1ra-51/2017 — art.188 alin.2 lit.b,d,e,f Cod penal

1ra-51/2017 — art.188 alin.2 lit.b,d,e,f Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-51/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Bobeica Vasile în numele inculpatului Paraico Artiom, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 04 martie

2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2016,

în cauza penală în privința lui

Paraico Artiom Mihail,

născut la 26 octombrie 1986, originar din or. Glodeni,

str. D.Cantemir 38, domiciliat până la reținere în mun.

Chișinău, str. Pandurilor 2, ap. 55.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă :

Paraico Artiom a fost condamnat în baza art. 188 alin.(2) lit. b), d), e), f) Cod

penal, la 9 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Artiom la 25 aprilie 2015, aproximativ la ora 1730, prin înțelegere prealabilă și

de comun acord cu o altă persoană în privința căruia cauza penală a fost

disjungată, acționând împreună și având aceeași intenție de a o ataca pe

Șcerbu Vasilisa, în scopul sustragerii bunurilor acesteia, s-au întâlnit în mun.

Chișinău.

Astfel, Paraico Artiom fiind organizatorul comiterii infracțiunii, au

împărțit rolurile între ei și, ulterior, cu un taxi au venit pe adresa mun.

1

Chișinău, str. Grenoble 199, unde Paraico A. a rămas în taxi, iar persoana în

privința căreia cauza penală a fost disjungată, fiind fostul locatar a

apartamentului nr.73 al cet. Șcerbu V., a intrat în apartament, atacând-o pe

ultima, i-a pus la gât un cuțit de bucătărie și, spunând că o va omorî, i-a tras

de la urechea stângă un cercel din aur cu greutatea de 3 gr. în valoare de 2700

lei, cauzându-i potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 1873 din 29

aprilie 2015, vătămare neînsemnată.

Continuându-și acțiunile sale, persoana în privința căreia cauza penală

a fost disjungată, a tras de la gâtul victimei Șcerbu V. un lănțișor cu o

cruciuliță din aur cu greutatea totală de 9 gr., în valoare totală de 6500 lei,

după care a ieșit din apartament, s-a urcat în taxi, unde îl aștepta Paraico A.,

căruia i-a transmis bunurile sustrase, astfel, cauzându-i părții vătămate o

daună materială considerabilă în valoare totală de 9300 lei.

Mîrzîncu Aurelia, care au solicitat, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri de achitare. Inculpatul a menționat că poziția sa nu

a fost luată în considerație de către instanța de fond, astfel nu a avut

posibilitatea să depună careva declarații sau explicații. Sentința de

condamnare se bazează pe declarațiile persoanei în privința căreia cauza

penală a fost disjungată, care este și el la rândul său condamnat, fără a se ține

cont de martorii apărării. Prin urmare, i-a fost încălcat dreptul său la apărare

în cadrul procesului penal. Suplimentar, avocatul a indicat că cauza a fost

examinată unilateral, nu s-a ținut cont de faptul că inculpatul nu și-a

recunoscut vina la nici o etapă a procesului penal. Totodată, nu a fost stabilit

în acțiunile inculpatului existența laturii obiective și subiective a infracțiunii

de tâlhărie, nefiind demonstrat faptul că Paraico A. ar fi avut careva atribuție

la comiterea infracțiunii, or, persoana în privința căreia cauza a fost

disjungată a fost cel care a atacat partea vătămată, precum și a vândut

obiectele din aur sustrase. Mai mult ca atât, declarațiile acestuia nu au fost

confirmate prin alte careva probe.

2016, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate.

prima instanță, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

2

coroborării reciproce, confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate și acțiunile lui corect au fost încadrate în prevederile art.188 alin.(2)

lit.b),d),e),f) Cod penal, potrivit elementelor constitutive „tâlhăria, adică atacul

săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea

cu aplicarea unei violențe periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate,

săvârșit de două persoane, prin pătrundere în locuință, cu aplicarea altor obiecte

folosite în calitate de armă, cu cauzarea de daune în proporții considerabile”.

La fel, instanța a reținut că Paraico A. nu a participat nemijlocit la

comiterea atacului tâlhăresc, însă din probele administrate și cercetate în

ședința de judecată rezultă cert că el e fost organizator, cel care a organizat

săvârșirea infracțiunii și a dirijat cu realizarea ei, a contribuit personal prin

sfaturi, indicații, și anume inculpatul i-a propus persoanei în privința căreia

cauza a fost disjungată (Spătărenco N.) să comită atacul tâlhăresc cu scopul de

a sustrage cerceii și lanțul din aur al părții vătămate, deoarece avea o datorie

mare pe care trebuia să o restituie, tot inculpatul a planificat comiterea

infracțiunii. De asemenea, inculpatul a comandat un taxi, taximetristul fiind un

cunoscut de al său cu care au mers împreună cu Spătărenco N. până la blocul

locativ unde locuia partea vătămată la etajul I, i-a dat acestuia cuțitul cu care să

comită atacul, să amenințe victima, așteptându-l în taxi, iar după comiterea

infracțiunii au fugit împreună cu același taxi de la locul comiterii infracțiunii,

tot el a telefonat, a căutat persoanele cărora să vândă articolele din aur

dobândite în rezultatul comiterii atacului tâlhăresc, iar banii obținuți după

realizarea bunurilor sustrase i-au împărțit între ei, astfel se confirmă cu

certitudine că Paraico A. prin acțiunile sale a fost și complice la comiterea

infracțiunii incriminate.

Totodată, argumentul inculpatului precum că declarațiile lui Spătărenco

N. nu corespund veridicității, instanța l-a considerat ca declarativ, deoarece în

cadrul ședinței de judecată s-a constatat că Spătărenco N. a fost condamnat în

baza art. 188 alin.(2) lit. b), d), e), f) Cod penal, cauza fiind examinată în

procedură simplificată, astfel prin această sentință s-a stabilit că infracțiunea de

tâlhărie a fost comisă de către Spătărenco N. împreună cu Paraico A. Sentința

nominalizată este definitivă și irevocabilă, care are putere de lucru judecat.

De asemenea, instanța a considerat ca neîntemeiate argumentele

avocatului că în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiunii,

3

sau a fost probat existența infracțiunii comise, intenția directă a acestuia și

scopul de cupiditate.

Instanța de apel a respins argumentele inculpatului precum că nu i-a fost

respectat dreptul la apărare, menționând în acest sens că în cadrul examinării

cauzei a fost respectat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO și

anume Paraico A. pe tot parcursul procesului penal i-a fost asigurată asistența

juridică de către avocat atât la urmărirea penală, cât și în cadrul ședințelor

instanței de fond și de apel. El a beneficiat de dreptul de a dispune de timp și

facilitățile necesare apărării, a avut posibilitatea să ofere întrebări și să

primească răspunsuri.

Astfel, au fost considerate nejustificate motivele inculpatului că instanța

de fond și-a întemeiat concluzia despre vinovăția sa doar pe declarațiile lui

Spătărencu N., deoarece acest martor a fost audiat în cadrul ședinței de

judecată în prezența lui Paraico A. și avocatului acestuia, care a avut

posibilitatea să acorde întrebări, să stabilească unele circumstanțe și a primit

răspunsuri la ele.

Prin urmare, argumentele inculpatului referitor că lui i-a fost încălcat

dreptul la apărare, nu are nici un suport justificativ, având un caracter

declarativ.

Bobeica Vasile în numele inculpatului Paraico A., care, invocând temeiul

prevăzut la art. 427 alin.1) pct.6) și 12) CPP, solicită casarea acestora și

pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că acțiunile inculpatului nu

întrunesc elementele infracțiunii imputate.

În argumentarea recursului a menționat că organul de urmărire penală

nu a prezentat probe pertinente și concludente care ar demonstra vinovăția lui

Paraico A. în comiterea infracțiunii imputate, iar persoana nu poate fi pusă sub

învinuire doar în baza declarațiilor făptuitorului Spătărencu N., care a aplicat

violență fizică și a sustras bunurile nominalizate în speță. În acțiunile

inculpatului nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, deoarece

Paraico A. nu a fost persoana care a agresat-o fizic pe partea vătămată, or,

victima Șcerbu V. a declarat că a fost atacată anume de băiatul care a fost la

gazdă, Spătărencu N., care i-a pus cuțitul la gât și i-a sustras bunurile din aur.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

4

recursului ordinar declarat de avocat în numele inculpatului, solicitând

inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că recurentul

nu este de acord cu modalitatea de apreciere a probelor, iar motivele date nu se

conțin în temeiurile prevăzute la art. 427 alin.(1) CPP. Instanța de apel, potrivit

art. 101 CPP, a verificat și apreciat toate probele din punct de vedere al

pertinenței și concludenței, utilității și veridicității ei, precum și s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor apelanților, iar motivarea soluției corespunde

dispozitivului hotărârii contestate.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art. 432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, avocatul Bobeica V. în numele lui Paraico A.

invocă temei de casare a hotărârilor judecătorești contestate pct.6) și 12)

alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar ori instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanție și faptei săvârșite de către Paraico A. i s-a dat o

încadrare juridică greșită, totodată din conținutul recursului se întrevede și

temeiul pentru recurs prevăzut de pct.8) al normei nominalizate - nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele

erori de drept invocate de autor.

Cu referire la temeiul pentru recurs, prevăzut de art. 427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, invocat de către avocat în recursul declarat,

Colegiul penal îl apreciază ca fiind formal indicat, nefiind desfășurat,

deoarece nu a indicat care anume situație, prevăzută la prevederea legală a

5

temeiului menționat, este incidentă în cauză.

Sub acest aspect, instanța de recurs constată că temeiul pentru recurs

nominalizat a fost indicat pur declarativ și este neîntemeiat, deoarece

recurentul nu a specificat concret în ce constau erorile prevăzute de

respectivul temei pentru recurs.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia

nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective.

Totodată, Colegiul reține că avocatul Bobeica V. în numele inculpatului,

în recursul declarat critică aprecierea de către instanța de apel a probelor

administrate la caz, însă argumentul invocat nu este prevăzut de lege ca temei

pentru a judeca cauza în ordine de recurs.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către

instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu

excepția cazurilor când instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis

încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat

comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea

probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare

a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Astfel, atât instanța de fond, cât și cea de apel, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv

probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenței și

concludenței, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul

ședințelor de judecată, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Paraico

A. privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.(2) lit.b), d), e), f)

Cod penal, să fie întemeiată și legală.

Necătînd la faptul că, inculpatul vina nu a recunoscut-o, instanțele de

fond și apel au constatat că vinovăția acestuia pe deplin a fost dovedită prin: -

declarațiile părții vătămate Șcerbu V., a martorilor Șcerbu I., Tacu Gh., Spătărencu

N., ultimul declarând că îl cunoaște pe inculpat. El este condamnat pentru

infracțiunea comisă împreună cu Paraico A. Dânsul și-a recunoscut vinovăția

și cauza a fost examinată în procedură simplificată. Cu inculpatul se cunosc

din anul 2015. La data de 25.04.2015 l-a telefonat Paraico A. și l-a chemat să

discute, astfel s-au întîlnit în jurul orelor 12.00-13.00, în sect. Centru, lângă

6

“Macdonalds”. Inculpatul se afla cu încă o persoană pe nume Circii, care avea

un automobil de model “BMW X5”, și când el s-a urcat în automobil, Paraico

A. i-a spus că el are o datorie de 30 000 lei față de o persoană și că trebuie să i-

o restituie, astfel i-a propus să lucreze la el. După ce au discutat, a plecat acasă

pe str. Dokuceaev. A afirmat că inculpatul i-a propus să meargă la Șcerbu V.

să îi ia lănțișorul de la gât și cerceii, iar când el i-a spus că nu este deacord,

inculpatul i-a spus că dacă refuză, îl va urca în portbagaj și îl va duce, iar mai

mult nu se va întoarce. I-a spus să plece acasă, iar el seara îl va telefona. În

jurul orei 1700, Paraico A. l-a telefonat și au convenit să se întâlnească în fața

magazinului “Maraton”. Când a ajuns la magazinul nominalizat, inculpatul

deja se afla acolo într-un taxi de culoare roșie și i-a spus că vor merge

împreună. Din discuție a înțeles că Paraico A. se cunoștea cu șoferul taxiului,

dat fiind faptul că ei discutau despre o fată care trebuia să vină de la Moscova.

A menționat, că șoferul taxiului avea vârsta de circa 40 ani. El a urcat în

mașină și au mers împreună la Șcerbu V. Ajungând în fața blocului casei

părții vătămate, Paraico A. a rămas în automobil și i-a dat lui un cuțit ca să

sperie victima și să-i ia lanțul, amenințându-l cu răfuială fizică în caz că nu va

face precum i-a spus. Când Șcerbu V. i-a deschis ușa, el a intrat, i-a smuls

lănțișorul de la gât și un cercel. Careva leziuni nu i-a cauzat părții vătămate. A

afirmat că Șcerbu V. s-a speriat de faptul că el era cu cuțitul în mână. Când a

ieșit, a urcat în taxi, i-a transmis bunurile și cuțitul lui Paraico A. pentru că

acesta trebuia să-și achite datoria. Inculpatul l-a liniștit și i-a spus că totul va fi

bine. Au mers apoi în sect.Centru, de unde, pe drum, lângă un magazin, l-au

luat și pe Eugen. A explicat că, inculpatul a luat de la d-na Liuba de la Poșta

Veche numărul de telefon al lui Eugen, iar acesta la rândul său, ia transmis

inculpatului numărul doamnelor care cumpără aur. Ulterior, Paraico A. le-a

telefonat pe acestea și s-au înțeles să se întâlnească. Au mers împreună la

magazinul „Elat", unde, Paraico A. s-a dat într-o parte cu ambele doamne, una

blondă și alta brunetă, au discutat, și cărora le-a comercializat aurul. În acel

moment, el stătea la o masă față în față cu Eugen. Paraico A. i-a transmis lui

pentru cele comise 200 lei, spunându-i să plece. Martorul a afirmat că

inculpatul a vândut obiectele din aur care au fost sustrase de la victima Șcerbu

V. și i-a spus că o să mai apeleze la el. Nu cunoaște la ce sumă au fost vândute

bunurile. Taxiul a fost achitat de inculpat. A mai relatat că, atunci când a fost

telefonat de Paraico A., el se afla la țară, și a venit în oraș doar din motiv că a

7

fost amenințat de acesta că o să fie bătut. Ulterior, l-a mai amenințat cu bătaie

și cu moartea, invocând că nu-i pasă că o să mai primească 5 ani pentru

dânsul, ba chiar și a sărit la dânsul la bătaie. A indicat că o săptămână înainte

de a comite infracțiunea respectivă, Paraico A. chiar la băgat în portbagajul

unui automobil. A explicat că Paraico i-a găsit gazda, și anume el a discutat la

telefon cu d-na Galina, fiica lui Șcerbu V. Atunci când el s-a dus la gazdă,

Paraico A. l-a ajutat să-și ducă lucrurile în apartamentul nr.73 de la etajul I și

anume atunci a văzut-o pe Șcerbu V. și că aceasta avea lănțișor de aur la gât.

În acel moment, în apartament se afla doar victima Șcerbu V., iar ulterior a

venit și fiica ei care l-a văzut pe Paraico A. A indicat că la data comiterii

infracțiunii, el deja nu locuia la gazdă. A afirmat că în acea zi, el a mers la

Șcerbu V. anume cu scopul de a-i sustrage lănțișorul și sunând la ușă, i-a spus

părții vătămate că a venit după niște haine. A comunicat că a fost condamnat

în baza art. 190 alin. (2) și art. 188 alin. (2) Cod penal, iar anterior nu a fost

judecat. În cadrul ședinței de judecată, martorul a declarat totul așa cum s-a

petrecut și nu a făcut-o pentru faptul că să-i fie redus din pedeapsă. A indicat

că, la 25 aprilie 2015, numărul său de telefon se finisa cu cifrele 21 sau 85, nu

ține minte concret, pentru că avea 2 numere de telefon; - declarațiile martorului

Izmailscaia G., care a declarat că la 25 aprilie 2015, în jurul orelor 1830,

inculpatul a venit în barul din magazinul „Elat", împreună cu un băiat și cu

Eugen care se află în coridor, unde i-au vândut unei cunoscute de a ei, pe

nume Rita, un lănțișor de aur. Băiatul, numele căruia nu-l știe, are o înălțime

de aproximativ 1,68 m, părul castaniu, suplu, cu vârsta de aproximativ 25 ani,

fiind vorbitor de limba rusă. A menționat că ea l-a recunoscut la IP s.

Botanica. A indicat că persoana din imaginea nr.3 din procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei, acesta fiind Spătărencu N. este anume tânărul care a

venit împreună cu Paraico A. și cu Eugen la magazinul „Elat". Ea nu cunoaște

nici numele inculpatului și nici a tânărului respectiv. Nu ține minte exact dacă

lănțișorul vândut era cu cruce sau fără și nu cunoaște la ce preț au fost

vândute acestea. A indicat că anume Spătărencu N. avea asupra sa bunurile și

că anume el a discutat cu Rita, el a vândut bunurile și tot el a luat banii. El nu

a spus despre proveniența aurului. A afirmat că Eugen este cunoscutul său,

astfel el a sunat-o pe dânsa și i-a spus că are spre vânzare un lanț de aur. Ea la

rândul său, i-a propus Ritei să-l cumpere și au convenit să se întâlnească la

„Elat", deoarece ea se afla acolo în acel moment. A înțeles că Jenea este

8

cunoscutul inculpatului Paraico A.. A indicat că ei cu toții s-au așezat la masă

și Spătărencu a indicat prețul cu care dorea să vândă lănțișorul iar inculpatul

Paraico A. nu a participat la negocieri, ci doar stătea la masă; - declarațiile

martorului Cuciaș E., care a explicat că pe inculpatul Paraico A. și pe martorul

Izmailscaia G. îi cunoaște. Cu inculpatul se cunoaște de aproximativ un an de

zile și niciodată nu l-a văzut ca acesta să vândă aur. La 25 aprilie 2015, s-a

întâlnit cu Izmailscaia G. și Rita la „Elat". A explicat că, în acea zi, la el la

lucru, pe adresa str.G. Vieru, 5, în jurul orelor 1100, a venit Paraico A. și a stat

acolo până la orele 1730, lipsind circa 10-15 minute. Lângă cazinoul „Fortes" la

care el lucrează, din ambele părți mai sunt amplasate câte un cazinou. Nu

cunoaște dacă la 25.04.2015, inculpatul a intrat în cazinoul de vis-a-vis. La

serviciu sunt instalate camere de luat vedere și dacă nu greșește înregistrările

se păstrează câte 5 zile. A concretizat că inculpatul pleca și se întorcea de mai

multe ori, orele exacte nu le cunoaște, iar la ora 1700, când s-a întors, l-a

întrebat pe el dacă acesta are cu sine buletin de identitate. Nu a auzit nici o

discuție la telefon purtată de inculpat, înainte ca acesta să-l întrebe de buletin.

Nu cunoaște ca la acel moment, inculpatul să fi avut aur. A explicat că la

urmărirea penală a indicat că Artiom a venit la dânsul la lucru la 25.04.2015

la ora 1700, din motiv că l-au întrebat cînd Artiom s-a apropiat și l-a întrebat

unde se poate de vândut aurul. Nu ține minte exact la ce oră la văzut ultima

dată pe inculpat, înainte de ora 1700, deoarece era ocupat cu lucrul.

Aproximativ la ora 1730 au mers împreună cu inculpatul la intersecția str.

Ștefan cel Mare și str. Armenească, unde s-au întâlnit cu o altă persoană,

numele și familia el nu le cunoaște, care a venit cu un taxi de model „Dacia”.

Anterior, el nu s-a mai întâlnit cu persoana dată. Tânărul a ieșit din taxi, apoi

a discutat ceva cu Artiom, după care inculpatul s-a apropiat de el, i-a arătat

bijuteriile din aur, și l-a întrebat dacă nu cunoaște vre-o persoană căruia

poate să-l vândă. A menționat că Paraico A. avea ceva bani la sine, deoarece

el a achitat taxiul. Tânărul s-a întîlnit cu Artiom anume pentru ca acesta să-i

comercializeze aurul. Nu a văzut ca acesta să-i fi transmis lui Paraico A. alte

obiecte decât aurul. Ulterior, inculpatul i-a restituit aurul tânărului. Astfel, ei

toți trei au urcat în taxiul cu care a venit acea persoană și s-au deplasat spre

CC „Unic", unde Artiom s-a întâlnit cu o fată pe care el nu o cunoaște căreia

i-a transmis 100 lei. Paraico A. l-a întrebat dacă el are buletin de identitate

pentru a putea să predea aurul în lombard, astfel, ei s-au oprit la un lombard

9

din str.Armenească, acesta însă nu lucra. Ulterior, inculpatul l-a rugat să-i

închirieze cu buletinul său, un apartament pentru 24 ore. Pentru apartamentul

închiriat, Evghenii și Artiom au achitat în mod egal câte jumătate din sumă. A

indicat că toți împreună s-au deplasat spre CC „Elat". A menționat că anume

persoana cu care ei s-au întâlnit, care era de vârstă mai mică ca inculpatul a

propus aurul spre vânzare. Cînd au venit la „Elat” Galina era cu o doamnă

blondă care și a procurat aurul, însă nu cunoaște la ce preț, banii însă i-a luat

persoana cu care ei s-au întâlnit. Persoana care a vândut aurul era mai josuț ca

dânsul, avea în jur de 19-20 ani, era scurt frezat și era smolit. A recunoscut

persoana respectivă din procesul-verbal de recunoaștere, persoana sub nr. 4 -

Spătărencu N. De la „Elat", ei au plecat împreună cu același transport și s-au

despărțit abia la str. Ismail, el rămânând cu Paraico A. Nu a văzut ca

Spătărencu N. să-i fi transmis banii lui Paraico A. A concretizat că de la ora

1700 până la 1730 când au plecat de la serviciu de pe adresa str. Grigore Vieru, 5

și până cînd ei s-au despărțit de Spătărencu, la str.Ismail, el a fost permanent

alături de Paraico A. Inculpatul i-a spus că are o datorie mare și are nevoie de

bani, suma concretă nu și-o amintește; - procesul-verbal de cercetare la fața locului

din 25.04.2015, unde au fost consemnate acțiunile de cercetare a ap. 73 din str.

Grenoble 199, mun. Chișinău, fiind ridicat un cercel identic celui sustras; -

procesele-verbale de recunoaștere a persoanei din 25.04.2015, potrivit căreia Șcerbu

V. l-a recunoscut pe Spătărencu N. ca fostul locatar, care în ziua nominalizată,

în jurul orei 1730, a comis un atac tîlhăresc asupra acesteia, deposedând-o de

mai multe bunuri și din 04 mai 2015, din care rezultă că martorii Izmailscaia G.

și Cuciaș E. l-au recunoscut pe Spătărencu N. ca fiind persoana care pe 25

aprilie 2015 în jurul orei 1730, a vândut un cercel din aur și un lănțișor din aur,

iar pe Paraico A. tânărul care era împreună cu Spătărenco N. și care a luat

suma de 2200 lei, bani câștigați de la vinderea aurului; - procesul-verbal de

recunoaștere a obiectului din 27.04.2015, raportul de expertiză nr. 1873 din

29.04.2015, potrivit căreia lui Șcerbu V. i-au fost cauzată vătămare

neînsemnată; - procesul-verbal de percheziție corporală a lui Paraico A..

Conținutul probelor menționate mai sus, care au fost amplu analizate și

obiectiv apreciate de instanțele de judecată, confirmă cu certitudine săvârșirea

de către inculpatul Paraico A. a faptei imputate, care întrunește elementele

infracțiunii de tâlhărie.

10

Inculpatul atât la urmărirea penală, cât și în ședințele de judecată a

negat vinovăția, că ar fi comis în complicitate atacul asupra unei persoane cu

scopul sustragerii bunurilor din aur, însoțit de amenințarea cu aplicarea unei

violențe periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate, săvârșite

prin pătrundere în locuință, cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de

armă, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Totodată, din

declarațiile martorului Spătărenco N., rezultă că inculpatul Paraico A. i-a spus

că are o datorie de 30000 lei față de o persoană și că trebuie să o restituie,

astfel i-a propus să lucreze la el. Inculpatul i-a propus să meargă la partea

vătămată Șcerbu V. ca să-i ia lucrurile din aur (lanțul de la gât și cerceii), în

caz dacă refuză, îl va urca în portbagaj și nu se va mai întoarce. Ajungând

lângă blocul locativ al victimei, Paraico A. a rămas în taxi, dar lui i-a dat un

cuțit ca să o sperie și să-i ia lanțul, amenințându-l cu răfuială fizică în caz că

nu va face cum îi spune.

Mai mult ca atât, declarațiile lui Spătărenco N. coroborează cu celelalte

probe administrate la materialele cauzei ce confirmă vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate.

Totodată, instanța de recurs conchide că instanța de apel corect a reținut

că necătând la faptul că Paraico A. neagă participarea la comiterea atacului

tâlhăresc, însă prin probele administrate și cercetate în ședința de judecată

rezultă cert că inculpatul a fost organizator, cel care a organizat săvârșirea

infracțiunii, dirijând cu realizarea ei, tot el a contribuit personal la săvârșirea

infracțiunii prin sfaturi, indicații.

Astfel, Paraico A. i-a propus, adică a fost inițiatorul ca Spătărenco N. să

comită atacul tâlhăresc, cu scopul de a sustrage cerceii și lanțul din aur al

părții vătămate, deoarece el (Paraico A.) avea o datorie mare pe care urma să

o restituie. Tot, inculpatul a planificat comiterea infracțiunii, el a comandat un

taxi, taximetristul fiind un cunoscut de al său cu care au mers împreună cu

Spătărenco N. până la blocul locativ unde locuia partea vătămată la etajul I, i-

a transmis lui Spătărenco N. cuțitul cu care să comită atacul, să amenințe

partea vătămată, așteptându-l în taxi, iar după comiterea infracțiunii au fugit

împreună cu același taxi de la locul faptei. La fel, inculpatul a telefonat și a

căutat persoane cărora să le vândă obiectele din aur dobândite în rezultatul

comiterii infracțiunii, iar banii obținuți după realizarea bunurilor sustrase i-au

11

împărțit între ei. Prin urmare, s-a confirmat cu certitudine că Paraico A. prin

acțiunile sale a fost complice la comiterea infracțiunii incriminate.

Concluzia instanțelor de fond și apel privind vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în opinia instanței de recurs, este justă și

întemeiată, deoarece legislația în vigoare expres prevede că caracterul

complex al faptei prejudiciabile în contextul tâlhăriei are ca efect caracterul

complex al obiectului juridic special al tâlhăriei.

Astfel, obiectul juridic principal al infracțiunii din speță constituie,

relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile. În cazul aplicării

violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, obiectul

juridic secundar îl constituie relațiile sociale cu privire la sănătatea persoanei.

În situația amenințării cu aplicarea violenței periculoase pentru viața sau

sănătatea persoanei agresate, obiectul juridic secundar este format din relațiile

sociale cu privire la libertatea psihică (morală) a persoanei.

Prin urmare, obiectul material principal îl reprezintă bunurile care au o

existență materială, sunt create prin munca omului, dispun de valoare

materială și cost determinat, fiind bunuri mobile și străine pentru făptuitor.

Latura obiectivă a tâlhăriei constă în fapta prejudiciabilă care este

alcătuită din două acțiuni: 1) acțiunea principală, care se exprimă în

sustragere (sub forma infracțiunii fapt tentat); 2) acțiunea adiacentă, care

constă în atacul săvârșit asupra unei persoane, atac însoțit în mod alternativ

de: a) violența periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate; b)

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe.

Prin atac se înțelege acțiunea agresivă a făptuitorului, surprinzătoare

pentru victimă, care este însoțită de violența periculoasă pentru viața sau

sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea

violențe. Atacul în cadrul tâlhăriei presupune confruntarea personală a

făptuitorului cu persoana care posedă, gestionează sau păzește bunurile

proprietarului, fie cu alte persoane, prin a căror agresare făptuitorul tinde să-

și atingă scopul.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 188 Cod penal se

caracterizează prin vinovăție sub formă de intenție directă. La calificarea

faptei este obligatorie stabilirea scopului special de sustragere, cel prin care

12

se exprimă scopul de cupiditate.

În cazul tâlhăriei, scopul de sustragere apare la făptuitor în prealabil, el

întreprinde acțiunile cu caracter agresiv tocmai în vederea atingerii acestui

scop.

Astfel, instanța de apel a făcut o analiză completă tuturor probelor

administrate, stabilind corect vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii

imputate și încadrarea juridică a faptei.

Afirmația recurentului, precum că instanța de apel incorect a apreciat

probele cauzei, nu pot fi reținute ca temei de admitere a recursului, deoarece

ca probe, acestea au fost administrate cu respectarea procedurii penale,

verificate și apreciate de către instanță la modul cuvenit.

Mai mult că, aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de

către instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu

excepția cazurilor când instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis

încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat

comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea

probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare

a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la

confirmarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunilor ce i se impută,

iar temei pentru casarea hotărârii judecătorești lipsesc.

Totodată, potrivit textului recursului declarat de avocatul Bobeica V. în

numele inculpatului acesta invocă temei de casare a deciziei instanței de apel

pct. 12) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea

instanței de apel conține o eroare de drept atunci când faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Colegiul penal conchide că temeiul invocat nu persistă în cauză,

deoarece instanțele judecătorești inferioare nu au făcut o altă încadrare

juridică a faptelor comise de către Paraico Artiom decât cea în baza căreia

acesta a fost pus sub învinuire.

Prin urmare, instanța de recurs concluzionează, că motivele invocate în

recursul declarat nu sunt întemeiate, iar careva erori, care ar constitui temei

de intervenire în hotărârile judecătorești, în sensul casării acestora, nu au fost

stabilite.

13

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414 – 419 Cod de procedură penală, iar temeiurile invocate de

recurent prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură

penală, nu și-au găsit confirmare din punct de vedere al prezenței erorii de

drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în decizia instanței de

apel, în sensul rejudecării hotărârii judecătorești și prin urmare, se impune

inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Bobeica Vasile

în numele inculpatului Paraico Artiom, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2016, în cauza penală în privința lui

Paraico Artiom Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 februarie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

14