1ra-380/2017 — art. 186 al. 2 lit. b,c,d CP

Dosarul nr. 1ra-380/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Ghenadie Nicolaev, Petru Moraru

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Velișco Marin, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 05 octombrie 2016, în cauza penală în privința lui

Velișco Marin Gheorghe, născut la 21 mai 1980,

originar și domiciliat în or. Ungheni, str. Gh.

Asachi, nr. 13.

Datele referitoare la termenul de examinare al

cauzei:

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Prin aceeași sentință au fost condamnați și Golovco Viorel și Izarean Alexandr, în

privința cărora cauza nu se examinează.

La fel, a fost încasat în mod solidar de la inculpați în beneficiul părții vătămate

Irodoi Ina prejudiciul material în sumă de 37900 (treizeci și șapte mii nouă sute) lei.

urma înțelegerii prealabile cu Izarean Alexandr și Velișco Marin urmărind scopul

sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, au pătruns în gospodăria cet. Irodoi Ina,

din r-nul Ungheni, str. T. Arghezi nr. 113, ce se află în stadiu de construcție, de unde au

sustras pe ascuns bunuri materiale în valoare de 37 900 lei, cauzându-i proprietarei un

prejudiciu material în proporții considerabile.

solicitat casarea acesteia și rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit

ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat.

În motivarea cerințelor sale apărătorul a indicat că probele administrate nu

demonstrau vinovăția inculpatului, iar acesta nu a recunoscut vina în fapta incriminată.

Totodată, caracteristica negativă a personalității inculpatului nu constituia un temei

suficient pentru a-i fi incriminată comiterea unei infracțiuni.

a fost pronunțată integral la 02 noiembrie 2016, apelul declarat a fost respins ca nefondat,

fiind menținută sentința.

prezenta cauză, ce au servit obiect de cercetare judecătorească atât în instanța de fond, cât

1

și cea de apel, permiteau de a concluziona asupra temeiniciei soluției privind vinovăția

inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate. Or, baza probantă administrată denota

caracterul infracțional al faptelor comise de către inculpați, iar nerecunoașterea de către ei

a vinovăției a fost interpretată că o poziție de apărare manifestată prin încercarea evitării

răspunderii și pedepsei penale pentru fapta comisă.

În acest context, instanța de apel a menționat că argumentele invocate de apelanți

referitor la lipsa bazei probante ce ar demonstra vinovăția inculpaților, erau lipsite de

temei real, venind în contradicție cu aspectele faptice a cauzei, deoarece anume probele

administrate probau vinovăția lor în fapta imputată, instanța de fond corect oferind o

apreciere critică depozițiilor lui Golovco Viorel ce afirma, că bunurile sustrase i-ar fi fost

aduse de către Izarean Alexandr în timp ce dormea, el necunoscând despre proveniența ei.

Constatând ca fiind dovedită fapta penală comisă de inculpați, instanța de apel a

respins argumentul părții apărării precum, că bunurile au fost aduse în gospodăria lui

Golovco V. de către Velișco M. și Izarean A. spre păstrare, or probele administrate,

precum și poziția de apărare aleasă de ei, prin care se învinovățeau reciproc, în speranța că

vor reuși inducerea în eroare a instanțelor, denota participația celor trei la comiterea

furtului, inclusiv prin amprenta digitală ridicată de la fața locului și depistarea bunurilor în

locuința lui Golovco V.

La fel, s-a indicat că lipseau temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea depozițiilor

făcute de către martorii Calughin C. și Scripcaru C., or respectivii fiind audiați atât la faza

urmăririi penale, cât și în cadrul examinării cauzei în instanța de fond cu respectarea

principiului contradictorialității procesului penal și a egalității armelor, au depus declarații

consecvente celor de la urmărirea penală, ceea ce înlătura solicitarea apărării referitor la

aprecierea lor critică, iar afirmația referitor la diferența de opinii în ce a fost adusă vesela,

nu putea fi reținută ca temei de achitare a incupatului Velișco M.

Totodată, instanța de apel a indicat că sustragerea se consideră săvârșită pe ascuns și

se califică drept furt, dacă a fost săvârșită în absența proprietarului, a posesorului sau a

oricăror altor persoane. Astfel, din materialele cauzei rezulta că sustragerea bunurilor din

gospodăria părții vătămate, a fost săvârșită pe perioada aflării sale la muncă în Italia,

obiectele sustrase fiind depistate în rezultatul perchezițiilor efectuate la domiciliile

inculpaților, aceștia neprezentând careva documente ce ar confirma dreptul lor de

proprietate asupra respectivelor bunuri.

Totodată, versiunea formulată de ei, referitor la apartenența acestor obiecte altor

persoane, a fost considerată declarativă, neavând careva suport probatoriu, fapt pentru care

instanța de fond întemeiat a respins-o, apreciind-o drept încercare de evitare a răspunderii

penale.

La fel, mărimea prejudiciului cauzat prin sustragere se determină conform prețurilor

libere de piață la momentul examinării. Astfel, potrivit prețurilor libere de piață a

bunurilor sustrase, prejudiciul cauzat părții vătămate constituia suma de 37 900 lei, prin

urmare semnul calificativ ”daune considerabile” a fost întrunit, deoarece valoarea pagubei

pricinuite se stabilește luîndu-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea

bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor

întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei,

ceea ce în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) Cod penal, se consideră daună

considerabilă.

2

Prin pătrundere în locuință se înțelege intrarea pe ascuns a făptuitorului, cărui îi

lipsește dreptul de apariție în genere în încăperea menită pentru locuirea permanentă sau

provizorie a oamenilor (apartament, casă individuală, vilă, odaie din hotel) sau părțile ei

componente, care sunt folosite pentru odihnă, păstrarea bunurilor sau pentru satisfacerea

altor necesități umane (balcon, cămară, verandă sticluită, șură, pod etc.), iar după cum s-a

constatat în ședința de judecată, inculpații au pătruns în casa de locuit a părții vătămate,

prin spargerea geamului de la ușă, fapt confirmat prin p/v de cercetare la fața locului din

15.04.2015 (f.d. 15-20, Vol. 1).

Apreciind pedeapsa stabilită inculpaților, instanța de apel a considerat că instanța de

fond a dat deplină eficiență prevederilor art. art. 61 și 75 Cod penal, ce se referă la scopul

pe care îl urmărește privind restabilirea echității sociale și corectarea celui vinovat, întru

prevenirea săvârșirii de către el a altor fapte penale.

Totodată, instanța de apel a ținut cont și de criteriile generale de individualizare a

pedepsei penale cum sunt, gravitatea și caracterul prejudiciabil a faptei penale, atitudinea

făptuitorilor față de cele săvârșite și urmările survenite în aspectul nerecunoașterii vinei și

lipsei unei căințe sincere. Nu în ultimul rând, instanța a notificat și datele referitor la

personalitatea inculpaților, Izarean A. și Velișco M. nefiind la prima abatere de lege,

anterior fiind condamnați, iar Golovco V. la locul de trai se caracterizează negativ, făcînd

abuz de băuturi spirtuoase, precum și prezența la întreținerea inculpatului Izarean A. a

unui copil minor.

Deci, în lipsa circumstanțelor atenuante, inclusiv a căinței sincere și nerecuperării

daunei materiale, pedeapsa numită inculpaților de către instanța de fond a fost considerată

legală, utilă și eficientă pentru executare, în vederea corectării lor.

fost depus la 13 decembrie 2016 (prin poștă) și care solicită casarea acesteia, cu remiterea

cauzei la rejudecare.

În motivarea cerințelor sale inculpatul critică modalitatea de apreciere a probelor de

către instanța de apel indicând că declarațiile martorilor Calughin C. și Scripcaru C. aveau

scopul de a-l scăpa de răspundere pe inculpatul Golovco V.

6.1. Pe cauză a depus referință procurorul care se pronunță pentru inadmisibilitatea

recursului declarat, din motiv că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de

art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, prin care autorul trebuie să invoce concret unul

din temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care este conținutul acestuia,

argumentarea din punct de vedere a problemei de drept și prin ce cauza dată are

importanță deosebită pentru jurisprudență.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că

recursul este declarat peste termen.

Colegiul penal subliniază, că potrivit prevederilor art. 421 Cod de procedură penală,

raportat la art. 401 Cod de procedură penală, persoanele menționate în dispoziția acestei

norme procesuale sînt în drept să declare recurs ordinar. Totodată, pentru ca acesta să fie

admis spre examinare de către instanța de recurs, el urmează a fi declarat în termen de 30

3

de zile de la data pronunțării deciziei, așa cum este indicat expres în prevederile art. 422

Cod de procedură penală.

Instanța de recurs menționează, că potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură

penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Din materialele cauzei rezultă că dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți a fost pronunțat la 05 octombrie 2016 în prezența inculpatului, fapt confirmat

prin procesul-verbal al ședinței de judecată, acesta fiind înștiințat despre data pronunțării

deciziei motivate – 02 noiembrie 2016 (V. 2, f.d. 169).

Tot din procesul-verbal al ședinței instanței de apel rezultă că, la data pronunțării

deciziei motivate – 02 noiembrie 2016, inculpatul a primit copia deciziei motivate (V. 2,

f.d. 184).

Potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea

termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă

termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Reieșind din sensul articolului dat, pentru inculpat, termenul de declarare a

recursului (de 30 de zile) începea să curgă de la 03 noiembrie 2016 și expira la 05

decembrie 2016. Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel la data de

13 decembrie 2016, adică după expirarea termenului legal de 30 zile prevăzut de art. 422

Cod de procedură penală (V. 2, f. d. 206).

Colegiul penal subliniază, că termenul de recurs este un termen procesual legal,

durata căruia este stabilită prin lege, iar în aceste condiții acesta este absolut și are caracter

imperativ, astfel că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.

Instanța de recurs nu constată careva motive întemeiate pentru trimiterea recursului

spre judecare (existența cazului fortuit sau a forței majore, fie existența unei alte cauze

care a pus titularul recursului în situația de a nu putea acționa în conformitate cu legea),

motiv pentru care conchide asupra inadmisibilității recursului declarat de inculpat, ca fiind

declarat peste termen.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Velișco Marin

Gheorghe, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 octombrie

2016, în propria cauză penală, deoarece este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 februarie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

4