1ra-1559/2016 — art. 27,187 alin. 2 lit. c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 27,187 alin. 2 lit. c CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6,8 CPP
1ra-1559/2016 — art. 27,187 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul 1ra-1559/2016
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
14 decembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Petru Ursache,
Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Ghidirim Irina în numele inculpatului Constantinov Vasile, prin care se solicită
casarea sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 09 noiembrie 2015 și a
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2016, în cauza
penală în privința lui
Constantinov Vasile Ion,
născut la 05 ianuarie 1996, originar din s. Cneazevca, r-nul
Leova, domiciliat până la reținere în s. Valea Norocului,
r-nul Sîngerei
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
de la 03 februarie 2015 - până la 09 noiembrie 2015
(instanța de fond);
de la 27 noiembrie 2015 - până la 26 ianuarie 2016
(instanța de apel);
de la 15 iulie 2016 - până la 14 decembrie 2016 (instanța
de recurs ordinar).
Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal
executată.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 09 noiembrie 2015,
examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Constantinov
Vasile a fost condamnat în baza art. 27,187 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 4 ani închisoare,
cu executarea în penitenciar de tip închis.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, Constantinov Vasile la
09 octombrie 2014, aproximativ la orele 1330, aflându-se în incinta centrului comercial
„Unic” din bd. Ștefan cel Mare, nr. 8, mun. Chișinău, urmărind scopul sustragerii
deschise a bunurilor altei persoane, acoperindu-și fața cu o mască medicinală, având
în mână un pistol de jucărie, s-a apropiat de geamul schimbului valutar „Marca” unde
l-a îndreptat în direcția casierului Buruiană Ion, concomitent transmițându-i o hârtie
pe care erau încleiate litere, care în ansamblu conțineau o inscripție în limba rusă „это
налет лаве на базу” însă, nu și-a realizat intenția până la sfârșit și a părăsit locul
infracțiunii din motiv că a conștientizat că casierul a apăsat butonul de alarmă.
Legalitatea și temeinicia sentinței cu apel a fost contestată de avocatul Fediuc
V. în numele inculpatului, care a solicitat casarea parțială a acesteia și pronunțarea
1
unei noi hotărâri cu stabilirea unei pedepse mai blânde, ori pronunțarea unei hotărâri
de achitare.
În argumentarea soluțiilor solicitate apelantul a invocat următoarele:
- necătând la faptul că cauza a fost examinată în procedura prevăzută la art. 3641
CPP, instanța de judecată urma să examineze probele în conformitate cu prevederile
art. 101 CPP. Din conținutul art. 3641 CPP nu rezultă că inculpatul are obligația de a
recunoaște calificarea faptei efectuată de procuror, concomitent cu recunoașterea
vinovăției și a faptelor expuse în rechizitoriu;
- din declarațiile părții vătămate rezultă că acesta a sesizat cu certitudine că
pistolul era o jucărie, fiind clar pentru acesta, că atacul nu putea să se soldeze cu succes
pentru inculpat, iar acțiunile sale nu prezentau pericol real pentru cei din jur;
- fapta inculpatului nu are o importanță mai cu seamă pentru partea vătămată,
și nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracțiuni, astfel că se încadrează în
prevederile art. 14 alin. (2) Cod penal, motiv pentru care a solicitat achitarea
inculpatului;
- inculpatului i-a fost încălcat dreptul la un recurs efectiv, or la pronunțarea
sentinței și stabilirea măsurii preventive arestul, instanța de fond nu a emis un mandat
de arest, pe care apărarea ar fi putut să-l conteste cu recurs.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2016,
apelul declarat a fost respins ca nefondat.
Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a dat o apreciere corectă
probelor și circumstanțelor cauzei, apreciindu-le din punctul de vedere a utilității și
veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție a inculpatului în săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 27,187 alin. (2) lit. c) Cod penal, iar pedeapsa stabilită
este legală și echitabilă în raport cu fapta comisă, la numirea căreia instanța a ținut
cont de prevederile art. 61,75 Cod penal, 3641 Cod de procedură penală, precum și de
faptul că Constantinov V. anterior a mai săvârșit infracțiuni similare și a comis noua
infracțiune în stare de recidivă.
Împotriva hotărârilor nominalizate a declarat recurs ordinar avocatul
Ghidirim Irina în numele inculpatului, care invocând temei de drept prevederile art.
420, 427, 432, 434, 435 Cod de procedură penală, solicită casarea acestora cu
pronunțarea unei noi hotărâri cu stabilirea unei pedepse mai blânde sau achitarea
inculpatului în temeiul art. 14 alin. (2) Cod penal.
În motivarea recursului declarat recurenta a invocat următoarele:
- instanțele de judecată nu au examinat cauza obiectiv și sub toate aspectele
bazându-se doar pe unele convingeri ale acuzatorului de stat;
2
- în speță urmează a fi pronunțată o hotărâre de achitare, deoarece fapta
inculpatului se încadrează în prevederile art. 14 alin. (2) Cod penal, or această faptă
nu are importanță, mai cu seamă pentru partea vătămată, care a sesizat cu certitudine
că pistolul era o jucărie;
- instanța de fond la stabilirea pedepsei a reținut că Constantinov V. a săvârșit
infracțiunea în stare de recidivă, stabilindu-i pedeapsa în condițiile art. 82 Cod penal,
însă partea motivată a sentinței nu conține careva argumente care ar explica din care
considerente instanța a ajuns la această concluzie.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar
declarat, menționând că instanța de apel i-a stabilit inculpatului o pedeapsă echitabilă
în raport cu faptele comise, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit
neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat,
Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele
considerente.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de
procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
Potrivit prevederilor art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în
cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
În recursul ordinar declarat de avocat în numele inculpatului, se indică formal
(art. 420, 427, 432, 434, 435 Cod de procedură penală), însă din conținutul recursului
se semnalizează temeiurile prevăzute la art. 427 alin.(1) pct.8) și 10) Cod de
procedură penală, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii și s-au aplicat
pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Instanța de recurs, menționează că temeiul de drept – „nu sunt întrunite
elementele infracțiunii” este prezent atunci, când instanța ce a judecat cauza a comis în
această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în hotărârea judecătorească
s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost stabilite faptele sau
împrejurările de fapt care corespunund elementelor constitutive ale infracțiunii
respective.
Colegiul constată că, motivul invocat nu este aplicabil din punct de vedere
al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în
sensul casării deciziei instanței de apel, iar în acțiunile inculpatului se regăsesc toate
3
elementele constitutive ale infracțiunii în baza căreia acesta a fost declarat vinovat, or
instanța de apel s-a pronunțat asupra acestui aspect în decizia adoptată oferind la
acest capitol o argumentare clară și întemeiată, soluție care este justă și pe care
instanța de recurs o susține pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune.
Totodată, avocatul Ghidirim I. în argumentarea soluției solicitate și anume:
pronunțarea unei hotărâri de achitare, indică: „- instanțele de judecată nu au examinat
cauza obiectiv și sub toate aspectele bazându-se doar pe unele convingeri ale acuzatorului de
stat;
- fapta inculpatului se încadrează în prevederile art. 14 alin. (2) Cod penal, or această
faptă nu are importanță, mai cu seamă pentru partea vătămată, care a sesizat cu certitudine
că pistolul era o jucărie, astfel aceasta nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracțiuni”.
Referitor la primul argument invocat de apărare, Colegiul reține, că prezenta
cauză a fost examinată în procedură simplificată reglementată de prevederile art. 3641
Cod de procedură penală, în baza unui înscris autentic al inculpatului (f.d.110), care
a recunoscut fapta descrisă în rechizitoriu și încadrarea juridică reținută în actul de
învinuire.
Așa dar, formulând solicitarea de a judeca cauza în baza probelor administrate
în fază de urmărire penală, inculpatul renunță neechivoc la dreptul de a interoga
martori în fața instanței, și cauza se judecă în procedură simplificată.
Din prevederile art.3641 alin.(4) Cod de procedură penală, rezultă că procedura
simplificată este aplicabilă, doar dacă din probele administrate în cursul urmăririi
penale reiese că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la
persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Din conținutul acestei norme reiese că aplicarea procedurii simplificate este
posibilă numai atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă
că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
În speță instanța de fond, efectuând un control preliminar a actelor cauzei
penale nu a constatat că există vreo încălcare a normelor imperative din Codul de
procedură penală, iar din probele administrate în cursul urmăririi penale cert rezultă
că faptele inculpatului sunt stabilite dincolo de orice dubiu rezonabil, și just a admis
cererea de judecare potrivit procedurii simplificate, care, de altfel, nu este susceptibilă
căilor de atac.
Acestea fiind menționate, Colegiul respinge alegațiile apărării referitor la faptul
că instanțele de judecată nu au examinat cauza obiectiv și sub toate aspectele
bazându-se doar pe unele convingeri ale acuzatorului de stat.
Argumentul invocat de avocatul Ghidirim I. precum că fapta inculpatului nu are
4
importanță, mai cu seamă pentru partea vătămată, deoarece acesta a sesizat cu certitudine de
la bun început, că pistolul era o jucărie, urmează a fi respins ca neîntemeiat, or inculpatul
a fost recunoscut vinovat de comiterea tentativei de jaf - adică, de sustragere deschisă
a bunurilor altei persoane de către o persoană deghizată, dar nu de „tentativă de
tâlhărie cu aplicarea armei” prevăzut de art. 27,188 alin. (2) lit. e) Cod penal. Prin urmare,
faptul că partea vătămată de la bun început a sesizat că pistolul era o jucărie, a fost
luat în considerație de către organul de urmărire penală, fapt care, corect a determinat
încadrarea acțiunilor lui Constantinov V. în baza art. 27,187 alin. (2) lit. c) Cod penal.
Prin urmare, Colegiul constată că prima instanță, judecând cauza, a cercetat
nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpatul, partea
vătămată, a cercetat actele cauzei apreciindu-le în mod obiectiv, care au format
convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art.27,187 alin.(2) lit. c) Cod penal pe deplin a fost dovedită.
Instanța de apel, ținând cont de faptul că cauza a fost judecată în procedură
simplificată, a verificat îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin.(1) și (4) Cod
de procedură penală și constatând că acestea au fost respectate, just a concluzionat că
careva temeiuri de casare a sentinței în latura penală nu sunt.
Referitor la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile comise,
când a fost aplicată o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale, Colegiul
penal menționează că, acest temei la fel nu și-a găsit confirmare în speța dată.
Recurenta în susținerea acestui argument a invocat că la stabilirea pedepsei,
instanța de fond a reținut în sarcina lui Constantinov V. săvârșirea infracțiunii în stare
de recidivă, stabilindu-i pedeapsa în condițiile art. 82 Cod penal, însă partea motivată
a sentinței, în opinia acesteia, nu conține careva argumente care ar justifica această
concluzie.
La acest capitol instanța de recurs reține, că concluzia instanței de fond în
această parte este justă și întemeiată, or art. 34 alin. (1) Cod penal, stipulează că se
consideră recidivă comiterea uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu
antecedente penale pentru o infracțiune săvârșită cu intenție.
Analizând materialele cauzei Colegiul constată, că Constantinov V. nu este la
prima abatere de la lege, dânsul anterior de mai multe ori a fost condamnat pentru
infracțiuni săvârșite cu intenție (art. 188 alin. (2) Cod penal), fapt confirmat prin
revendicarea eliberată de Direcția Informație și Evidență Operativă a MAI (f.d.116).
Prin urmare, Colegiul conchide, că este justă și întemeiată concluzia instanței de fond
referitor la faptul că inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune în stare de recidivă și
just i-a stabilit pedeapsa ținând cont de prevederile art. 82 alin. (2), care reglementează
5
modul de aplicare a pedepsei pentru recidivă.
În consecință, instanța de recurs consideră că, în speță atât instanța de fond cât
și cea de apel au respectat cerințele de motivare referitor la stabilirea categoriei și
modului de executare a pedepsei, precum și au luat în considerație că anterior
inculpatul de mai multe ori a fost condamnat pentru infracțiuni similare, prin urmare,
instanțele ierarhic inferioare just au conchis că corectarea lui Constantinov V. fără a fi
izolat de societate este imposibilă.
Așa dar, Colegiul constată că, pedeapsa stabilită și individualizată de către
instanța de fond, care a fost menținută de instanța de apel, corespunde atât
principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale prevăzut în art. 61 alin.
(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor
persoane.
Generalizând cele menționate mai sus, Colegiul penal conchide, că decizia
instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus
la respingerea acestuia cu menținerea sentinței, precum și motivele adoptării soluției,
ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.
În consecință, instanța de recurs reține că, recursul avocatului în numele
inculpatului urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat, dat fiind
faptul că temeiurile invocate de recurent, nu și-au găsit confirmare la examinarea
acestuia.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ghidirim Irina în
numele inculpatului Constantinov Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2016, în cauza penală în privința lui
Constantinov Vasile Ion, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 ianuarie 2017.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
6