1ra-285/2017 — art.27,145 alin.2 lit.o CP

1ra-285/2017 — art.27,145 alin.2 lit.o CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-285/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

08 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpat, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Anenii Noi din

21 mai 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

02 februarie 2016, în cauza penală în privința lui

Timoșenco Vitali Anton, născut la XXX,

originar din XXX, domiciliat XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

2) 21.12.2016 – 08.02.2017.

A C O N S T A T A T:

Anton a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. o) Cod

penal la 15 (cincisprezece) ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal, pentru concurs de sentințe, la

pedeapsa aplicată inculpatului a fost adăugată, prin cumul parțial, partea neexecutată

a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 20.07.2012, fiindu-i

stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 15 (cincisprezece)

ani 6 (șase) luni cu executarea în penitenciar de tip închis.

aproximativ la ora 22.20, Timoșenco Vitali, aflându-se în apropierea barului amplasat

pe str. Victoriei intersecție cu str. Uzinelor din or. Anenii Noi, în rezultatul relațiilor

ostile iscate între el și Pușcaș Serghei, cu scopul omorului intenționat, i-a aplicat

acestuia o lovitură cu un obiect ascuțit, cauzându-i, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 038/D din 19.03.2014, vătămare corporală gravă.

Intenția lui Timoșenco Vitali de a-l omorî pe Pușcaș Serghei nu și-a produs

1

efectul, deoarece îndată după aplicarea loviturii de aceștia s-a apropiat Dulițov

Nicolai, din care cauză primul a plecat de la fața locului.

3.1. avocatul Capbătut Alexei care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

În argumentare a invocat:

 la baza sentinței de condamnare au fost puse declarațiile părții vătămate Pușcaș

Serghei și martorului Pancenco Alexandru, care nu coroborează cu nici una dintre

celelalte probe administrate;

 declarațiile martorului Dulițov Nicolai date la etapa urmăririi penale nu pot fi

puse la baza sentinței, fiind afectate de nulitate, deoarece au fost obținute cu

încălcarea dreptului de a fi asistat de interpret, aceasta în condițiile în care martorul

este vorbitor de limbă rusă, iar declarațiile au fost consemnate în limba de stat;

 încadrarea juridică a faptei incriminate inculpatului este greșită, or, instanța de

judecată a incumbat inculpatului și fapta pentru care dânsul deja a fost condamnat,

iar circumstanța agravantă prevăzută la art.145 alin. (2) lit. o) Cod penal este

aplicabilă numai în cazul în care se succed două sau multe fapte, prevăzute de alin. 1)

art. 145 Cod penal;

 a considerat, că fapta persoanei care a agresat partea vătămată urma să fie

încadrată în baza art. 151 alin.(1) Cod penal, or, aceasta poate fi calificată ca tentativă

de omor doar în cazul în care făptuitorul nu și-a realizat intenția din cauze

independente de voința sa, iar în cazul de față persoana care l-a agresat pe Pușcaș

Serghei nu a întâmpinat rezistența altor persoane, având posibilitatea să-și realizeze

scopul propus.

3.2. avocatul Curmeli Vladimir, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță.

În argumentare a invocat:

 afirmațiile instanței de judecată, precum că, Timoșenco Vitali a avut intenția de

a-l omorî pe Pușcaș Serghei, însă nu a dus-o până la capăt din motiv că s-a apropiat

Dulițov Nicolae, sunt nefondate și lipsite de suport probator;

 acțiunile inculpatului urmau a fi calificate în baza art. 151 Cod penal, deoarece nu

a fost dovedit motivul inculpatului de a omorî partea vătămată. Mai mult ca atât, arma

cu care a fost comisă infracțiunea nu a fost stabilită, deși instanța în hotărâre indică

faptul că partea vătămată a fost lovită cu un cuțit.

 nejustificat au fost apreciate critic declarațiile martorului Dulițov Nicolae, care au

fost date sub jurământ;

 instanța de judecată s-a bazat pe presupuneri când a indicat în sentință că între

inculpat și martorul Dulițov Nicolae a existat o înțelegere de „formare de probe”;

 instanța nu a constatat încălcările comise de organul de urmărire penală, ancheta

penală fiind efectuată superficial;

 declarațiile martorilor Pușcaș Iulia și Mihail urmau a fi apreciate critic, deoarece

2

aceștia sunt părinții părții vătămate și care nu au fost martori oculari, declarații care

sunt în contradicție cu declarațiile martorului Dulițov Nicolae.

2016, s-au respins ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de

probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând

asupra vinovăției inculpatului Timoșenco Vitali Anton de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 27, 145 alin. (2) lit. o) Cod penal

Instanța de apel a indicat, că vinovăția inculpatului este dovedită pe deplin prin

cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate de

către instanța de fond și verificate de către instanța de apel, precum declarațiile

părții vătămate Pușcaș Serghei, martorilor Pușcaș Iulia, Pușcaș Mihail, Pancenco

Alexandru, Romanenco Elena, Saturova Veronica, Dulițov Nicolae, Timoșenco Irina

și materialele cauzei, cum ar fi:

raportul de expertiză medico-legală nr. 038/D din 19.03.2014 (f.d. 48-49);

-

raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 307 a-2014 din

-

29.04.2014, prin care s-a constatat că Timoșenco Vitali este responsabil de fapta ce i

se impută (f.d. 57-63);

procesul-verbal de ridicare de la Pușcaș Serghei a hainelor în care era îmbrăcat

-

în timpul comiterii infracțiunii (f.d. 67);

procesul-verbal de examinare a hainelor ridicate de la Pușcaș Serghei

-

(f.d. 68-71).

Astfel, instanța de apel a considerat, că circumstanțele expuse de apelanți sunt

declarative și nu constituie temei de achitare a inculpatului, menționând, că cumulul

de probe administrate în speța dată dovedesc pe deplin vinovăția inculpatului de

săvârșirea tentativei de omor a părții vătămate și combat argumentele apelanților,

precum că inculpatul nu a avut intenția de a omorî partea vătămată, solicitând

achitarea inculpatului.

Verificând legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a conchis, că instanța

de fond a ținut cont de prevederile art.7, 61, 75, 85 Cod penal, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, care potrivit art.16 Cod penal se califică ca infracțiune

excepțional de gravă, de persoana celui vinovat, care la locul de trai se caracterizează

negativ și anterior a fost condamnat pentru infracțiune similară, de faptul, că a comis

infracțiunea incriminată în termenul de probă stabilit prin sentința Judecătoriei

Anenii Noi din 20 iulie 2012, corect aplicându-i pedeapsa sub formă de închisoare,

care este echitabilă și va duce la corectarea și reeducarea deplină a inculpatului în

scopul neadmiterii încălcării de lege pe viitor.

Totodată, instanța de apel a reținut, că infracțiunea imputată inculpatului a fost

săvârșită în stare de recidivă deosebit de periculoasă și în privința acestuia nu sunt

aplicabile prevederile art. 81 Cod penal.

3

Capbătut Vitali în numele inculpatului și invocând temeiurile prevăzut de art. 427

alin.(1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care cauza să fie restituită la rejudecare, în alt

complet de judecată.

În motivarea recursului a indicat aceleași motive expuse în cererea de apel

descrise la pct. 3.1. al prezentei decizii, și suplimentar, a menționat, că instanța de

apel nu a examinat și apelul declarat de inculpatul Timoșenco Vitali.

23 noiembrie 2016 s-a dispus inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de

avocatul Capbătut Alexei în numele inculpatului Timoșenco Vitali, ca fiind vădit

neîntemeiat.

din prevederile la care s-a referit autorul recursului nu au fost aplicabile din punct

de vedere al prezenței erorii de drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în

sensul că inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunii imputate, instanța de

recurs a considerat-o ca neîntemeiată.

Referitor la cele menționate de recurent vis-a-vis de apelul inculpatului,

Colegiul a constatat, că acesta a fost examinat de instanța de apel și prin decizia din

19 mai 2016 a fost respins ca nefondat, decizie, care ulterior nu a fost atacată, iar la

moment, fiind intrată în vigoare.

Cu referire la temeiul invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, Colegiul penal a reținut, că instanțele de fond judecând

cauza și verificând probele în ședința de judecată cu respectarea prevederilor

art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101

Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,

veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de

drept, ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului Timoșenco

Vitali în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin.(2) lit. o) Cod penal.

Totodată, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414

alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin decizia adoptată

corect a menținut sentința privind condamnarea lui Timoșenco Vitali.

Totodată, instanța de recurs a indicat, că din textul recursului declarat a

rezultat dezacordul recurentului cu aprecierea probelor, însă Colegiul penal a

amintit că la etapa judecării recursului, instanța nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o

altă situație de fapt, acestea fiind atributul exclusiv al instanței de fond și de apel.

De asemenea, instanța de recurs a conchis, că temeiul invocat de către

recurent, și anume, pct. 12) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, nu persistă în

cauză, deoarece instanțele de judecată nu au făcut o altă încadrare juridică a faptei

4

comise de către Timoșenco Vitali decât cea în baza căreia acesta a fost pus sub

învinuire.

Concomitent, s-a constatat că pedeapsa este stabilită inculpatului cu

respectarea prevederilor art. 61, 75-77 Cod penal, în limitele sancțiunii normei

penale în baza căreia a fost declarat vinovat, ținându-se seama de criteriile generale

de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunii comise, de

persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează

răspunderea.

2016, pronunțată la 01 martie 2016, este atacată cu recurs ordinar de către

inculpatul Timoșenco Vitali, care solicită repunerea în termen a recursului declarat

și casarea hotărârilor primei instanțe și instanței de apel din 02 februarie 2016, cu

remiterea cauzei spre rejudecare pentru înlăturarea lacunelor și adoptarea unei

hotărâri legale.

În susținerea solicitării sale invocă nevinovăția sa, deoarece probele acumulate

în prezentul dosar nu confirmă vina în săvârșirea infracțiunii imputate și consideră

că acest dosar este fabricat de colaboratorii de poliție și de procuror, iar judecătorul

l-a condamnat pe aceste probe false.

De asemenea, își exprimă dezacordul său cu aprecierea probelor de către

instanțele de judecată, expunând versiunea sa asupra probelor.

Referitor la repunerea în termen, menționează, că copia motivată a deciziei

instanței de apel tradusă în limba rusă a fost primită de curând și de aceea a fost în

imposibilitate de a scrie recurs.

declarat de inculpat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, cu menținerea hotărârii

atacate ca fiind legală și întemeiată.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Analizând recursul declarat de către inculpat, Colegiul penal constată, că acesta

nu invocă careva temei prescris în art. 427 Cod de procedură penală, însă solicită

achitarea de sub învinuirea imputată, temeiul de drept prescris în art. 427 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se

consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

5

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Timoșenco Vitali Anton a fost

pus sub învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de către instanța de fond în

baza art. 27, 145 alin. (2) lit. o) Cod penal, cu indicii calificativi: tentativa de omor a

unei persoane, săvârșit de către o persoană care anterior a săvârșit un omor

intenționat prevăzut la alin. (1), concluzia căreia a fost menținută de către instanța

de apel, care a constatat, că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt

și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului

Timoșenco Vitali Anton în săvârșirea infracțiunii imputate.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal și

întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe, deoarece la judecarea apelurilor

declarate de avocații Capbătut Alexei și Curmeli Vladimir în numele inculpatului, a

verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile

art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate,

aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este

indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește

și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține și faptul, că argumentele invocate de

recurent, și anume, în ce privește aprecierea incorectă a probelor de către instanțele

de fond, au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și în

instanța de apel, și asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat

în hotărârile pronunțate.

Totodată, Colegiul relevă, că instanța de recurs nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o

altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțe, acestea fiind atribuții exclusive

ale instanțelor de fond.

Subsidiar, Colegiul penal menționează, că decizia instanței de apel din

02 februarie 2016 a fost atacată de către avocatul Capbătut Alexei în numele

inculpatului Timoșenco Vitali și prin decizia Colegiului penal al Curții de Supreme de

Justiție din 23 noiembrie 2016 s-a dispus inadmisibilitatea recursului ordinar

declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

La fel, se atestă și faptul, că prin decizia instanței de apel din 19 mai 2016 a fost

respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul Timoșenco Vitali, cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

6

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența

în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece instanța de apel

n-a admis o eroare gravă de fapt, care ar afecta soluția acesteia.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar, declarat de

inculpatul Timoșenco Vitali Anton se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Timoșenco Vitali

Anton împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

02 februarie 2016, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 09 martie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Timofti Vladimir

7