1ra-1582/2016 — art. 287 alin. 3, 152 alin. 2 lit. e CP

1ra-1582/2016 — art. 287 alin. 3, 152 alin. 2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1582/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Ungheni din 18

martie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 mai 2016,

declarat de inculpatul

Grecu Dmitrii Iurii, născut la

21 decembrie 1988, originar și locuitor al s. Petrești, r-

nul Ungheni, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 06.08.2015 – 18.03.2016,

instanța de apel: 18.04.2016 – 18.05.2016,

instanța de recurs: 18.07.2016 – 26.10.2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani închisoare, și în baza

art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal la 5 ani închisoare.

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 6 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 18 martie

2016, deducându-se durata aflării în arest preventiv din 30 iunie 2015 până la 18

martie 2016.

1

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Șișcanu Silvia prejudiciul moral în

mărime de 7000 lei.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Șișcanu Silvia privind încasarea

prejudiciului material, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

Grecu D., din motive huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, în participație

simplă cu alte două persoane, având motiv de răzbunare, după un plan bine

chibzuit și cu repartizarea rolurilor, având toți trei o înțelegere prealabilă de a-i

cauza vătămări corporale lui Șișcanu R., au intrat în ograda lui Nemțanu V., din s.

Petrești, r-nul Ungheni și, în timp ce acolo se afla Șișcanu R. care dormea, cu o

coadă de hârleț și cu o ștachetă, i-au aplicat lui Șișcanu R. multiple lovituri peste

toată suprafața corpului, iar inculpatul Grecu D. i-a aplicat și câteva lovituri cu

picioarele în regiunea abdomenului.

Astfel, inculpatul Grecu D., potrivit raportului de expertiză medico-legală

nr. 105 din 06.07.2015, i-a cauzat lui Șișicanu R. fracturi costale fără lezarea

pleurei parietale, ce se califică ca vătămări corporale medii, cu dereglarea sănătății

de lungă durată.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina parțial, declarând că

Daraban I. i-a aplicat lovituri lui Șișcanu R. cu o coada de hârleț, iar el i-a aplicat

lui Șișcanu R. doar două lovituri cu piciorul stâng în regiunea picioarelor.

Totodată, vinovăția inculpatului este dovedită integral prin probele

administrate.

Astfel, martorul Daraban I. a indicat că l-a lovit pe Șișcanu R. cu o coadă de

hârleț peste tot corpul. Grecu D. la fel i-a aplicat lovituri lui Șișcanu R.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 537 din 20.07.2015, în

spălătura din urmele de pe respectiva coadă de hârleț, a fost găsit sânge de om, ce

aparține lui Șișcanu R.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 174 din 21.07.2015, la

Șișcanu R. au fost depistate leziuni în regiunea cutiei toracice și anume: excoriații

la hemitorace pe stânga, echimoze la hemitorace pe stânga și pe dreapta și fracturi

ale coastei VI din dreapta și a coastelor II – V din stânga.

Echimozele liniare de pe partea anterioară stângă a cutiei toracice și

fracturile coastelor II – V pe o singură linie anatomică au putut să se formeze în

urma acțiunii unui corp contondent bont ce avea formă cilindrică, așa particularități

constructive posedă și coada de hârleț, prezentată și nu este exclus cauzarea lor cu

coada de hârleț. Restul leziunilor corporale depistate la examinarea cadavrului au

putut fi cauzate în urma loviturilor cu corpuri contondente bonte cum ar fi pumni,

picioare, bucată de ștachetă și coadă de hârleț.

Instanța a statuat că, înțelegerea prealabilă a celor trei a fost de a-i cauza

leziuni corporale lui Șișcanu R. Totodată, inculpatul a recunoscut că a intrat în

domiciliul lui Nemțanu V., unde i-a aplicat 2 lovituri lui Șișcanu R. Cu toate că el

posibil nu a cauzat leziuni medii decedatului, însă inculpatul Grecu D. a îndeplinit

o parte a laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 152 Cod penal și anume a

2

intrat în domiciliu pentru a asigura paza lui Daraban I., ca în cazul în care va

interveni cineva în conflictul dintre Daraban I. și Șișcanu R., să înlăture celelalte

persoane, ce se aflau la domiciliu. Mai mult, și el i-a aplicat lovituri decedatului.

Chiar dacă stătea la pândă pentru a-i anunța pe coautori că se apropie vreo

persoană care ar fi putut vedea incidentul, el a îndeplinit cu mult mai multe acțiuni

ale laturii obiective. Inculpatul și-a dat seama de caracterul leziunilor corporale ce

vor fi cauzate lui Șișcanu R., or el a observat că Daraban I. avea o coadă de hârleț

în mână și cu ea era posibil de a cauza leziuni chiar și până la deces, admițând

crearea acestor leziuni.

Când a intrat în domiciliul lui Șișcanu R., inculpatul a văzut la Daraban I. o

coadă de hârleț și la Savciuc A. o ștachetă, admițând faptul aplicării leziunilor

corporale cu aceste obiecte, acestea fiind pregătite din timp pentru comiterea

infracțiunilor imputate.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod

penal, ca vătămare intenționată medie a integrității corporale sau sănătății, care nu

este periculoasă pentru viață și nu au provocat urmările prevăzute la art. 151,

urmată de o dereglare a sănătății de lungă durată, de două sau mai multe persoane,

și în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, ca huliganism, adică acțiunile intenționate

care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței, de două sau

mai multe persoane cu aplicarea obiectelor pentru vătămarea integrității corporale

sau sănătății.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61,75 Cod

penal, că infracțiunile comise de inculpat sunt grave, că lipsesc circumstanțele

atenuante și agravante pe caz, concluzionând că reeducarea și corectarea lui este

posibilă prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, deoarece acțiunile

lui nu întrunesc elementele infracțiunilor incriminate.

Apelantul a invocat, că expunerea în sentință este una contradictorie, iar

calificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, este una

incorectă, or, s-a stabilit cu certitudine, că inculpatul nu a aplicat și nu a încercat să

aplice careva obiecte special adaptate pentru vătămarea integrității corporale.

Faptul că Daraban I. și Savciuc A. au aplicat lovituri cu anumite obiecte, nu este

temei de a-i incrimina și inculpatului infracțiunea de huliganism agravat, comis de

două sau mai multe persoane, cu aplicarea obiectelor pentru vătămarea integrității

corporale sau a sănătății, deoarece alte persoane nu sunt învinuite de comiterea

huliganismului.

Este neîntemeiată și calificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 152 alin.

(2) Cod penal, or faptul că inculpatul a aplicat și el unele lovituri, se conțin doar în

declarațiile lui și în declarațiile lui Daraban I., care cu toate că a recunoscut că a

aplicat două lovituri ușoare victimei în regiunea picioarelor, conform raportului de

expertiză medico-legală careva vătămări corporale în regiunea picioarelor nu au

fost depistate, însă inculpatului i se incriminează cauzarea leziunilor care au fost

depistate în regiunea coastelor, motivând prin aceea că, odată ce nu sunt leziuni în

3

regiunea picioarelor, acesta oricum a cauzat careva leziuni corporale medii,

presupunându-se că ar fi cauzat leziunile corporale medii stabilite lui Șișcanu R.

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, non

privativă de libertate.

Apelantul a invocat, că la săvârșirea infracțiunilor incriminate poartă și el o

vină, însă nu în măsura stabilită, iar la aplicarea pedepsei, instanța nu a luat în

considerare faptul că anterior nu a fost condamnat, este caracterizat pozitiv și are

familie. Astfel, pedeapsa stabilită este prea mare.

apelurile a fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a respectat normele legislației

procesual-penale ce se referă la examinarea obiectivă, multilaterală și completă a

cauzei penale, cu respectarea principiului nemijlocirii, oralității și

contradictorialității procesului penal, în limita învinuirii formulate în rechizitoriu,

cu verificarea tuturor împrejurărilor de fapt și constatarea certă a aspectelor de

drept importante pentru justa soluționare a cauzei, printr-o cercetare amplă a

probelor administrate de către organul de urmărire penală, cărora li s-a dat o

apreciere obiectivă din punct de vedere al pertinenții, utilității, veridicității,

concludenței și coroborării reciproce.

Vina inculpatului în comiterea infracțiunii imputate se confirmă prin probele

cercetate în cadrul ședinței de judecată, și anume: procesul verbal din 09.07.2015

de verificare a declarațiilor învinuitului Grecu D. la locul faptei cu planșa

fotografică anexată la ei, din conținutul cărui rezultă recunoașterea participației la

maltratarea lui Șișcanu R., prin aplicarea loviturilor cu picioarele; raportul de

expertiză medico-legală nr. 537 din 20.07.2015 a corpurilor delicte potrivit cărui,

în spălătura din urmele de pe coada de hârleț, ridicată din stuful de pe malul iazului

din s. Petrești, r-nul Ungheni, a fost găsit sânge de om, la determinarea

apartenenței de grupă a cărui au fost depistați antigeni A și H ce-i aparțin

pătimitului Șișcanu R.; raportul de expertiză medico-legală din 21.07.2015 a

corpurilor delicte, potrivit cărui leziunile corporale depistate la cadavru, au fost

cauzate cu aplicarea loviturilor cu ștacheta, neexcluzându-se posibilitatea apariției

lor în urma căderii accelerate a corpului pe spate și lovirii cu partea occipital

dreapta a capului pe o suprafață plată contondentă boantă; echimozele liniare pe

partea anterioară a cutiei toracice și fracturile coastelor II-V pe o singură linie

anatomică fiind produse în urma acțiunii unui corp contondent bont ce avea forma

cilindrică cum este coada de hârleț, restul leziunilor sunt urmare a loviturilor cum

ar fi pumni, picioare, bucată de ștachetă și coadă de hârleț; declarațiile depuse de

către Daraban I., cauza penală în privința cărui a fost disjungată, fiind examinată în

procedură specială, care și-a păstrat în tot declarațiile de recunoaștere a vinovăției

depuse de el în calitate de inculpat, afirmând, că le-a comunicat persoanelor cu

care a servit alcool, că pleacă în gospodăria lui Nemțanu pentru a se răfui cu

Șișcanu, luând în acest scop și o bâtă din lemn, ceilalți urmându-l, în timpul

maltratării ultimului, i-a părut că și Grecu Dmitrii îl lovea.

4

Astfel, din probele expuse, rezultă caracterul infracțional al faptei comise de

către inculpat, iar nerecunoașterea de către el a vinovăției nu este altceva decât o

tentativă de evitare a răspunderii și pedepsei penale. Or, probele descrise mai sus,

nu lasă nici o îndoială referitor la comiterea faptelor de către inculpat.

Comportamentul de care a dat dovadă inculpatul în noaptea de 29.06.2015,

manifestat prin însoțirea fără nici un temei a lui Daraban I. la domiciliul lui

Nemțanu, unde acesta intenționa să se răzbune cu Șișcanu R. prin maltratare și

înțelegându-i caracterul intenționat a acțiunilor întreprinse, inclusiv prin folosirea

obiectelor pentru cauzarea vătămărilor integrității corporale, acționând pe timp de

noapte, prin surprindere și pătrundere pe teritoriul privat al altei persoane, cu

conștientizarea caracterului obraznic al acțiunilor sale prin încălcarea liniștii

cetățenilor, denotă cu certitudine acțiunile huliganice întreprinse de el, determină

corectitudinea încadrării acțiunilor lui la art. 287 alin (3) Cod penal. Or, după cum

a reținut și instanța de fond, zgomotul maltratării lui Șișcanu R., a speriat-o pe

Nemțanu O., cauzându-i sentimente de frică și nesiguranță, încălcându-i în acest

mod liniștea habituală, chiar dacă nu a avut loc în public. Or, însăși faptul

conștientizării de către inculpat, că acțiunile întreprinse de ei într-o gospodărie

străină, pot fi observate de alte persoane, deja denotă caracterul prejudiciabil al

faptei comise și intenția de huliganism cu care a acționat în acest sens prin

impunere și neobrăzare.

Totodată, acțiunile cu caracter violent aplicate de către inculpat în privința

lui Șișcanu R., cu cauzare de vătămări corporale medii, ce nu se încadrează în

elementele constitutive ale huliganismului, formează o componență separată

prevăzută de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, în prezența agravantei „comise de

două persoane”, or la maltratarea acestuia au participat și alte persoane în privința

cărora cauza a fost disjungată în procedură separată.

Probele administrate pe caz, inclusiv rapoartele de expertiză medico-legală a

cadavrului, confirmă că majoritatea preponderentă a leziunilor corporale, au fost

depistate în regiunea capului și respectiv a feții, precum și la torace și abdomen,

fiind cauzate cu corpuri dure contondente cu suprafața limitată, și dacă cele din

regiunea capului posibil cu obiectul din lemn ce-l purta Daraban I., apoi cele din

regiunea abdomenului puteau fi cauzate cu piciorul și cu pumnul.

Totodată, lipsa cărorva vătămări corporale în regiunea picioarelor victimei

denotă, că versiunea formulată de inculpat referitor la aplicarea loviturilor anume

în această zonă este una declarativă.

Dimpotrivă, în raport cu mesajul ridicat de la Daraban I. precum și

depozițiile depuse de ei în instanța de fond, relevă intervenirea lui în maltratarea

victimei, prin cauzarea intenționată a vătămărilor corporale medii din regiunea

abdomenului.

Respectiv, probele administrate în prezenta cauză denotă, că inculpatul a

îndeplinit o parte a laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit.

e) Cod penal, manifestată prin asigurarea pazei în momentul conflictului dintre

5

Daraban I. și Șișcanu R., având ca scop anunțarea din timp pe ceilalți coautori, în

cazul în care vor interveni alte persoane, conștientizând caracterul leziunilor

corporale ce pot fi cauzate victimei prin punerea în aplicare a diferitor obiecte,

inclusiv coada de hârleț pe care o purta Daraban I.

Aceste împrejurări ale cauzei, fac ca solicitarea apărării referitor la achitarea

inculpatului de sub învinuirea adusă, să fie una nefondată, argumentele expuse în

acest sens rămânând a fi declarative și în contradicție cu aspectele de drept

menționate mai sus. Or, neaplicarea personal de către inculpat a loviturilor cu

coada de hârleț și că acest obiect nu e special adaptat pentru cauzare de vătămări

corporale, nu constituie temei de achitare, în situația în care inculpatul a participat

concomitent cu alte persoane la maltratarea victimei, din intenții huliganice și prin

aplicarea acestor obiecte.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de fond a dat deplină

eficacitate prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ce se referă la scopul pe care îl

urmărește pedeapsa, privind restabilirea echității sociale și corectarea celui

vinovat, întru prevenirea săvârșirii de către el a altor fapte penale. Totodată,

instanța a ținut cont și de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale

cum sunt gravitatea și caracterul prejudiciabil a faptei penale, atitudinea

făptuitorului față de cele săvârșite și urmările survenite în aspectul nerecunoașterii

vinei și lipsei unei căințe sincere. Nu în ultimul rând, instanța a notificat și datele

referitor la personalitatea inculpatului, ce este la prima abatere de lege, fiind

caracterizat pozitiv la locul de trai, nefiind înregistrare careva plângeri referitor la

comportamentul acestuia.

hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

Recurentul a indicat că potrivit probelor ce se conțin în cauza penală,

acțiunile sale se încadrează în prevederile art. 287 alin. (3) Cod penal, dar nu se

încadrează și în prevederile art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal.

Situația lui familiară este una critică, având la întreținere soția și un copil

minor, iar în situația în care el execută pedeapsa cu închisoare, familia a rămas fără

sursă de întreținere și existență.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie

motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de

recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și

argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

6

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat

nici un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea

ilegalității deciziilor contestate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește

condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în

drept, care l-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) Cod de

procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul

când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-a

aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale, când faptei săvârșite

i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind vinovăția inculpatului, încadrarea juridică a acțiunilor lui

infracționale și pedeapsa aplicată acestuia, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile inculpatului și a

martorului Daraban I., procesul verbal din 09.07.2015 de verificare a declarațiilor

învinuitului Grecu D. la locul faptei, cu planșa fotografică anexată, din conținutul

cărui rezultă recunoașterea participației lui la maltratarea părții vătămate prin

aplicarea loviturilor cu picioarele; raportul de expertiză medico-legală nr. 537 din

20.07.2015 a corpurilor delicte potrivit cărui, în spălătura din urmele de pe coada

de hârleț a fost găsit sânge de om, ce-i aparțin pătimitului; raportul de expertiză

medico-legală din 21.07.2015 a corpurilor delicte, potrivit cărui leziunile corporale

depistate la cadavru, au fost cauzate cu aplicarea loviturilor cu ștacheta,

neexcluzându-se posibilitatea apariției lor în urma căderii accelerate a corpului pe

spate și lovirii cu partea occipital dreapta a capului pe o suprafață plată

contondentă boantă; echimozele liniare pe partea anterioară a cutiei toracice și

fracturile coastelor II-V pe o singură linie anatomică fiind produse în urma acțiunii

unui corp contondent bont ce avea forma cilindrică cum este coada de hârleț, restul

leziunilor sunt urmare a loviturilor cum ar fi pumni, picioare, bucată de ștachetă și

coadă de hârleț; declarațiile depuse de către Daraban I., cauza penală în privința

7

cărui a fost disjungată, fiind examinată în procedură specială, care și-a păstrat în tot

declarațiile de recunoaștere a vinovăției depuse de el în calitate de inculpat,

afirmând, că le-a comunicat persoanelor cu care a servit alcool, că pleacă în

gospodăria lui Nemțanu pentru a se răfui cu Șișcanu R., luând în acest scop și o

bâtă din lemn, ceilalți urmându-l, în timpul maltratării și Grecu D. îl lovea, fiecare

probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate

în apelul apărării.

Astfel, probele administrate, inclusiv cele nominalizate supra, dovedesc cu

concludență că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod

penal, ca huliganism agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței, de două sau mai multe persoane cu

aplicarea obiectelor pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății, și

infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod Penal, ca vătămare

intenționată medie a integrității corporale sau sănătății, care nu este periculoasă

pentru viață și nu au provocat urmările prevăzute la art. 151, urmată de o dereglare

a sănătății de lungă durată, de două sau mai multe persoane

Or, acțiunile cu caracter violent aplicate de către inculpat în privința lui

Șișcanu R., cu cauzare de vătămări corporale medii, ce nu se încadrează în

elementele constitutive ale huliganismului, formează o componență separată

prevăzută de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, în prezența agravantei „comise de

două persoane”, la maltratarea acestuia participând și alte persoane în privința

cărora cauza a fost disjungată în procedură separată.

La stabilirea pedepsei, instanțele de fond și de apel just și argumentat au

ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform căror persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale ( pct. 2., 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

8

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei).

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și menționate la

pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care

instanțele au apreciat circumstanțele cauzei, inclusiv în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura pedepsei, în

alt sens decât cel pe care îl propune inculpatul, este o competență și prerogativă

legală a acestor instanțe, care nu este un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar este lipsită de orice suport legal.

Pe lângă aceasta, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja

obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 2.- 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO,

nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct.

20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

faptelor săvârșite li s-a dat o încadrare juridică corectă, că s-au aplicat inculpatului

pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este

vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

9

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Grecu Dmitrii

Iurii împotriva sentinței Judecătoriei Ungheni din 18 martie 2016 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 mai 2016, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 noiembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

10