1ra-354/2017 — art. 321 CP

1ra-354/2017 — art. 321 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-354/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Taraclia din 10 mai

2016 și deciziei Curții de Apel Cahul din 06 octombrie 2016, declarat de avocata

Oxana Saganscaia, în numele inculpatului

Flocea Sergiu xxxxx, născut

la xx xxxxxxxxxx xxxx, originar și locuitor al s. xxxxxx,

r-nul xxxxxxxx, cetățean al R. Moldova, anterior

condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Ungheni din 24.06.2010, în

baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la 7 luni închisoare;

2) sentința Judecătoriei Ungheni din 13.12.2010, în

baza art. 172 alin. (2) lit. b), 217 alin. (2), 84 Cod

penal, la 7 ani și 6 luni închisoare.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 26.02.2016 – 10.05.2016,

instanța de apel: 23.06.2016 – 06.10.2016,

instanța de recurs: 05.01.2017 – 22.02.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 321 Cod penal la 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin

adăugirea parțială a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Ungheni din 13

decembrie 2010, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani și 6 luni închisoare,

cu executare în penitenciar de tip închis, începând cu 10 mai 2016.

1

penală în Penitenciarul nr. 1-Taraclia, conform sentinței Judecătoriei Ungheni din

13 decembrie 2010, de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunilor

grave prevăzute de art. 172 alin. (2) lit. b) și 217 alin. (2) Cod penal, nu a mers pe

cale de corectare, nu și-a făcut concluzii necesare pentru sine și iarăși a comis o

infracțiune intenționată.

Astfel, la 20 noiembrie 2015, orele 12.00, Flocea S., fiind în stare de

ebrietate alcoolică, aflându-se în celula nr. 40 a izolatorului disciplinar din blocul

nr. 3 al Penitenciarului nr. 1-Taraclia, or. Taraclia, str. Vodoprovodnaia 5, a

încălcat prevederile art. 170 alin. (1) lit. c) Cod de executare, pct. 89), 90) al

Statutului de executare a pedepsei de către condamnați, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 583 din 26.05.2006, conform cărora deținuții sunt obligați să

îndeplinească necondiționat cerințele legitime ale personalului instituției

penitenciare, să se supună percheziției la intrare/ieșire din penitenciar, precum și pe

perioada deținerii, când această măsură este solicitată de către personalul

penitenciarului, în timpul perchezițiilor să predea benevol obiectele, substanțele

interzise, condamnatul Flocea S. a ignorat cerințele legale ale administrației

Penitenciarului nr. 1-Taraclia privind efectuarea percheziției lui personale,

intenționat a început să aplice lovituri cu pumnul în față și cu piciorul în regiunea

abdomenului comandantului grupei Serviciului de regim și supraveghere

Trifonoglo P., cauzându-i durere fizică.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina parțial și a declarat că a

consumat băuturi alcoolice. Fiind agresiv a fost dus în blocul nr. 3 al izolatorului

disciplinar. A fost însoțit de partea vătămată și alt colaborator al penitenciarului,

care îl țineau de brațe, iar al treilea îl împingea din spate. Nu i-a aplicat lovituri în

față lui Trifonoglo P. și nu a ofensat colaboratorii penitenciarului.

Totodată, vinovăția inculpatului este integral dovedită prin probele

administrate.

Astfel, partea vătămată Trifonoglo P. a comunicat că inculpatul i-a aplicat o

lovitură cu pumnul în față și cu piciorul în abdomen, în timp ce intenționa să

efectueze percheziția personală a acestuia.

Martorul Șevcenco I a declarat că împreună cu Trifonoglo P. și Ciorna I. i-

au propus inculpatului să treacă în izolatorul disciplinar, însă ultimul nu s-a

conformat cerințelor, exprimându-se în adresa lor cu cuvinte necenzurate și

amenințându-i cu răfuială fizică. Fiind condus în izolator, i s-a propus să transmită

obiectele interzise, însă inculpatul era agresiv și, în timpul percheziției personale,

efectuată de Trifonoglo P., l-a lovit pe acesta. Ulterior, fiind transferat în izolatorul

nr. 4 a continuat să se poarte agresiv, bătea cu mâinile și picioarele în ușă și striga.

Martorul Ciorna I. a comunicat că în timpul efectuării percheziției de către

Trifonoglo P., inculpatul era agitat și a lovit partea vătămată cu mâna în față și

piciorul în abdomen.

Vina inculpatul se mai confirmă și prin probele scrise, anexate la materialele

cauzei, și anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 29.12.2015,

procesul-verbal de vizualizare și cercetare a CD-R din 21.12.2015, procesul-verbal

2

al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării

de ebrietate din 20.11.2015 că la ora 11.55 inculpatul a fost examinat de medicul

Talasimova A., care a constatat că acesta e în stare de ebrietate.

În baza probelor administrate, instanța a încadrat acțiunile inculpatului în

baza art. 321 Cod penal, ca nespunerea prin violență cerințelor legitime ale

administrației penitenciarului, săvârșită de o persoană care execută pedeapsa în

penitenciar.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a comis o

infracțiune mai puțin gravă, că se caracterizează negativ, că nu au fost stabilite

circumstanțe atenuante, în calitate de circumstanță agravantă fiind reținută

comiterea infracțiunii în stare de ebrietate, anterior a fost condamnat de două ori la

închisoare pentru infracțiuni intenționate, concluzionând că reeducarea și

corectarea acestuia este posibilă prin izolare de societate, stabilindu-i o pedeapsă

cu aplicarea prevederile art. 34, 82 Cod penal.

Or, inculpatul a comis infracțiunea fiind în stare de recidivă periculoasă,

deoarece anterior fiind condamnat de două ori la închisoare pentru infracțiuni

intenționate a săvârșit din nou cu intenție o infracțiune. În asemenea caz, mărimea

pedepsei este de cel puțin două treimi din maximul celei mai aspre pedepse

prevăzute la articolul corespunzător.

noi hotărâri, prin care să fie achitat.

Apelantul a indicat că dosarul este fabricat la comandă, deoarece nu a avut

careva conflicte cu partea vătămată.

Recunoaște că a consumat alcool, însă nu a făcut-o intenționat, considerând

că bea suc de mere.

În instanța de fond au făcut declarații doar colaboratorii penitenciarului,

nefiind audiați și deținuții care au fost martori ai incidentului, astfel, fiindu-i

încălcat dreptul la apărare.

Cunoaște regulile și nu intenționa să se eschiveze de la efectuarea

percheziției, însă rucsacul i-a fost luat forțat, el fiind bruscat și împins de perete.

respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că hotărârea instanței de fond este legală și

întemeiată.

Astfel, vinovăția inculpatului este dovedită integral prin probele

administrate, verificate în ședința instanței de apel, și anume: declarațiile

inculpatului, ale părții vătămate, ale martorilor Podcaliuc I., Șevcenco I. și Ciorna

I., procesul-verbal de cercetare la fața locului din 29 decembrie 2015, procesul-

verbal de reproducere a înregistrărilor video din 21.12.2015, procesul-verbal al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării de

ebrietate a inculpatului, ordinul nr. 6200 din 19.11.2015 al directorului interimar al

DIP, A. Pânzari, decizia din 20.11.2015 cu privire la instalarea provizorie a

deținutului în celula izolatorului disciplinar până la sosirea șefului penitenciarului.

3

Partea vătămată Trifanoglo P. a declarat că inculpatul nu a fost admis spre

etapare, acesta fiind în stare de ebrietate avansată. Inculpatul a refuzat categoric să

fie plasat în izolatorul disciplinar, s-a exprimat cu cuvinte necenzurate în adresa lor

și i-a amenința cu răfuială fizică. Împreună cu Șevcenco I., i-au răsucit mâinile la

spate și l-au dus în izolatorul disciplinar, acesta urmând să fie perchiziționat

corporal. Începând percheziția, inculpatul l-a lovit cu pumnul peste față și cu

piciorul în abdomen. Ulterior acesta a fost închis în celula nr. 40, fiind continuată

efectuarea percheziției, asupra acestuia fiind depistate țigări.

Martorul Podcaliuc I. a indicat că organe de etapare au decis că inculpatul,

care era într-o stare neadecvată și agresiv, să nu fie etapat, or, potrivit instrucției,

nu se etapează condamnații agresivi și cei în stare de ebrietate. Apoi s-a dispus ca

acesta să fie deținut în izolator până la sosirea șefului Penitenciarului nr. 1, pe o

perioadă de 24 ore. Inculpatul a fost escortat în celulă de colaboratorii Trifanoglo

P. și Vasilașcu. Nu cunoaște ce s-a întâmplat în izolator, ulterior fiindu-i comunicat

că inculpatul l-a atacat pe Trifanoglo P.

Martorul Șevcenco I. a comunicat că inculpatul urma să fie etapat însă,

acesta având un comportament neadecvat, s-a dispus amplasarea lui în izolator.

Împreună cu Șevcenco I., Trifanoglo P. și Ciorna I. i-au propus inculpatului să

meargă în izolatorul de detenție preventivă benevol, însă acesta a refuzat, le-a

adresat cuvinte necenzurate și i-a amenințat cu răfuială fizică. Forțat a fost condus

în izolator, unde acesta a continuat să se exprime cu cuvinte necenzurate și să-i

amenințe. Acolo i s-a propus să transmită obiectele interzise, însă inculpatul avea

un comportament agresiv și în timpul percheziției corporale efectuat de Trifanoglo

P., l-a lovit pe acesta, ulterior fiind amplasat în izolatorul nr. 4, unde continua să se

comporte agresiv, lovind cu picioarele în ușă, țipând. Inculpatul a încercat să-l

lovească și pe el cu mâinile și picioarele. Incidentul a fost adus la cunoștință

ofițerului de gardă, fiind întocmite rapoarte.

Martorul Ciorna I. a declarat că inculpatul urma să fie etapat, însă având un

comportament agresiv, s-a decis ca acesta să fie plasat în izolatorul disciplinar. În

timpul efectuării percheziției de către Trifanoglo P., inculpatul l-a lovit cu mâna

peste față și cu piciorul în abdomen. Ulterior, acesta a fost dus în celula nr. 40 și

Trifanoglo P. a continuat percheziția, asupra inculpatului fiind depistate țigări.

Acesta era agresiv, or, a fost interzisă etaparea lui din motiv că se simțea de la el

un miros puternic de alcool. Partea vătămată nu a provocat inculpatul, rugându-l

liniștit să predea obiectele interzise.

Conform procesului-verbal de reproducere a înregistrărilor video din

21.12.2015 au fost reproduse imaginile în care se vede izolatorul despărțit în două

părți, din dreapta se vede celula nr. 40 - izolator disciplinar. La sec. 4 a

înregistrărilor video, colaboratorii Penitenciarului nr. 1-Taraclia aduc în celulă

inculpatul, care la sec. 7 se învârtește și-l lovește cu pumnul în față pe

colaboratorul Penitenciarului nr. 1-Taraclia, Trifanoglo P. În sec. 7-12, Trifanoglo

P. și încă un colaborator al penitenciar silit aduc inculpatul în celula dată. În min.

1.22-1.52 colaboratorii penitenciarului au doborât inculpatul la pământ, în acest

timp Trifanoglo P. și încă un colaborator al penitenciarului țin inculpatul de mâini,

4

iar al treilea colaborator petrece percheziția. La min. 1.59 inculpatul cu picioarele

lovea în ușa celulei, unde stătea încă un colaborator. La min. 2.18 la ieșirea

colaboratorilor penitenciarului din celulă, inculpatul îl lovește pe Trifanoglo P. cu

mâna peste spate, după ce colaboratorii închid ușa celulei nr. 40.

Potrivit procesului-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului și stării de ebrietate, inculpatul era în stare de ebrietate.

Prin Ordinul nr. 6200 din 19.11.2015 al directorului interimar al DIP,

Alexandru Pânzari, inculpatul urma să fie transferat în Penitenciarul nr. 5, de tip

închis, în conformitate cu art. 199 alin. (1) Cod de executare pct. 99) al Statutului

executării pedepsei de către condamnat, în baza raportului P-l Taraclia nr. 11/2583

din 19.11.2015.

Conform deciziei cu privire la instalarea provizorie a deținutului în celula

izolatorului disciplinar până la sosirea șefului penitenciarului din 20.11.2015

inculpatul a fost plasat în izolatorul disciplinar la data de 20.11.2015, orele 11.40.

Astfel, probele administrate sunt suficiente pentru a încadra acțiunile

inculpatului în baza art. 321 Cod penal, ca nespunerea prin violență cerințelor

legitime ale administrației penitenciarului, săvârșită de o persoană care execută

pedeapsa în penitenciar.

Afirmațiile apărării că instanța de fond a luat în considerație doar probele

care îl învinuiesc pe inculpat și că dosarul a fost pornit la comandă, sunt

declarative și contravin probelor administrate.

Or, instanța de fond, cercetând în cumul probele administrate în ședința de

judecată prin prisma admisibilității, pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, în raport cu declarațiile făcute în instanță și probele administrate în

faza urmăririi penale, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, a stabilit

corect situația de fapt, faptele inculpatului fiind încadrate juridic corespunzător.

Depozițiile martorilor au fost analizate și apreciate la justa valoare, instanța fiind

nepărtinitoare, examinând minuțios afirmațiile martorilor și a inculpatului în raport

cu alte declarații.

Argumentele apărării invocate în susținerea nevinovăției inculpatului sunt

pur declarative și lipsite de suport probatoriu, nefiind explicate și argumentate

dubiile apărute.

Solicitarea apărării privind stabilirea unei pedepse mai blânde este

neîntemeiată, or, instanța de fond la stabilirea pedepsei a ținut cont de prevederile

art. 75 Cod penal, de personalitatea inculpatului și gravitatea infracțiuni comise,

pedeapsa stabilită fiind corespunzătoare și echitabilă, nefiind cazul reducerii

acesteia.

hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie achitat, din motiv că în acțiunile lui lipsesc elementele infracțiunii

imputate.

Recurenta a invocat că au fost neglijate circumstanțele cauzei, în special,

declarațiile inculpatului care, fiind în stare de detenție a fost lipsit de dreptul la

5

apărare, neavând posibilitatea să-și demonstreze nevinovăția în comiterea

infracțiunii imputate.

Or, din declarațiile inculpatului și ale părții vătămate rezultă că conflictul a

avut loc între inculpat și colaboratorii penitenciarului, după ce acestuia i s-a propus

să-i fie efectuată percheziția corporală.

În rezultatul percheziției nefiind depistate obiecte interzise, inculpatul a fost

doborât la pământ, mâinile fiindu-i răsucite la spate.

Astfel, față de inculpat la 20.11.2015, în Penitenciarul nr.1-Taraclia a fost

aplicată forța fizică, fapt ce nu a fost negat de martorii audiați. Anume după

aceasta, el a reacționat prin comportament neadecvat, însă acțiunile lui nu sunt

ilegale. Mai mult, partea vătămată nu a avut careva leziuni corporale și nu a

solicitat să fie examinat de medic.

Totodată, inculpatul a fost lipsit de dreptul de a prezenta careva probe, or, nu

au fost audiați deținuții penitenciarului, martori ai incidentului.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 435, 437-455 CPP.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Sub acest aspect se reține că în recursul ordinar declarat, în pofida

prevederilor enunțate, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor

concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens

(pct. 5. din decizie).

Rezultă, că recursul ordinar nu îndeplinește cerințele legale de conținut, iar

instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10) Cod de

procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul

când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu

6

au fost întrunite elementele infracțiunii, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie),

se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică

justă a acțiunilor infracționale ale acestuia, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile inculpatului, ale părții

vătămate Trifanoglo P., ale martorilor Podcaliuc I., Șevcenco I. și Ciorna I.,

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 29 decembrie 2015, procesul-verbal

de reproducere a înregistrărilor video din 21.12.2015, procesul-verbal al examinării

medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării de ebrietate a

inculpatului, fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul apărării, probele administrate pe caz demonstrând

prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 321

Cod penal (pct. 2., 4. din decizie).

La stabilirea pedepsei instanța de apel just și argumentat a ținut cont de

prevederile art. 61, 75, 34, 82 Cod penal, conform cărora pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Recidiva se

consideră periculoasă dacă persoana anterior condamnată de două ori la închisoare

pentru infracțiuni intenționate a săvârșit din nou cu intenție o infracțiune. Mărimea

pedepsei pentru recidivă periculoasă este de cel puțin două treimi din maximul

celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a

prezentului cod.

7

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2. și 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

( hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei, inclusiv în latura

pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111, 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura pedepsei, în alt

sens decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a

acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal (pct. 5. din decizie).

Mai mult, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. – 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Este de reținut că, potrivit art. 336 alin. (6) și (7) Cod de procedură penală,

în termen de 3 zile lucrătoare de la data anunțării semnării procesului-verbal,

participanții la proces au dreptul să formuleze obiecții asupra lui, indicând

inexactitățile și motivele pentru care îl consideră incomplet. Obiecțiile la procesul-

verbal se examinează de către președintele ședinței de judecată care, pentru

anumite concretizări, poate chema persoana care le-a formulat. Rezultatul

8

examinării obiecțiilor, în caz de acceptare a lor, se formulează printr-o rezoluție pe

textul obiecțiilor, iar în caz de respingere – prin încheiere motivată. Obiecțiile și

încheierea asupra lor se anexează la procesul-verbal.

Conform procesului-verbal al ședinței de judecată, în instanța de fond

apărarea nu a solicitat audierea în calitate de martori a deținuților Penitenciarului

nr. 1-Taraclia (f.d. 87).

Asupra acestui proces-verbal nu au fost aduse obiecții, în conformitate cu

prescripțiile din art. 336 alin. (6), (7) Cod de procedură penală și, astfel,

informațiile inserate în actele procedurale vizate sunt prezumate a fi veridice.

Prin urmare, argumentul recurentului că inculpatul a fost lipsit de dreptul de

a prezenta careva probe, or, nu au fost audiați deținuții penitenciarului, martori ai

incidentului, este neîntemeiat (pct. 5. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

au fost întrunite elementele infracțiunii, că s-au aplicat inculpatului pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a

fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Oxana Saganscaia,

împotriva sentinței Judecătoriei Taraclia din 10 mai 2016 și deciziei Curții de Apel

Cahul din 06 octombrie 2016, în privința inculpatului Flocea Sergiu xxxxx, pe

motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 martie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

9