1ra-160/2012 — art.201-1 alin1. CP

1ra-160/2012 — art.201-1 alin1. CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-160/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă

Judecători –Liliana Catan și Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Cernolev Ion în numele inculpatului Crudu Traian împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2014, în cauza penală

în privința lui:

Crudu Traian Dumitru, născut la 23.09.1978,

originar din s. Hrușova, r-nul Criuleni, domiciliat în mun.

Chișinău, com. Stăuceni, str. D. Cantemir 9.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 11.02.2014-03.09.2014;

instanța de apel: 16.09.2014-12.11.2014;

instanța de recurs:14.01.2015-11.02.2015;

C O N S T A T Ă :

2014, Crudu Traian Dumitru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.2011 alin.(l) Cod penal la pedeapsa cu închisoare pe un termen de 2 (doi) ani.

Conform art.84 Cod penal, prin cumul parțial de pedepse aplicate prin sentința

Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 29 noiembrie 2013, definitiv i s-a stabilit

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

Măsura de reprimare aplicată inculpatului s-a modificat în arest, fiind luat sub

strajă din sala de judecată.

11.01.2014, aproximativ la orele 11.30, inculpatul Crudu Traian Dumitru, aflîndu-

se la domiciliu pe str. Cantemir 9, com. Stăuceni, mun. Chișinău, unde locuiește

cu părinții, în urma unui conflict cu tatăl său, Crudu Dumitru Tudor, realizînd

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor și dorind în mod

conștient survenirea acestora, a aplicat față de tatăl său violență fizică, manifestată

prin lovirea cu un băț peste mînă, izbirea de perete, prin ce a cauzat acestuia

1

suferințe fizice soldate cu vătămări neînsemnate a integrității corporale și suferință

psihică.

inculpatului Crudu Traian Dumitru a declarat apel, prin care a solicitat casarea

sentinței cu pronunțarea unei noi decizii de achitare pe motiv că fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii, cu revocarea măsurii preventive sub formă

de arest și liberarea de sub strajă a inculpatului, imediat din sala de judecată.

În motivarea apelului a indicat că:

- instanța de judecată în mod incorect a determinat care este structura laturii

obiective, în special care sunt urmările prejudiciabile la survenirea cărora

infracțiunea prevăzută la art.2011 alin.(l) Cod penal se consideră consumată;

- instanța de fond a interpretat extensiv defavorabil în privința inculpatului

latura obiectivă a componenței de infracțiune prevăzute de articolul incriminat,

prin ce s-au încălcat dispozițiile art.3 alin.(2) Cod penal;

- instanța de judecată, deși a făcut referire la faptul că, partea vătămată Crudu

Dumitru și martorul Crudu Iulia, conform art.90 alin.(11) Cod de procedură

penală, au refuzat să facă declarații în instanța de judecată, contrar prevederilor

art.371 alin.(3) Cod de procedură penală, a pus la baza sentinței de condamnare

depozițiile acestora date la urmărirea penală.;

- instanța de fond eronat a reținut că, în ședința de judecată s-a stabilit cu

certitudine că, inculpatul Crudu Traian Dumitru în urma conflictului cu tatăl său,

Crudu Dumitru, i-a cauzat și suferințe psihice, argumente ce sunt cu caracter

declarativ, nefiind indicat prin intermediului cărui mijloc de probă s-a stabilit

cauzarea suferințelor psihice. Mai mult ca atît, în acest sens nu a fost efectuat nici

un raport de expertiză ori constare tehnico-științifică. Astfel, n-au fost prezentate

probe ce ar demonstra survenirea urmărilor prejudiciabile sub formă de suferințe

psihice suportate de către partea vătămată;

- sunt incorecte concluziile instanței precum că în acțiunile inculpatului există

elementele componenței de infracțiunii prevăzute la art.2011 alin.(l) Cod penal,

sub aspectul survenirii urmărilor prejudiciabile, în măsură în care conform

raportului de expertiză medico-legală nr.176 din 13.01.2014 (f.d.20-21) se

concluzionează că, la examinarea medico-legală a lui Crudu Dumitru s-a constat

echimoză pe pavilionul urechii stîngi, excoriație pe mîna dreaptă, care putea fi

produsă prin acțiune traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, vătămări calificate ca fiind neînsemnate, astfel că,

concluzia instanței despre vinovăția inculpatului se bazează pe presupuneri.

octombrie 2014 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat și menținută sentința

fără modificări.

2

5.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, la

pronunțarea sentinței instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Crudu Traian Dumitru a săvîrșit

infracțiunea prevăzută la art.2011 alin.(l) Cod penal - „violența în familie, adică

acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă de un

membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință

fizică, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății,

suferință psihică ori prejudiciu material sau moral".

Împrejurările de fapt au fost constatate prin totalitatea de probe acumulate la

cauza penală, fiind corect apreciate, respectîndu-se prevederile art.101 Cod de

procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,

acestea fiind: declarațiile inculpatului Crudu Traian Dumitru(f.d.126);

declarațiile părții vătămate Crudu Dumitru, (f.d.15, 117, 173); declarațiile

martorului Crudu Iulia,(f d.18, 118);declarațiile martorului Stan Gheorghe, (f. d.

123); raportul de expertiză medico-legală nr.176 din 13.01.2014, potrivit căruia,

în rezultatul examenului medico-legal la Crudu Dumitru s-a constat echimoză pe

pavilionul urechii stingi, excoriație pe mîna dreaptă, care putea fi produsă prin

acțiune traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, se califică ca, vătămare neînsemnată (f.d.20-21).

În contextul cererii de apel declarate, instanța de apel a reiterat că, latura

obiectivă a infracțiunii de violență în familie imputată inculpatului are următoarea

structură:

- fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau inacțiunea manifestată fizic

sau verbal;

- urmările prejudiciabile sub forma suferinței fizice, vătămării ușoare a

integrității corporale sau a sănătății, suferinței psihice ori a prejudiciului

material sau moral și

- legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Mai mult, infracțiunea de violență în familie, fiind una materială, se consumă

din momentul producerii suferinței psihice, a prejudiciului material sau moral sau

cauzării suferinței fizice, soldată corespunzător textului normei.

Instanța de apel nu a reținut nici argumentele apelantului referitoare la

interpretarea de către instanța de fond extensiv defavorabilă în privința

inculpatului a laturii obiective a componenței de infracțiune prevăzută de art.201/1

Cod penal, în condițiile în care obiecțiile apelantului se referă la partea sentinței

extrase din context in care instanța se expune asupra noțiunii de suferințe fizice și

urmările prejudiciabile ale infracțiunii în formă de suferințe fizice soldate de

vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății, în timp ce instanța de fond

3

a constatat în repetate rînduri că, vătămările cauzate de inculpat tatălui său au un

caracter neînsemnat.

Astfel, instanța de apel a constatat că, latura obiectivă a infracțiunii imputate

inculpatului se manifestă prin cauzarea suferințelor psihice tatălui său Crudu

Dumitru, survenite ca urmare a acțiunilor violente ale inculpatului Crudu Traian,

manifestată prin lovirea tatălui său cu un obiect contondent peste mână, lovirea

acestuia de perete, numirea cu cuvinte necenzurate a ambilor părinți, lovirea în

piept a mamei sale, situație ce persistă în familia inculpatului o perioadă

îndelungată de timp, comportamentul violent al inculpatului față de membrii

familiei sale fiind unul constant, circumstanțe confirmate atît prin declarațiile

făcute la urmărirea penală de către Crudu Dumitru și Crudu Iulia, cât și de către

martorul Gheorghe Stan.

Instanța de apel a respins și argumentul apelantului referitor la faptul că,

instanța nu a probat cauzarea suferințelor psihice, invocînd în acest sens că, în

cadrul procesului nu a fost dispusă efectuarea unei expertize corespunzătoare or,

fiind stabilit cu certitudine faptul că, acțiunile violente perpetue din partea

inculpatului Crudu Traian asupra membrilor familiei sale, cauzarea leziunilor

corporale acestora, chiar și neînsemnate, sunt generatoare de suferințe psihice

pentru ei.

Concomitent, instanța de apel a respins și argumentele apelantului referitoare

la faptul că, Crudu Dumitru și Crudu Iulia, beneficiind de dreptul expus la art.90

Cod de procedură penală, au refuzat să facă declarații în instanța de fond, deoarece

declarațiile acestora făcute imediat după consumarea infracțiunii imputate

inculpatului nu trezesc dubii referitoare la veridicitatea acestora și au fost invocate

de prima instanță întru constatarea circumstanțelor comiterii infracțiunii, astfel

încît, refuzul acestora de a face declarații în instanța de judecată, nu exclude

declarațiile făcute la etapa de urmărire penală.

Mai mult decît atît, instanța a relevat că, inculpatul a recunoscut parțial că1-a

agresat pe Crudu Dumitru, circumstanță ce confirmă odată în plus temeinicia

învinuirii aduse.

Referitor la pedeapsa aplicată, instanța de apel a conchis că, instanța de fond a

aplicat corect dispozițiile art. 75 Cod penal și a ținut cont de gravitatea infracțiunii

comise care, deși este una ușoară, atentează la principiile fundamentale ale

societății, agresiunea față de membrii familiei atentînd inadmisibil asupra

institutului familiei, comiterea anterioară de către inculpat a unei infracțiuni

similare care confirmă odată în plus gradul sporit de pericol al inculpatului pentru

societate și membrii familiei sale. De asemenea, s-a ținut cont și de faptul că

inculpatul fiind caracterizat negativ de către inspectorul de sector, care a confirmat

că, acțiunile violente ale inculpatului împotriva membrilor familiei sale au un

4

caracter stabil și perpetuu, astfel încît instanța a conchis că, doar privarea acestuia

de libertate poate duce la atingerea scopului pedepsei penale.

În consecință, instanța de apel a concluzionat despre aplicarea corectă de către

instanța de fond a dispozițiilor art.art.91, 84 și 85 Cod penal, pedeapsa finală

aplicată în formă de închisoare pe un termen de 3 ani, fiind una echitabilă în raport

cu faptele comise.

declarat recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10) Cod

de procedură penală, solicitînd casarea acesteia cu remiterea cauzei la o nouă

judecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului a indicat că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în cererea de

apel înaintată de către partea apărării și anume a lăsat fără apreciere faptul că,

conform dispozițiilor art.371 alin.(3) Cod de procedură penală care prevede că,

dacă martorul care este eliberat, prin lege, de a face declarații în baza prevederilor

art.90 alin.(11) Cod de procedură penală nu a acceptat să facă declarații în ședința

de judecată, declarațiile lui făcute în cursul urmăririi penale nu pot fi citite în

ședința de judecata, precum nu pot fi reproduse nici înregistrările audio sau video

ale declarațiilor lui. Contrar argumentelor din cererea de apel referitor la

inadmisibilitatea citirii și utilizării depozițiilor de la urmărire a părții vătămată

Crudu Dumitru și martorului Crudu Iulia conform dispozițiilor art.371 alin. (3),

314 Cod de procedură penală, Colegiul penal le acceptă și le pune la baza deciziei;

- instanța de judecată a efectuat o interpretare extensivă defavorabilă

inculpatului a laturii obiective a componenței de infracțiune prevăzute de art.

art.2011 alin.( 1) Cod penal, fapt prin ce a încălcat dispozițiile art.3 alin.(2) Cod

penal, care prevede că interpretarea extensivă defavorabilă și aplicarea prin

analogie a legii penale sunt interzise. În acțiunile inculpatului nu există elementele

laturii obiective a componenței de infracțiuni prevăzute de art.2011 Cod penal sub

aspectul că nu au survenit urmările prejudiciabile sub forma vătămării ușoare a

integrității corporale a părții vătămate Crudu Dumitru;

- instanța de judecată nu și-a motivat decizia, de ce anume a aplicat

privațiunea de libertate ca pedeapsă , dacă sancțiunea art. 2011 Cod penal prevede

și alte categorii de pedepse.

se pentru respingerea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece instanța de apel

s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

5

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

În recursul ordinar declarat decizia recurată este criticată prin prisma

temeiului de casare prevăzut la pct. 6), 8) și 10) alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, de fapt referindu-se în exclusivitate la dezacordul cu aprecierea

probelor.

Colegiul analizînd cazul de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală constată, că o hotărîre judecătorească este supusă casării, în

temeiul acestui punct, cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

În speță, instanța de apel respectînd prevederile art. 414 alin. (5) Cod de

procedură penală s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat.

Lecturînd textul deciziei se observă că instanța a oferit răspunsuri detaliate la toate

motivele apelului declarat și decizia adoptată cuprinde toate motivele pe care se

întemeiază soluția, decizia corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, ea fiind legală și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată prezența

temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Instanța de fond și de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar,

verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenții, atît pe cele obținute în

procesul urmăririi penale cît și în cadrul ședințelor de judecată, atît ale apărării

cît și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Crudu Traian în

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal să fie una justă

și întemeiată.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și

minuțios în textul hotărîrii instanței de fond și a deciziei instanței de apel menționat

în pct. 5 al prezentei decizii, care în coroborare demonstrează complet vina

inculpatului în cele încriminate, de aceia Colegiul consideră justă concluzia

instanței de apel referitor la corectitudinea stabilirii stării de fapt și calificării

acțiunilor inculpatului de către instanța de fond.

Motivele recurentului referitor la inadmisibilitatea citirii și utilizării

depozițiilor de la urmărirea penală a părții vătămată Crudu Dumitru și martorului

Crudu Iulia conform dispozițiilor art.371 alin. (3), 314 Cod de procedură penală,

Colegiul le v-a respinge din considerente că, instanța de apel corect s-a expus

6

asupra acestor declarații care au fost făcute imediat după consumarea infracțiunii

imputate inculpatului și care nu trezesc dubii referitoare la veridicitatea acestora și

au fost invocate de prima instanță întru constatarea circumstanțelor comiterii

infracțiunii, astfel încît refuzul acestora de a face declarații în instanța de judecată,

nu exclude declarațiile făcute la etapa de urmărire penală. Mai mult ca atît, cauza

penală a fost intentată la plîngerea părții vătămate Crudu Dumitru (f.d.6), iar

inițial, inculpatul în cadrul instanței de fond a recunoscut vina, solicitînd

examinarea cauzei în baza art.3641 Cod de procedură penală (f.d.103).

Totodată e de menționat și faptul că, vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate se confirmă prin comportamentul violent constant al acestuia

față de membrii familiei sale, inculpatul fiind atras anterior la răspundere penală

pentru acțiuni similare (sentința din 29.11.2013 f.d.29 -34), cît și contravențională

(f.d.38-40).

Prin urmare nu și-a găsit confirmare nici temeiul de casare prevăzut la pct. 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de

instanțele de fond ori de apel, atunci cînd nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri, cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este

subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura

cauzală dintre acestea).

La acest capitol Colegiul reține că, hotărîrile adoptate la caz sunt motivate

sub aspectul situației de „întrunire a elementelor infracțiunii”, motivare pe larg

expusă în pct. 5 a prezentei decizii, pe care Colegiul o însușește și nu se impune

necesitatea reluării acesteia, întru respingerea argumentului avocatului recurent

referitor la faptul că în acțiunile condamnatului Crudu Traian lipsesc elementele

laturii obiective a componenței de infracțiuni prevăzute de art.2011 Cod penal.

Un alt temei de casare invocat de recurent, care de asemenea nu s-a regăsit

la examinarea recursului este pct. 10) alin. (1) a art. 427 Cod de procedură penală,

potrivit căreia - hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Avocatul la acest capitol invocă dezacordul cu aplicarea pedepsei privative

de libertate inculpatului, pe cînd sancțiunea art. 2011 Cod penal prevede și muncă

neremunerată în folosul comunității. La acest capitol Colegiul remarcă ignorarea

de către recurent a faptului condamnării anterioare a inculpatului prin sentința

7

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 29.11.2013 în baza art. 2011 alin. (2) lit. a)

Cod penal la 3 (trei) ani închisoare, cu suspendarea condiționată în baza art. 90

Cod penal a pedepsei, pe un termen de probă de 5 (cinci ) ani, astfel fiind comisă

infracțiunea în termenul de probă.

Prin urmare inculpatul în termenul de pedeapsă neexecutat, mai comite o

infracțiune cu intenție de același gen, fapt ce a dus la aplicarea unei pedepse mai

aspre din cele alternative, într-u corijarea și reeducarea inculpatului.

Deasemenea, Colegiul menționează că, instanțele conform dispozitivelor

hotărîrilor, incorect au aplicat pedeapsa inculpatului conform art.84 Cod penal,

ameliorînd situația acestuia, or corectă ar fi aplicarea pedepsei conform art.85 Cod

penal, care expres prevede, că dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte de

executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvîrșit o nouă infracțiune,

instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin

noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilte de sentința anterioară, însă

potrivit art.424 alin. (2) Cod de procedură penală - instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427, fiind în drept să judece și

în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților, prin urmare,

deoarece decizia nu este atacată cu recurs ordinar de către procuror, instanța de

recurs nu este în drept să agraveze situația inculpatului, urmînd a o menține în

forma existentă.

Astfel, după cum s-a menționat mai sus, criticile formulate de recurent, au

fost obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct.

5, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, ori materialul probator

al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept

care au adus la pronunțarea deciziei recurate.

Potrivit Jurisprudenței CEDO (Garcia Ruis v. Spania, Helle v. Finlanda),

argumentele invocate în apel au constituit deja obiectul de examinare în instanța de

fond, care s-a pronunțat asupra acestora, adoptînd o hotărîre legală, întemeiată și

motivată, de aceea, instanța de apel întemeiat și-a însușit argumentele instanței de

fond, argumente fundamentate în fapt și în drept, amplu prezentate în hotărîrea

atacată, nefiind necesară reluarea acestora, constatîndu-se că la administrarea

probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale

participanților la proces și probele puse la baza hotărîrilor nu conțin erori

procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor.

În situația în care instanța de fond și-a motivat decizia luată arătînd în mod

concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de

8

apel poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă

instanță. (Garcia Ruis contra Spaniei, Hei le contra Finlandei).

Reieșind din cele expuse, Colegiul conchide că temeiurile indicate de recurent

nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei

de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrii adoptate pe caz și

potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cernolev Ion în

numele inculpatului Crudu Traian împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 15 octombrie 2014, în cauza penală în privința lui Crudu Traian

Dumitru, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 04 martie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

9