1ra-233/2017 — Art. 145 alin. 2 lit. e, j CP

Prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 15 noiembrie 2011, inculpatul Movcian Valeriu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e), j) Cod penal la 17 ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Movcian Valeriu fiind în stare de ebrietate alcoolică și aflându-se în gospodăria mamei sale, Movcian Maria, unde locuiau împreună, în urma unei certe apărute spontan, care mai apoi s-a transformat în bătaie, profitând de starea de neputință a victimei, care se datorează vârstei înaintate, cu scopul de a omorî, i-a aplicat ultimei, cu o deosebită cruzime multiple lovituri cu pumnul și picioarele peste diferite părți ale corpului, apoi a luat de pe masa aflată în odaie un cuțit de bucătărie cu care i-a aplicat mamei sale multiple lovituri în zona gâtului și a feței, după ce a ieșit din 1 casă. În scurt timp cet. Movcian Maria a fost transportată la spitalul raional Cimișlia, însă în drum spre spital a decedat. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Movcian Valeriu a comis infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. e), j) Cod penal – „omorul unei persoane, săvârșit cu bună știință asupra unei femei care se alfa în stare de neputință, care se datorează vârstei înaintate, cu deosebită cruzime”.

Sentința a fost atacată cu apel de inculpatul Movcian Valeriu, prin care a solicitat să fie achitat, deoarece nu el a comis omorul, motivând că: - nu el a omorât-o pe mama sa Movcian Maria, cu toate că anterior a avut conflicte cu aceasta, chiar și o bătea câte odată, pentru ce a și fost tras la răspundere.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2012, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței fără modificări.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că instanța de judecată la pronunțarea sentinței, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că Movcian Valeriu a săvârșit omorul intenționat, just apreciind critic depozițiile inculpatului Movcian Valeriu, considerându-le ca o metodă aleasă de ultimul pentru a evita răspunderea penală, deoarece ele au fost combătute de ansamblul de probe administrate. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. A mai concluzionat instanța de apel că nerecunoașterea vinovăției de către inculpatul Movcian Valeriu nu echivalează cu achitarea de vreme ce circumstanțele stabilite și probele analizate, dovedesc cu certitudine participarea inculpatului la faptele incriminate. A conchis instanța de apel că la stabilirea formei și a măsurii de pedeapsă, instanța de fond a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală. A avut în vedere caracterul prejudiciabil al infracțiunii – că fapta săvârșită de inculpat, conform art. 16 alin. (6) Cod penal, se clasifică ca o infracțiune excepțional de gravă, personalitatea acestuia – că se caracterizează negativ de la locul de trai, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui, recunoscând ca circumstanțe agravante săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate, că el a săvârșit infracțiunea profitând de neputință cunoscută și evidentă a victimei, care se datorează vârstei înaintate, că el a săvârșit infracțiunea prin acte de o deosebită cruzime care se consideră ca circumstanțe agravante, lipsa circumstanțelor atenuante, corect trăgând concluzia că corectarea și reeducarea lui 2 este imposibilă fără izolarea lui de societate, cu aplicarea pedepsei privative de liberate.

Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2012, este atacată cu recurs ordinar la 23 noiembrie 2016, de către inculpatul Movcian Valeriu, fără a invoca nici un temei prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și achitarea sa de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e), j) Cod penal, motivând că: - la organul de urmărire penală a fost maltratat pentru a recunoaște vina; - nu el a comis crima de care este învinuit, mai solicită și reducerea pedepsei.

La recursul ordinar declarat de către inculpatului Movcean Valeriu, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul Ghervas Iurie, solicitând declararea inadmisibilității recursului ca fiind declarat peste termen.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este declarat peste termen. În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală în redacția Legii nr.122-XV din 14 martie 2003, termenul de recurs este de 2 luni de la data pronunțării deciziei, dacă legea nu dispune altfel, iar în cazul redactării deciziei – de 2 luni după înștiințarea în scris a părților despre semnarea deciziei redactate de toți judecătorii completului de judecată. Conform materialelor dosarului, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 01 martie 2012 în prezența inculpatului Movcian Valeriu și a avocatului acestuia Ciobanu Ion, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată (f. d. 15 – 17, vol. II) ulterior, la 21 mai 2012, inculpatul Movcian Valeriu a primit sub semnătură copia deciziei motivate, fapt confirmat prin recipisă (f. d. 30, vol. II). Astfel, Colegiul penal menționează că termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței de apel primită sub semnătură de către inculpat la 21 mai 2012, a expirat la 22 iulie 2012. 3 În acest sens, Colegiul penal statuează că termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului. În consecință, Colegiul penal conchide, că recursul ordinar declarat la 23 noiembrie 2016, de către inculpatului Movcian Valeriu este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Movcian Valeriu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2012, în cauza penală privindu-l pe Movcian Valeriu, ca fiind declarat peste termen. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 22 februarie 2017. Președinte Ursache Petru Judecători Timofti Vladimir Alerguș Constantin 4