1ra-233/2017 — Art. 145 alin. 2 lit. e, j CP

Dosarul nr. 1ra-233/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Movcian Valeriu, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2012, în cauza penală privindu-l pe

Movcian Valeriu

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Movcian Valeriu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 145 alin. (2) lit. e), j) Cod penal la 17 ani închisoare cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

fiind în stare de ebrietate alcoolică și aflându-se în gospodăria mamei sale,

Movcian Maria, unde locuiau împreună, în urma unei certe apărute spontan, care

mai apoi s-a transformat în bătaie, profitând de starea de neputință a victimei, care

se datorează vârstei înaintate, cu scopul de a omorî, i-a aplicat ultimei, cu o

deosebită cruzime multiple lovituri cu pumnul și picioarele peste diferite părți ale

corpului, apoi a luat de pe masa aflată în odaie un cuțit de bucătărie cu care i-a

aplicat mamei sale multiple lovituri în zona gâtului și a feței, după ce a ieșit din

1

casă. În scurt timp cet. Movcian Maria a fost transportată la spitalul raional

Cimișlia, însă în drum spre spital a decedat.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Movcian Valeriu a comis infracțiunea

prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. e), j) Cod penal – „omorul unei persoane,

săvârșit cu bună știință asupra unei femei care se alfa în stare de neputință, care

se datorează vârstei înaintate, cu deosebită cruzime”.

solicitat să fie achitat, deoarece nu el a comis omorul, motivând că:

- nu el a omorât-o pe mama sa Movcian Maria, cu toate că anterior a avut

conflicte cu aceasta, chiar și o bătea câte odată, pentru ce a și fost tras la răspundere.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

pronunțarea sentinței, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

tras concluzia că Movcian Valeriu a săvârșit omorul intenționat, just apreciind

critic depozițiile inculpatului Movcian Valeriu, considerându-le ca o metodă aleasă

de ultimul pentru a evita răspunderea penală, deoarece ele au fost combătute de

ansamblul de probe administrate.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

A mai concluzionat instanța de apel că nerecunoașterea vinovăției de către

inculpatul Movcian Valeriu nu echivalează cu achitarea de vreme ce

circumstanțele stabilite și probele analizate, dovedesc cu certitudine participarea

inculpatului la faptele incriminate.

A conchis instanța de apel că la stabilirea formei și a măsurii de pedeapsă,

instanța de fond a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind

individualizarea pedepsei, aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală. A

avut în vedere caracterul prejudiciabil al infracțiunii – că fapta săvârșită de

inculpat, conform art. 16 alin. (6) Cod penal, se clasifică ca o infracțiune

excepțional de gravă, personalitatea acestuia – că se caracterizează negativ de la

locul de trai, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui,

recunoscând ca circumstanțe agravante săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate,

că el a săvârșit infracțiunea profitând de neputință cunoscută și evidentă a victimei,

care se datorează vârstei înaintate, că el a săvârșit infracțiunea prin acte de o

deosebită cruzime care se consideră ca circumstanțe agravante, lipsa

circumstanțelor atenuante, corect trăgând concluzia că corectarea și reeducarea lui

2

este imposibilă fără izolarea lui de societate, cu aplicarea pedepsei privative de

liberate.

atacată cu recurs ordinar la 23 noiembrie 2016, de către inculpatul Movcian

Valeriu, fără a invoca nici un temei prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia și achitarea sa de sub învinuirea de comitere a

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e), j) Cod penal, motivând că:

- la organul de urmărire penală a fost maltratat pentru a recunoaște vina;

- nu el a comis crima de care este învinuit, mai solicită și reducerea pedepsei.

conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a

depus referință procurorul Ghervas Iurie, solicitând declararea inadmisibilității

recursului ca fiind declarat peste termen.

cu materialele cauzei, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este declarat

peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală în redacția

Legii nr.122-XV din 14 martie 2003, termenul de recurs este de 2 luni de la data

pronunțării deciziei, dacă legea nu dispune altfel, iar în cazul redactării deciziei –

de 2 luni după înștiințarea în scris a părților despre semnarea deciziei redactate de

toți judecătorii completului de judecată.

Conform materialelor dosarului, dispozitivul deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 01 martie 2012 în prezența inculpatului

Movcian Valeriu și a avocatului acestuia Ciobanu Ion, fapt confirmat prin

procesul-verbal al ședinței de judecată (f. d. 15 – 17, vol. II) ulterior, la 21 mai

2012, inculpatul Movcian Valeriu a primit sub semnătură copia deciziei motivate,

fapt confirmat prin recipisă (f. d. 30, vol. II).

Astfel, Colegiul penal menționează că termenul de declarare a recursului

împotriva deciziei instanței de apel primită sub semnătură de către inculpat la

21 mai 2012, a expirat la 22 iulie 2012.

3

În acest sens, Colegiul penal statuează că termenul de recurs este absolut și

are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge

ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării

recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

În consecință, Colegiul penal conchide, că recursul ordinar declarat la 23

noiembrie 2016, de către inculpatului Movcian Valeriu este inadmisibil, ca fiind

declarat peste termen.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Movcian Valeriu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2012,

în cauza penală privindu-l pe Movcian Valeriu, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 22 februarie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

4