1ra-1193/2017 — Avocatul Picalau D. in numele inculpatului

1ra-1193/2017 — Avocatul Picalau D. in numele inculpatului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1193/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Pîcălău Dorian în numele inculpatului Lupu Artiom, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2017, în

cauza penală în privința lui

Lupu Artiom XXXXX, născut la XX XXX XXXX,

originar din s. XXX XXXX XXXX XXXX XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 10.02.2015 - 13.12.2016;

instanța de apel: 11.01.2017 - 18.04.2017;

instanța de recurs: 22.06.2017 - 13.09.2017

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza

actelor din dosar,

c o n s t a t ă :

Lupu Artiom a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

349 alin. (11) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa penală sub formă de închisoare pe

termen de 1 an.

Conform art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită a fost adăugată parțial

pedeapsa neexecutată numită prin sentința Judecătoriei Strășeni din 18 martie 2013,

în baza art. 151 alin. (1) Cod penal (menținută prin decizia Colegiului Penal al Curții

Supreme de Justiție din 21 ianuarie 2014) fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă lui

Lupu Artiom de 1 an și 6 luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis, luându-1 imediat sub strajă din sala de judecată

Lupu Artiom la 30 august 2014, în jurul orei 06:00, aflându-se în mun. Chișinău, bd.

Ștefan cel Mare 132, a ignorat cerințele legale de a se supune și a înceta gălăgia

1

comandatului de echipă a BPDS „Fulger” sergent major de poliție Lazariuc Sergiu,

care se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu cu echipajul MAI 1101, intenționat

nu s-a supus cerințelor legale a colaboratorilor de poliție și, astfel l-a îmbrâncit, prin

ce ia deteriorat uniforma de serviciu.

Ulterior i-a aplicate circa 5-6 lovituri cu mâinile în regiunea brațelor, după ce

sergentul major de poliție Lazariuc Sergiu a fost nevoit să aplice față de Lupu

Artiom cătușele, l-a urcat în automobilul de serviciu pe bancheta din spate, însă

când a dorit să urce în automobil, Lupu Artiom i-a aplicat trei lovituri cu piciorul în

regiunea pieptului, cauzându-i sergentului major de polițiela al BPDS „Fulger”

Lazariuc Sergiu conform raportului de constatare medico-legală nr. 4382 din 30

august 2014, excoriații pe membrele superioare, care au fost produse în rezultatul

acțiunii traumatice a unui obiect dur cu suprafața de interacțiune limitată, posibil în

timpul și circumstanțele menționate, se califică ca vătămare neînsemnată.

casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei penale, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care a-i stabili lui Lupu Artiom pedeapsa penală

sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani în penitenciar de tip semiînchis și

conform art. 85 Cod penal, de adăugat pedeapsa numită prin sentința Judecătoriei

Strășeni din 18.03.2013.

În susținerea apelului declarat procurorul a indicat că, pedeapsa penală

stabilită inculpatului este prea blândă, mai mult, instanța de fond nu a ținut cont că

în momentul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, acesta

se afla în termen de probă în baza sentinței Judecătoria Strășeni din 18.03.2013, prin

care a fost condamnat la 5 ani de închisoare, cu suspendare pe un termen de 2 ani.

3.1 Totodată, apel împotriva sentinței a declarat avocatul Medeleanu Roman în

numele inculpatului Lupu Artiom, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a inculpatului Lupu Artiom de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, din motiv că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale componenței de infracțiune.

Ulterior avocatul Pîcălău Dorian în numele inculpatului Lupu Artiom a depus

apel motivat, solicitând admiterea apelului cu casarea sentinței, inclusiv în ce

privește anunțarea în căutare a cet. Lupu Artiom, cu pronunțarea unei noi hotărâri

cu remiterea cauzei penale la rejudecare, în scopul elucidării tuturor

circumstanțelor, precum și înlăturării cauzelor de fapt și drept, ce au dus la emiterea

unei hotărâri prejudiciabile sau reexaminarea cauzei penale, cu cercetarea tuturor

probelor, cu aprecierea justă a circumstanțelor de fapt (au lipsit leziunile corporale

2

ușoare, medii, grave, etc.), lipsa prejudiciului material (manifestat mai ales prin lipsa

acțiunii civile în cadrul dosarului penal, precum și pretențiilor materiale de careva gen) cu

încetarea procesului penal și atragerea la răspundere contravențională a

inculpatului Lupu Artiom în baza art. 353 Cod contravențional.

În motivarea apelului declarat partea apărării a indicat că, în materialele

dosarului lipsesc datele care indică faptul că procedura de citare a inculpatului a

fost respectată de instanța, pentru toate ședințele de judecată, inclusiv când a avut

loc dezbaterile judiciare, ultimul cuvânt al inculpatului și pronunțarea sentinței

judiciare.

Mai mult, apelantul a menționat că, instanța de fond nu a cercetat nemijlocit în

ședința de judecată toate probele, or, potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată au fost invocate probelele de la f.d. 1, 7, 10, 35-36, 46, iar în conținutul

sentinței de condamnare se face referire la probelele de la f.d. 4-5, 7, 12, 25, 26, 28-

33, 35, 36.

Totodată, avocatul a susținut că, instanța a dat o apreciere unilaterală probelor

administrate în respectiva cauză penală și anume în favoarea acuzării, urmând să

aprecieze critic declarațiile martorilor acuzării și anume a lui Zamorev Alexandru,

Lazariuc Sergiu și Căpățînă Victor, deoarece acestea sunt contradictorii.

a fost respins apelul declarat de către avocatul Medeleanu Roman în numele

inculpatului Lupu Artiom ca fiind nefondat și admis apelul declarat de către

procuror, casată sentința în partea individualizării pedepsei penale cu pronunțarea

unei noi hotărâri în această parte după cum urmează:

Lupu Artiom a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349

alin. (11) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa stabilită i-a fost adăugată parțial,

partea neexecutată a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Strășeni din 18 martie 2013

și decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 21 ianuarie 2014, stabilindu-i

definitiv lui Lupu Artiom pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani și

8 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a conchis că, instanța de fond a

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită

cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat.

3

Instanța de apel a indicat că, deși inculpatul nu și-a recunoscut vina în cele

încriminate, aceasta se confirmă prin următoarea sistemă de probe analizate și

apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care sunt

pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi:

- declarațiile părții vătămate Lazariuc Sergiu;

- declarațiile martorilor Zamorev Alexandru, Căpățînă Victor;

- informațiile „902” din 30 august 2014 potrivit faptului că, pe bd. Ștefan cel Mare a

avut loc o bătaie (f.d. 4-5, vol. I);

- procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea

infracțiunii din 02 septembrie 2014 (f.d. 7, vol. I);

- raportul de constatare medico-legală nr. 43 82 din 30 august 2014 (f.d. 12, vol. I);

- procesul-verbal de ridicare din 05 septembrie 2014 unde de la Lazariuc Sergiu a fost

ridicată uniforma de serviciu BPDS „Fulger” (f.d. 25, vol. I);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 05 septembrie 2014, a tabelului

fotografic al uniformei (f.d. 26; 28-33, vol. I);

- procesul-verbal de ridicare din 09 septembrie 2009, potrivit căruia de la Lazariuc

Sergiu a fost ridicat suportul tehnic pe care sunt înregistrate imagini video din data de 30

august 2014 la telefonul mobil, privind conflictul care a avut loc pe bd. Ștefan cel Mare 132

(f.d. 35, vol. I);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 09 septembrie 2014 potrivit căruia este

supus examinării discul cu imagini audio-video înregistrate la telefonul mobil la data de 30

august 2014 (f.d. 36);

- ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpului delict-discul CD-R la materialele

cauzei din 09 septembrie 2014.

Verificând argumentele invocate în apelul depus de către apărare, instanța de

apel a conchis că, acestea sunt nefondate fiind combătute de probele anexate și

circumstanțele stabilite în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond și

verificate în cadrul procedurii de examinare a apelului.

Mai mult, instanța de apel a respins poziția apărării cu privire la achitarea

inculpatului, invocând faptul că în acțiunile inculpatului nu se întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, or, la

materialele cauzei penale au fost administrate suficiente probe pertinente și

concludente prin care se atestă vinovăția lui Lupu Artiom în săvârșirea infracțiunii

incriminate.

Instanța de fond întemeiat a apreciat critic declarațiile inculpatului Lupu

Artiom, considerând a fi neveridice și date cu scopul evitării răspunderii penale, or,

4

acestea se contrazic prin întregul sistem de probe cercetate în instanța de fond, care

combat în întregime versiunea inculpatului, și anume declarațiile părților vătămate

și a martorilor.

Totodată, instanța de apel a menționat că, prima instanță întemeiat a apreciat

critic declarațiile martorilor Darii Gheorghe și Cheptene Dumitru, care prezintă un

grad redus de credibilitate, reieșind din faptul că, acești martori sunt în relații

apropiate (prieteni, rudă) cu inculpatul, fapt care în viziunea instanței i-au

determinat pe aceștia să depună în instanță declarații incomplete, favorabile

inculpatului în scopul diminuării vinovăției acestuia.

Mai mult, instanța de apel a indicat că, aceste declarații vin în contradicție cu

circumstanțele cazului stabilite de către instanță în cadrul judecării prezentei cauze

penale, or, nimeni din acești martori nu au declarat despre aplicarea loviturilor

părții vătămate, cauzându-i vătămare corporală neînsemnată și nu au comunicat

despre faptul că inculpatul a rupt șevronul de pe uniforma părții vătămate, fapt

confirmat de către martorii Zamorev Alexandru și Căpățînă Victor.

Instanța de apel a apreciat declarațiile părții vătămate și a martorilor acuzării

oferite în instanța de fond ca fiind consecvente și care corespund cu declarațiile date

în cadrul urmăririi penale, coroborează între ele și cu celelalte probe materiale

prezentate și verificate în cadrul cercetării judecătorești, oferite sub jurământ și care

corespund adevărului.

Cât privește argumentul apărării precum lipsește în acțiunile inculpatului

elementele infracțiunii imputate, instanța de apel a menționat că, latura obiectivă a

infracțiunii prevăzute la art. 349 alin. (11) Cod penal, a fost realizată prin aplicarea

violenței nepericuloase pentru viața sau sănătate, manifestată prin lovituri cu

pumnul și piciorul aplicate de către inculpat părții vătămate Lazariuc Sergiu, care

deține funcția de sergent major de poliție, comandant de echipă a BPDS „Fulger”, în

scopul sistării activității lui de serviciu.

Totodată, instanța de apel a respins ca neîntemeiată versiunea apărării precum

că, șevronul fiind rupt de pe cămașă nu poate fi considerată ca deteriorarea a

uniformei, cămașa fiind vizibil întreagă potrivit planșei fotografice (f.d. 32-33, vol.

I), or, șevronul este parte componentă a uniformei și ruperea acestuia de pe cămașă

se consideră ca deteriorare a uniformei colaboratorului de poliție aflat în exercițiul

atribuțiilor de serviciu.

Mai mult, instanța de apel a apreciat critic argumentul apărării precum că,

excoriațiile pe brațele părții vătămate au fost produse involuntar de către inculpat

în momentul îmbarcării acestuia în autovehicul, deoarece avea loc opunerea de

5

rezistență din partea inculpatului colaboratorilor de politie. Or, această versiune se

combate prin declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați analizate mai sus.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic argumentul apărării precum că,

lipsesc leziunile corporale ușoare, medii, grave, or, potrivit dispoziției normei

penale incriminate inculpatul Lupu Artiom a fost recunoscut vinovat de aplicarea

violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea părții vătămate Lazariuc Sergiu,

care este un subiect special. Vătămare corporală confirmată prin raportul de

constatare medico-legală nr. 4382 din 30 august 2014.

Instanța de apel a respins ca nefondat argumentul apărătorului cu privire la

dubiile apărute în legătură cu lipsa acțiunii civilă din partea părții vătămate, precum

și raportul constatator privind pagubele aduse autovehiculului de poliție, lipsa

prejudicierii materiale, prevăzută de norma încriminată, or, dispoziția acesteia nu

prevede ca element obligatoriu prezența unui prejudiciu material, ci doar cauzarea

unor vătămări neînsemnate, fapt ce-și regăsește confirmare în raportul de constatare

medico-legală nr. 4382 din 30 august 2014.

Mai mult, înaintarea acțiunii civile de către partea vătămată este un drept

procedural al ultimei și nicidecum o obligație, iar lipsa unor pretenții de ordin

material sau moral din partea părții vătămate față de inculpat nu echivalează cu

pronunțarea unei sentințe de achitare în privința ultimului.

Cât privește argumentul apărării precum că, în materialele dosarului lipsesc

datele care indică la faptul că procedura de citare a inculpatului a fost respectată de

instanța judiciară, pentru toate ședințele de judecată, inclusiv când a avut loc

dezbaterile judiciare, ultimul cuvânt al inculpatului și pronunțarea sentinței

judiciare, astfel, lipsesc avizele poștale, rapoartele de aducere silită pentru fiecare

ședință judiciară dispusă spre examinare, fapt ce duce la încălcarea drepturilor

inculpatului, or, potrivit datelor din procesul-verbal al ședinței de judecată

inculpatul Lupu Artiom era înștiințat legal în cadrul ședinței de judecată despre

data și ora următoarelor ședințe de judecată, totodată, înștiințarea despre ședința de

judecată ulterioară poate fi comunicată de către avocatul care apără interesele

inculpatului prezent la ședința de judecată și citat sub semnătură.

La ședința de judecată din 28 noiembrie 2016, când a avut loc dezbaterile

judecătorești și ultimul cuvânt al inculpatului, Lupu Artiom s-a prezentat personal

fără a prezenta un certificat medical confirmativ, la ședința anterioară acesteia

comunicând instanței prin intermediul avocatului că este bolnav. Iar la ședința

următoare din 13 decembrie 2016 când s-a anunțat pronunțarea sentinței părțile la

6

proces nu s-au prezentat fiind înștiințate în mod legal, sentința din 13 decembrie

2016 fiind pronunțată în lipsa acestora.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic argumentul din apelul apărătorului

Pîcălău Dorian precum că, instanța de fond nu a respectat cerințele procedurale

penale, care a pus la baza sentinței de condamnare probe care nu au fost cercetate

nemijlocit în ședința de judecată, or, potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată au fost invocate probelele de la f.d. 1, 7, 10, 35-36, 46, iar în conținutul

sentinței de condamnare se face referire la probelele de la f.d. 4-5, 7, 12, 25, 26, 28-

33, 35, 36. Instanța nu a oferit participanților la proces posibilitate a de a se expune

asupra circumstanțelor din aceste documente, necitite în ședința de judecată, or,

prevederile art. 415 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, în mod exhaustiv

stabilesc cazurile în care cauza civilă poate fi remisă spre rejudecare în instanța de

fond de către instanța de apel în urma judecării apelului, situații care nu se regăsesc

în speța dată.

Instanța de apel a constatat că, instanța de fond la stabilirea categoriei pedepsei,

incorect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu revederile art. 7, 75 Cod

penal, nu a ținut cont de limitele de pedeapsa prevăzute de lege, gradul de pericol

social al faptei săvârșite reflectat de împrejurările săvârșirii sale, poziția procesuală

a inculpatului în cadrul procesului penal, dar și personalitatea acestuia.

La stabilirea și individualizarea pedepsei penale în temeiul art. 75 alin. (1) Cod

penal, instanța de fond nu a constatat careva circumstanțe atenuante sau agravante.

Ținând cont de caracterul și gradul pericolului social al infracțiunii săvârșite, de

personalitatea inculpatului, precum și de faptul că nu și-a recunoscut vina și nici nu

a regretat de cele întâmplate, anterior a fost condamnat, partea vătămată nu are

pretenții material față de inculpat, instanța de fond a ajuns la concluzia că, corectarea

și reeducarea inculpatului este posibilă prin stabilirea unei pedepse sub formă de

un an închisoare.

În temeiul art. 85 Cod penal, instanța de fond la pedeapsa stabilită a adăugat

parțial pedeapsa neexecutată numită prin sentința Judecătoriei Strășeni din 18

martie 2013 în baza art. 151 alin. (1) Cod penal (menținută prin decizia Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție din 21 ianuarie 2014) și a aplicat pedeapsa

definitivă lui Lupu Artiom sub formă de 1 ani și 6 luni închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Astfel, instanța de apel a admis argumentele procurorului privind numirea

unei pedepse penale blânde și cumularea eronată a sentințelor în baza art. 85 Cod

penal, or, restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului Lupu

7

Artiom, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și din partea altor persoane, poate avea loc doar prin aplicarea unei

pedepse penale în limitele sancțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, sub

formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu executarea pedepsei penale în

penitenciar de tip semiînchis, potrivit art. 72 alin. (3) Cod penal.

Mai mult, instanța de apel a respins ca nefondate argumentele procurorului

privind existența stării de recidivă și necesitatea executării pedepsei penale cu

închisoarea în penitenciar de tip închis, or, inculpatul Lupu Artiom a comis o nouă

infracțiune din intenție în perioada de probațiune stabilită prin sentința Judecătoriei

Strășeni din 18.03.2013, iar potrivit prevederilor art. 34 alin. (5) lit. e) Cod penal, la

stabilirea stării de recidivă nu se ține cont de antecedentele penale dacă persoana a

fost condamnată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În conformitate cu art. 90 alin. (10) Cod penal, în cazul în care cel condamnat

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei săvârșește în perioada de

probațiune sau, după caz, în termenul de probă o nouă infracțiune intenționată,

instanța de judecată îi stabilește o pedeapsă în condițiile art. 85, dacă, după caz, nu

sunt aplicabile prevederile alin. (11) din prezentul articol.

Potrivit materialelor cauzei penale, inculpatul Lupu Artiom a fost condamnat

prin sentința Judecătoriei Strășeni din 18 martie 2013 pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa penală sub formă de

5 ani închisoare, iar în baza art. 90 Coc penal a fost suspendată executarea pedepsei

pe un termen de probațiune de 2 ani.

Din aceste considerente și ținând cont de prevederile legale sus citate, instanța

de apel a conchis necesar a stabili pedeapsa penală definitivă inculpatului în temeiul

art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugarea parțială la pedeapsa stabilită partea

neexecutată a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Strășeni din 18 martie 2013

stabilindu-i definitiv lui Lupu Artiom pedeapsa penală sub formă de închisoare pe

un termen de 4 ani și 8 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Pîcălău Dorian în numele inculpatului Lupu Artiom, prin care solicită casarea

deciziei, rejudecare cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie încetat

procesul penal în privința inculpatului și atragerea acestuia la răspundere

contravențională.

Recurentul menționează că, instanța de apel pripit a respins argumentul

apărării privind faptul că instanța de fond a pus la baza sentinței de condamnare

8

probe ce nu au fost date citirii și cercetate în cadrul ședințelor de judecată din prima

instanță, astfel încălcând dreptul la apărare inculpatului.

Mai mult, recurentul menționează aceleași argumente indicate în cererea de

apel și anume, că în materialele cauzei lipsesc probele ce ar confirma că a fost

respectată procedura de citare a inculpatului, au fost luate în calcul declarațiile

martorilor acuzării care sunt contradictorii și lipsește prejudiciul material cât și

acțiunea civilă.

Totodată, avocatul a menționat că în speță lipsesc elementele infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal și anume, amenințarea conform dispoziției

normei menționate, care în cazul dat s-a manifestat prin faptul că inculpatul a

preîntâmpinat partea vătămată că este polițist.

5.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, procurorul a depus referință asupra recursului declarat de către apărătorul

inculpatului, menționând că recurentul se referă la starea de fapt a cauzei și la

chestiunea de apreciere a probelor, ceea ce nu se încadrează în temeiurile prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală, iar instanța de apel just a conchis asupra

vinovăției lui Lupu Artiom în baza art. 349 alin.(11) Cod penal.

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu și în baza

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia,

din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent și

argumentate.

Din textul recursului, se constată că recurentul invocă temei de drept

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, în motivarea

recursului menționând că instanța de apel a dat o apreciere eronată probatoriului

administrat, iar în acțiunile inculpatului nu se conțin elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 349 alin.(11) Cod penal, în baza căruia a fost

condamnat, astfel repetând întru totul motivele invocate în apel.

9

Reieșind anume din acest fapt, instanța de recurs menționează că instanța de

apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, or, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus,

la caz, la respingerea apelului avocatului în interesele inculpatului, cu menținerea

sentinței atacate, fără careva modificări.

Din materialele dosarului rezultă că instanța de apel la examinarea cauzei, a

ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod de procedură

penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios,

dându-le o apreciere justă prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin.(11) Cod penal, iar careva temeiuri

de a dispune achitarea lui Lupu Artiom, nu au fost stabilite.

Colegiul penal reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, celor

administrate în cadrul instanței de apel și conform materialelor din dosar, ajungând

la concluzia corectă că sentința de condamnare atacată este legală și întemeiată în

partea constatării vinovăției inculpatului, corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, și conține răspunsuri la toate argumentele invocate de apelanți,

specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată.

În continuare, din textul recursului declarat, se constată că recurentul critică

soluția instanței de apel, de altfel și cea a primei instanțe, invocând că acestea au dat

o apreciere eronată probatoriului administrat în cauză.

În ceea ce privește faptul dacă o asemenea situație reprezintă o eroare de drept,

Colegiul penal amintește că, la etapa judecării recursului nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește

o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, acestea

fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Colegiul penal pe această linie de considerente consideră relevant de a specifica

că, pentru a constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de

o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,

neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții

decât cea pe care materialul probator o susține.

10

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată.

Se apreciază drept vădit neîntemeiate criticile recurentului cu privire la

adoptarea unei decizii ilegale de către instanța de apel în privința lui Lupu Artiom,

totodată, menționând că Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău a ajuns la

concluzia corectă că probele cercetate, coroborând între ele, formează un ansamblu

probatoriu prin care indubitabil se dovedește vinovăția inculpatului ultimului de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin.(11) Cod penal și totalmente se

combat cu argumentele aduse, la caz, de către partea apărării întru susținerea

nevinovăției inculpatului.

Mai mult, Colegiul penal respinge ca neîntemeiat argumentul apărării precum

că, instanța de apel eronat a luat în calcul probele puse la baza sentinței de

condamnare ce nu au fost date citirii și cercetate în cadrul ședințelor de judecată din

prima instanță (f.d. 4-5, 12, 25, 26, 28-33, vol. I), or, conform art. 413 alin. (3) Cod de

procedură penală, instanța de apel a verificat și cercetat probele din prima instanță,

inclusiv cele menționate de către apărător, fapt demonstrat din materialele

dosarului și anume procesul-verbal al ședinței de judecată din 18 aprilie 2017 (f.d.

25-27, vol. II).

Nu în ultimul rând, asupra celor constatate se impune și mențiunea că, criticile

formulate de recurent în recursul ordinar declarat, au format obiect de discuție la

judecarea cauzei penale în de apel și, cărora instanța de judecată, le-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în hotărârea adoptată, soluție pe

care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune,

având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art.

424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia, nu s-au stabilit.

Concluzionând asupra celor expuse instanța de recurs conchide că, în prezenta

cauză nu se constată erorile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod

de procedură penală și în virtutea considerentelor expuse supra, constatând că în

cauză există o concordanță deplină între situația de fapt și de drept stabilită de

instanța de apel, Colegiul penal apreciază ca fiind vădit neîntemeiate criticile

formulate de către recurent.

La judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale

relevante, prescrise de art. 414-417 Cod de procedură penală și a pronunțat o

hotărâre legală și întemeiată, respectiv nu există careva temei legal pentru admiterea

recursului ordinar în sensul declarat de către avocatul Pîcălău Dorian în numele

inculpatului Lupu Artiom.

11

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pîcălău Dorian

în numele inculpatului Lupu Artiom, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 18 aprilie 2017, în cauza penală în privința lui Lupu Artiom

XXXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 04 octombrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

12