1ra-408/17 — art, 328 alin.1 CP

1ra-408/17 — art, 328 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-408/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Liliana Catan

Judecători Maria Ghervas

Ala Cobăneanu

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul Sergiu

Cotruță în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui:

Mereuță Titu xxx, născut la xx.xx.xxxx,

originar și locuitor în sat. xxx, r-nul xxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.06.2012 – 21.12.2012;

Instanța de apel: 19.01.2013 - 19.03.2013;

08.04.2014-23.11.2015;

18.07.2016-16.11.2016

Instanța de recurs: 06.11.2013- 11.03.2014,

14.03.2016-21.06.2016;

17.01.2017-08.02.2017.

C O N S T A T Ă :

baza art. 3641 Cod de procedură penală, a fost încetat procesul penal în privința lui Mereuță

Titu pe art. 328 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală ca

infracțiune.

Mereuță Titu a fost tras la răspundere contravențională, conform art. 313 Cod

contravențional.

1.1. Prin decizia Judecătoriei Căușeni din 21 decembrie 2012, a fost încetat procesul

contravențional în privința lui Mereuță Titu pe art. 313 Cod contravențional, din motivul

expirării termenului de prescripție.

perioada 2010-2011 funcția de director al școlii medii din sat. Opaci, r-nul Căușeni în

baza ordinului DGÎTS Căușeni nr.31K din 05.05.1979, fiind persoană cu funcție de

răspundere, căreia într-o unitate de stat i-au fost acordate, prin numire, drepturi și

obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice și a acțiunilor

administrative de dispoziție și organizatorico-economice, depășindu-și atribuțiile de

serviciu, contrar prevederilor pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr.474 din 28.04.1998

“Cu privire la aplicarea mașinilor de casă și control cu memorie fiscală pentru

efectuarea decontărilor în numerar”, pct.17 al Regulamentului privind organizarea și

desfășurarea examenelor de absolvire externe la sesiunea 2010, aprobat prin ordinul

Ministerului Educației nr. 892 din 24.12.2009 și pct.18 al Regulamentului privind

1

organizarea și desfășurarea examenelor de absolvire externe la sesiunea 2011, aprobat

prin ordinul Ministerului Educației nr.902 din 20.12.2010, a dat indicații pentru

acumularea numerarului de la elevii externiști, fără aplicarea mașinilor de casă și

control cu memorie fiscală și ca mijloacele colectate să fie direct repartizate

profesorilor, fără depunerea lor la contul Primăriei sat. Opaci, în care se deservește

instituția. Ca urmare din aceste sume nu au fost calculate și nu s-au vărsat în bugetul

public impozitul pe venit, contribuțiile sociale de stat obligatorii și primele de

asigurare obligatorie de asistență medicală.

Conform listelor de plată, la sesiunea anului 2010, mijloacele bănești încasate de

la candidații externi și achitate profesorilor pentru orele aferente susținerii

diferențelor de program au constituit 49 028 lei, iar din sumele taxei încasate pentru

susținerea examenelor de absolvire s-a achitat membrilor comisiei și

supraveghetorilor 9 600 lei.

Conform listelor de plată, la sesiunea anului 2011, mijloacele bănești încasate de

la candidații externi și achitate profesorilor pentru orele aferente susținerii

diferențelor de program au constituit 32 870 lei, iar din sumele taxei încasate pentru

susținerea examenelor de absolvire s-a achitat membrilor comisiei și

supraveghetorilor 6 900 lei.

Astfel, în rezultatul acțiunilor ilegale ale directorului școlii medii din sat. Opaci,

Mereuță Titu, din plățile efectuate profesorilor, membrilor comisiilor de examinare și

supraveghetorilor, contrar prevederilor art. 15 lit. a) din Codul fiscal, Legea nr. 1163-

XIII din 24.04.1997 și cadrului normativ în domeniu, nu s-au calculat și nu s-au vărsat

la bugetul de stat și fondurile asigurătorii următoarele plăți : 11 170,49 lei - impozit

pe venit; 28 535,42 lei - contribuții sociale de stat obligatorii; 6 887,86 lei - prime de

asigurare obligatorie de asistență medicală, în total suma de 46 593 lei.

În drept, acțiunile respective au fost încadrate în baza art. 313 Cod

contravențional - excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, adică

săvârșirea unei acțiuni care depășește în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege și care contravine intereselor publice sau drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, dacă fapta nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii.

care a solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin

care Mereuță Titu să fie condamnat în baza art. 328 alin. (1) Cod penal la amendă în

mărime de 250 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice

și de interes public pe termen de 2 ani.

În motivarea apelului a invocat că, instanța de judecată eronat a interpretat

noțiunea de persoană publică și nu a luat în considerație că funcția de director de

școală cade sub incidența acestei noțiuni, deoarece Mereuță Titu a comis infracțiunea

incriminată activând în funcția de director al școlii medii din sat. Opaci, angajat în

funcție în baza ordinului Direcției de Învățământ Căușeni, nr.31K din 05.06.1979.

Direcția de învățământ Căușeni este una din subdiviziunile subordonate Consiliului

raional Căușeni și incontestabil este o instituție publică, și anume, prin ordinul

acesteia Mereuță Titu a fost numit în funcția de director al școlii din sat. Opaci. La

2

fel, atât Direcția de Învățământ Căușeni, cât și școala medie din sat. Opaci îndeplinesc

activități de interes public. Astfel, este incontestabil faptul, că în virtutea funcției

deținute directorul școlii are împuterniciri și îndeplinește activități de interes public,

potrivit prevederilor art. 9 alin.(1) lit. a) a Legii nr. 158 din 04.07.2008 cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public, care prevede că categoria

funcționarilor publici de conducere include persoanele numite, în condițiile prezentei

legi, în funcții publice de conducere, precum conducător și adjunct al conducătorului

organului din subordinea Ministerelor și altor autorități administrative.

Consideră, că acțiunile lui Mereuță Titu întrunesc elementele componenței de

infracțiune prevăzute la art. 328 alin. (1) Cod penal și nici de cum fapta incriminată

nu constituie contravenție prevăzută la art. 313 Cod contravențional. Probele

acumulate la urmărirea penală și cercetate în instanța de judecată au fost dobândite în

conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, care dovedesc pe deplin

vinovăția lui Mereuță Titu în comiterea infracțiunii incriminate.

fost admis, din alte motive, apelul declarat de către procuror, casate sentința și decizia

Judecătoriei Căușeni din 21 decembrie 2012, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Mereuță Titu a fost

achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod

penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel, a reținut că instanța de fond

în mod eronat prin sentința sa a dispus încetarea procesului penal, din motivul că fapta

nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune, adoptând o decizie contravențională

în baza art. 313 Cod contravențional și încetând procesul contravențional în privința

lui Mereuță Titu, din motivul expirării termenului de prescripție.

Sub acest aspect, instanța de apel a considerat, că instanța de fond întemeiat a

ajuns la concluzia, că inculpatul nu este o persoană publică, dar este o persoană cu

funcție de răspundere într-o unitate de stat și care nu este subiect al infracțiunii

prevăzute la art. 328 alin. (1) Cod penal.

În circumstanțele menționate, instanța de fond urma să adopte o sentință de

achitare, conform art. 390 alin.(1) pct. 3) Cod de procedură penală, în privința lui

Mereuță Titu, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, procurorul a declarat recurs ordinar,

solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea recursului procurorul a indicat:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel și decizia

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- a considerat eronată și neîntemeiată aprecierea instanțelor judecătorești,

precum că la momentul începerii urmăririi penale, punerii sub învinuire și judecării

cauzei penale, faptele inculpatului nu mai erau prevăzute de legea penală, deoarece

prin Legea nr.245 din 02 februarie 2011 (în vigoare la 03 februarie 2012) au fost

3

modificate dispozițiile art. 123 și art. 328 alin. (1) Cod penal, astfel încât subiect al

infracțiunii de exces de putere poate fi doar persoana publică sau de demnitate publică,

iar Mereuță Titu este persoană cu funcție de răspundere și nu are în același rând și

statutul de persoană publică, deoarece nu este funcționar public, iar funcția de director

de școală nu este recunoscută prin lege ca o funcție publică;

- instanțele de judecată eronat au interpretat noțiunea de persoană publică (art.

123 alin. (2) Cod penal) și nu au luat în considerație că funcția de director de școală

cade sub incidența acestei noțiuni, deoarece Mereuță Titu a comis infracțiunea

incriminată activând în funcția de director al școlii medii din sat. Opaci, r-nul Căușeni,

angajat în funcție în baza ordinului Direcției de Învățământ Căușeni nr.31K din 05

iunie 1979. Direcția de Învățământ Căușeni este una din subdiviziunile subordonate

Consiliului raional Căușeni și incontestabil este o instituție publică, și anume prin

ordinul acesteia Mereuță Titu a fost numit în funcția de director al școlii. Atât Direcția

de Învățământ Căușeni, cât și școala medie din sat. Opaci îndeplinesc activități de

interes public. Astfel, este incontestabil faptul că în virtutea funcției deținute

directorul școlii are împuterniciri și îndeplinește activități de interes public;

- consideră, că probele acumulate la urmărirea penală și cercetate în instanța de

judecată au fost dobândite în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală

și dovedesc pe deplin vinovăția lui Mereuță Titu în săvârșirea infracțiunii incriminate,

iar încadrarea juridică a faptei prejudiciabile a fost efectuată corect conform

elementelor componenței de infracțiune prevăzute de art. 328 alin.(1) Cod penal;

- în situația în care instanța de apel, la data pronunțării deciziei considera, că

conform legii invocate inculpatul nu putea avea calitatea de subiect al infracțiunii,

urma a lua în considerație faptul că la săvârșirea de facto a acțiunilor constatate de

către ambele instanțe, acestea (acțiunile) erau prejudiciabile, iar faptele în sine

întruneau elementele infracțiunii prevăzute la art. 328 alin.(1) Cod penal;

- inculpatul și-a recunoscut vinovăția în săvârșirea infracțiunii incriminate și a

solicitat examinarea în instanța de fond a pricinii în procedură specială, pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 3641 Cod

de procedură penală, iar instanța de fond a confirmat cererea inculpatului și a examinat

cauza penală în procedură specială;

- instanța de apel, pronunțând o nouă hotărâre de achitare, a făcut trimitere la

aceleași probe, care au fost apreciate de instanța de fond, fără a le verifica în ședința

de judecată a instanței de apel, ceea ce contravine prevederilor art. 419 Cod de

procedură penală conform căruia, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță.

2014, a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror, casată decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 19 martie 2013 în privința lui Mereuță

Titu, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Bender, în alt complet

de judecată.

6.1. În motivarea soluției adoptate instanța de recurs ordinar a reținut, că instanța

de apel la examinarea apelului, nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură

penală, nu a răspuns în modul cuvenit la toate motivele invocate de apelant, în legătură

4

cu ce în baza temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală a fost casată decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel, deoarece această eroare nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Asupra motivelor invocate în apel de către procuror, instanța de apel nu s-a

pronunțat sau s-a pronunțat superficial, fără argumentarea cuvenită.

Instanța de recurs a menționat, că conform art. 123 alin. (2) Cod penal, prin

persoană publică se înțelege: funcționarul public, inclusiv funcționarul public cu

statut special (colaboratorul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al organelor

apărării, securității naționale și ordinii publice, altă persoană care deține grade

speciale sau militare); angajatul autorităților publice autonome sau de reglementare,

al întreprinderilor de stat sau municipale, al altor persoane juridice de drept public;

angajatul din cabinetul persoanelor cu funcții de demnitate publică; persoana

autorizată sau învestită de stat să presteze în numele acestuia servicii publice sau să

îndeplinească activități de interes public.

Instanța de recurs a considerat că instanța de apel a interpretat greșit noțiunea de

persoană publică și nu a luat în considerație, că funcția de director de școală cade sub

incidența acestei noțiuni, deoarece Mereuță Titu a ocupat funcția de director al școlii

medii din satul Opaci, raionul Căușeni, fiind angajat în funcție în baza ordinului

Direcției de Învățământ Căușeni nr.31K din 05 iunie 1979. Direcția de Învățământ

Căușeni este una din subdiviziunile subordonate Consiliului raional Căușeni și

incontestabil este o instituție publică, și anume prin ordinul acesteia Mereuță Titu a

fost numit în funcția de director al școlii.

La fel, atât Direcția de Învățământ Căușeni cât și școala medie din satul Opaci

îndeplinesc activități de interes public. Astfel, este incontestabil faptul că în virtutea

funcției deținute directorul școlii are împuterniciri și îndeplinește activități de interes

public.

Instanța de recurs a statuat, că inculpatul a solicitat examinarea cauzei în instanța

de fond în procedură specială, pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, potrivit prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, cerere ce a fost admisă

de prima instanță. Astfel, instanța de apel judecând apelul, în conformitate cu

prevederile art. 414 alin. (1), (6) Cod de procedură penală, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel

și nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță

dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

consemnate în procesul-verbal.

A constatat instanța de recurs, că instanța de apel, pronunțând o nouă hotărâre de

achitare, potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, a făcut trimitere la aceleași

probe din rechizitoriu, care au fost apreciate de instanța de fond, fără a le verifica în

ședința de judecată a instanței de apel, ceea ce contravine prevederilor art. 419 Cod

de procedură penală.

Instanța de recurs a reținut că, din procesul-verbal al ședinței de judecată al

instanței de apel din 19 martie 2013 (vol. III, f.d. 175-176), rezultă, că în instanța de

5

apel a fost interogat pur formal inculpatul (vol. III, f.d.176), nefiind respectate

prevederile art. 367-368 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de interogare

a inculpatului în instanță și de citire a declarațiilor inculpatului depuse în cursul

urmăririi penale și nu au fost interogați martorii sau examinate alte probe, potrivit art.

369, 370-373 Cod de procedură penală.

Reieșind din aceste circumstanțe, precum și că în apelul procurorului s-a solicitat

condamnarea după încetarea procesului penal în privința inculpatului, instanța de

recurs a considerat necesar de a admite recursul ordinar declarat de procuror, a casa

decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei, fiindcă au fost încălcate

prevederile art. 419 Cod de procedură penală.

2015, a fost admis, din alte motive, apelul declarat de către procuror, a fost casată

sentința și decizia Judecătoriei Căușeni din 21 decembrie 2012, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a

fost încetat procesul penal de învinuirea lui Mereuță Titu în baza art. 328 alin. (1) Cod

penal, pe motiv că fapta săvârșită de acesta constituie o contravenție prevăzută de art.

313 Cod contravențional.

A fost încetat procesul contravențional în privința lui Mereuță Titu în baza art.

313 Cod contravențional, din motivul expirării termenului de prescripție.

7.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel, a reținut, că, deși Mereuță

Titu nu recunoaște vina, vinovăția acestuia în săvârșirea faptelor constatate este

dovedită prin probele prezentate și cercetate suplimentar în cadrul instanței de apel:

declarațiile martorilor Ion Isac, Gheorghe Tărîță, Tatiana Ungureanu și Angela Blaj

și prin probele administrate la faza urmăririi penale și verificate în cadrul ședinței

instanței de apel și anume:

- procesul-verbal nr. 3 din 01.04.2009 al ședinței extraordinare a Consiliului sat.

Opaci, r-nul Căușeni, conform deciziei 3/7, s-a decis instituirea contului mijloacelor

speciale destinația de organizare și desfășurare a examenelor externe cu plată pentru

clasele a X-XI (f.d. 101, vol.I);

- actul privind rezultatele reviziei economico-financiare tematice din 28.02.2012,

în urma căruia s-a stabilit, că din plățile efectuate membrilor comisiei de examinare

și supraveghetorilor, contrar prevederilor art.15 lit. a) Cod fiscal, Legea nr. 1163-XIII

din 24.04.1997, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 129-

XVIII din 23.12.2009, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 nr. 54

din 31.03.2011, Legea cu privire la mărimea, termenele de achitare a primelor de

asigurare obligatorie de asistență medicală nr. 1593-XV din 26.12.2002, Legea

fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală pe anul 2010 nr. 128-XVIII din

23.12.2009 și Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistență medical pe anul 2011

nr. 55 din 31.03.2011, nu s-a calculat și virat la buget: impozitul pe venit -11 170,49

lei, inclusiv: 6 216,07 în a.2010 și 4 954,42 lei în a.2011; contribuții de asigurări

sociale de stat obligatorii în sumă de 28 535,42 lei (17 002,12 în anul 2010 și 11 533,3

lei în anul 2011); prime de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă de 6

887,86 lei, inclusiv 4 103,96 lei în a.2010 și 2 783,9 lei în a. 2011, astfel fiind

prejudiciat statul cu 46 593 lei;

6

- Regulamentul privind organizarea și desfășurarea examenelor de absolvire ca

externi sesiunea 2010, aprobat prin ordinul Ministerului Educației nr.892 din

(pct.17) și (pct.18) al Regulamentului privind organizarea și desfășurarea examenelor

de absolvire ca externi sesiunea 2011, aprobat prin ordinul Ministerului Educației nr.

902 din 20.12.2010;

Instanța de apel a conchis, că luând în considerație faptul, că inculpatul prin

acțiunile sale a generat cauzarea de daune în mărime de 46 593 lei, dar suma dată nu

constituie o daună considerabilă, prin urmare acțiunile acestuia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, dar

constituie contravenție administrativă prevăzută de art. 313 Cod contravențional,

adică excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, săvârșirea unei acțiuni

care depășește în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege și

care contravine intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice sau juridice, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.

A menționat instanța de apel, că deoarece fapta comisă de Mereuță Titu constituie

o contravenție administrativă, iar această faptă a fost comisă în anul 2010 și 2011,

urmează a fi încetat atât procesul penal intentat în privința inculpatului, cât și procesul

contravențional, deoarece potrivit art. 30 Cod contravențional, termenul general de

prescripție a răspunderii contravenționale, este de 3 luni.

alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, procurorul a declarat recurs ordinar,

solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea recursului procurorul a indicat următoarele argumente:

- recalificând acțiunile inculpatului de la art. 328 alin. (1) Cod penal la art. 313

alin. (1) Cod contravențional, instanța de apel a apreciat în mod eronat circumstanțele

infracțiunii comise, a interpretat eronat dispozițiile legale și de asemenea în mod

eronat a apreciat probele administrate de către acuzarea de stat, punând accentul în

mare parte pe depozițiile inculpatului și pe versiunea formulată de către el, care nu

coroborează cu celelalte probe administrate pe caz;

- instanța de apel a efectuat o apreciere eronată și formală a probelor și

circumstanțelor cauzei penale;

- prin acțiunile sale intenționate Mereuță Titu, fiind persoană cu funcție de

răspundere, și-a depășit atribuțiile de serviciu, acțiuni prin care a cauzat daune în

proporții considerabile intereselor publice, drepturilor și intereselor ocrotite de lege

ale persoanelor fizice și juridice, prin ce a comis infracțiunea prevăzută de art. 328

alin. (1) Cod penal;

- acțiunile incriminate inculpatului au fost săvârșite cu vinovăție și la data

săvârșirii, aceste acțiuni întruneau elementele infracțiunii prevăzute la art. 328 alin.(1)

Cod penal (în redacția Legii în vigoare la data săvârșirii faptelor-iunie 2010, iunie

2011). Totodată, instanțele de judecată au invocat faptul, că la momentul începerii

urmăririi penale, punerii sub învinuire și judecării cauzei penale, faptele inculpatului

nu mai sunt prevăzute de legea penală, deoarece prin Legea nr. 245 din 02 februarie

7

2012 (în vigoare la 3 februarie 2012) au fost modificate dispozițiile art. 123 și 328

alin.(1) Cod penal, astfel încât subiect al infracțiunii de exces de putere poate fi doar

persoana publică sau de demnitate publică, iar Mereuță Titu este persoană cu funcție

de răspundere, care nu are și statut de persoană publică, deoarece nu este funcționar

public, iar funcția de director de școală nu este recunoscută prin lege o funcție publică;

- probele acumulate la urmărirea penală și cercetate în instanța de judecată au

fost dobândite în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, și

dovedesc pe deplin vinovăția lui Mereuță Titu în săvârșirea infracțiunii incriminate;

- la examinarea prezentei cauze penale, instanța de apel a acționat cu derogare

de la prevederile art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, neținând cont de

indicațiile din decizia Curții Supreme de Justiție din 11.03.2014;

- că în instanța de fond inculpatul a recunoscut vinovăția și a confirmat că a dat

indicații pentru colectarea banilor de la elevi pe care nu i-a depus la contul Primăriei,

dar i-a repartizat direct profesorilor, membrilor comisiei de examinare și

supraveghere, fără a reține și a vira în buget impozitele prevăzute de lege;

- prin sentința contestată, instanța de fond a constatat fapta imputată lui Mereuță

Titu ca săvârșită, aceasta ne fiind contestată de către inculpat;

- referitor la motivul încetării procesului penal invocat de către instanța de apel,

acuzarea consideră că instanța a confundat noțiunea de „daune considerabile” cu

noțiunea de „daune în proporții mari” prevăzută în dispoziția art. 126 alin. (1) Cod

penal, în caz contrar ar fi sesizat că caracterul considerabil al daunelor cauzate nu

depinde de mărimea (cuantumul pecuniar) al acestor daune;

- este evident că se urmărește tergiversarea examinării cauzei penale în vederea

expirării termenului de prescripție de tragere la răspundere penală prevăzut de art. 60

Cod penal pentru fapta comisă de către Mereuță Titu;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de către

procuror în apel, din ce reiese că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, iar motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, ceea ce

echivalează conform prevederilor art. 435 Cod de procedură penală cu nerezolvarea

fondului apelului.

2016, a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror, casată decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2015 în privința lui Mereuță

Titu, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de

judecată.

9.1. În motivarea soluției, Colegiul a menționat că la rejudecarea cauzei după

casarea hotărârii în recurs, de către instanța de apel au fost admise erorile de drept

invocate de către recurent, corectarea cărora poate fi realizată numai prin casarea

deciziei pronunțate și trimiterea cauzei la rejudecare.

Analizând decizia atacată, Colegiul a concluzionat că instanța de apel, la

rejudecarea cauzei, nu a respectat indicațiile instanței de recurs stabilite prin decizia

Curții Supreme de Justiție din 11 martie 2014. Ddeși cauza a fost trimisă la rejudecare cu

indicații concrete privind modalitatea de soluționare a cauzei, instanța de apel, contrar acestor

indicații, la examinarea cauzei a comis aceleași erori de drept, asupra cărora a atenționat

8

instanța de recurs, atunci când a trimis cauza la rejudecare.

În acest sens instanța de apel nu a ținut cont de obligativitatea de verificare multilaterală

a probelor, și anume să verifice prin analiza materialului probatoriu în coroborare cu probele

noi prezentate, prezența sau lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute

de art. 328 alin. (1) Cod penal ori a contravenției prevăzute de art. 313 Cod contravențional.

Instanța de recurs, trimițând la rejudecare cauza, a subliniat că este necesară

verificarea corectitudinii încetării procesului penal în baza art. 328 alin. (1) Cod penal

și încadrării acțiunilor inculpatului conform prevederilor art. 313 Cod

contravențional, în circumstanțele în care se solicită condamnarea inculpatului, fapt

care nu a fost respectat de către instanța de apel. Contrar acestor indicații și a

raționamentelor expuse în decizia instanței de recurs, instanța de apel a examinat

cauza unilateral, concluzionând pripit și nemotivat asupra faptului că acțiunile

inculpatului constituie contravenție, omițând totalmente să-și motiveze soluția în

acest sens.

Colegiul a reținut că, în condițiile când instanța de recurs a statuat asupra faptului

că inculpatul este subiect al infracțiunii incriminate, făcând referire în acest sens la

materialele dosarului, instanța de apel, contrar indicațiilor instanței de recurs, în mod

nemotivat, fără a-și baza concluziile pe careva probe, fără a le cerceta sau verifica în

ședința de judecată, a constatat că acțiunile inculpatului constituie contravenție, acest

fapt fiind indicat de către procuror în calitate de argument în susținerea solicitărilor

sale.

Totodată, Colegiul a statuat asupra faptului că, instanța de apel, a rejudecat cauza

în ordine de apel, însă fără a supune unei analize profunde cumulul de probe, adus în

sprijinul învinuirii, prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,

pronunțând astfel o decizie nemotivată.

Astfel, instanța de apel în cazul în care nu a fost de acord cu aprecierea probelor

de către instanța de fond și modalitatea de apreciere, precum și cu modalitatea de

prezentare de către procuror a probelor invocate în învinuirea inculpatului, urma să

dezvăluie această concluzie, expunându-se asupra fiecărei probe aduse în sprijinul

învinuirii inculpatului și pusă la baza deciziei de încetarea a procesului penal, fapt

care însă nu a avut loc.

De asemenea, Colegiul a mai constatat că instanța de apel a pus la baza deciziei

sale probele care nu au fost verificate în cadrul ședinței instanței de apel și n-au fost

consemnate în procesul-verbal al ședinței de judecată, astfel neconstituind obiectul

examinării instanței de apel, contrar prevederilor art. 414 alin.(1) și (2) Cod de

procedură penală. Mai mult, instanța de apel s-a referit în mod selectiv asupra unor

probe din dosar, fapt care a lăsat fără rezolvare fondul cauzei, deoarece instanța nu a

cercetat și verificat minuțios și obiectiv fiecare probă separat sub toate aspectele, prin

prisma pertinenței, concludenții, iar în ansamblul- din punct de vedere al coroborării

lor, ceea ce contravine prevederilor art. 414 Cod de procedură penală.

De asemenea, reieșind din conținutul deciziei s-a constatat că, instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor și probelor invocate de către partea acuzării

la examinarea cauzei în ordine de apel, care în opinia procurorului, confirmă vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal și cărora

9

instanța nu le-a dat o apreciere justă. Așadar, instanța nu s-a pronunțat asupra faptului

din care considerente probele prezentate de acuzatorul de stat nu dovedesc vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate și anume a omis de a se expune și

aprecia următoarele probe: procesul-verbal de audiere a lui Mereuță Titu în calitate de

bănuit (f.d. 125 -126, vol. I), prin care inculpatul a recunoscut fapta imputată și a

descris circumstanțele acțiunilor sale, a recunoscut că banii au fost acumulați și

repartizați în lipsa deschiderii contului; procesul-verbal de audiere a lui Mereuță Titu

în calitate de învinuit în care indică că recunoaște fapta imputată (f.d. 130, vol. III);

procesele-verbale de informare despre finisarea urmării penale cât și prezentarea

materialelor cauzei penale, conform cărora la finele urmăririi penale Mereuță Titu a

înaintat demers de încetare a urmăririi penale în temeiul art. 55 Cod penal, în mod

repetat recunoscând fapta imputată (f.d. 131-132, vol. III); declarațiile inculpatului

depuse în instanța de fond, conform cărora recunoaște fapta imputată, declară că banii

au fost acumulați și repartizați în lipsa contului deschis, precum și că a dat indicații

ca banii să fie transmiși profesorilor care au participat la diferența de program.

Astfel, Colegiul a conchis că instanța de apel a adoptat o hotărâre nemotivată,

contrar prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

2016, s-a admis apelul procurorului, a fost casată sentința Judecătoriei Căușeni din 21

decembrie 2012, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului prevăzut pentru prima instanță, prin care s-a

dispus încetarea procesului penal intentat în privința lui Mereuță Titu în baza art. 328 alin.(1)

Cod penal, în temeiul art. 60 Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de tragere la

răspundere penală.

10.1. Analizând conținutul sentinței și conformându-se hotărârii instanței de recurs, pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de apel, a constatat că,

Mereuță Titu, deținând în perioada 2010-2011 funcția de director al școlii medii din sat.

Opaci, r-nul Căușeni în baza ordinului DGÎTS Căușeni nr.31K din 05.05.1979, fiind persoană

cu funcție de răspundere, căreia într-o unitate de stat i-au fost acordate, prin numire, drepturi

și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice și a acțiunilor administrative de

dispoziție și organizatorico-economice, depășindu-și atribuțiile de serviciu, contrar

prevederilor pct. 1 din HG RM nr.474 din 28.04.1998 “Cu privire la aplicarea mașinilor de

casă și control cu memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar”, pct.17 al

Regulamentului privind organizarea și desfășurarea examenelor de absolvire externe la

sesiunea 2010, aprobat prin ordinul Ministerului Educației al RM nr. 892 din 24.12.2009 și

pct. 18 al Regulamentului privind organizarea și desfășurarea examenelor de absolvire

externe la sesiunea 2011, aprobat prin ordinul Ministerului Educației al RM nr.902 din

20.12.2010, a dat indicații pentru acumularea numerarului de la elevii externiști, fără aplicarea

mașinilor de casă și control cu memorie fiscală și ca mijloacele colectate să fie direct

repartizate profesorilor, fără depunerea lor la contul Primăriei sat. Opaci, în care se deservește

instituția. Ca urmare din aceste sume nu au fost calculate și nu s-au vărsat în bugetul public

impozitul pe venit, contribuțiile sociale de stat obligatorii și primele de asigurare obligatorie

de asistență medicală. Conform listelor de plată, la sesiunea anului 2010, mijloacele bănești

încasate de la candidații externi și achitate profesorilor pentru orele aferente susținerii

10

diferențelor de program au constituit 49 028 lei, iar din sumele taxei încasate pentru susținerea

examenelor de absolvire s-a achitat membrilor comisiei și supraveghetorilor 9 600 lei.

Conform listelor de plată, la sesiunea anului 2011, mijloacele bănești încasate de la candidații

externi și achitate profesorilor pentru orele aferente susținerii diferențelor de program au

constituit 32 870 lei, iar din sumele taxei încasate pentru susținerea examenelor de absolvire

s-a achitat membrilor comisiei și supraveghetorilor 6 900 lei. Astfel, în rezultatul acțiunilor

ilegale ale directorului școlii medii din sat. Opaci, Mereuță Titu, din plățile efectuate

profesorilor, membrilor comisiilor de examinare și supraveghetorilor, contrar prevederilor art.

15 lit. a) din Codul fiscal, Legea nr. 1163- XIII din 24.04.1997 și cadrului normativ în

domeniu, nu s-au calculat și nu s-au vărsat la bugetul de stat și fondurile asigurătorii

următoarele plăți : 1 1170,49 lei - impozit pe venit; 28 535,42 lei - contribuții sociale de stat

obligatorii; 6 887,86 lei - prime de asigurare obligatorie de asistență medicală, în total 46 593

lei.

Instanța a constatat că, cauză penală a fost examinată în prima instanță în procedură

specială prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, în baza cererii semnate personal de

către Mereuță Titu și contrasemnată de către avocatul său (f.d. 142 vol. 3). Cererea respectivă

a fost formulată în cunoștință de cauză și conține mențiunea privind recunoașterea totală și

necondiționată a faptei incriminate în legătură cu care a fost diferit justiției și renunțarea la

dreptul de a solicita examinarea altor probe. Înscrisul autentic al inculpatului cuprinde

recunoașterea faptei descrise în rechizitoriu, precum și calificarea infracțiunii imputate,

acesta, prin încheiere protocolară, fiind admis de către instanța de judecată.

Astfel, instanța de apel a reținut că opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei

potrivit procedurii simplificate nu a fost viciată și a rejudecat cauza, la fel, în procedură

simplificată. S-a calificat ca o poziție de apărare schimbarea declarațiilor inculpatului în

instanța de apel, considerându-se nefondate declarațiile privind influențarea, necunoașterea

actelor procesuale semnate de el. Mereuță Titu la momentul urmării penale, examinării cauzei

penale în instanță era responsabil, cu studii superioare, deținea de mai mulți ani postul de

director de școală, avea o experiență bogată de viață fapt care prezumă cu certitudine că

ultimul a citit ce a semnat și era conștient de acest fapt.

Colegiul a constatat că vina inculpatului în săvârșirea faptei imputate se dovedește prin

probele administrate în faza de urmărire penală și cercetare în cadrul ședinței instanței de apel,

inclusiv declarațiile martorilor Ion Isac, Gheorghe Tărîță, Tatiana Ungureanu, Angela Blaj,

Ana Chian, Ana Pogor, Mihail Ciumac, precum și materialele cauzei:

- procesul-verbal nr. 3 din 01.04.2009 al ședinței extraordinare a Consiliului sat. Opaci,

r-nul Căușeni, conform Deciziei 3/7, s-a decis instituirea contului mijloacelor speciale

destinația de organizare și desfășurare a examenelor externe cu plată pentru clasele а X-XI

(f.d. 101, vol. I);

- actul privind rezultatele reviziei economico-financiare tematice, efectuate satului

Opaci din 28.02.2012 (f.d.1-11, vol. II);

- regulamentul privind organizarea și desfășurarea examenelor de absolvire ca externi

sesiunea 2010 aprobat prin ordinul Ministerului Educației RM nr.892 din 24.12.2009 (pct.17)

și (pct. 18) al Regulamentului privind organizarea și desfășurarea examenelor de absolvire la

externi sesiunea 2011, aprobat prin ordinul Ministerului Educației RM nr. 902 din 20.12.2010

(f.d.73, vol. III).

11

Astfel, Colegiul a constatat că prin acțiunile sale Mereuță Titu a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 328 alin.(1) Cod penal adică săvârșirea de către o persoană cu funcție de

răspundere a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, prin care s-au cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice

sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice (în redacția Legii

în vigoare la data săvârșirii faptelor-iunie 2010, iunie 2011).

Din declarațiile martorilor s-a constatat cu certitudine că toate acțiunile de repartizare a

banilor colectați de la externiști au fost repartizați profesorilor la indicația inculpatului, astfel

că, acesta a acționat în derogare de la normele legale.

Soluția instanței de fond de încetarea procesului penal și tragerea lui Mereuță Titu la

răspundere contravențională, pe motiv că la momentul începerii urmăririi penale, punerii sub

învinuire și judecării cauzei penale, faptele inculpatului nu erau prevăzute de legea penală

întrucât prin Legea RM nr.245 din 02 februarie 2012 (în vigoare la 03.02.2012) au fost

modificate dispozițiile art.123 și 328 alin.(i) Cod penal, astfel încât subiect al infracțiunii de

exces de putere putea fi doar persoana publică sau de demnitate publică, iar Mereuță Titu este

persoană cu funcție de răspundere, nu are în același rând și statutul de persoană publică

deoarece nu este funcționar public iar funcția de director de școală nu este recunoscută prin

lege o funcție publică, de către instanța de apel au fost apreciate ca fiind eronate. Or, potrivit

prevederilor art.123 alin. (2) Cod penal, prin persoană publică se înțelege funcționarul public,

angajatul autorităților publice autonome sau de reglementare, al întreprinderilor de stat

municipale, al altor persoane juridice de drept public, persoana autorizată sau învestită de stat

să presteze în numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească activități în interes public.

Instanța de fond la adoptarea soluției nu a luat în considerație faptul că funcția de

director de școală cade sub incidența noțiunii de persoană publică, deoarece Mereuță Titu a

comis infracțiunea incriminată activând în funcția de director al școlii medii din satul Opaci,

raionul Căușeni, angajat în funcție prin Ordinul Direcției de Învățământ Căușeni nr.31K din

05 iunie 1979. Direcția de Învățământ Căușeni este una din subdiviziunile subordonate

consiliului raional Căușeni și este o instituție publică, și anume prin ordinul acesteia Mereuță

Titu a fost numit în funcția de director al școlii. Atât Direcția de Învățământ cât și școala

medie din satul Opaci îndeplinesc activități de interes public și în virtutea funcției deținute

directorul școlii are împuterniciri și îndeplinește activități de interes public.

Referitor la aplicarea pedepsei inculpatului, Colegiul a constatat că acesta urmează a fi

liberat de răspundere penală deoarece de la săvârșirea infracțiunii, iunie 2010-iunie 2011,

până la ziua pronunțării deciziei au expirat mai mult de 5 ani, or potrivit art. 332 alin.(1) Cod

de procedură penală, în cazul în care pe parcursul judecării cauzei se constată prezența cazului

de prescripție reglementat în art. 60 Cod penal, instanța încetează procesul în cauza respectivă.

casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei decizii de achitare în privința lui Mereuță

Titu pe motiv că acesta nu întrunește calitatea de subiect al infracțiunii.

În motivare indică:

- infracțiunea prevăzută de art. 328 alin.(1) Cod penal nu poate fi incriminată lui Mereuță

Titu deoarece acesta nu îndeplinește condiția subiectului activ calificat ca persoană publică;

- organul de urmărire penală nu a prezentat probe pertinente și concludente care ar

justifica caracterul considerabil al daunei produse bugetului de stat, or, ulterior repartizării

12

mijloacelor bănești către persoanele din domeniul didactic, acestea au declarat venitul în

cauză, efectuând toate plățile obligatorii la bugetul de stat, fapt confirmat prin anexarea

probelor. În aceste împrejurări, dauna de 46 593 lei nu întrunește caracterul considerabil;

- instanța de apel a admis apelul procurorului însă fără a administra probe noi în vederea

constatării vinovăției inculpatului.

11.1. Procurorul a depus referință pe marginea recursului declarat, menționând că

lipsesc temeiuri de casare a hotărârii contestate, constatând astfel inadmisibilitatea acestuia

ca fiind vădit neîntemeiat.

dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, fiind în drept

să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

Potrivit textului recursului declarat se invocă ca temeiuri de casare a deciziei instanței

de apel art. 427 alin.(1) pct. 1), 6), 8), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

când nu au fost respectate dispozițiile privind competența după calitatea persoanei; instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat

o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus

sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai

blânde și când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Se reține, că eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de legislator în art.

6 pct. 111) Cod de procedură penală și anume stabilirea eronată a faptelor, în existența sau

inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte,

să fie influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică.

Referitor la temeiul de casare prevăzut de art. 427 alin.(1) pct.1) Cod de procedură

penală invocat de recurent, Colegiul menționează că prin competență după calitatea persoanei

se are în vedere că instanța a încălcat prevederile legale potrivit cărora instanțele judecătorești

au competența de a examina cauzele penale în raport cu calitatea făptuitorului implicat în

cauza respectivă, și anume competența Judecătoriei Militare, Curților de Apel și Curții

Supreme de Justiție. În speță se constată că în raport cu calitatea lui Mereuță Titu, cauza

penală corect a fost examinată de instanța de drept comun, și anume Judecătoria Căușeni,

13

astfel Colegiul deduce că temeiul la care se referă autorul recursului nu este aplicabil din

punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs

în sensul casării deciziei instanței de apel.

Cu referire la pct. 6) art. 427 alin.(1) Cod de procedură invocat de recurent, Colegiul

stipulează că, fiind invocate toate cele 5 temeiuri din punctul menționat, avocatul nu a

concretizat care din aceste temeiuri le pun la baza cererii de recurs înaintate și prin ce se

confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de către instanța de recurs a unuia din cele 5

temeiuri menționate este inadmisibilă, prin urmare prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, a fost invocat de recurent declarativ.

Astfel, verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului,

Colegiul constată că instanța de apel judecând cauza și verificând probele cu respectarea

prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art.

101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței,

veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția lui Mereuță Titu în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin.(1) Cod penal.

Temeiul invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, dat fiind faptul că,

instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1)

pct. 8), 419 Cod de procedură penală, în acest sens fiind emisă o decizie legală și întemeiată.

În ce privește argumentul avocatului precum că, fapta lui Mereuță Titu nu întrunește

elementele infracțiunii prevăzute la art. 328 alin.(1) Cod penal, care reprezintă eroare de drept

prevăzută la pct.8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs relatează

că, acest temei este prezent atunci când instanța ce a judecat cauza a comis în această parte o

eroare de drept, cum ar fi situația prin care în hotărârea judecătorească s-a făcut referire la

săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund

elementelor constitutive ale infracțiunii respective. Prin urmare, temeiul la care se face

trimitere în recurs, nu este aplicabil în speța examinată din punct de vedere al prezenței erorii

de drept, care ar determina necesitatea casării deciziei instanței de apel.

Așadar, temeiul invocat include cazurile când nu a fost stabilită fapta care corespunde

elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au

constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă

circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

La caz însă, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și mult

aspectual în textul deciziei instanței de apel, iar careva temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece ele au fost obținute cu respectarea

normelor de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că situația de fapt a fost just stabilită de către

instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat și

expus în pct. 10.1. al prezentei decizii, încadrarea juridică dată faptelor este corectă și

corespunde situației de fapt reținute, corect instanța ajungând la concluzia privind casarea

sentinței instanței de fond și emiterea unei decizii de încetare a procesului penal în privința

lui Mereuță Titu în baza art. 328 alin.(1) Cod penal în legătura cu expirarea termenului de

tragere la răspundere penală.

14

De asemenea, Colegiul penal reține că argumentul precum că, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii este neîntemeiat și constituie o interpretare subiectivă a recurentului,

or, instanța ierarhic inferioară corect a constatat că în acțiunile lui Mereuță Titu sunt prezente

toate elementele constitutive a infracțiunii prevăzute de art. 328 alin.(1) Cod penal, argumente

pe care instanța de recurs le acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine

în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În aceiași ordine de idei, Colegiul reiterează că cauza penală respectivă, atât în instanța

de fond cât și în instanța de apel, a fost examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală

și potrivit acestui articol judecata se face în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, doar dacă inculpatul recunoaște faptele așa cum sunt menționate în rechizitoriu.

Cercetând materialele cauzei, se constată că Mereuță Titu la 05.12.2012, în prezența

avocatului său, Alla Pelevaniuc, a declarat personal prin înscris autentic că recunoaște total

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și probele administrate la etapa urmăririi penale,

solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală.

Cererea respectivă a fost semnată atât de inculpat cât și de avocatul său. Ulterior, instanța de

judecată prin încheierea protocolară din 05.12.2012 a admis cererea menționată, fiind

pronunțată sentința la 21.12.2012, sentință care ulterior nu a fost atacată de inculpat sau

avocatul acestuia. Astfel, Colegiul susține poziția instanței de apel care a constatat că opțiunea

primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate nu a fost viciată și a

rejudecat cauza, la fel, în procedură simplificată, or din momentul pronunțării încheierii prin

care instanța admite cererea inculpatului privind judecarea cauzei în baza probelor

administrate în faza urmăririi penale, inculpatul și apărătorul lui nu mai pot renunța pe

parcursul procesului penal asupra opțiunii sale de a fi judecată cauza potrivit procedurii

simplificate. Dacă, eventual, inculpatul ori apărătorul lui, după adoptarea încheierii

menționate, în timpul audierii ori după aceasta, renunță la procedura simplificată, instanța,

prin încheiere protocolară va indica că renunțarea nu poate fi admisă.

În altă ordine de idei, Colegiul relatează că împotriva sentinței adoptate de prima

instanță în urma judecării în procedura simplificată părțile pot exercita calea de atac a

apelului, sub aspectul individualizării pedepsei, inculpatul neputând renunța la opțiunea de a

fi judecat potrivit procedurii simplificate.

De asemenea, Colegiul este de acord cu poziția instanței de apel, care ținând cont de

prevederile Legii nr. 158 din 04.07.2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public cât și de constatările expuse în decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție

din 11.03.2014, a statuat asupra faptului că Direcția de Învățământ Căușeni este una din

subdiviziunile subordonate Consiliului raional Căușeni și incontestabil este o instituție

publică, și anume prin ordinul acesteia Mereuță Titu a fost numit în funcția de director al

școlii. La fel, atât Direcția de Învățământ Căușeni cât și școala medie din satul Opaci

îndeplinesc activități de interes public. Astfel, este incontestabil faptul că în virtutea funcției

deținute, directorul școlii are împuterniciri și îndeplinește activități de interes public. În

15

situația creată, Colegiul consideră că, contrar celor menționate de către recurent, la etapa

examinării cererii de apel, a decăzut necesitatea ca instanța să se expună asupra răspunsurilor

autorităților publice prin care se evidențiază că Mereuță Titu nu este subiect al infracțiunii.

Este de menționat și faptul că recurentul, invocând pct. 8) alin.(1) art. 427 Cod de

procedură penală, indică și că instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă

faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, însă Colegiul constată că

temeiul respectiv nu este aplicabil în speța examinată din punct de vedere al prezenței erorii

de drept, or prin decizia instanței de apel s-a constatat vinovăția lui Mereuță Titu în baza art.

328 alin.(1) Cod penal, infracțiune de comiterea căreia inculpatul a și fost pus sub învinuire,

procesul penal fiind încetat în legătură cu expirarea termenului de tragere la răspundere

penală.

Referitor la eroarea invocată de avocat, prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală, Colegiul concluzionează, că acest temei pentru declararea recursului

ordinar de asemenea nu și-a găsit confirmare la examinare, nefiind stabilită presupusa eroare

de drept invocată de recurent.

Mai mult ca atât, temeiul dat se invocă numai în cazul când faptei săvârșite i s-a dat o

altă încadrare juridică greșită, iar în cazul dat recurentul își exprimă dezacordul cu

neîntrunirea elementelor infracțiunilor imputate inculpatului, solicitând achitarea cestuia,

motiv la care instanța de recurs s-a expus mai sus.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de

recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată

de către instanța de apel este legală și întemeiată și recursul ordinar declarat este inadmisibil,

ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Sergiu Cotruță în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie

2016, în cauza penală în privința lui Mereuță Titu, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 07 martie 2017.

Președinte: Liliana Catan

Judecători: Maria Ghervas

Ala Cobăneanu

16