1ra-806/2016 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 29 iunie 2015, Ursu Vitalie a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani. Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Crețu V. a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în ordinea procedurii civile. Prin aceeași sentință au fost condamnați și Cojuhari S., și Cojuhari V., dar în privința lor hotărârile judecătorești nu se contestă. 1

Instanța de fond a constatat că la 09 iulie 2014, ora 17.30, inculpații Cojuhari S., Cojuhari V. și Ursu V., aflându-se în fața casei nr. 8 din str. Chișinăului, s. Floreni, r-nul Anenii Noi, au inițiat un conflict cu Crețu V., l-au numit cu cuvinte necenzurate, i-au cerut să vină la stația terminus a rutei 157, unde Cojuhari S., amenințându-l cu un cuțit, l-a apucat de piept, iar Ursu V. l-a lovit cu palma peste față, Ursu V. cu pumnii peste corp. Conform raportului de expertiză medico-legală 1780/D din 09.08.2014, părții vătămate i-au fost cauzate excoriații și edem al țesuturilor moi la nivelul feței, excoriații la nivelul gâtului, ce nu se exclud a fi formate cu un obiect tăietor și se califică ca vătămare neînsemnată. Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina, dar aceasta a fost dovedită prin probele administrate. Astfel, partea vătămată Crețu V. a relatat că a fost numit de către Cojuhari S. cu cuvinte necenzurate. Ulterior, după ce soția sa s-a certat cu Cojuhari V., el împreună cu inculpații, la insistența acestora, s-au îndepărtat la 30-40 m. de la blocul de locuit. În timpul altercației, Cojuhari V. l-a lovit cu pumnul în față, iar Ursu V., sub pretextul că vrea să-i despartă, l-a apucat de gât, în timp ce Cojuhari S. a încercat să-l lovească. Continuându-și acțiunile violente, Cojuhari S. și Cojuhari V. l-au lovit peste față, iar Ursu V. – cu pumnul sub coaste. Apoi, Cojuhari S. i-a pus un cuțit la gât, amenințându-l că i-l va aplica. Martorii Calestro V. și Rubțov G. au declarat similar că în jurul orelor 17.00 a avut loc un conflict între inculpatul Cojuhari S. și o vecină, care a continuat și peste o oră, când a revenit soțul vecinei. La conflict au mai participat Cojuhari V. și Ursu V., cearta continuând și la stația, spre care au mers bărbații. Martorul Frumusachi V. a indicat că, efectuând examinarea medicală a părții vătămate și, întocmind raportul de expertiză medico-legală, a concluzionat că excoriațiile în regiunea gâtului, după formă și localizare, puteau fi provocate de un obiect tăietor, posibil un cuțit. Totodată, vinovăția inculpatului este confirmată și prin procesul-verbal de ridicare a înregistrărilor video din 18.07.2014, procesul-verbal de examinare a înregistrărilor video din 18.07.2014 și raportul de expertiză medico-legală nr. 1780/D din 09.08.2014. Astfel, inculpatul Ursu V., fiind în fața casei nr. 8 din str. Chișinăului, s. Floreni, r-nul Anenii Noi, a conștientizat că se află într-un loc public, iar prin acțiunile sale violente, sub pretextul reglării unor neînțelegeri apărute spontan, a încălcat grosolan ordinea publică, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, în prezența mai multor persoane, prin care se constată comiterea cu intenție a acțiunii de huliganism. Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca huliganism, adică acțiunile intenționate care încălcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită de mai multe persoane. 2

La 13 iulie 2015, inculpatul a declarat apel nemotivat, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat. Apelantul a invocat că sentința este ilegală și nefondată. Din motiv că apărătorul său se află în concediu medical, cererea de apel motivată va fi depusă ulterior. 3.1. La 03 noiembrie 2015, avocatul Ana Grigoraș a declarat apel motivat, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat. Apelanta a indicat că inculpatul, văzând că situația se agravează, a intervenit pentru a-i calma pe cei prezenți, moment în care unul din frații Cojuhari l-a lovit pe Crețu V. Inculpatul nu a avut vreo înțelegere prealabilă cu Cojuhari S. și Cojuhari V., nu a urmărit scopul intimidării și înjosirii părții vătămate, și nu a tulburat ordinea publică și normele de conviețuire în societate. Inculpatul a intervenit în conflict la solicitarea lui Cojuhari N., cu scopul de a calma spiritele și de a nu permite celor prezenți să se bată, fapte confirmate de către martorii Cojuhari N., Verebcean E., Calestro V. și Rubțov G. Declarațiile părții vătămate sunt contradictorii și mincinoase. Sentința este bazată pe presupuneri, pe declarațiile părții vătămate și declarațiile părtinitoare ale soției acestuia, fiind lipsită de suport probatoriu. Instanța nu a dat o apreciere justă și corectă probelor administrate, care dovedesc nevinovăția inculpatului, iar acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 noiembrie 2015, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, iar apelul declarat de avocata Ana Grigoraș a fost respins ca depus tardiv. Instanța de apel a statuat că, conform art. 402 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale. Dacă inculpatul declară apel în termen și își înlocuiește apărătorul, noul apărător, în termen de 15 zile de la data primirii de către parte a copiei apelului declarat, poate declara apel suplimentar pentru inculpat, în care poate invoca motive adăugătoare de apel. Inculpatul a declarat apel la 13 iulie 2015, pe care l-a semnat personal, dar în ședința instanței de apel a declarat că de fapt, acest apel a fost întocmit de avocata Ana Grigoraș. Avocata Ana Grigoraș a înaintat apel suplimentar la 30 noiembrie 2015, în care a indicat că în instanța de fond inculpatul a fost asistat de un alt avocat, motiv din care ea a omis, în mod întemeiat, termenul legal de atac. Afirmațiile avocatului că nu cunoștea despre soluția instanței de fond, motiv pentru care nu a atacat sentința în termen, sunt combătute prin declarațiile inculpatului, care a indicat că cererea de apel din 13 iulie 2015 a fost întocmită anume de avocata Ana Grigoraș, la dosar fiind anexat mandatul ei de asistență juridică, care datează din 29 septembrie 2015. 3 Astfel, avocatul, înaintând apelul suplimentar la 03 noiembrie 2015, a omis neîntemeiat termenul de 15 zile de depunere a apelului suplimentar, fiind dovedit că ea cunoștea din timp despre soluția instanței de fond, deoarece a întocmit personal cererea de apel din 13 iulie 2015 și mandatul de asistență juridică din 29 septembrie 2015. Totodată, instanța de fond corect a stabilit starea de fapt, ce corespunde probelor administrate, apreciate just, și întemeiat a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită de mai multe persoane. Vinovăția inculpatului este integral dovedită prin probele administrate, verificate în instanța de apel. Astfel, partea vătămată Crețu V. a declarat că a fost numit de către Cojuhari S. cu cuvinte necenzurate. Ulterior, după ce soția sa s-a certat cu Cojuhari V., el împreună cu inculpații, la insistența acestora, s-au îndepărtat la 30-40 m. de la blocul de locuit. În timpul altercației, Cojuhari V. l-a lovit cu pumnul în față, iar Ursu V., sub pretextul că vrea să-i despartă, l-a apucat de gât, în timp ce Cojuhari S. a încercat să-l lovească. Continuându-și acțiunile violente, Cojuhari S. și Cojuhari V. l-au lovit peste față, iar Ursu V. – cu pumnul sub coaste. Apoi, Cojuhari S. i-a pus un cuțit la gât, amenințându-l. Martorul Ababii-Crețu O., a indicat că în urma conflictului, inculpații i-au înjurat pe ea și pe soțul său. Nu cunoaște ce s-a întâmplat lângă stația de microbuze, însă soțul a venit acasă bătut și cu cămașa ruptă. Conform declarațiilor martorului Cojuhari N., feciorul său, Cojuhari S., în urma conflictului cu soția părții vătămate, împreună cu Cojuhari V. și Ursu V. au mers cu Crețu V. în direcția stației, pentru a se clarifica. Urmându-i și văzând că feciorii ei au intenția să-l bată pe Crețu V., i-a cerut lui Ursu V. să intervină, pentru a-i liniști. Potrivit declarațiilor martorului Calestro V., în jurul orelor 17.00, a avut loc un conflict între inculpatul Cojuhari S. și o vecină, care a continuat și peste o oră, când a revenit soțul vecinei. La conflict au mai participat Cojuhari V. și Ursu V., cearta continuând și la stația spre care au mers ei, iar Cojuhari N. i-a cerut lui Ursu V. să intervină. Martorul Frumusachi V. a indicat că, efectuând examinarea medicală a părții vătămate și întocmind raportul de expertiză medico-legală, a concluzionat că excoriațiile în regiunea gâtului, după formă și localizare, nu se exclud a fi provocate de un obiect tăietor, posibil un cuțit. La fel, vinovăția inculpatului este confirmată și prin procesul-verbal de ridicare a înregistrărilor video din 18.07.2014, procesul-verbal de examinare a înregistrărilor video din 18.07.2014, și raportul de expertiză medico-legală nr. 1780/D din 09.08.2014. Instanța de fond corect a constatat că inculpatul a participat la conflictul iscat între Crețu V., Cojuhari S. și Cojuhari V., aceasta rezultând din declarațiile părții 4 vătămate, martorilor Ababii-Crețu O. și Cojuhari N., dar și din înregistrările video anexate la materialele cauzei. De asemenea, este demonstrat indubitabil că inculpații au comis infracțiunea în loc public, implicând jignirea demnității publice și încălcarea grosolană a ordinii publice, fiind constatat că aceștia aveau un comportament agresiv și se exprimau cu cuvinte necenzurate. Totodată, acțiunile inculpaților au fost însoțite de aplicarea violenței asupra părții vătămate, acesta fiind lovit, fapt confirmat prin raportul de expertiză medico- legală nr. 1780/D din 09.08.2014, potrivit căruia, părții vătămate, în rezultatul acțiunilor ilegale ale inculpaților i-au fost cauzate excoriații și edem al țesuturilor moi la nivelul feței, excoriații la nivelul gâtului, ce nu se exclud a fi formate cu un obiect ascuțit tăietor, care putea fi și cuțit. Mai mult, prin declarațiile părții vătămate și martorilor oculari, care au relatat că inculpații, inclusiv Ursu V., s-au exprimat cu cuvinte necenzurate, fapt recunoscut și de ultimii, s-au confirmat acțiunile huliganice ale inculpaților, manifestate prin comportament obraznic, obrăznicie deosebită, încălcând grosolan ordinea publică, însoțite de acte de violență asupra persoanei, încălcând demonstrativ regulile morale de conduită în societate, manifestând un cinism deosebit.

Avocatul Ana Grigoraș a declarat recurs ordinar în numele inculpatului, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată. Recurenta a invocat că inculpatul nu a avut vreo înțelegere prealabilă cu Cojuhari S. și Cojuhari V., nu a urmărit scopul intimidării și înjosirii părții vătămate și nu a tulburat ordinea publică și normele de conviețuire în societate, fapt confirmat prin declarațiile martorilor Cojuhari N., Verebcean E. și Calestro V. Instanțele de fond și de apel au invocat procesul-verbal de examinare a obiectului. Însă, înregistrările video vizualizate nu sunt clare, acestea fiind haotice, în care nu se cuprind momentele când inculpatul ar fi lovit partea vătămată. Probele date dovedesc nevinovăția inculpatului, nefiind apreciate corect de către instanțe. Martorii audiați nu au indicat că inculpatul ar fi lovit partea vătămată, sau că l-ar fi strâns de gât, sau vorbea necenzurat. Din contra, martorii indică la faptul că, inculpatul a încercat să aplaneze conflictul. În speță lipsește obiectul juridic special al infracțiunii de huliganism, ca ”ordinea publică”, cât și latura subiectivă - ”intenția directă” a infracțiunii, când persoana conștientizează că încalcă grosolan ordinea publică, dorind să demonstreze forța brutală, de contrapunere a societății, nefiind prezentate probe care să confirme vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate. Din declarațiile martorilor rezultă că, inculpatul a intervenit cu scopul de aplanare a conflictului, nefiind orientat spre reacția publicului, cu implicarea jignirii demnității publice și încălcarea grosolană a ordinii publice, în acțiunile inculpatului nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal. 5 Totodată, inculpatul a declarat apel la 13 iulie 2015, fiind depus apelul suplimentar de către avocat la 03 noiembrie 2015. Contractul de reprezentare a intereselor în instanța de apel a fost încheiat cu inculpatul la 29 septembrie 2015, onorariul urmând a fi achitat până la 05 octombrie 2015. Din motivul neachitării onorariului, avocatul nu s-a prezentat în ședința de judecată din 08 octombrie 2015, mandatul nefiind anexat la materialele cauzei. La 02 noiembrie 2015 a fost achitat onorariul, iar la 03 noiembrie 2015 a fost înregistrat apelul suplimentar. Astfel, momentul intervenirii avocatului în proces începe din 02 noiembrie 2015, avocatul încadrându-se în termenul legal de declarare a apelului. Data de 13 iulie 2015, la care a fost declarat apelul nemotivat al inculpatului, nu poate fi interpretată ca dată de la care avocatul a cunoscut despre apelul declarat, la acel moment nefiind încheiat contract de asistență juridică cu inculpatul. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală – nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Sub acest aspect se atestă următoarele. În primul rând, potrivit art. 230 alin. (2), 231 alin. (3), 402 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integral. Dacă inculpatul declară apel în termen și își înlocuiește apărătorul, noul apărător, în termen de 15 zile de la data primirii de către parte a copiei apelului declarat, poate declara apel suplimentar pentru inculpat, în care poate invoca motive adăugătoare de apel. În cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. La calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În acest context se reține că, potrivit declarațiilor inculpatului, avocata Ana Grigoraș a scris personal cererea de apel nemotivată din 13.07.2015. Tot ea a prezentat instanței și mandatul avocatului din 29.09.2015, privind acordarea asistenței juridice inculpatului. În textul acestui apel este specificat că: „...consider ilegală și nefondată sentința..., Din motiv că apărătorul se află în concediu 6 medical, cererea de apel motivată va fi depusă ulterior...” (v. 1 f.d. 199, v. 2 f.d. 9, 19, pct. 3. și 4. din decizie). Prin urmare, la data de 13.07.2013, avocata Ana Grigoraș deja cunoștea despre sentința pronunțată și despre existența apelului declarat inițial. Rezultă că apelul suplimentar urma să fie declarat în termen de 15 zile de la 13.07.2015. Totodată, apelul suplimentar a fost declarat tocmai pe 03.11.2015. Nu este respectat acest termen nici în raport cu data întocmirii mandatului de avocat, adică 29.09.2015, și cea a ședinței de judecată din 08.10.2015, când Ana Grigoraș, cum este indicat în recursul ordinar, a fost absentă din motivul neachitării onorariului (pct. 5. din decizie), date la care, ea, în mod evident și prezumat, cunoștea despre esența și data condamnării inculpatului, cât și despre apelul declarat inițial. Mai mult, asemenea temeiuri ca cele indicate de recurentă, că: „la 02 noiembrie 2015 a fost achitat onorariul, iar la 03 noiembrie 2015 a fost înregistrat apelul suplimentar. Momentul intervenirii avocatului în proces începe din 02 noiembrie 2015, avocatul încadrându-se în termenul legal de declarare a apelului. Data de 13 iulie 2015, la care a fost declarat apelul nemotivat al inculpatului, nu poate fi interpretată ca dată de la care avocatul a cunoscut despre apelul declarat, la acel moment nefiind încheiat contract de asistență juridică cu inculpatul”, nici nu sunt prevăzute de Codul de procedură penală ca circumstanțe de drept privind reglementarea termenului de declarare a unui apel, adică nu au niciun suport legal (pct. 5. din decizie). Este de menționat că art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Prin urmare, termenul de apel este un termen legal și imperativ, astfel încât nerespectarea lui atrage decăderea din exercițiul dreptului de a declara apel și nulitatea oricărei cereri de apel înaintate după expirarea acestui termen (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, pct. 6.). Astfel, instanța de apel în mod argumentat, legal și întemeiat a respins apelul suplimentar (motivat) al avocatei Ana Grigoraș, ca depus peste termen (pct. 4. din decizie). În al doilea rând, în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar declarat, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. din decizie), se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la 7 dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate Crețu V., martorilor Ababii-Crețu O., Calestro V. și Cojuhari N., procesul-verbal de ridicare a înregistrărilor video din 18.07.2014, procesul-verbal de examinare a înregistrărilor video din 18.07.2014 și raportul de expertiză medico-legală nr. 1780/D din 09.08.2014, toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, acestea confirmând în mod concludent prezența în faptele inculpatului a acțiunilor intenționate ce încălcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită de mai multe persoane, instanța de apel pronunțându-se în mod argumentat asupra tuturor împrejurărilor prezente pe caz și invocate de apărare (pct. 4. din decizie). Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele de fond și de apel au apreciat circumstanțele cauzei (pct. 5. din decizie). Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul, este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, și invocarea doar acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport legal (pct. 5. din decizie). Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2., 4. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova), nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei. Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că 8 în acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii imputate, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, acesta urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Ana Grigoraș, împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 29 iunie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 noiembrie 2015, în privința inculpatului Ursu Vitalie Gheorghe, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 iunie 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 9