1ra-255/2017 — art. 152 alin. 1 CP

1ra-255/2017 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-255/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Vladimir Timofti, Constantin Alerguș,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul

Găvoază Mihail, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Soroca din 05 noiembrie

2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 octombrie 2016, în cauza

penală în privința lui

Găvoază Mihail Constantin, născut la 23

octombrie 1961, originar și domiciliat în s.

Bulboci, r-nul Soroca.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an.

În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

stabilite inculpatului, pe un termen de probă de 3 ani.

în jurul orei 07:00, aflându-se în preajma stației de pompare a apei din s. Bulboci, r-nul

Soroca, a inițiat un conflict cu vecinul său Gîrlovan Anatolie, în timpul căruia, dându-și

seama de acțiunile sale, având scopul de a-i cauza ultimului leziuni corporale, intenționat i-

a aplicat acestuia lovituri repetate cu pumnii în regiunea feței și cu picioarele în regiunea

cutiei toracice, astfel cauzându-i leziuni corporale.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 232A din 04.11.2014, la Gîrlovan

Anatolie s-au depistat fractura coastei a 8-a pe dreapta, pe linia axilară medie, fără deplasare,

precum și echimoză la nivelul urechii stângi, care se datorează acțiunilor cu corpuri dure

contondente, prin mecanism de lovire și se califică drept vătămare corporală medie, care a

produs o dereglare a sănătății de lungă durată, peste 21 zile, și poate data cu 20.09.2014.

1

emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă achitarea sa, din motivul lipsei

elementelor componenței de infracțiune în acțiunile sale.

În motivarea cererii, apelantul a invocat că la demonstrarea vinovăției sale și la baza

condamnării au fost puse probe, și anume declarațiile părții vătămate, ale martorului

Gîrlovan R., care este soția părții vătămate, ale martorului Ganea V., fiul părții vătămate,

ale martorului Gîrlovan F. – nepotul părții vătămate și ale martorului Crețu T., care este

cumnata părții vătămate. Apelantul a indicat că nici unul din martorii respectivi nu a relatat

în mod pertinent că ar fi văzut cum inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, cauzându-i

vătămări corporale.

Apelantul a criticat veridicitatea declarațiilor părții vătămate sub mai multe aspecte,

indicând că declarațiile acesteia privind data conflictului erau lipsite de credibilitate,

deoarece având în sat un post de poliție, primărie și punct medical, partea vătămată s-ar fi

adresat măcar la o instituție din cele menționate, pentru acordarea ajutorului necesar.

Apelantul a criticat și afirmația părții vătămate privind faptul că aceasta nu plecase la fiul

său pentru a instala un pod, deoarece această afirmație a fost combătută de primar, căruia

partea vătămată i-a relatat că a fost la fiul său, dar nu a lucrat la instalarea podului. Totodată,

apelantul a considerat că partea vătămată, în prezența leziunilor ce i-au fost cauzate, nu

putea pleca la fiul său. Apelantul a supus criticii și relatarea părții vătămate, privind faptul

că a fost lovit cu piciorul în piept, concomitent fiind ținut de haine, deoarece cauzarea unei

lovituri din poziția respectivă era imposibilă.

Suplimentar, apelantul a invocat că declarațiile anumitor martori erau lipsite de

credibilitate. În particular, s-a invocat că cele relatate de soția părții vătămate se

contraziceau cu cele expuse de ultima. Totodată, apelantul a invocat că martorii Ganea V.,

Gîrlovan F. și Crețu T. au relatat că nu au văzut conflictul dintre el și partea vătămată.

Apelantul a mai invocat că la locul faptei erau prezenți doi martori oculari – Plitoc E.

și Ceban S., care au indicat că nu au văzut ca inculpatul să o fi lovit pe partea vătămată.

În ultim rând, apelantul a indicat că partea vătămată negase în ședința de judecată că

anterior conflictului ar fi avut careva leziuni corporale, dar din fișa de boală a acesteia s-a

stabilit că ea anterior a căzut din căruță, de mai multe ori, cauzându-și aproximativ 4 fracturi

a coastelor. În sensul dat, apelantul a invocat că cauzarea imputată lui a leziunilor corporale

la partea vătămată ar fi avut loc în alte zile decât în cea a conflictului, până la adresarea

părții vătămate la autoritățile publice.

pronunțată integral la 09 noiembrie 2016, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu

menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat că probele puse la

baza sentinței de condamnare corespund cerințelor legale stipulate de art. 101 Cod de

procedură penală, fiind pertinente, concludente și utile, coroborând între ele și demonstrând

în deplină măsură vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, prin prisma

2

cărora instanța de fond a apreciat obiectiv aspectele de fapt și de drept ale cauzei, astfel fiind

în totalitate combătute argumentele formulate în cererea de apel, privind nevinovăția

inculpatului.

Instanța de apel a ținut să accentueze că atât partea vătămată, cât și martorii au dat

declarații sub jurământ, fiind avertizați asupra răspunderii penale pentru darea de declarații

intenționat false, lipsind careva temeiuri de a pune la îndoială credibilitatea declarațiilor

respective.

Suplimentar, instanța de apel a subliniat că declarațiile martorilor coroborează cu cele

relatate de Guzun E., care a menționat că fiind medic radiolog la Spitalul Raional Soroca,

la 24.09.2014 a efectuat radiografia coastelor pe dreapta la Gîrlovan Anatolie. Potrivit

rezultatelor a fost constatată fractura coastei a 8-a pe dreapta, pe linia axilară medie, fără

deplasare. Fractura depistată la Gîrlovan Anatolie din 24.09.2014 este o fractură recentă,

produsă cu câteva zile înainte de data examinării (f.d. 180-182, vol. I), fiind în coroborare

și cu raportul de expertiză medico-legală nr. 232A din 13.10.2014, conform concluziilor

căruia A. Gîrlovan prezintă fractura coastei VIII pe dreapta, pe linia axilară medie, fără

deplasare (depistată pe ambele radiografii), precum și o echimoză la nivelul pavilionului

urechii stângi. Leziunile sus-menționate nu s-au putut produce în cadrul unei căderi pe un

plan dur. Fractura coastei fără deplasare nu exclude posibilitatea pătimitului să efectueze

unele munci grele, să aplice lovituri și să îmbrâncească, chestiuni suplimentar confirmate

și prin raportul de expertiză medico-legală în comisie, nr. 117 din 18.07.2016, potrivit căruia

la radiografia hemitoracelui drept nr. 7283 din 24.09.2014 și nr. 8229 din 29.10.2014,

marcate pe numele lui A. Gîrlovan, s-a constatat prezența fracturii coastei VIII, segmentul

posterior, cu incidență oblică, la 29.10.2014 – semne de formare a calosului osos.

Cu referire la divergențele apărute în declarațiile unor martori, instanța de apel a

conchis de a susține concluziile primei instanțe, privind aprecierea critică a declarațiilor

martorului Plitoc E., ultimul fiind angajat de inculpat la munci sezoniere, fapt ce l-a

determinat să nu depună declarații împotriva acestuia. Instanța de apel a considerat că prima

instanță just a menționat că declarațiile martorului Ceban G. veneau în contradicție și se

combăteau prin declarațiile celorlalți martori și probele scrise, din care considerente urmau

a fi apreciate critic. Suplimentar, instanța de apel a considerat că declarațiile martorului

Țaga A., precum că fractura coastei la partea vătămată putea fi cauzată inclusiv prin cădere

și aceasta nu putea executa munci se combăteau prin concluziile rapoartelor de expertiză

medico-legală, nr. 232A din 13.10.2014 și nr. 117 din 18.07.2016, concluzii anterior

examinate și expuse în decizie.

Instanța de apel a considerat ca fiind lipsită de relevanță referirea părții apărării la

adeverința prezentată în ședința de judecată în apel, eliberată de către administratorul ÎS

“STI Drochia”, M. Pleșca, în conținutul căreia se indica că, în rezultatul investigațiilor

efectuate la cererea lui Găvoază Mihail, s-a stabilit сă ultimul, la data de 20.09.2014, venind

la lucru la stația de pompare SP-1, a fost atacat de către Gîrlovan A., care nu i-a permis să

intre pe teritoriu, îmbrâncindu-l și amenințându-l verbal. Instanța de apel a considerat că

3

adeverința respectivă nu reflectă realitatea, or conținutul acesteia era expus din relatările lui

Găvoază Mihail, fapt indicat nemijlocit în adeverință. Totodată, instanța de apel a ținut să

menționeze că administrația întreprinderii nominalizate nu este un organ de constatare,

pentru efectuarea a careva investigații, atribuțiile respective fiind acordate, prin lege,

exclusiv organelor și instituțiilor specializate în sensul dat.

Instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiate și declarative argumentele părții

apărării, conform cărora inculpatul nu i-a aplicat lovituri părții vătămate, deoarece ultima

după incident s-a dus să muncească împreună cu fiul său, or potrivit concluziilor din raportul

de expertiză medico-legală nr. 117 din 18.07.2016, cu fractura coastei analogică celei

fracturate la Gîrlovan A. nu se exclude posibilitatea ultimului de a executa unele munci

grele, de a aplica lovituri sau de a acționa în alt mod.

Reieșind din cele constatate, instanța de apel a considerat că apelul declarat era

nefondat, argumentele invocate constituind păreri subiective ale apelantului, nefiind

reținute probe care ar indica asupra nevinovăției inculpatului. În sensul celor expuse și în

urma verificării probelor, instanța de apel a conchis asupra legalității și temeiniciei sentinței

de condamnare, nefiind stabilite careva temeiuri de casare a acesteia.

Mihail, depus la 22 noiembrie 2016 (prin poștă), care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, sub aspectul că nu au fost întrunite elementele infracțiunii, solicită

casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în privința sa, din motiv că

fapta sa nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea cererii depuse, recurentul a invocat aceleași argumente ca și în cererea

de apel, privind aprecierea critică a declarațiilor părții vătămate și ale martorilor, inclusiv

motive noi, și anume:

- concluziile instanței de apel, care a considerat că martorul Plitoc E. nu a depus

declarații împotriva inculpatului din motiv că este angajat de ultimul la munci sezoniere, nu

se confirmă prin materialele cauzei; totodată, sunt eronate concluziile instanței de apel și cu

privire la declarațiile martorului Ceban Gh., nefiind indicate declarațiile căror anume

martori le combat pe cele depuse de primul;

- unicii martori oculari ai incidentului au fost Plitoc E. și Ceban Gh., a căror relatări

au fost apreciate critic; în mod contrar, instanța de apel urma să aprecieze critic declarațiile

altor martori, rude ale părții vătămate și care nu au fost martori ocular ai incidentului;

- pe parcursul examinării cauzei, recurentul a solicitat dispunerea efectuării expertizei

medico-legale în comisie, pentru soluționarea mai multor chestiuni, dintre care principala

viza apartenența la partea vătămată a radiografiei sternului nr. 7283; prin raportul de

expertiză medico-legală în comisie nr. 117 din 18.07.2016 nu s-a putut răspunde la

întrebarea respectivă, din motiv că partea vătămată a refuzat în mod categoric de a se

prezenta la examinarea radiologică; în situația respectivă, specialiștii au fost lipsiți de

posibilitatea confirmării sau infirmării apartenenței clișeelor prezentate în fața primei

4

instanțe, fapt indicat de către partea apărării în fața instanței, menționând că aceste clișee ar

putea aparține altei persoane.

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, pe care îl consideră vădit neîntemeiat.

Recurentul solicită reaprecierea probelor, care nu este un temei pentru recurs, prevăzut de

art. 427 Cod de procedură penală, astfel invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar fiind

lipsită de suport legal. Motivele invocate în recurs au constituit obiect de examinare în

instanța de apel, iar o altă opinie asupra probelor puse la baza hotărârii de condamnare nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei, în hotărârea atacată fiind expuse motive

legale pe care se întemeiază soluția, iar acțiunile inculpatului întrunind elementele

infracțiunii, săvârșirea căreia îi este imputată.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide

asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

Astfel, examinând motivele invocate de recurent, Colegiul penal menționează că

critica aprecierii probelor, care în mod implicit presupune o solicitare de reapreciere a

acestora, nu poate constitui temei pentru a interveni în soluțiile adoptate de către instanțele

de fond și apel, în sensul casării hotărârilor atacate, or reaprecierea probelor nu constituie

temei pentru recurs, nefiind prevăzută în conținutul art. 427 Cod de procedură penală, care

stabilește o listă exhaustivă de astfel de temeiuri. Totodată, Colegiul penal subliniază că

problema aprecierii probelor constituie aspectul de fapt al judecării fondului cauzei, instanța

de recurs pronunțându-se doar asupra chestiunilor de drept.

Corelativ celor expuse, Colegiul penal consideră că instanța de apel, la rândul său, în

mod just a considerat că instanța de fond a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate, și anume a celei prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, concluzie

pe care instanța de recurs o susține pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune.

În particular, examinând criticile expuse de recurent, Colegiul penal constată că

acestea au constituit obiectul examinării la judecarea apelului, asupra cărora instanța de apel

s-a expus argumentat. Astfel, se constată că instanța de apel s-a pronunțat asupra

contradicțiilor dintre declarațiile anumitor martori, preluând poziția primei instanțe și

motivându-și concluzia în partea dată. Totodată, Colegiul penal constată că instanța de apel

s-a expus inclusiv asupra modului în care probele coroborează reciproc și combat versiunea

înaintată de inculpat, precum și asupra referirii părții apărării la adeverința prezentată în

ședința de judecată în apel, eliberată de către administratorul ÎS “STI Drochia”.

5

Suplimentar, reiterând imposibilitatea reaprecierii probelor la etapa examinării cauzei

în ordine de recurs ordinar, Colegiul penal subliniază că părerea recurentului asupra

probelor nu poate fi considerată, de sine-stătător, drept temei de casare a hotărârilor atacate.

Recurentul a invocat omisiunea de a se răspunde, prin raportul de expertiză medico-

legală în comisie nr. 117 din 18.07.2016, la chestiunea dacă radiografia sternului aparține

părții vătămate, în concluzie persistând dubii asupra faptului că leziunea corporală depistată

la partea vătămată aparține anume acesteia. Colegiul penal ține să aprecieze argumentul în

cauză drept unul neîntemeiat, din următoarele considerente.

În primul rând, Colegiul penal constată că prin demersurile Centrului de Medicină

Legală (CML în continuare) (f.d. 32-33, vol. II), de la partea vătămată nu s-a solicitat

prezentarea la radiografie, ci doar prezentarea clișeelor de pe radiografiile deja existente.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal accentuează că efectuarea expertizei a fost

considerată posibilă în absența părții vătămate. Suplimentar, Colegiul penal constată că

judecătorul căruia i-a fost repartizată cauza pentru judecare în apel a informat CML asupra

faptului că partea vătămată nu dorește petrecerea unei radiografii repetate, toate materialele,

inclusiv clișeele prezentate de către partea vătămată, fiind expediate în adresa CML (f.d. 29,

35, vol. II).

În al doilea rând, Colegiul penal constată că prin raportul de expertiză medico-legală

în comisie nr. 117 din 18.07.2016 (f.d. 37-43, vol. II), s-a concluzionat asupra faptului că

imaginile de pe radiografii distincte (nr. 7283 și 8229) sunt identice și aparțin unei și aceiași

persoane, care este partea vătămată Gîrlovan Anatolie, reieșind din inscripțiile de pe clișeele

radiologice respective. Colegiul penal nu ridică careva dubii asupra concluziilor respective,

deoarece ele sunt identice celor din raportul de expertiză medico-legală nr. 232A din

04.11.2014 (f.d. 36-37, vol. I). Totodată, se constată că aceeași leziune corporală a fost

depistată conform raportului de constatare medico-legală nr. 600 din 24.09.2014 (f.d. 19,

verso, vol. I), în cadrul căruia a fost examinată aceeași radiografie cu nr. 7283.

În al treilea rând, Colegiul penal statuează că raportul de expertiză medico-legală în

comisie care este supus criticii în cauză, în ipoteza incompletitudinii sale, nu este în stare să

fundamenteze în mod substanțial versiunea înaintată de inculpat, întru achitarea sa,

deoarece nu este unica probă care a fost reținută de către instanțele de fond și apel ca

doveditoare a vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii ce i se incriminează. Astfel,

se constată că instanțele de fond și apel au reținut un ansamblu de probe care au fost

apreciate în corespundere cu rigorile instituite de art. 101 Cod de procedură penală și care,

după cum anterior s-a menționat, nu pot fi de jure supuse reaprecierii, la examinarea

admisibilității sau judecarea recursului ordinar.

În contextul celor constatate, instanța de recurs conchide că argumentele recurentului

sunt neîntemeiate, totodată lipsind alte motive de implicare în soluțiile adoptate de către

instanțele de fond și de apel, în sensul casării hotărârilor atacate. Din aceste considerente,

Colegiul penal consideră că recursul declarat este inadmisibil, deoarece este vădit

neîntemeiat.

6

penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Găvoază Mihail

Constantin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 octombrie

2016, în propria cauză penală, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 februarie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecători Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

7