1ra-24/2017 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-24/2017 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-24/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev,

Petru Moraru,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Calendari Dumitru și

partea vătămată Caraman Serafim, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 02 iunie 2016, în cauza penală în

privința lui

Paiu Maxim

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 03.11.2014 - 18.12.2015;

instanța de apel: 17.02.2016- 02.06.2016;

instanța de recurs: 02.08.2016 - 24.01.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de 250 unități convenționale, echivalent a 5 000 lei.

Acțiunea civilă înaintată de către Caraman S. a fost admisă în principiu,

urmând a fi examinată în procedură civilă.

jurul orelor 1200, Paiu M. având în posesie permisul de conducere cu categoriile

admise ”B”, ”C ”, conducând automobilul de marca/model ”Volkswagen

1

Caddy”, cu n/î LV AK 943, care era în stare tehnică bună, având în salonul

automobilului în calitate de pasager pe Dușa D., se deplasa pe traseul R-34, cu

destinația or. Cantemir - or. Leova, din or. Cahul în direcția spre mun. Chișinău.

În timpul deplasării pe drumul enunțat, pe teritoriul s. Antonești, r-nul

Cantemir, nu a manifestat prudență sporită la conducerea automobilului,

ignorând astfel prevederile pct. 10 alin. (1), lit. b); pct. 45 alin. (1), lit. a), b), c), d)

al Regulamentului Circulației Rutiere (RCR), aprobat prin HG nr. 357 din

13.05.2009, cu modificările ulterioare, fără a se asigura de siguranța manevrei

1

efectuate, în apropierea de porțiunea ce intersectează drumul național cu un

drum de țară, cu circulație nedirijată, s-a angajat în depășirea mijlocului de

transport de marca/model ”VAZ 210”, cu n/î CH AK 933, condus de Caraman S.,

care se afla deja pe banda de contrasens și a început să efectueze manevra de

cotire la stânga, unde a comis tamponarea în partea laterală stângă a

automobilului de marca/model ”VAZ 210”. În urma accidentului rutier lui

Caraman S. i-au fost cauzate vătămări corporale medii, care au condiționat

dereglarea sănătății de lungă durată, mai mult de 21 de zile.

inculpatului Paiu M., care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri

de achitare.

În motivarea apelului declarat, avocatul a menționat că, în momentul

impactului inculpatul a procedat corect, deoarece automobilul de marca/model

”VAZ 210”, se deplasa cu o viteză mică și linia întreruptă îi permitea depășirea.

Era imposibilă frânarea deoarece totul s-a petrecut rapid. Manevra de depășire a

fost pregătită din timp la vreo 10 - 20 metri. El se afla pe bancheta din față dar

momentul impactului nu l-a văzut deoarece a închis ochii, pentru că și-a dat

seama că se vor lovi, așa cum automobilul de marca/model ”VAZ 210”, a virat la

stânga fără semnalizare. De asemenea, a indicat că, Caraman S. a recunoscut că

se folosea de automobil fără controlul tehnic și asigurare. Cunoaște că nu avea

dreptul să se deplaseze pe traseu, dar se folosea rar de automobil.

Instanța nu a dat o apreciere corectă raportului de expertiză nr. 1209/14 din

28.05.2014 (f.d.112-113), din care reiese că lumina viraj-stânga nu a fost sub

tensiune electrică în timpul impactului, adică nu a fost conectat.

Mai mult ca atât, instanța a concluzionat, fără nici o probă că impactul a

avut loc la finalizarea manevrei de virare la stânga la ieșirea de pe acostament și

că vina inculpatului constă în încrederea în sine precum că va putea depăși

automobilul din față, care avea o viteza de deplasare mică, fără a lua în

considerație că acest automobil, avea cuplat semnalizatorul de virare la stânga,

considerând că până la drumul adiacent de virare la stânga semnalizat prin

semnul de circulație respectiv, era o distanță semnificativă și fără a cunoaște

intenția conducătorului auto din față. Această concluzie a instanței nu este

bazată pe probe, dar pe presupuneri, contravine declarațiilor inculpatului,

martorului Dușa D. și părții vătămate, care a confirmat faptul că automobilul de

marca/model ”VAZ 210”, nu era în stare tehnică bună, fără controlul tehnic. La

fel, instanța nu a dat nici o apreciere faptului că partea vătămată se deplasa cu un

așa automobil, încălcând prevederile pct. 121 lit. b) al RCR.

fost admis apelul declarat, casată total sentința și pronunțată o hotărâre de

achitare a inculpatului, din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii imputate.

2

probele administrate de instanța de fond și apreciindu-le din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării lor, respectându-se prevederile art. 101 Cod

de procedură penală, a constatat că, starea de fapt și acțiunile inculpatului Paiu

M. nu se încadrează în prevederile art. 264 alin. (1) Cod penal.

Întru adoptarea soluției, instanța de apel reținând prevederile art. 1 alin.

(2), (3), 8 alin. (3), 24 alin. (2), 26 alin. (3) Cod de procedură penală, a conchis că,

la pronunțarea sentinței instanța de fond greșit a determinat circumstanțele de

fapt și de drept și incorect a concluzionat că acțiunile inculpatului întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii imputate.

Instanța de apel a considerat că, concluziile instanței de fond asupra

vinovăției inculpatului sunt sprijinite pe interpretarea sub aspect acuzator a

semnificației unor circumstanțe și declarații, fără a avea acoperire în probele

cercetate și fără a oferi o explicație logic întemeiată pe acestea.

Instanța de apel a constatat că, nici organul de urmărire penală și nici

prima instanță nu au demonstrat faptul că prin acțiunile sau inacțiunile sale,

inculpatul a încălcat prevederile pct. 10 alin. (1), lit. b) al RCR, potrivit cărora

"persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute

cerințele prezentului regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce

în siguranță vehiculul pe drum".

Totodată, potrivit prevederilor pct. 45 alin. (1), lit. a), b), c), d) a

regulamentului menționat, stipulează că, "conducătorul trebuie să conducă vehiculul

în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând seama de următorii factori: starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului, situația rutieră",

iar faptul că Paiu M. ar fi condus mijlocul de transport cu încălcarea limitei de

viteză, nu a fost demonstrat. Inculpatul, în instanța de fond a declarat că, se

deplasa cu viteza de 80 km/h până la 90 km/h, iar automobil de marca/model

”VAZ 210”, se deplasa spre or. Leova, pe partea dreaptă cu o viteză mică,

aproximativ 30 - 40 km/h, iar Caraman S. sau martorii nu au declarat că

inculpatul s-ar fi deplasat cu o viteză mai mare decât cea admisibilă pentru acea

porțiune de drum. Alte probe pertinente în acest sens de către partea acuzării nu

au fost prezentate. Acest, fapt în viziunea instanței de apel a demonstrat faptul

că, Paiu M. nu ar fi încălcat nici prevederile pct. 47 alin. (1), lit. b) al RCR, potrivit

cărora "limitele maxime de viteză a vehiculelor pe drumurile publice sunt: în afara

localităților 90 km/h ".

Instanța de apel, la fel a conchis că, nu și-a găsit confirmarea nici faptul că,

inculpatul este vinovat de comiterea accidentului rutier, precum că acesta nu a

ținut permanent seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția; dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; situația rutieră.

3

Astfel, instanța de apel a reținut că, inculpatul deține permis de conducere

cu categoriile admise ”B”, ”C ” (f.d. 52, 55), deci la momentul producerii

1

accidentului, la 26.03.2014, acesta avea deja experiență în conducere, nu mai

făcea parte din categoria conducătorilor începători, așa cum potrivit pct. 15 din

anexa 6 a RCR, conducător începător este acela care are o vechime în conducere

mai mică de un an. Faptul că, Paiu M. la 26.03.2014, nu mai făcea parte din

categoria conducătorilor începători, demonstrează că aceasta îi permitea să

prevadă situațiile periculoase ce ar putea apărea în timpul conducerii de către

acesta a mijlocului de transport în situația rutieră creată. De asemenea, a fost

stabilit faptul că ultimul nu consumase băuturi alcoolice, fapt confirmat prin

testarea cu aparatul ”DRAGER”, la 26.03.2014, ora 1239 (f.d.17).

Cât privește starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii, se

notează faptul că automobilul de marca/model ”Volkswagen Caddy”, cu n/î LV

AK 943, era în stare tehnică bună, acest fapt a fost constatat și de prima instanță,

dar pe de altă parte menționează că de către Paiu M. nu au fost respectate

prevederile pct. 45 alin. (1), lit. c) din RCR, poziție ce se manifestă ca fiind

contradictorie.

Referitor la situația rutieră, din declarațiile lui Paiu M., Caraman S., cât și a

martorilor rezultă că, din sensul opus al direcției de deplasare a automobilelor

conduse de către Paiu M. și Caraman S., careva mijloace de transport nu erau,

ceea ce demonstrează că situația rutieră îi permitea acestuia să efectueze

depășirea mijlocului de transport de marca/model ”VAZ 210”, care se deplasa cu

o viteză mai mică decât cea cu care se deplasa automobilul de marca/model

”Volkswagen Caddy”, distanța dintre ei era de aproximativ 60 m, în întâmpinare

careva mijloace de transport nu se deplasau, era timp de zi, în jurul orei 1000, nu

era ceață, mișcarea unităților de transport nu era intensă, acestea fiind probate

prin procesul-verbal din 26.03.2014, de cercetare a locului accidentului rutier

(f.d.7-16, 84-90). Alți factori externi cu acțiune asupra stării psihofiziologice ce

influențează atenția și reacția, în ședința de judecată în instanța de fond și nici în

instanța de apel, nu au fost stabiliți.

Prin cele menționate, instanța de apel a conchis că, Paiu M. înainte de

accident se afla într-o stare psihofiziologică obișnuită, iar cele notate accentuează

faptul că nici prevederile pct. 45 alin. (1), lit. a), b), c), d) al RCR, nu au fost

încălcate de către acesta.

Mai mult ca atât, de către prima instanță nu au fost indicate acțiunile prin

care inculpatul ar fi încălcat prevederile pct. 45 a regulamentului menționat.

În viziunea instanței de apel, prima instanță greșit a ajuns la concluzia

precum că Paiu M. a încălcat prevederile pct. 51 lit. b), c) a RCR, or

automobilului de marca/model ”VAZ 210”, a virat la stânga fără a cupla

semnalizatorul, iar martorul Mocanu S. a declarat că între automobile era

distanța de aproximativ 60 m.

4

Prin urmare, instanța de fond incorect a concluzionat că, la automobilul de

marca/model ”VAZ 210”, condus de Caraman S., semnalizatorul de virare ar fi

fost cuplat, or, potrivit raportului de expertiză nr. 1209/14 (111) din 28.05.2014,

becul ce semnalizează intenția de virare la stânga nu era sub tensiune electrică,

deci nu a fost cuplat, iar inculpatul și martorul Dușa D. au menționat că

Caraman S. a virat la stânga fără a semnaliza intenția sa.

Astfel, instanța de apel a conchis că, inculpatul a efectuat manevra de

depășire pe partea stângă, cu respectarea prevederilor pct. 52 alin. (1) al RCR.

În circumstanțele descrise supra, instanța de apel a conchis că, prima

instanță la emiterea sentinței de condamnare a lui Paiu M. a interpretat eronat

probele existente pe prezenta cauză penală și a constatat încălcarea prevederilor

Regulamentului de circulație rutieră, fără a face trimitere la acțiunile prin care

acesta ar fi încălcat prevederile menționate, astfel, nefiind demonstrată vinovăția

lui Paiu M. în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal.

Din considerente expuse în art. 387 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură

penală, instanța de apel nu s-a expus asupra soluționării acțiunii civile înaintate

în cauză.

procurorul și partea vătămată Caraman S., care solicită:

- acuzatorul de stat, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, casarea acesteia, cu menținerea în vigoare a

sentinței.

În motivarea recursului ordinar, acuzatorul de stat menționează că, instanța

de apel nu a acordat îndeajuns atenție depozițiilor martorului Dușa D.,

care a relatat la urmărirea penală că „la data de 26.03.2014, se afla în calitate de

pasager în a/m prietenului său, Paiu M., de marca/model ”Volkswagen Caddy”, n/î LV

AK 943, la volanul căruia se afla Maxim P., se deplasau din or. Cahul spre direcția mun.

Chișinău. Trecând de or. Cantemir, ajungând în preajma unei brigăzi de tractoare, în

fața noastră la o depărtare aproximativă de 10 metri, înaintea noastră, se deplasa un a/m

de marca/model ”VAZ 210”, culoare albă. Șoferul Paiu M. a aprins semnalizatoarele

pentru al anunța pe șoferul din față că vrea să-l depășească, încercând să se deplaseze pe

direcția opusă. Ne deplasam cu o viteză de aproximativ 80 - 90 km/h. Neajungând la

distanța de aproximativ 0,5 metri până la automobilul de marca/model ”VAZ 210”,

șoferul automobilului acestuia fără să aprindă semnalizatorul a început să vireze pe

partea stângă, fără să se asigure că noi deja facem depășirea, probabil încercând să treacă

pe drumul de țară, care duce spre s. Antonești” (f.d. 32).

În cadrul ședinței de judecată la instanța de fond Dușa D. a declarat că „(<)

automobilul lor se afla la 2 metri de automobilul de marca/model ”VAZ 210”, când acesta

a virat la stâng (<)”. Manevra de depășire a fost pregătită din timp la vreo 10 - 20

metri”.

Aceste declarații sunt contradictorii cu declarațiile inculpatului Paiu M.,

care a declarat, în primul rând, la urmărirea penală că recunoaște vinovăția în

5

comiterea accidentului rutier și în al doilea rând că a ieșit la depășire la distanță

de vreo 60 m. La această distanță el deja se afla pe partea stângă a traseului și a

ieșit la depășirea automobilului de marca/model ”VAZ 210”.

Martorul Dușa D. ar fi fost influențat într-o oarecare măsură din partea

prietenului său Paiu M., deoarece inițial declarațiile lor se difereau, iar în

instanța de judecată declarațiile erau asemănătoare.

Declarațiile lui Paiu M. sunt contradictorii cu cele ale părții vătămate, care a

relatat că a cuplat semnalizatorul ”virare la stânga” și a început să micșoreze

viteza (f.d.48-49, 193-194).

La fel, conform raportului de expertiză nr.1209/14 (III) din 28.05.2014, se

menționează că, în timpul impactului, filamentul becului ”12V/21W” din

cavitatea 4 (dispersor ,,S1 E2 835” - ”lumină STOP”) al lanternei

semnalizatorului din spate ridicat la fața locului accidentului rutier de la

automobilul de marca/model ”VAZ 210”, recunoscut corp delict și prezentat spre

examinare, se afla sub tensiune electrică (f.d. 95-100).

Astfel, instanța de apel s-a bazat doar pe declarațiile inculpatului și

martorului Dușa D., care sunt contradictorii cu cele ale părții vătămate și cu

rezultatele expertizelor menționate.

Instanța de apel nu a apreciat elemente de fapt constatate prin intermediul

mijlocului de probă: procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier cu

anexă - schema și tabelele fotografice (f.d. 7-16), din care rezultă că nu numai

locul accidentului rutier prin indicarea traseului R-34 în apropierea s. Antonești,

r-nul Cantemir, ci locul concret de tamponare indicat cu cerc (f.d. 9), pe partea

dreaptă de traseu, luând în vederea direcția de deplasare a mijloacelor de

transport până la tamponare, locul care nu se află pe carosabil.

Conform raportului de expertiză nr. 1018 din 17.06.2014, în concluziile la

pct. 3, s-a constatat că conducătorul automobilului de marca/model ”Volkswagen

Caddy”, cu n/î LV AK 943, din punct de vedere tehnic, trebuia să acționeze în

conformitate cu p. 45. (2) din RCR, conform căruia, cazul în care, în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului. Pct. 4 - în momentul tamponării, partea laterală din stânga a

automobilului de marca/model ”VAZ 210” cu n/î СH АС 933, a intrat cu partea

dreaptă din față a automobilului de marca/model ”Volkswagen Caddy”cu n/î LV

AK 943. Axele longitudinale ale acestor mijloace de transport se aflau sub un

unghi aproximativ de 450. Poziția relativă a acestor mijloace de transport, la

momentul de tamponare este prezentată în diagrama și fotografiile cu nr. 5, 6

anexate la expertiza dată (f.d. 89 - 90).

Instanța de fond corect a concluzionat faptul că, la automobilul de

marca/model ”VAZ 210”, condus de Caraman S., era cuplat semnalizatorul

”virare la stânga” din spate în momentul efectuării manevrei date. Este de

menționat că prin procesul-verbal din 26.03.2014, de cercetare a locului

6

accidentului rutier este indicat că, de la fața locului a fost ridicat semnalizatorul

de la automobilul de marca/model ”VAZ 210” (f.d.7-16), care a fost supus

expertizei și concluziile raportului de expertiză nr. 1209/14 (111) din 28.05.2014,

corect au fost interpretate, care a indicat că la efectuarea manevrei de virare la

stânga, semnalizatorul a fost cuplat.

În momentul ciocnirii, conducătorul automobilului de marca/model ”VAZ

210”, Caraman S. practic finisa manevra de virare la stânga, la ieșire de pe

acostament, iar vina lui Paiu M. constă în încrederea precum că dânsul va putea

depăși automobilul din față, care avea o viteză de deplasare mai mică, fără a lua

în considerație viteza de deplasare a automobilului propriu, că automobilul de

marca/model ”VAZ 210”, avea cuplat semnalizatorul ”virare la stânga” și ”stop”,

considerând că până la drumul adiacent de virare la stânga era o distanță

semnificativă și fără a cunoaște intenția conducătorului auto din față.

- partea vătămată Caraman S., invocând temei de drept prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, casarea acesteia, cu menținerea în

vigoare a sentinței.

În motivarea recursului declarat, partea vătămată a menționat că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii și acesta este expus neclar, instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Consideră ca fiind eronată și contrară materialelor cauzei concluzia instanței

de apel privind schimbarea direcției de mișcare spre stânga cu trecere pe banda

de circulație cu sens opus de către dânsul, care ar fi fost pe neașteptate pentru

inculpat, or, conform schemei accidentului rutier, locul ciocnirii automobilelor a

avut loc după ce a traversat ambele benzi de circulație cu lățimea de 6 m, adică

manevra era deja consumată.

motivele invocate, Colegiul penal ajunge la concluzia că acestea urmează a fi

admise cu casarea totală a hotărârii atacate și menținerea sentinței, pe motiv că

apelul a fost greșit admis, din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să

caseze total hotărârea atacată și să mențină hotărârea primei instanțe, când

apelul a fost greșit admis.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.

427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul,

7

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât

și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea superficială

sau motivarea în termeni vagi-evazivi, reprezintă motiv de casare.

Colegiul penal lărgit mai menționează că recurenții, drept temei pentru

declararea recursurilor, au indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și anume că, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal lărgit

reține că temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și-

a găsit confirmarea în cauza dată, invocând în acest context următoarele.

Colegiul penal lărgit constată că prima instanță a apreciat obiectiv cumulul

de probe administrat la urmărirea penală și examinate în instanță (f.d. 204, vol.

I), prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenții, concludenții, veridicității și coroborării lor și just a adoptat soluția de

condamnare a lui Paiu M., în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, echitabil

stabilindu-i acestuia pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 250 unități

convenționale, echivalentul a 5 000 lei.

Astfel, ținând seama de cele menționate mai sus, Colegiul consideră greșită

concluzia instanței de apel, precum că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii și că ”(...) prima instanță la emiterea sentinței de condamnare a

interpretat eronat probele existente pe prezenta cauză penală și a constatat încălcarea

prevederilor pct. 10 alin. (1), lit. b); pct. 45 alin. (1), lit. a), b), c), d); pct. 51 lit. b), c),

precum și pct. 52 alin. (1) ale Regulamentului circulației rutiere, fără a face trimitere la

acțiunile prin care acesta ar fi încălcat prevederile menționate, astfel nefiind demonstrată

vinovăția lui Paiu M. în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod

penal.”, întrucât din cumulul de probe anexate la dosar, cert s-a stabilit că Paiu

M., conducând automobilul de marca/model ”Volkswagen Caddy”, cu n/î LV

AK 943, fără a se asigura de siguranța manevrei efectuate, în apropierea de

porțiunea de carosabil ce intersectează drumul național cu un drum de țară, cu

circulație nedirijată, s-a angajat în depășirea mijlocului de transport de

marca/model ”VAZ 2101” cu n/î CH AK 933, condus de cet. Caraman S., care se

afla deja pe banda de contrasens și a început să efectueze manevra de cotire la

stânga, unde a comis tamponarea în partea laterală stângă a mijlocului de

transport de marca/model ”VAZ 2101”, în rezultat la ce conducătorul acestuia s-a

ales cu vătămări corporale medii și dovedesc incontestabil faptul că anume Paiu

M. se face vinovat de accidentul rutier, fapt dedus din declarațiile lui Caraman

8

S., care a relatat că ”(<) la întoarcere, lângă oprirea din s. Antonești r-nul Cantemir, a

văzut automobilul lui Paiu M. la distanța de vre-o 60 m, a cuplat semnalizatorul și a

încercat să vireze la stânga. În momentul coliziunii automobilul său era pe jumătate

trecut de carosabil (...), a cuplat indicatorul și a mai mers până la virare încă vre-o 70 m.

El se deplasa cu viteza de 50-60 km/h, când a cuplat indicatorul el a contenit din viteză.

Nu a văzut ca la automobilul din spate să fi fost cuplat indicatorul de depășire.”(f.d. 193,

194, vol. I), declarații ce coroborează cu ale lui Mocanu S., care a indicat că,

”(...) el stătea împreună cu cumnatul său la stația din s. Antonești și așteptau un

transport să meargă în or. Leova. Pe traseu venea un automobil de culoare albă de model

”VAZ”, a văzut că a cuplat semnalizatorul la stânga, el discuta cu cumnatul său și

atunci a auzit o lovitură. (<) între automobile erau o distanță de vre-o 60 metri. Ei au

văzut automobilul care venea din spate, tot de culoare albă era” (f.d. 200, 201, vol. I).

Concluzia instanței de apel, care la baza soluției de achitare a reținut

declarațiile inculpatului și ale martorului Dușa D., potrivit cărora vinovat de

producerea accidentului rutier se face șoferul automobilului de marca/model

”VAZ 2101”, care a virat la stânga fără a cupla indicatorul în momentul efectuării

manevrei de depășire de către șoferul automobilul de marca/model ”Volkswagen

Caddy”, iar în momentul accidentului la automobilului de marca/model ”VAZ

2101” în genere lipsea semnalizatorul din partea stângă-spate, nu poate fi

reținută, deoarece prima instanță, verificând și cercetând probele administrate în

cauză, just a dat apreciere critică declarațiilor lui Dușa D., fiind relatate cu scopul

de a induce instanța în eroare.

Prima instanța corect a reținut ca probă procesul-verbal de cercetare a

locului accidentului rutier din 26.03.2014, cu schița accidentului rutier din aceiași

dată și planșa fotografică anexată (f.d. 7-16, vol. I), cât și raportul de expertiză nr.

1209/14 (III) din 28.05.2014, care infirmă declarațiile inculpatului și martorului

Dușa D. enunțate mai sus, deoarece potrivit concluziei se menționează că, în

timpul impactului, filamentul becului ,,12V/21W” din cavitatea 4 (dispersor ,,S1

E 835” - „lumină STOP”) al lanternei a semnalizatorului din spate ridicat de la

2

fața locului accidentului rutier de la automobilului de marca/model ”VAZ 2101”

сu n/î CH AK 933, recunoscut corp delict și prezentat spre examinare, se afla sub

tensiunea electrică (f.d. 95 -100, vol. I).

Prin urmare, instanța de fond corect a concluzionat faptul că, la

automobilul de marca/model ”VAZ 2101”, condus de Caraman S., era cuplat

semnalizatorul ”virare la stânga” din spate în momentul efectuării manevrei

date.

Astfel, cele menționate, raportate la circumstanțele cauzei, atestă că în

momentul ciocnirii, conducătorul automobilului de marca/model ”VAZ 2101”

Caraman S. practic finisa manevra de virare la stânga, la ieșire de pe acostament,

iar vina lui Paiu M. constă în încrederea precum că dânsul va putea depăși

automobilul din față, care avea o viteză de deplasare mai mică, fără a lua în

considerație viteza de deplasare a automobilului propriu, că automobilul de

9

marca/model ”VAZ 2101”, avea cuplat semnalizatorul ”virare la stânga” și

”STOP”, considerând că până la drumul adiacent de virare la stânga semnalizat

prin semnalul de circulație respectiv, era o distanță semnificativă și fără a

cunoaște intenția conducătorului auto din față.

Ținând seama de cele menționate mai sus, Colegiul penal consideră greșită

concluzia instanței de apel, precum că sentința de condamnare a lui Paiu M. este

bazată pe probe pripite, unilaterale, pe date abstracte și neautentice, care nu pot

fi puse la baza sentinței de condamnare, deoarece cumulul de probe anexate la

dosar, care au constituit obiectul cercetării judecătorești, dovedesc incontestabil

vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate și nu contravin prevederilor

art. 93, 94 Cod de procedură penală. Mai mult că, acestea nu au fost contestate de

către partea apărării în condițiile legii, la etapele respective ale procesului penal.

Astfel, în opinia Colegiului penal, prima instanță just a constatat

împrejurările cauzei care relevă concludent și cert că accidentul rutier constituie

o consecință cauzală a încălcării de către inculpat a prevederilor pct. 10 alin. (1),

lit. b); pct. 45 alin. (1), lit. a), b), c), d); pct. 51 lit. b), c), precum și pct. 52 alin. (1)

din Regulamentul circulației rutiere, care au provocat vătămarea medie a

integrității corporale sau a sănătății.

Instanța de recurs apreciază că starea de fapt și de drept stabilită în

sentință concordă cu circumstanțele constatate și probele administrate, iar

acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în baza art. 264 alin. (1) Cod penal.

Prin urmare, Colegiul conchide că eroarea comisă de instanța de apel

urmează a fi corectată având în vedere că apelul apărării greșit a fost admis, prin

casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței primei instanțe în

privința lui Paiu M., care la stabilirea pedepsei a ținut cont de prevederile art. 61,

75 Cod penal de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de restabilirea echilibrului social

între fapta comisă și consecințele survenite, precum și de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, astfel că pedeapsa aplicată sub

formă de amendă, fiind una echitabilă.

Reținând cele invocate, Colegiul conchide că eroarea comisă de instanța de

apel urmează a fi corectată, având în vedere că apelul neîntemeiat a fost admis,

prin casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței primei instanțe în

privința lui Paiu M.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Cahul, Calendari Dumitru și partea vătămată Caraman

Serafim, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din

10

02 iunie 2016, cu menținerea sentinței Judecătoriei Cantemir din 18 decembrie

2015, în cauza penală în privința lui Paiu Maxim.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 februarie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

11