1ra-1934/16 — art. 27, 145 alin. 2 lit. o CP

1ra-1934/16 — art. 27, 145 alin. 2 lit. o CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1934/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Capbătut Alexei în numele inculpatului Timoșenco Vitali, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2016, în cauza

penală în privința lui

Timoșenco Vitali Anton, născut la 05.01.1974,

originar din or. Anenii Noi, domiciliat în or. Anenii

Noi, str. 9 Mai, 5A;

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.06.2014-21.05.2015;

Instanța de apel: 06.06.2015-01.03.2016;

Instanța de recurs: 12.10.2016-23.11.2016.

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. o) Cod penal fiindu-i

stabilită pedeapsa, în conformitate cu art. 34 alin. (3) lit. b) Cod penal sub formă de

închisoare pe termen de 15 ani cu executarea în penitenciar de tip închis.

În conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal, pentru concurs de sentințe, la

pedeapsa aplicată inculpatului a fost adăugată, prin cumul parțial, partea neexecutată a

pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 20.07.2012, fiindu-i stabilită

definitiv pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 15 (cincisprezece) ani 6 (șase)

luni cu executarea în penitenciar de tip închis.

13.03.2014, aproximativ ora 22.20, aflându-se în apropierea barului amplasat pe str.

Victoriei, intersecție cu str. Uzinelor din or. Anenii Noi, în rezultatul relațiilor ostile

iscate între el și Pușcaș Serghei, cu scopul omorului intenționat i-a aplicat acestuia o

lovitură cu un obiect ascuțit cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 038/D din 19.03.2014 o plagă tăiată penetrantă a cutiei toracice pe stânga, fără lezarea

organelor interne, leziuni care prezintă pericol pentru viață și conform acestui criteriu se

1

califică ca vătămare corporală gravă. Intenția lui Timoșenco Vitali de a-1 omorî pe

Pușcaș Serghei nu și-a produs efectul deoarece îndată după aplicarea loviturii de aceștia

s-a apropiat Dulițov Nicolai din care cauză primul a plecat de la fața locului.

3.1. avocatul Capbătut Alexei care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat.

În argumentare a invocat:

la baza sentinței de condamnare au fost puse declarațiile părții vătămate Pușcaș

-

Serghei și martorului Pancenco Alexandru care nu coroborează cu nici una dintre

celelalte probe administrate;

declarațiile martorului Dulițov Nicolai date la etapa urmăririi penale nu pot fi puse

-

la baza sentinței întrucât sunt afectate de nulitate deoarece au fost obținute cu încălcarea

dreptului de a fi asistat de interpret, aceasta în condițiile în care martorul este vorbitor de

limbă rusă iar declarațiile au fost consemnate în limba de stat;

încadrarea juridică a faptei incriminate inculpatului este greșită, or instanța de

-

judecată a incumbat inculpatului și fapta pentru care dânsul deja a fost condamnat, iar

circumstanța agravantă prevăzută la art.145 alin. (2) lit. o) Cod penal este aplicabilă

numai în cazul în care se succed, două sau multe fapte prevăzute de alin. 1) al art. 145

Cod penal;

consideră că fapta persoanei care a agresat partea vătămată urma să fie încadrată

-

în baza art. 151 alin.(l) Cod penal, or aceasta poate fi calificată ca tentativă de omor doar

în cazul în care făptuitorul nu și-a realizat intenția din cauze independente de voința sa,

iar în cazul de față persoana care 1-a agresat pe Pușcaș Serghei nu a întâmpinat rezistența

altor persoane având posibilitatea să-și realizeze scopul propus.

3.2. avocatul Curmeli Vladimir care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului prevăzut pentru prima instanță.

În argumentare a invocat:

afirmațiile instanței de judecată precum că Timoșenco Vitali a avut intenția de a-l

-

omorî pe Pușcaș Serghei însă nu a dus-o până la capăt din motiv că s-a apropiat Dulițov

Nicolae, sunt nefondate și lipsite de suport probator;

acțiunile inculpatului urmau a fi calificate în baza art. 151 Cod penal deoarece nu a

-

fost dovedit motivul inculpatului de a omorî partea vătămată. Mai mult ca atât, arma cu

care a fost comisă infracțiunea nu a fost stabilită deși instanța în hotărâre indică faptul

că partea vătămată a fost lovită cu un cuțit.

nejustificat au fost apreciate critic declarațiile martorului Dulițov Nicolae care au

-

fost date sub jurământ;

instanța de judecată s-a bazat pe presupuneri când a indicat în sentință că între

-

inculpat și martorul Dulițov Nicolae a existat o înțelegere de "formare de probe”;

instanța nu a constatat încălcările comise de organul de urmărire penală, ancheta

-

penală fiind efectuată superficial;

2

declarațiile martorilor Pușcaș Iulia și Mihail urmau a fi apreciate critic deoarece

-

aceștia sunt părinții părții vătămate și care nu au fost martori oculari, declarații care sunt

în contradicție cu declarațiile martorului Dulițov Nicolae.

dispus respingerea ca nefondate a apelurilor declarate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției, Colegiul analizând argumentele apelurilor declarate în

coraport cu circumstanțele cauzei și normele legale, a considerat că instanța de fond

făcând o apreciere corectă a probelor prezentate, întemeiat a ajuns la concluzia că

Timoșenco Vitali a săvârșit infracțiunea imputată lui și a aplicat în privința acestuia o

pedeapsă echitabilă.

Astfel, la baza sentinței instanța de fond a pus probele care au fost verificate și în

ședința instanței de apel, inclusiv declarațiile părții vătămate Pușcaș Serghei,

martorilor Pușcaș Iulia, Pușcaș Mihail, Pancenco Alexandru, Romanenco Elena,

Saturova Veronica, Dulițov Nicolae, Timoșenco Irina precum și materialele cauzei,

cum ar fi:

raportul de expertiză medico-legală nr. 038/D din 19.03.2014 (f.d. 48-49);

-

raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 307 a-2014 din 29.04.2014

-

prin care s-a constatat că Timoșenco Vitali este responsabil de fapta ce i se impută (f.d.

57-63);

procesul-verbal de ridicare de la Pușcaș Serghei a hainelor în care era îmbrăcat în

-

timpul comiterii infracțiunii (f.d. 67);

procesul-verbal de examinare a hainelor ridicate de la Pușcaș Serghei (f.d. 68-71).

-

Colegiul a menționat, că instanța examinând cauza a stabilit toate împrejurările prin

care inculpatul a săvârșit infracțiunea, a ținut cont de toate circumstanțele cauzei și a făcut

o încadrare juridică justă a acțiunilor lui Timoșenco Vitali în baza art. 27, 145 alin. (2)

lit. o) Cod penal.

Circumstanțele expuse de apelanți au fost considerate drept declarative și care nu

constituie temei de achitare a inculpatului.

Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului, Colegiul a conchis că instanța la

stabilirea acesteia a aplicat prevederile legale și, ținând cont de art.7, 61 și 75 Cod penal,

de faptul că infracțiunea comisă face parte din categoria celor excepțional de grave, de

personalitatea inculpatului care la locul de trai se caracterizează negativ și anterior a fost

condamnat pentru infracțiune similară, de faptul că a comis infracțiunea incriminată în

termenul de probă prezentat prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 20.07.2012, just a

constatat că în privința acestuia urmează a fi aplicată pedeapsa sub formă de închisoare.

Totodată corect s-a stabilit că infracțiunea incriminată inculpatului a fost comisă în

stare de recidivă deosebit de periculoasă și în privința acestuia nu sunt aplicabile

prevederile art. 81 Cod penal.

3

Astfel, Colegiul a considerat pedeapsa aplicată de instanța de fond drept una

echitabilă, corectă și oportună, care va duce la corectarea și reeducarea deplină a

inculpatului în scopul neadmiterii încălcării de lege pe viitor, și ținând cont de

prevederile art. 72 Cod penal, corect a fost stabilit și tipul penitenciarului în care

inculpatul urmează să-și ispășească pedeapsa.

Totodată conform art. 85 Cod penal, pentru concurs de sentințe la pedeapsa

aplicată inculpatului a fost adăugată, prin cumul parțial, partea neexecutată a pedepsei

stabilite prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 20.07.2012.

invocând temeiurile prevăzut de art. 427 alin.(1) pct. 6) și 12) Cod de procedură

penală, solicită casarea deciziei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cauza să

fie restituită la o nouă rejudecare, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului indică aceleași motive expuse deja în cererea de apel

descrise la pct. 3.1. al prezentei decizii, suplimentar menționând că instanța de apel nu

a examinat și apelul declarat de inculpatul Timoșenco Vitali.

5.1. Pe marginea recursului declarat, procurorul a depus referință pronunțându-se

pentru respingerea acestuia pe motiv că recurentul își motivează contestația prin

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, motive ce nu se conțin în temeiurile

prevăzute de art. 427 alin (1) Cod de procedură penală. Astfel, se atestă că recursul nu

conține argumentele ilegalității deciziei instanței inferioare și în ce constă problema de

drept de importanță generală abordată în această cauză penală, cerințe care sunt

obligatorii și expres stipulate în dispoziția art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală.

din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material

sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține, că recursul

depus are ca temeiuri pct. 6) și 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală care

stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată

4

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția precum și când faptei săvârșite i s-

a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs menționează că nici unul din prevederile la care se referă autorul

recursului nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar

servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de

apel.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în

sensul că inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunii imputate, Colegiul o

consideră ca neîntemeiată.

Referitor la cele menționate de recurent vis-a-vis de apelul inculpatului, Colegiul

constată că acesta a fost examinat de instanța de apel și prin decizia din 19.05.2016 a

fost respins ca nefondat, decizie care ulterior nu a fost atacată, la moment fiind intrată

în vigoare.

Cu referire la temeiul invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, Colegiul penal reține, că instanțele de fond judecând cauza și

verificând probele în ședința de judecată cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4)

Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură

penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și

coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la

concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului Timoșenco Vitali în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin.(2) lit. o) Cod penal. Totodată, instanța de

apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8),

419 Cod de procedură penală și prin decizia adoptată corect a menținut sentința privind

condamnarea lui Timoșenco Vitali.

Din textul recursului declarat rezultă dezacordul recurentului cu aprecierea

probelor însă, Colegiul penal amintește că la etapa judecării recursului, instanța nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator

și nu stabilește o altă situație de fapt, acestea fiind atributul exclusiv al instanței de fond

și de apel.

Relevant este și faptul că, regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar

instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o

reapreciere a stării de fapt reținută în speță.

Concomitent, urmează de evidențiat faptul că argumentele invocate de partea

apărării au fost deja obiect de judecare în instanța de apel, iar aceasta, respectând

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, minuțios le-a examinat și, apreciind toate

probele din dosar, examinându-le în ansamblu, s-a pronunțat argumentat și detaliat

asupra lor, corect considerând neîntemeiate argumentele apelantului. Decizia instanței

de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la

5

respingerea apelurilor, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în

prevederile art. 417 Cod de procedură penală. Astfel, analizând materialele cauzei și

hotărârile judecătorești atacate, Colegiul penal nu constată vre-o eroare de drept ce ar

afecta legalitatea acestora.

De asemenea, recurentul invocă ca temei de casare a hotărârii judecătorești pct.12)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, însă Colegiul penal conchide că temeiul

invocat nu persistă în cauză, deoarece instanțele de judecată nu au făcut o altă încadrare

juridică a faptei comise de către Timoșenco Vitali decât cea în baza căreia acesta a fost

pus sub învinuire.

Concomitent, se constată că pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea

prevederilor art. 61, 75-77 Cod penal, în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia

a fost declarat vinovat, ținându-se seama de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunii comise, de persoana acestuia și de

toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Capbătut Alexei în

numele inculpatului Timoșenco Vitali, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 02 februarie 2016, în cauză penală în privința lui Timoșenco Vitali,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 21 decembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6