1ra-582/2016 — art. 151 alin. 1, 179 alin. 2 CP

1ra-582/2016 — art. 151 alin. 1, 179 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-582/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 23 septembrie 2015, declarate de Tanasova Raisa, de avocatul

Andrei Tudorica și de inculpata

Crețu Saiha Gheorghi, născută la

07 iunie 1985, originară și locuitoare a s.

Maramonovca, r-nul Drochia, cetățeancă a R. Moldova,

fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

în instanța de fond: 03.07.2014 – 27.04.2015,

în instanța de apel: 13.05.2015 – 23.09.2015,

în instanța de recurs: 03.02.2016 – 06.04.2016.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnată în baza art. 179 alin. (2) Cod penal la amendă în mărime de 200 unități

convenționale, ce constituie 4000 lei și în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 5 ani

închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul total al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani

închisoare, cu amendă în mărime de 200 unități convenționale, ce constituie 4000

lei.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare i-a fost

suspendată condiționat, pe un termen de probă de 3 ani.

De la inculpată s-a încasat în beneficiul lui Nagherneac Serghei prejudiciul

material de 7000 lei.

S., fiind în stare de ebrietate alcoolică, din motivul relațiilor ostile, a pătruns

ilegal, fără permisiunea proprietarului, în domiciliul lui Baraliuc I., din s.

Maramonovca, r-nul Drochia, unde se afla și Nagherneac S. La cerința lui Baraliuc

I. de a părăsi domiciliul, Crețu S. a refuzat, rămânând în locuință ilegal, fără

consimțământul proprietarului. După, a luat de pe masă cuțitul de bucătărie cu care

l-a înfipt pe Baraliuc I. de două ori în abdomen și în antebrațul stâng, cauzându-i

leziuni corporale ușoare cu dereglarea sănătății pe un termen de scurtă durată.

Apoi, Crețu S. l-a înfipt odată cu cuțitul pe Nagherneac S. în abdomen, și a fugit de

la locul infracțiunii, cauzându-i vătămări corporale grave, periculoase pentru viață.

Instanța a reținut că inculpata a recunoscut parțial vina și a declarat că era în

relații de concubinaj cu Baraliuc I., se întâlneau seara să nu-i vadă nimeni. S-a dus

la el acasă, dar ultimul, când a văzut că a intrat Nagherneac S. a apucat-o de scurtă,

o întindea, și spunea că este momentul să scape de ea, iar Nagherneac S. o ținea din

spate. Ea l-a înfipt cu un cuțit pe Baraliuc I. și când s-a întors l-a pălit și pe

Nagherneac S. cu cuțitul. De cele comise se căiește.

Partea vătămată Nagherneac S. a explicat că a venit inculpata însă Baraliuc I.

i-a spus să plece. Ea a luat cuțitul și l-a înfipt. Baraliuc I. a fugit. El a întrebat-o ce

face, iar ultima la înfipt și pe el, spunând - dorești și tu. Mai mult nu ține minte

nimic. Pentru tratament a suportat cheltuieli de 7000 lei. A solicitat admiterea

acțiunii civilă și pedepsirea inculpatei conform legii.

Partea vătămată Baraliuc I. a relatat că i-a spus inculpatei să plece, deoarece

era noapte. A fost lovit cu cuțitul de inculpată în partea stângă a abdomenului, din

ce motiv nu cunoaște.

Potrivit procesului-verbal de testare alcoscopică, la Crețu S. s-a stabilit

starea de ebrietate alcoolică.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr.32D din 14.04.2014, la

Nagherneac S. s-au constatat leziuni corporale, plăgi tăiate a abdomenului cu

lezarea mezeului și intestinului subțire, care s-au complicat cu hemoragie intra-

abdominală, care se califică ca vătămări corporale grave, care puteau apărea în

urma acțiunii unui corp, ascuțit-tăios, posibil în timpul și circumstanțele indicate,

ce se califică ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viață în timpul

primirii lor. Leziunile corporale descrise puteau fi pricinuite și cu cuțitul prezentat

la expertiză.

Potrivit raportului expertiză medico-legală nr.34D din 14.04.2014, la

Baraliuc Igor s-au depistat: plăgi tăiate a abdomenului din stânga și brațului stâng,

care puteau apărea în urma acțiunii unui corp ascuțit-tăios, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, se califică către vătămări corporale ușoare, cu dereglarea

sănătății pe un termen de scurtă durată. Leziunile corporale descrise puteau fi

pricinuite și cu cuțitul prezentat la expertiză.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatei în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, ca

violare de domiciliu, adică pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul unei

persoane fără consimțământul acesteia și refuzul de a-l părăsi la cererea ei, cu

aplicarea violenței, și în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, ca vătămarea intenționată

gravă a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal,

că inculpata s-a căit de cele săvârșite, este caracterizată satisfăcător, a comis

infracțiunea în stare de ebrietate, pentru prima dată este atrasă la răspundere

penală, are la întreținere un copil minor, concluzionând că urmează de aplicat față

de ea prevederile art. 90 Cod penal.

apel, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpata să fie condamnată în baza art. 179 alin. (2), 151 alin.

(1), 84 Cod penal la 5 ani și 6 luni închisoare, cu executare.

Apelantul a indicat că pedeapsa stabilită inculpatei a fost greșit

individualizată.

În conformitate cu principiul individualizării pedepsei (art.7 Cod penal), în

coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75

alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor

comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile,

circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de

influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

În cauza inculpatei nu s-au constatat circumstanțe atenuante, care potrivit art.

78 Cod penal ar urma să fie aplicate de instanță pentru a reduce până la minimum

pedeapsa stabilită. Inculpata nu a recunoscut vina, nu a recuperat dauna cauzată, nu

s-a căit sincer, a comis un cumul de infracțiuni, a utilizat un cuțit la comiterea

infracțiunilor, a fugit de la locul infracțiunii și a ascuns cuțitul cu care a comis

infracțiunea.

În aceste condiții, aplicarea art. 90 Cod penal față de inculpată nu este

oportună.

Potrivit prevederilor pct. 17 din Hotărârea Plenului CSJ „Cu privire la unele

chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale” se recomandă ca instanțele

să asigure aplicarea măsurilor aspre de pedeapsă față de persoanele adulte care au

săvârșit infracțiuni grave, or infracțiunea comisă de inculpată este una gravă.

Luând în considerație gradul de pericol social sporit al infracțiunii comise,

impactul acesteia asupra celorlalți membri ai societății, pedeapsa închisorii cu

suspendare nu este suficientă ca pedeapsa să-și atingă scopul de corectare și de

prevenire a comiterii de noi infracțiuni, atât de inculpată, cât și de ceilalți membri

ai societății.

2015, apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărâre.

Crețu Saiha a fost condamnată în baza art. 179 alin. (2) Cod penal la 1 an

închisoare și în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 5 ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani

și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei,

începând cu 23 septembrie 2015, deducându-se durata aflării în arest preventiv din

11 aprilie 2014 și până la 24 mai 2015.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

Instanța de apel a reținut că inculpate a manifestat un comportament ce

denotă lipsă de căință și regret pentru urmările prejudiciabile survenite ca rezultat

al acțiunilor ei criminale. Ultima nu a întreprins careva acțiuni concrete în vederea

recuperării despăgubirilor de ordin material, chiar dacă de la momentul producerii

faptei a trecut o perioadă îndelungată de timp.

Aceste împrejurări indică că pedeapsa numită inculpatei de către instanța de

fond nu-și va atinge scopul în vederea restabilirii echității sociale și corectării ei,

întru prevenirea comiterii pe viitor atât de către ea, cât și de alte persoane a faptelor

penale.

Or, scopul justiției este nu numai cel de stabilire a adevărului și corectarea

efectivă a vinovatului, ci și satisfacerea echitabilă a intereselor părților vătămate,

care în cazul din speță pledează pentru înăsprirea pedepsei penale, susținând apelul

acuzării, ca rezultat al comportamentului manifestat de inculpată pe toată perioada

procesului penal.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 61, 75

Cod penal, că inculpata este la prima abatere de lege, are un copil minor la

întreținere, este caracterizată pozitiv, dar nu a conștientizat pericolul social a

faptelor comise, nu a regretat și s-a eschivat de la locul faptei, a încercat să ascundă

urmele infracțiunii, adică cuțitul, a manifestat o atitudine indiferentă față de

urmările survenite la părțile vătămate, nu a contribuit la recuperarea prejudiciului

material cauzat.

Astfel, instanța a menționat că prevederile art. 90 Cod penal se aplică

ținându-se cont de persoana celui vinovat, prezumând recunoașterea de către el a

faptei penale și manifestarea dorinței de a se corecta, dând dovadă de un

comportament regretabil pentru cele săvârșite și dorința de a recupera prejudiciul

cauzat prin infracțiune. Aceste împrejurări fiind lipsă în cauza inculpatei, face

imposibilă aplicarea în privința ei a dispozițiilor respectivei norme penale, fapt

pentru care urmează să fie înăsprită pedepsea penală, în limita sancțiunii normelor

imputate.

în care solicită casarea acestei decizii și menținerea sentinței.

Recurentul a indicat că instanța de apel nu a luat în considerație

circumstanțele cauzei și anume: ilegalitatea și imoralitatea acțiunilor victimelor,

recunoașterea vinovăției și a prejudiciului material, pe care inculpata este de acord

de al recupera.

Totodată, inculpata pentru prima dată a comis o crimă, are la întreținere o

fiică minoră în vârstă de 14 ani, pe care o întreține material și o educă de una

singură. Absența inculpatei din familie se va răsfrânge negativ asupra fiicei

minore, care a rămas cu bunica de vârstă înaintată, fiind bolnavă și practic fără

surse de existentă.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 al. 10 Cod de

procedură penală.

5.1. La 03 noiembrie 2015 și 03 februarie 2016, și inculpata a declarat

recursuri ordinare, în care solicită casarea deciziei menționate și menținerea

sentinței.

Recurenta a invocat că, fiind amenințată de către Baraliuc I., doar s-a apărat

de acesta. De cele întâmplate se căiește sincer.

5.2. La 14 ianuarie 2016, 02 februarie 2016 și 30 martie 2016, Tanasova

Raisa la fel a declarat recursuri ordinare, în care solicită eliberarea inculpatei.

Recurenta a relevat că inculpata este fiica ei, căreia nu i s-a făcut dreptate.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, în corespundere cu art. 421 alin. (2), 401 alin. (1) pct. 5),

420 alin. (4) Cod de procedură penală, poate declara recurs în numele inculpatului

doar apărătorul sau reprezentantul lui legal. Nu pot fi atacate cu recurs sentințele în

privința cărora nu a fost folosită calea apelului.

În sensul vizat se reține că recursul ordinar depus de părintele inculpatei

Tanasova Raisa nu are suport legal, adică este unul vădit neîntemeiat, deoarece

ultima nu este persoana abilitată cu dreptul de a declara recurs ordinar, și în situația

în care ea nu a folosit calea apelului (pct. 3-5.2. din decizie).

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursurile avocatului și

inculpatei, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite,

recursul inculpatei din 03.02.2016 fiind și declarat peste termenul de 30 de zile de

la data pronunțării deciziei motivate a instanței de apel pe 21.10.2015, prevăzut la

art. 422 Cod de procedură penală (pct. 4-5.1. din decizie), se atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a deciziei contestate, inclusiv cele reproduse în

pct. 4. din prezenta decizie, denotă că instanța de apel a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatei în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, ținând cont de prevederile art. 61, 75 și 84 alin. (1) Cod penal, conform

căror persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât

și a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Dacă o persoană

este declarată vinovată de săvârșirea a două infracțiuni fără să fi fost condamnată

pentru vreuna din ele, instanța de judecată, pronunțând pedeapsa pentru fiecare

infracțiune aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin

cumul parțial al pedepselor aplicate.

Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale.

Mai mult, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. și 5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5 și 5.1.

din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens

decât cel pe care îl propune avocatul și inculpata este o competență și prerogativă

legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul

celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.

Pe lângă aceasta, soluția instanței de apel coroborează și cu faptul că în

descriptivul sentinței lipsește motivarea privind aplicarea față de inculpat a

prevederilor art. 90 Cod penal, raportată la prescripțiile de drept conținute în

dispoziția acestei norme (pct. 2. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că instanța de apel nu a comis erori de drept

în raport cu motivele invocate de recurenți, că i-a aplicat inculpatei o pedeapsă

individualizată conform prevederilor legale și că recursurile ordinare ale avocatului

și inculpatei sunt la fel vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursurile de pe rol sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a

fi declarate inadmisibile.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de Tanasova Raisa, de

avocatul Andrei Tudorica și de inculpata Crețu Saiha Gheorghi, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 septembrie 2015, pe motiv că sunt

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 aprilie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco