapsa a fost stabilită în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante prevăzute la art. 76-77 Cod

penal, precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

raport cu circumstanțele cauzei Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a

fi admis, însă din alte motive decât cele indicate de recurent în recurs.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu calitatea

pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427

Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără însă a i se agrava situația.

În recursul declarat se invocă temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile comise de instanțele de fond și de apel când

a fost aplicată o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale.

Tot aici, instanța de recurs atestă, că autorul recursului nu contestă starea

de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va pronunța referitor la aceste aspecte,

dar critică hotărârile pronunțate în cauză doar în partea stabilirii pedepsei

solicitând aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Colegiul, consideră că temeiul pentru recurs semnalat de recurent nu este

aplicabil în prezenta speță, astfel atât instanța de fond cât și cea de apel la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea executării pedepsei stabilite

inculpatului și-au argumentat soluția adoptată, acordând deplină eficientă

prevederilor art. 61, 75 Cod penal.

La acest capitol, instanța de recurs remarcă că, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni, urmează a-i fi aplicată o pedeapsă echitabilă, în limitele

3

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Totodată, pedeapsa

se aplică în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului Penal.

Conform principiului individualizării pedepsei, prevăzut de art. 7 Cod penal,

în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, reflectate la art. 75

alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată vinovatului, trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii și pedepsei penale, prevăzute la art. 61 Cod penal.

În același rând, Colegiul reține că, categoria și termenul de pedeapsă ce

urmează a fi stabilit, este în dependență de circumstanțele atenuante și agravante,

prevăzute de art. 76-77 Cod penal, precum și efectele acestora, prescrise în art. 78 Cod

penal.

Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei a avut loc pe baza

probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu respectarea

prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, și potrivit alin. (8) al acestui articol,

inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare.

Instanța de recurs remarcă că, sancțiunea art. 2011 alin. (2) lit. a), b) Cod penal

Cod penal în baza căruia a fost condamnat Godzun D., prevedea pedeapsa închisorii

de până la 5 ani. Reieșind din cele menționate și ținând cont de faptul că cauza a fost

examinată în procedură simplificată, noile limite de pedeapsă cu care urma să opereze

instanța sunt până la 3 ani și 4 luni închisoare.

Astfel, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului se încadrează

în limita normei penale date, adică instanța de fond i-a aplicat pedeapsa ținînd cont

de noile limite, care au fost reduse cu 1/3 .

Totodată, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul invocat de

avocatul Marinescu D. referitor la faptul că instanțele ierarhic inferioare la stabilirea

pedepsei, nu au ținut cont în deplină măsură de circumstanțele cauzei, căința sinceră,

precum și de faptul că Godzun D. are la întreținere un copil minor, neluând în

considerație că corectarea ultimului poate avea loc și fără privarea de libertate, fiind

posibil de aplicat prevederile art. 90 Cod penal.

4

Colegiul remarcă că, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei

nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un

mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea unei politici penale

adaptate la realitatea socială concretă.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine

persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și

modul de manifestare a infractorului la faza de urmărire penală și de judecare a

cauzei, atitudinea față de infracțiunea comisă.

Conform textului alin.(1) art.90 Cod penal, instanța numai motivat poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului cu

concluzia că acesta se poate îndrepta fără executarea reală a pedepsei închisorii,

motive care trebuie indicate în sentință.

Instanța de recurs consideră că, în speță atât instanța de fond cât și cea de apel

au respectat cerințele de motivare referitor la procedura executării pedepsei de către

inculpat, luând în considerație faptul că dânsul nu este la prima abatere, anterior a

fost condamnat, că în privința membrilor familiei acestuia de două ori a fost emisă

ordonanță de protecție, la locul de trai se caracterizează negativ și nu este încadrat în

câmpul muncii.

Astfel, Colegiul constată că, pedeapsa stabilită și individualizată de către

instanța de fond care a fost menținută de instanța de apel, corespunde atât

principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale prevăzut în art. 61 alin.

(2) Cod penal, iar stabilirea pedepsei cu închisoarea și dispunerea suspendării

executării acesteia luând în considerație gravitatea infracțiunii comise precum și

personalitatea inculpatului nu va asigura realizarea scopului pedepsei penale și nu ar

contracara săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea condamnatului cât și altor

persoane.

Totodată, instanța de recurs atestă că, circumstanțele la care a făcut referire

recurentul în cererea de recurs, (căința sinceră, prezența unui copil minor) au fost

reținute de instanțele de fond ca atenuante, însă aceste circumstanțe nu sunt suficiente

pentru a dispune suspendarea executării pedepsei stabilite.

Or, instanța după ce a stabilit pedeapsa, continuând operațiunea de

individualizare cu privire la executarea acesteia, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, poate dispune neexecutarea pedepsei aplicate

vinovatului.

Totodată, Colegiul remarcă că, sintagma „poate” din textul art. 90 alin.(1) Cod

penal, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile

acestei norme.

5

În speță, instanța de recurs, conchide că este justă concluzia instanțelor de fond

prin care s-a invocat că ținând cont de toate circumstanțele cauzei, corijarea

inculpatului este imposibilă prin aplicarea prevederii art. 90 Cod penal - suspendarea

condiționată a pedepsei.

Așa dar, Colegiului penal, statuează că pedeapsa cu închisoare și

modalitatea de executare a acesteia aplicată inculpatului, a fost stabilită și

individualizată corect și răspunde atât principiului proporționalității, cât și

scopului prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Tot aici, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, deși instanțele de fond just

au stabilit starea de fapt, corect încadrând acțiunile inculpatului în prevederile art.

2011 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă, acestea

neîntemeiat au dispus încasarea din contul lui Godzun D. cheltuielile judiciare pentru

efectuarea Raportului de expertiză psihiatrico-legală nr. 1061a-2015 și nr. 1061a-2015

din 18 decembrie 2015 (f.d.191-194, 203-206, vol. I) și raportului de expertiză medico-

legală nr. 264/D din 09.02.2016 (f.d.216, vol. I).

În acest context instanța de recurs relevă că, potrivit prevederilor art. 143 alin. (1)

Cod de procedură penală, expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu

pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și

pentru constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității

corporale precum și pentru constatarea stării psihice sau fizice a părții vătămate,

martorului dacă apar îndoieli în privința capacității lor de a percepe just împrejurările

ce au importanță pentru cauza penală și de a face declarații despre ele, dacă aceste

declarații ulterior vor fi puse, în mod exclusiv sau în principal, la baza hotărârii în

cauza dată (art. 143 alin. (1) pct.2) 5) Cod de procedură penală).

La fel, Colegiul penal consideră necesar de a face trimitere la prevederile alin.

(2) art. 143 Cod de procedură penală, care stipulează că plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de

stat.

Drept urmare celor invocate, se indică că în cazurile când expertiza a fost

dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la

solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi

achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Prin urmare, se reține că, expertizele efectuate în prezenta speță au fost

ordonate de către organul de urmărire penală. Astfel, expertizele psihiatrico-legale au

fost dispuse în vederea constatării stării psihice a părților vătămate și capacitatea

6

acestora de a percepe just și a înțelege caracterul acțiunilor săvârșite cu ei, iar expertiza

medico-legală a fost ordonată pentru constatarea gradului vătămărilor cauzate părții

vătămate Godzun Ivan în urma săvârșirii infracțiunii de către inculpat, acestea fiind

acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care

sunt puse în sarcina părții acuzării.

În sensul dat, Colegiul penal atestă că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi

penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, prin numirea efectuării expertizei medico-legală și expertizelor

psihiatrico-legale, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul

statutului.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a hotărârii

atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu se agravează

situația condamnatului.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Marinescu Dumitru în numele

inculpatului Godzun Dmitrii, casează parțial sentința Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 20 aprilie 2016 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

16 septembrie 2016, în latura civilă, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre prin

care, dispozițiile privind încasarea din contul lui Godzun Dmitrii XXXX a

cheltuielilor judiciare în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în sumă de 2431

lei, se exclud.

În rest, dispozițiile hotărârilor atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 martie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Petru Moraru

Nadejda Toma

7