1re-23/17 — Art.313 CPP

Prima instanță: 08.09.2016 - 21.09.2016,

Instanța de recurs: 24.09.2016 - 29.09.2016. Asupra recursului în cauză în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție CONSTATĂ : 1. Prin ordonanța Procuraturii s.Râșcani, mun.Chișinău din 12.12.2014, la plângerea adresată organului de urmărire penală de către avocatul V.Ceban în numele lui Gh.Călăraș, a fost pornită urmărirea penală în baza elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal. Prin ordonanța procurorului în Procuratura s.Râșcani, mun.Chișinău, D.Buinovski din 24.02.2015, A.Postolachi a fost scos de sub urmărire penală cu clasarea procesului penal, pe motiv că acțiunile lui nu întrunesc elementele componenței de infracțiune prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, lipsind atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a infracțiunii. Ordonanța sus menționată a fost anulată prin ordonanța procurorului s.Râșcani, mun.Chișinău, Ig.Popa din 31.03.2015, cu reluarea urmăririi penale în cauza nr.2014023235 și, la 22.05.2015, A.Postolachi a fost pus sub învinuire în baza comiterii infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal. Prin ordonanța procurorului, adjunct-interimar al Procutarurii mun.Chișinău, V.Bodean din 02.02.2016, cauza penală a fost retrasă din procedura organului de urmărire penală al Ispectoratului de poliție Râșcani al Direcției de Poliție a mun.Chișinău și transmisă în Procuratura mun.Chișinău, pentru exercitarea urmăririi penale. Ulterior, prin ordonanța procurorului în Procuratura mun.Chișinău, V.Guzic din 19.02.2016, s-a dispus clasarea procesului penal cu scoaterea de sub urmărire penală a lui A.Postolachi, pe motiv că presupusa faptă ilegală nu întrunește elementele infracțiunilor prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, deoarece relațiile patrimoniale existente între A.Postolachi și Gh.Călăraș sânt de natură juridică civilă. Plângerea petiționarului Gh.Calaraș împotriva ordonanței din 19.02.2016, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată prin ordonanța procurorului ierarhic superior V.Bodean din 15.04.2016. Nefiind de acord cu soluția adoptată, Gh.Calaraș s-a adresat cu plângere în ordinea prevăzută de art.313 Cod de procedură penală, solicitând anularea acestora. 1 Prin încheierea Judecătoriei Râșcani, mun.Chișinău din 07.06.2016, s-a dispus anularea ordonanțelor din 19.02.2016 și 15.04.2016, cu reluarea urmăririi penale și obligarea procurorului de a lichida încălcările admise, soluție menținută și prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21.07.2016. Prin ordonanța procurorului în procuratura mun.Chișinău, V.Toderiță din 25.08.2016, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui A.Postolachi, cu clasarea cauzei penale nr.2014023235 din motiv că fapta nu întruneșete elementele infracțiunii. Plîngerea lui A.Postolachi împotriva ordonanței din 25.08.2016 a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată prin ordonanța procurorului, adjunct-interimar al procurorului-șef al Procuraturii mun.Chișinău, V.Sibov La 06.09.2016, prin intermediul avocatului Iu.Nichitoi, A.Postolachi a depus plîngere, în corespundere cu prevederile art.313 Cod de procedură penală, la Judecătoria Centru, mun.Chișinău, prin care a solicitat anularea ordonanței emise de procurorul Procuraturii mun.Chișinău, V.Toderiță din 25.08.2016 privind scoaterea persoanei de sub urmărire penală și clasarea cauzei penale și a ordonanței emise de procurorul ierarhic superior, Sibov Vitalie din 05.09.2016, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, plîngerea lui A.Postolachi. 2. Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 21 septembrie 2016, plîngerea avocatului Nichitori Iurie în numele lui Postolachi Alexandru, depusă în baza art.313 Cod de procedură penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată. Instanța a indicat că, luând în considerație acțiunile efectuate suplimentar, în care s-a audiat învinuitul A.Postolachi, martorii C.Gnezdiucov, A.Moleșteanu și N.Moleșteanu, a ajuns la concluzia că organul de urmărire penală întemeiat a conchis că acțiunile lui A.Postolachi nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, fiindcă litigiile dintre ultimul și Gh.Călăraș au fost de natură civilă, soluționarea cărora ține de competența instanței de judecată, care s-a și pronunțat în acest caz. La fel, instanța a reținut că, organul procuraturii întemeiat a ajuns la concluzia că nu pot fi apreciate ca probe acuzatoare invocările făcute în instanța civilă, precum că recipisa din 29.09.2011, prin care se atestă că A.Postolachi a primit suma de 105000,00 euro constituie de fapt o continuare a relațiilor de afaceri stabilite între părți de mai mulți ani și nu demonstrează încheierea unui contract de împrumut între părți. Astfel, instanța, analizând situația de fapt stabilită în cadrul examinării plângerii și raportând-o la temeiurile de drept aplicabile cazului, a conchis că acțiunile efectuate de procuror sunt în conformitate cu normele legislației în vigoare, iar în cadrul examinării plângerii, petiționarului nu i-au fost încălcate careva drepturi sau libertăți, prin prisma prevderilor art.6 și 13 CEDO.

Împotriva încheierii date, A.Postolachi a declarat recurs, solicitând casarea acesteia, invocând că instanța nu a examinat obiectiv cererea depusă de el și a adoptat o hotărâre contrară prevderilor art.244 și 245 Cod de procedură penală, deoarece prin ordonanțele emise nu s-a ținut cont de legislația națională și jurisprudența CEDO, astfel instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate de recurent în calitate de victimă, prin ce s-au încălcat drepturile recurentului garantate de Codul de procedură penală, Constituția R.Moldova și CEDO, anume până la pornirea urmăririi penale și în cursul urmăririi penale a procesului penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2016, recursul declarat de A.Postolachi a fost respins, ca nefondat. Instanța de recurs a menționat că, prima instanță corect a conduzionat că la examinarea plângerilor declarate de A.Postolachi s-a luat în considerație prevederile art.252 Cod de 2 procedură penală, iar organul de urmărire penală, procurorii au întreprins întregul spectru de măsuri procesuale necesare examinării complete și multilaterale a cazului, efectuând o investigație completă, în urma căreia au ajuns la concluzii fondate cu privire la scoaterea persoanei de sub urmărire penală și clasarea cauzei penale, pe motiv că cu certitudine a fost stabilit faptul că creanțile nestise ale părții vătămate de către bănuit, nu pot fi apreciate și calificate în baza art.190 Cod penal, acestea fiind de natură civilă. La fel, instanța a considerat întemeiată și poziția expusă de procurori, susținută și de prima instanță - că în cazul în care nu se întrunesc elementele infracțiunii, în conformitate cu prevederile art.275 pct.3) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, urmînd a fi încetată. Astfel, instanța de recurs a conchis că, în cadrul urmăririi penale și a măsurilor procesuale petrecute, inclusiv audierea tuturor martorilor, organul de urmărire penală a constatat cu certitudine și a reflectat în actul final că, în urma probelor legal acumulate în cadrul urmăririi penale, corect au fost apreciate din punct de vedere juridic acțiunile, în raport cu circumstanțele de fapt și de drept stabilite, și careva încălcări în cadrul controlului efectuat din partea procurorului nu au fost constatate

Hotărârea menționată, în temeiul art.466 Cod de procedură penală, a devenit irevocabilă la data pronunțării.

Împotriva hotărârilor nominalizate a declarat recurs în anulare petiționarul Gh.Călăraș, prin intermediul reprezentantului R.Didușenco, care a solicitat casarea acestora cu dispunerea rejudecării cauzei, în aceiași instanță pentru a examina contestația în comun, invocând că i s-a încălcat drepturile sale de a fi informat despre faptul examinării contestațiilor lui A.Postolachi, ori a i se aduce la cunoștință faptul dat, ce i-ar fi permis apărarea intereselor în fața instanțelor de judecată în procedurile inițiate, prin ce i s-a limitat accesul la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil; emiterea unei hotărâri irevocabile pe marginea contestațiilor lui A.Postolachi împotriva ordonanței emise în interesul acestuia din urmă constituie un impediment pentru dînsul de a contesta, în calitate de victimă, aceiași ordonanță a procurorului, fiindcă concluziile instanței de recurs îi sunt imputate drept temei de refuz.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la art.401 alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres că, pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești, prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea II ale Codului de procedură penală - adică calea apelului și recursului ordinar. Analizînd dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că decizia instanței de recurs, prin care a fost menținută încheierea primei instanțe, adoptată în ordinea 3 reglementată de art.313 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute de art.452 alin.(1), ce pot fi contestate cu recurs în anulare. Deci, după cum s-a menționat mai sus, cu recurs în anulare pot fi atacate acele hotărâri judecătorești irevocabile care au trecut căile ordinare de atac - calea apelului sau/și recursului ordinar. În cazul în care, potrivit legii, o hotărâre judecătorească nu parcurge aceste căi consecutive de atac, inclusiv cea adoptată în temeiul prevederilor art.313 Cod de procedură penală, această hotărâre, deși a devenit irevocabilă, nu mai este pasibilă de drept de a fi contestată prin intermediul recursului în anulare. Conform art.456 alin.(l), 432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat de petiționarul Gh.Călăraș, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432, 452, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Călăraș Ghenadie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2016, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 martie 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 4