1ra-374/17 — art. 190 alin. 2 CP

1ra-374/17 — art. 190 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-374/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Bogatu Dragoș în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016, în cauza penală

în privința lui

Sochirca Arcadii xxxxx, născut la xxxx,

originar din or. xxx, domiciliat în mun. xxxx, str.

xxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.08.2015 - 18.08.2016;

Instanța de apel: 12.09.2016 - 15.11.2016;

Instanța de recurs: 11.01.2017 - 08.02.2017,

C O N S T A T Ă :

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 4

(patru) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere sau

funcții legate de gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 3 (trei) ani.

Conform art. 90 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei închisorii

stabilite lui Sochirca Arcadii cu fixarea unui termen de probă de 3 (trei) ani.

S-a dispus încasarea de la inculpat în beneficiul părții vătămate Chetrușca

Maria a prejudiciului material în sumă de 4000 (patru mii) lei, prejudiciului moral în

sumă de 5000 (cinci mii) lei și cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 1000 (o

mie) lei.

S-a încasat de la inculpat în beneficiul părții vătămate Rebeja Ion prejudiciul

material în sumă de 6000 (șase mii) lei, prejudiciul moral în sumă de 5000 (cinci

mii) lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 1000 (o mie) lei, iar în

beneficiul părții vătămate Speianu Elena prejudiciul moral în sumă de 5000 (cinci

mii) lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 1000 (o mie) lei.

1

Cererea lui Vitalie Mura împotriva lui Arcadii Sochirca cu privire la încasarea

prejudiciului material în sumă de 3300 lei, prejudiciului moral în mărime de 5000

lei și cheltuielilor de judecată legate de asistența juridică acordată în mărime de

1000 lei s-a scos de pe rol și s-a explicat lui Vitalie Mura, că este în drept să

adreseze instanței o nouă cerere, conform dispozițiilor generale.

Arcadii în perioada anului 2012, data exactă nu a fost posibil de stabilit, având

scopul dobândirii ilicite a bunurilor altor persoane, prin înșelăciune și abuz de

încredere, sub pretextul confecționării ușilor și ferestrelor din termopan, a dobândit

de la Leahu Parascovia suma de 8500 lei, de la Nicu Maria suma de 6500 lei, de la

Cercel Nicolae suma de 1800 lei, de la Chetrușca Maria suma de 4000 lei, de la

Speianu Elena suma de 12000 lei, de la Mura Vitalie suma de 3300 lei, toți locuitori

ai satului xxxxx, raionul xxx, iar la 15 august 2012, având același scop infracțional

și sub același pretext a dobândit ilicit de la Rebeja Ion, locuitor al satului xxxx,

raionul xxxxx suma de 6000 lei, cauzând astfel părților vătămate un prejudiciu

material în proporții considerabile în sumă totală de 42100 lei.

inculpatului, solicitând casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri de

achitare, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea cerințelor a invocat:

- instanța în nici un fel nu și-a întemeiat hotărârea și sentința nu a fost

motivată, contrar imperativelor legale, prin ce a fost prejudiciat principiul

contradictorialității;

- nu se cunoaște care probe au fost puse la baza sentinței de condamnare,

deoarece aceste fapte nu sunt specificate;

- atât la etapa urmăririi penale, cât și la faza cercetării judecătorești partea

acuzării nu a administrat și nu a prezentat probe concludente, pertinente, sau în

coroborare, care ar fi demonstrat vinovăția lui Sochirca în săvârșirea infracțiunii

incriminate;

- poziția expusă de inculpat în cadrul cercetării judecătorești se confirmă pe

deplin și de alte declarații și probe examinate și anexate la materialele cauzei;

- Sochirca Arcadii de fiecare dată a acționat doar din numele firmei pe care o

conducea, iar nemijlocit de amplasarea geamurilor și ușilor se ocupau lucrătorii

firmei, iar banii proveniți din activitatea descrisă erau vărsați în bugetul firmei și nu

în buzunarul lui Sochirca sau altcuiva. Nesemnarea căruiva act juridic în nici un fel

nu indică asupra rea-voinței inculpatului, ori, el recunoaște aceste obligațiuni și la

unele din părțile vătămate lucrările deja începuseră. De altfel, Sochirca nu semna

careva contracte nici cu restul clienților, la care au fost instalate toate cele necesare

și care nu au pretenții (martori care de asemenea au fost audiați și cei la care fac

trimiteri părțile vătămate). Așa, devine evident, că nesemnarea unor documente

2

juridice nu a fost altceva decât o înțelegere verbală între ambele părți, care și ea este

o convenție încheiată în sensul legislației civile și în nici un caz nu poate fi

interpretată ca o rea-voință sau intenții criminale;

- Sochirca în nici un fel nu a dobândit ilicit bunurile altei persoane, mai mult,

nu poate fi vorba nici despre înșelăciune sau abuz de încredere din partea dânsului,

ori, la momentul înțelegerii între el ca reprezentant al întreprinderii și părțile

vătămate avea doar o singură intenție - instalarea propriu zisă a ușilor și geamurilor

în schimbul banilor și în nici un caz altceva;

- tranzacțiile vizate în rechizitoriu nu erau încheiate de Sochirca Arcadie

persoană fizică, ci de el în calitate de reprezentant al SRL „Design Glas”, adică

raporturile apărute între părțile vătămate și inculpat nu erau altceva decât convenții

încheiate între client și agent economic, adică este vorba despre două subiecte ale

unui raport juridic guvernat de legislația civilă, în așa situație apărarea drepturilor

subiective se face prin mijloacele justiției civile și nu altfel;

- la momentul luării banilor din fondurile firmei Sochirca nu cunoștea și nici

nu avea de unde să cunoască faptul cui aparțin acești bani la concret, adică este

combătută și ideea precum că el ar fi avut intenție de a-i înșela pe Speianu, Rebeja,

Leahu etc. etc. pentru ai deposeda de bani, ori, nu există nici o legătură cauzală sau

logică între angajamentele luate față de părțile vătămate și luarea banilor pentru

scăparea vieții copilului.

3.1. Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond, avocatul

Viorel Chetrușcă și partea vătămată Mura Vitalie au declarat apel comun, prin care

au solicitat, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului

Sochirca Arcadii să-i fie stabilită o pedeapsă cu executare, cu închisoare, cu

admiterea integrală a acțiunii civile și încasarea prejudiciului material în sumă de

3000 lei, prejudiciului moral în mărime de 5000 lei și plata pentru asistența juridică

de 1000 lei și 4000 lei achitați pentru asistența juridică din instanța de apel.

În motivare apelanții au menționat că:

- instanța de fond eronat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal față de

inculpatul Sochirca Arcadii, deoarece nu s-au stabilit careva circumstanțe atenuante

din care considerent nu există temei obiectiv întru aplicarea prevederilor

menționate.

- instanța de fond prin scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată,

înaintată de partea vătămată Vitalie Mura, a încălcat dreptul ultimului la un proces

echitabil. Vitalie Mura fiind recunoscut în calitate de parte vătămată a înaintat

acțiune civilă în procesul penal prin care a menționat că, după caz să fie examinată

în absența sa.

noiembrie 2016 a fost respins apelul avocatului Bogatu Dragoș, ca nefondat și a fost

3

admis apelul părții vătămate și a avocatului său, casată sentința în latura civilă și

pronunțată o hotărâre nouă potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

A fost admisă acțiunea civilă în procesul penal înaintată de partea vătămată și

dispusă încasarea din contul lui Sochirca Arcadii în beneficiul lui Mura Vitalie 3300

lei cu titlul de prejudiciu material, 3000 lei cu titlul de prejudiciul moral și 5000 lei

cu titlul de cheltuieli de judecată, iar în total 11300 lei (unsprezece mii trei sute lei).

În rest, dispozițiile instanței de fond au fost menținute fără modificări.

4.1. La adoptarea soluției instanța de apel a conchis că, la pronunțarea

sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

ajuns la concluzia că, inculpatul a săvârșit infracțiunea incriminată prevăzută de art.

190 alin. 2 lit. c) Cod penal și vina acestuia se confirmă prin declarațiile părților

vătămate Rebeja Ion, Speianu Elena, Leahu Parascovia, Nicu Maria, Cercel Nicolae,

Chetrușca Maria și a martorilor Speianu Valentin, Bacota Iurii, Guțu Alexandru.

Astfel, instanța de fond just a reținut că, în acțiunile inculpatului se conține

latura obiectivă a escrocheriei, exprimată prin înșelăciune și abuz de încredere,

deoarece prin probele administrate s-a constatat că, făptuitorul Sochirca Arcadii a

obținut cu rea-credință pentru sine banii de la părțile vătămate în posesie transmiși

voit de către acestea, prin dezinformarea ultimelor, contraprestație pentru serviciile

prestate de confecționare și instalare a ușilor și ferestrelor din termopan.

Argumentul părții apărării precum că, inculpatul Sochirca Arcadii a acționat

din numele întreprinderii pe care o conducea și că, nu și-a asumat obligațiile civile,

nu a fost reținut de către instanță, dat fiind faptul că, potrivit materialelor cauzei s-a

stabilit cu certitudine că, Sochirca Arcadii la momentul comiterii infracțiunii a

acționat din nume propriu, nu a semnat nici un act juridic în vederea executării

obligațiilor asumate. Acest fapt a fost confirmat atât prin declarațiile părților

vătămate și a martorilor audiați care au indicat expres că, nu au semnat nici un act

juridic, deoarece Sochirca Arcadii le-a comunicat că, totul va fi bine, se bazează pe

încredere. Mai mult ca atât, inculpatul Sochirca Arcadii a declarat că a avut nevoie

de bani și din cauza situației create a devenit dificil să-și onoreze obligațiile față de

părțile vătămate. A mai menționat că, pentru tratamentul fiului său a împrumutat

bani de la rude, însă nu erau suficienți pentru acoperirea cheltuielilor, fapt ce

confirmă indubitabil intenția inculpatului, care cu bună știință a înșelat părțile

vătămate urmărind scopul de cupiditate.

Colegiul penal a considerat că, la determinarea tipului și măsurii de pedeapsă

inculpatului, instanța de fond a dat deplină eficiență prevederile art. 75 - 77 Cod

penal adică, de caracterul și gradul prejudiciatul al faptei săvârșite, de

circumstanțele atenuante și anume că, inculpatul a fost anterior judecat, însă

antecedentele penale sunt stinse, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se

află, se caracterizează pozitiv, circumstanțele ce au determinat aplicarea în privința

inculpatului a unei pedepse non -privative de libertate, or cu fixarea unui termen de

4

probațiune.

În cele din urmă, instanța a ajuns la concluzia că scopul prestabilit al legii

penale privind corectarea și reeducarea inculpatului Sochirca Arcadii va fi pe deplin

atins, doar prin menținerea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani,

cu suspendarea executării pedepsei cu fixarea unui termen de probațiune de 3 ani, în

temeiul art. 90 Cod penal, or, aplicarea unei altei pedepse mai aspre, precum cea

solicitată de către partea vătămată nu este rațională și nici proporțională acțiunilor

comise de către acesta.

De asemenea, instanța de fond absolut corect și întemeiat a stabilit cuantumul

despăgubirilor cuvenite părților vătămate Chetrușca Maria, Rebeja Ion, Speianu

Elena, însă incorect a scos de pe rol cererea lui Vitalie Mura cu privire la încasarea

prejudiciului moral și material, deoarece în cadrul ședinței de judecată s-a stabilit că

ultimul era plecat peste hotarele țării.

Astfel, instanța de apel a considerat ca fiind întemeiată acțiunea civilă

înaintată de către partea vătămată Mura Vitalie fiind admisă, cu încasarea de la

Sochirca Arcadii în beneficiul părții vătămate a prejudiciului material în mărime de

3300 lei, bani care i-au fost transmiși inculpatului precum și a cheltuielilor de

asistență juridică în mărime de 5000 lei, reieșind din contractele încheiate cu

avocatul Chetrușcă Viorel (f.d. 157, vol. I, și f.d. 51, vol. II).

declarat recurs ordinar, în care a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8)

Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului indică că:

- instanța de apel, în pofida faptului că enumeră motivele apărării, nu se

expune asupra lor și nu este clară poziția sa vizavi de doleanțele și solicitările

apărării, mai mult ca atât, acest lucru nu 1-a făcut nici instanța de fond, sentința

constând doar din transcrierea directă a rechizitoriului și totodată, instanța de apel

era obligată de a motiva refuzul audierii martorului apărării Alexei Nicolae sau cel

puțin a se expune pe marginea acestui fapt, iar în acest caz a fost încălcat dreptul la

apărare, la un proces echitabil, dreptul de a prezenta probe precum și principiul

contradictorialității în proces sau egalitatea armelor părților antrenate în proces;

- atât la etapa urmăririi penale, cât și la faza cercetării judecătorești,

partea acuzării nu a administrat și nu a prezentat probe concludente, pertinente sau

în coroborare, care ar fi demonstrat vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

incriminate, iar organul de urmărire penală nu a luat toate măsurile prevăzute de

lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a circumstanțelor

cauzei pentru stabilirea adevărului, obligație ce este impusă de art. 254 din Codul de

procedură penală;

5

- la momentul luării banilor din fondurile firmei (fără rea intenție)

Sochirca nu cunoștea și nici nu avea de unde să cunoască faptul cui aparțin acești

bani la concret, adică este combătută și ideea precum că el ar fi avut intenție de a-i

înșela pe Speianu, Rebeja, Leahu etc. etc. pentru ai deposeda de bani, or, nu există

nici o legătură cauzală sau logică între angajamentele luate față de părțile vătămate

și luarea banilor pentru scăparea vieții copilului;

- referitor la acțiunea civilă a lui Mura Vitalie, recurentul menționează

că, acesta în instanța de judecată nu s-a prezentat, nu a fost audiat, nu și-a susținut

poziția și nu a răspuns la întrebările părților și contrar afirmațiilor instanței, Mura nu

a depus cerere de examinare a acțiunii în absența sa, iar unica încercare de a redresa

situația a fost solicitarea procurorului de a o recunoaște pe soția dlui Mura în calitate

de parte vătămată, cerere desigur respinsă de instanță și din aceste considerente,

afirmația instanței de apel este incorectă și neconformă normelor legale.

respingerea, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece temeiurile invocate nu și-au găsit

confirmare, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate, iar temeiul de

reapreciere a probelor nu se regăsește în prevederile art. 427 Cod de procedură

penală.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar va

ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească definitivă.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul invocă ca temei de recurs pct.

6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume: instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și este expusă neclar și nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

6

Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de

apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, ea cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la casarea

parțială a sentinței instanței de fond, corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Mai mult ca atât, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel la

examinarea cauzei a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101

Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a

verificat minuțios, dându-le o apreciere justă prin prisma pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, care coroborate în ansamblu au confirmat vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Totodată, conform art. 414 Cod de procedură penală la judecarea apelului

instanța a verificat probele și înscrisurile anexate la cauza penală și a celor

suplimentare invocate de către părți, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței

de judecată.

Astfel, instanța de recurs respinge afirmațiile recurentului, ca fiind

neîntemeiate, deoarece instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate

de apelanți, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată.

Referitor la presupusa eroare prevăzută la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, instanța menționează că acest temei de casare nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept

invocate de recurent.

Se reține că, eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de

legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală și anume stabilirea eronată a

faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care

le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu

reprezintă o apreciere greșită a probelor, dar trebuie să rezulte din situația dosarului,

privită ca o stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe

de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită,

neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții

decât cea pe care materialul probator o susține.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului,

în sensul că inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunii imputate, Colegiul o

consideră neîntemeiată.

La acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de „neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea

7

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă

sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Astfel, instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în

recurs, referirilor la nevinovăția inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul

instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic

răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul le însușește.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că situația de fapt a fost just stabilită de

către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator

administrat și expus în pct.4.1. al prezentei decizii, încadrarea juridică dată faptelor

este corectă și corespunde situației de fapt reținute, corect instanța ajungând la

concluzia privind casarea parțială a sentinței primei instanțe și totodată, instanța de

recurs menționează că, argumentele invocate în recurs de către avocat sunt identice

cu cele indicate în cererea de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat

minuțios, pe care Colegiul le însușește.

De asemenea, Colegiul penal reține că argumentul precum că, nu au fost

întrunite elementele infracțiunii este neîntemeiat și constituie o interpretare

subiectivă a recurentului, or, instanța ierarhic inferioară corect a conchis că în

acțiunile lui Sochirca Arcadii sunt prezente toate elementele constitutive a

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, argumente pe care

instanța de recurs le acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt ce

vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Referitor la acțiunea civilă depusă de partea vătămată Vitalie Mura, instanța

susține concluzia instanței de apel, ca fiind admisă întemeiat, luându-se în

considerație circumstanțele cauzei și prevederile art. 1422 alin. (1) Cod civil.

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărârea recurată

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și întemeiată,

iar temeiurile invocate nu persistă în cauză. Argumentele invocate de recurent nu au

suport probatoriu și contravin probelor administrate și prin urmare, prezența

circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra

inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal,

8

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bogatu Dragoș

în numele inculpatului împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 15 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui Sochirca Arcadii, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 07 martie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

9