1ra-1433/2015 — art.217 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.217 alin. 2 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 6 CPP
1ra-1433/2015 — art.217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul 1ra-1433/2015
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
09 decembrie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Petru Ursache,
Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat
de avocatul Ceclu Vasile în numele inculpatului Paiu Dumitru, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 14 iulie
2015, în cauza penală în privința lui
Paiu Dumitru Dumitru,
născut la 04 august 1992, originar și domiciliat pînă la
reținere în s. Borogani, str. Mirnaia, nr. 4, r-nul Leova,
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
1.de la 15 octombrie 2014 - pînă la 23 februarie 2015;
(instanța de fond);
de la 18 iunie 2015 - pînă la 14 iulie 2015; (instanța de
apel);
de la 02 octombrie 2015 - pînă la 09 decembrie 2015;
(instanța de recurs ordinar).
Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură
penală legal executată.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Comrat din 23 februarie 2015, pronunțată
în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Paiu Dumitru a
fost condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la 6 luni închisoare.
În conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită
s-a adăugat total pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Leova din
16 octombrie 2013, definitiv fiindu-i numită pedeapsa închisorii pe un
termen de 4 ani 6 luni, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Paiu
Dumitru la 26 mai 2014, aproximativ la orele 1800 a procurat pentru consum
personal de la o persoană neidentificată substanță narcotică ”heroina”.
Ulterior, Paiu Dumitru a introdus intravenos o parte din substanța
narcotică procurată, iar partea rămasă a păstrat-o într-o seringă pînă cînd a
fost reținut și condus la Inspectoratul de Poliție Comrat, unde în rezultatul
1
percheziției corporale s-a depistat substanță narcotică ”heroina” cu masa de
0,14 gr., ceia ce constituie cantități mari.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Ceclu Vasile în numele
inculpatului, care a solicitat casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei
hotărîri prin care lui Paiu D. să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de amendă.
În argumentarea soluției solicitate apelantul a invocat că, la stabilirea
pedepsei instanța de fond a ignorat un șir de circumstanțe cum ar fi:
pedeapsa sub formă de amendă se încadrează în limitele art. 217 alin. (2) Cod
penal; inculpatul a recunoscut vina; cauza a fost examinată în baza probelor
administrate la faza de urmărire penală; Paiu D. a comis o infracțiune ușoară.
La fel s-a menționat că, instanța nu a stabilit careva temeiuri care ar
demonstra că inculpatul nu poate fi corectat prin aplicarea unei pedepse sub
formă de amendă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 14 iulie
2015, apelul declarat a fost respins ca nefondat.
În argumentarea soluției adoptate s-a menționat că, luînd în
considerație că inculpatul nu este pentru prima dată atras la răspundere
penală, iar antecedentele penale nu sunt stinse, instanța de fond corect a
ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea acestuia este posibilă doar în
condiții privative de libertate.
Instanța de apel a relevat că, argumentele apărării referitor la faptul că
pedeapsa numită inculpatului este prea severă sunt neîntemeiate și a
concluzionat că prima instanță corect a ajuns la concluzia, că aplicarea unei
alte categorii de pedeapsă în privința inculpatului nu va corespunde
gradului prejudiciabil al infracțiunii comise, circumstanțelor cauzei și
personalității acestuia.
Nefiind deacord cu decizia instanței de apel, cu recurs ordinar a
contestat-o avocatul Ceclu Vasile în numele inculpatului, care, invocînd
prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea
acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de
judecată, argumentînd că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
argumentelor invocate suplimentar de partea apărării referitor la faptul că
instanța de fond ilegal a aplicat prevederile art. 85 Cod penal în privința lui
Paiu D. și i-a adăugat la pedeapsa aplicată, total pedeapsa stabilită
prin sentința Judecătoriei Leova din 16.10.2013, deoarece prin decizia Curții
2
Supreme de Justiție din 04.11.2014 a fost admis recursul procurorului, casată
parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 03.04.2014 cu
dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.
Prin urmare, reieșind din cele menționate consideră că sentința
Judecătoriei Leova din 16.10.2013, nu a intrat în vigoare, iar instanța de fond
nu a fost în drept de a aplica prevederile art. 85 Cod penal în privința lui
Paiu Dumitru.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de
procedură penală, acuzatorul de stat a depus referință privind opinia sa
asupra recursului ordinar declarat, menționînd că pedeapsa stabilită este în
dependență de circumstanțele atenuante și agravante prevăzute la art. 76-77
Cod penal, precum și efectele acestora prescrise în art. 78, 85 Cod penal,
astfel că în speță lipsesc temeiuri de casare a hotărîrii contestate, iar recursul
urmează a fi declarat inadmisibil.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat,
în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune
inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
În conformitate cu art. 432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Din conținutul recursului rezultă că recurentul invocă temei de recurs
pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează, că
hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile
de drept comise de instanțele de fond și de apel, cînd instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate în apel.
Verificînd legalitatea hotărîrilor atacate sub acest aspect, Colegiul
penal reține că acest temei nu și-a găsit confirmare în speța dată.
Totodată, Colegiul reține că recurentul este de acord cu starea de fapt
stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a
acțiunilor lui Paiu D., însă critică hotărîrile contestate în partea pedepsei,
3
nefiind de acord cu stabilirea pedepsei cu închisoarea și aplicarea
prevederilor art. 85 Cod penal.
În acest sens, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect
legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost
constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Astfel, instanța de recurs consideră, că în mod just instanța de apel a
menținut sentința primei instanțe, concluzionînd că la soluționarea
chestiunii cu privire la pedeapsa inculpatului, instanța de fond echitabil a
stabilit categoria și termenul de pedeapsă, relevînd în cuprinsul sentinței
circumstanțele cauzei, și anume gradul prejudiciabil al faptelor comise,
persoana celui vinovat, care anterior a mai fost condamnat, iar antecedentele
penale nu sunt stinse, circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea,
examinarea cauzei în ordinea procedurii prevăzute de art. 3641 alin.(8) Cod
de procedură penală, corect menționînd că scopul pedepsei poate fi atins
doar prin stabilirea unei pedepse privative de libertate.
Colegiul, consideră că temeiul pentru recurs semnalat de recurent
nu este prezent în speța dată, iar instanța de apel și-a motivat just soluția
adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la
soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei stabilite,
conform sancțiunii legii în baza căruia Paiu D. a fost condamnat, precum
și s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de
apărare.
Instanța de recurs ține să menționeze că, la stabilirea pedepsei
inculpatului, instanțele ierarhic inferioare just au concluzionat că Paiu D.
anterior a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187
alin. (2) Cod penal și fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii cu suspendarea
executării acesteia, a comis o nouă infracțiune în termenul de probă, fapt ce
denotă că pedeapsa non privativă de libertate aplicată anterior inculpatului
nu a avut efect de corectare a acestuia.
Totodată, Colegiul penal, respinge ca neîntemeiat argumentul invocat
referitor la faptul că instanța de fond ilegal a aplicat prevederile art. 85 Cod
penal și la pedeapsa stabilită, i-a adăugat total pedeapsa numită prin
sentința Judecătoriei Leova din 16.10.2013, deoarece această sentință nu a
intrat în vigoare.
4
La acest capitol instanța de recurs analizînd materialele cauzei constată
următoarele:
Din textul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 03
aprilie 2014 (f.d.104) rezultă că procurorul în cadrul Procuraturii de nivelul
Curții de Apel Cahul Sîrbu Valeriu, la 24.12.2013 a declarat apel suplimentar
prin care a solicitat casarea sentinței judecătoriei Leova din 16.10.2013 și
condamnarea lui Paiu Dumitru și Jalbă Ilie în baza art. 188 alin. (2) lit.
b),c),d)f) Cod penal. Ulterior, la 13.03.2014 acuzatorul de stat a depus o
cerere prin care și-a retras apelul suplimentar, cerere care în temeiul art. 407
Cod de procedură penală a fost admisă.
Totodată, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de
Justiție din 04.11.2014 (f.d.178-181) a fost casată parțial decizia Curții de
Apel Cahul din 03 aprilie 2014 și dispusă rejudecarea cauzei, doar în privința
lui Jalbă Ilie. În rest hotărîrea contestată a fost menținută.
Așadar, ținînd cont de cele menționate mai sus, Colegiul penal relevă
că sentința Judecătoriei Leova din 16.10.2013, prin care Paiu Dumitru a fost
condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b),c),d),f) Cod penal, la 4 ani
închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de 4 ani, a
rămas definitivă, iar instanța de fond corect conducîndu-se de prevederile
art. 85 Cod penal, a adăugat la pedeapsa numită total pedeapsa stabilită
prin sentința anterioară.
Generalizînd cele menționate mai sus instanța de recurs consideră
justă și întemeiată concluzia instanțelor de fond și apel referitor la
netemeinicia solicitării apărării privind stabilirea unei pedepse non
privative de libertate – amenda, or aceasta nu va duce la corectarea și
reeducarea inculpatului și la prevenirea de săvîrșirea unor noi infracțiuni,
deoarece anterior fiindu-i numită pedeapsă cu suspendarea executării
acesteia, el nu a făcut uz de șansa care i s-a acordat și intenționat a săvîrșit o
altă infracțiune doar la aproximativ 6 luni de la condamnarea anterioară
(sentința Judecătoriei Leova din 16.10.2013).
Analizînd materialele cauzei în raport cu motivele invocate în
prezentul recurs, Colegiul penal nu constată vre-o eroare de drept ce ar
afecta legalitatea hotărîrii judecătorești contestate, impunîndu-se în
consecință inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
5
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ceclu Vasile
în numele inculpatului Paiu Dumitru, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Cahul din 14 iulie 2015, în cauza penală în privința lui Paiu
Dumitru Dumitru, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, publicată la 29 decembrie 2015.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
6